—

declararea admisibilității acțiunii în anulare;

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe lipsa competenței Consiliului de a adopta decizia atacată, în măsura în care Uniunea și Regatul Maroc nu au competența de a încheia un acord internațional aplicabil în Sahara Occidentală, în locul poporului sahrawi, reprezentat de Front Polisario.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de a examina problema respectării drepturilor fundamentale și a dreptului internațional umanitar, în măsura în care Consiliul nu a examinat această problemă înainte de adoptarea deciziei atacate.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea de către Consiliu a obligației de a executa hotărârile Curții, în măsura în care decizia atacată ignoră motivarea Hotărârii din 27 februarie 2018, Western Sahara Campaign UK (C-266/16, EU:C:2018:118).

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor și valorilor esențiale care ghidează acțiunea Uniunii pe scena internațională, în măsura în care:

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, în măsura în care decizia atacată este contrară declarațiilor Uniunii care, în mod reiterat, nu a încetat să afirme necesitatea respectării principiilor autodeterminării și efectului relativ al tratatelor.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe aplicarea eronată a principiului proporționalității, în măsura în care, având în vedere statutul separat și distinct al Saharei Occidentale, caracterul intangibil al dreptului la autodeterminare și calitatea de subiect terț a poporului sahrawi, sarcina de a opera un raport de proporționalitate între presupusele „beneficii” generate de acordul privind pescuitul și repercusiunile sale asupra resurselor naturale din Sahara Occidentală nu revenea Consiliului.

7.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe caracterul contrar politicii comune în domeniul pescuitului, în măsura în care, în aplicarea acordului încheiat prin decizia atacată, navele Uniunii Europene vor putea avea acces la resursele piscicole ale poporului sahrawi, fără consimțământul său, în schimbul unei contribuții financiare plătite de autoritățile marocane, deși apele din Sahara Occidentală nu sunt „ape” marocane în sensul articolelor 61 și 62 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării.

8.

Al optulea motiv se întemeiază pe dreptul la autodeterminare, în măsura în care:

9.

Al nouălea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului efectului relativ al tratatelor, în măsura în care decizia atacată neagă calitatea de subiect terț a poporului sahrawi în cadrul relațiilor UE-Maroc și îi impune obligații internaționale referitoare la teritoriul național și la resursele naturale, fără consimțământul acestuia.

10.

Al zecelea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului internațional umanitar și a dreptului penal internațional în măsura în care:

11.

Al unsprezecelea motiv se întemeiază pe încălcarea obligațiilor Uniunii privind dreptul răspunderii internaționale, în măsura în care, prin încheierea unui acord internațional cu Regatul Maroc, aplicabil în Sahara Occidentală, decizia atacată confirmă încălcările grave ale dreptului internațional săvârșite de forțele de ocupație marocane împotriva poporului sahrawi și sprijină menținerea situației rezultate din aceste încălcări.