Concediul pentru creșterea copilului

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 2010/18/UE privind acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva pune în aplicare acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat de partenerii sociali europeni la 18 iunie 2009.

ASPECTE-CHEIE

• Lucrătorii au dreptul la un concediu de creștere a copilului la nașterea sau la adoptarea unui copil. Acest concediu se poate lua până când copilul a atins o vârstă stabilită de legislațiile naționale și/sau de convențiile colective, însă înainte ca acesta să împlinească vârsta de opt ani.
• Această directivă se aplică în egală măsură tuturor lucrătorilor, bărbați și femei, indiferent de tipul de contract pe baza căruia sunt angajați (pe durată nedeterminată, pe durată determinată, cu fracțiune de normă sau temporar).
• Concediul pentru creșterea copilului trebuie acordat pentru perioadă de cel puțin patru luni ca drept individual al ambilor părinți. În principiu, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și lua toate concediile. Prin urmare, acesta nu ar trebui să fie transferabil de la un părinte la altul. Cu toate acestea, se poate autoriza acest tip de transfer, cu condiția ca fiecare părinte să păstreze cel puțin una dintre cele patru luni de concediu, pentru a încuraja o utilizare mai egală de către ambii părinți a concediului pentru creșterea copilului. Directiva stabilește standarde minime, astfel încât statele membre ale UE să poată aplica sau introduce norme mai favorabile.

Exercitarea dreptului la concediu

• Condițiile de acces la concediu și circumstanțele utilizării concediului sunt definite de legislațiile naționale și/sau de convențiile colective. De exemplu, statele membre și/sau partenerii sociali pot:
  • să prevadă acordarea unui concediu integral, parțial, fragmentat sau sub formă de credit de timp, ținând cont atât de nevoile angajatorilor, cât și de cele ale angajaților;
  • să condiționeze dreptul la concediu pentru creșterea copilului de o perioadă de vechime în muncă, ce nu poate depăși un an și, dacă este cazul, această perioadă va trebui calculată ținându-se seama de toate contractele succesive pe durată determinată încheiate cu același angajator;
  • să definească circumstanțele în care angajatorul este autorizat să amâne concediul din motive justificate legate de funcționarea organizației;
  • să autorizeze măsuri speciale pentru a asigura buna funcționare a întreprinderilor mici.
• Lucrătorii care doresc să își exercite dreptul la concediul pentru creșterea copilului trebuie să respecte un preaviz pentru a înștiința angajatorul lor cu privire la intenția lor. Durata acestui preaviz se stabilește în fiecare stat membru, atât în funcție de interesele lucrătorilor, cât și de cele ale angajatorilor.
• Directiva încurajează, de asemenea, statele membre și/sau partenerii sociali să definească măsuri suplimentare și/sau condiții specifice de exercitare a dreptului la concediu de către părinții adoptivi și părinții copiilor care suferă de un handicap sau de o boală pe termen lung.

Revenirea la locul de muncă și nediscriminarea

• După exercitarea dreptului de concediu pentru creșterea copilului, lucrătorul are dreptul de a se întoarce la același loc de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul trebuie să îi ofere un loc de muncă echivalent sau similar, care să corespundă contractului sau raportului său de muncă.
• În plus, drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de către lucrător la data la care începe concediul pentru creșterea copilului:
  • trebuie menținute ca atare până la sfârșitul concediului;
  • La fel trebuie să se aplice toate modificările aduse legislației, convențiilor colective și/sau practicilor naționale.
• De asemenea, lucrătorii trebuie să fie protejați împotriva tratamentelor nefavorabile sau împotriva concedierii pe motiv de solicitare sau de efectuare a concediului pentru creșterea copilului.
• Statele membre și/sau partenerii sociali decid cu privire la toate chestiunile referitoare la securitatea socială și la venituri legate de concediul pentru creșterea copilului. Așadar, acordul nu include norme cu privire la plata salariului sau a unei compensații pe durata concediului pentru creșterea copilului.
• În sfârșit, la revenirea din concediu, lucrătorii trebuie să poată solicita modificarea programului și/sau a ritmului lor de lucru pentru o anumită perioadă. Angajatorii trebuie să examineze aceste cereri și să răspundă la ele ținând seama de propriile lor necesități și de cele ale lucrătorilor.

Concediu din motive de „forță majoră” (circumstanțe neprevăzute)

• Lucrătorii pot, de asemenea, să solicite un concediu din motive de forță majoră, în situații de urgențe familiale. Acest concediu se poate solicita în special în cazuri de boală sau de accident care fac indispensabilă prezența imediată a lucrătorului alături de familia sa.

Abrogare

Directiva va fi abrogată de directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată (2019/1158/UE) de la 2 august 2022.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 7 aprilie 2010, iar statele membre au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 8 martie 2012.

Directiva va fi abrogată de directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată [Directiva (UE) 2019/1158 – a se vedea sinteza] de la 2 august 2022.

CONTEXT

Acest acord urmează acordului-cadru din 14 decembrie 1995 privind concediul pentru creșterea copilului, care a intrat în vigoare prin Directiva 96/34/CE a Consiliului.

Acesta reprezintă o modalitate de a reconcilia mai bine responsabilitățile profesionale și de creștere a copilului care le revin lucrătorilor și de a promova egalitatea de tratament între bărbați și femei.

Acordul este pus în aplicare, în conformitate cu articolul 155(2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Dreptul UE de a lucra – echilibrul dintre viața profesională și cea privată (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (JO L 68, 18.3.2010, pp. 13-20)

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2010/18/UE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, pp. 79-93)

Data ultimei actualizări: 03.02.2022