–

pentru NMI Technologietransfer GmbH, de A. Holle și C. Lindemann, Rechtsanwälte;

–

pentru EuroNorm GmbH, de A. Fuchs, M. Netzel și G. Saremba;

–

pentru Comisia Europeană, de K. Blanck și V. Bottka, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] (JO 2014, L 187, p. 1, rectificare în JO 2017, L 236, p. 28).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între NMI Technologietransfer GmbH (denumită în continuare „NMI TT”), pe de o parte, și EuroNorm GmbH, pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a‑i acorda un grant în vederea finanțării unui proiect de cercetare și dezvoltare în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM).

3

Considerentele (9) și (13) ale Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO 2003, L 124, p. 36, denumită în continuare „Recomandarea din 2003”) menționează următoarele:

[…]

4

Considerentele (30) și (40) ale Regulamentului nr. 651/2014 au următorul cuprins:

[…]

5

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare” prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică următoarelor categorii de ajutoare:

[…]

[…]”

6

Articolul 2 din regulamentul menționat prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

7

Articolul 2 din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, intitulată „Definiția IMM‑urilor”, are următorul cuprins:

„(1)   Categoria microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii («IMM‑uri») este formată din întreprinderi care au mai puțin de 250 de angajați și a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 50 de milioane [de euro] și/sau al căror bilanț anual total nu depășește 43 de milioane [de euro].

(2)   În cadrul categoriei IMM‑urilor, o întreprindere mică este definită ca fiind o întreprindere care are mai puțin de 50 de angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei bilanț anual total nu depășește 10 milioane [de euro].

(3)   În cadrul categoriei IMM‑urilor, o microîntreprindere este definită ca fiind o întreprindere care are mai puțin de 10 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei bilanț anual total nu depășește 2 milioane [de euro].”

8

Articolul 3 din această anexă, intitulat „Tipurile de întreprinderi luate în considerare la calcularea numărului de angajați și a valorilor financiare”, are următorul cuprins:

„(1)   «Întreprindere autonomă» este orice întreprindere care nu este clasificată ca întreprindere parteneră în sensul alineatului (2) sau ca întreprindere asociată în sensul alineatului (3).

(2)   «Întreprinderi partenere» sunt toate întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi asociate în sensul alineatului (3) și între care există următoarea relație: o întreprindere (întreprinderea din amonte) deține, individual sau în comun cu una sau mai multe întreprinderi asociate în sensul alineatului (3), 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale unei alte întreprinderi (întreprinderea din aval).

Cu toate acestea, o întreprindere poate fi clasificată ca autonomă și, prin urmare, ca neavând întreprinderi partenere, chiar dacă pragul de 25 % în cauză este atins sau depășit de următorii investitori, cu condiția ca investitorii respectivi să nu fie asociați, în sensul alineatului (3), nici individual, nici în comun, cu întreprinderea în cauză:

[…]

[…]

(3)   «Întreprinderi asociate» sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele relații:

Se consideră că nu există influență dominantă în cazul în care investitorii menționați la alineatul (2) al doilea paragraf nu se implică, direct sau indirect, în gestionarea întreprinderii în cauză, fără a se aduce atingere drepturilor lor în calitate de acționari.

Întreprinderile între care există oricare dintre relațiile descrise la primul paragraf prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi sau prin intermediul oricăruia dintre investitorii menționați la alineatul (2) sunt, de asemenea, considerate asociate.

Întreprinderile între care există oricare dintre relațiile respective prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează solidar sunt, de asemenea, considerate întreprinderi asociate în cazul în care își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente.

[…]

(4)   Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, o întreprindere nu poate fi considerată IMM dacă 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale acesteia sunt controlate, direct sau indirect, solidar sau individual, de unu sau de mai multe organisme publice [a se citi « organisme publice sau colectivități publice»].

[…]”

9

Articolul 2 din Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2016 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi (JO 2006, L 318, p. 17, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 66) prevede:

„În sensul prezentei directive:

[…]”

10

În temeiul punctului 3.1.1 litera (a) din Richtlinie „Zentrales Innovationsprogramm Mittelstand” (Directiva privind „Programul central de inovare pentru IMM‑uri”), a Ministerului Federal al Economiei și al Energiei, în versiunea din 15 aprilie 2015, IMM‑urile care au un sediu în Germania sunt eligibile pentru proiectele de cercetare și dezvoltare.

11

Nota 3 din această directivă arată că dispozițiile anexei I la Regulamentul nr. 651/2014 sunt aplicabile pentru a stabili dacă o întreprindere constituie un IMM.

12

Articolul 2 din Statutul NMI Naturwissenschaftliches und Medizinisches Institut an der Universität Tübingen (denumit în continuare „NMI‑Institut”), în versiunea aprobată la 11 august 2015 de Regierungspräsidium Tübingen (Prefectura Tübingen) (denumit în continuare „statutul NMI‑Institut”), prevede:

„Fundația are ca obiect promovarea științei și a cercetării. Acest obiect se va realiza în special prin:

13

Articolul 5 din acest statut prevede:

„Organele fundației sunt:

14

Potrivit articolului 6 din statutul menționat:

„(1)   Fac parte din consiliul fundației în calitate de membri:

Membrii menționați la literele e)-h) sunt numiți de Ministerul Finanțelor și al Economiei al Landului Baden‑Württemberg, membrii menționați la literele e) și f) în acord cu Ministerul Științelor, al Cercetării și al Artei al Landului Baden‑Württemberg și la propunerea Universității din Tübingen sau a Institutului de Învățământ Superior din Reutlingen; membrul menționat la litera g) este numit în acord cu Fraunhofer‑Gesellschaft zur Förderung der angewandten Forschung e.V. Membrii menționați la litera h) sunt numiți în acord cu consiliul fundației, dintre care unu la propunerea Camerei de Comerț și Industrie a Landului Baden‑Württemberg și unu la propunerea Landesverband der baden‑württembergischen Industrie eV (Federația Industriei din Landul Baden‑Württemberg).

(2)   Ministerul Finanțelor și al Economiei poate numi în consiliul fundației două personalități asociate activității fundației.

[…]

(5)   Activitatea în consiliul fundației se desfășoară în mod voluntar.”

15

Articolul 7 din statutul NMI‑Institut are următorul cuprins:

„(1)   Consiliul fundației definește principiile ce reglementează activitatea fundației în cadrul sarcinilor prevăzute la articolul 2 și asigură respectarea acestora.

(2)   Consiliul fundației hotărăște, după deliberări:

[…]”

16

Articolul 13 din acest statut prevede:

„(1)   Statutul poate fi modificat, iar fundația poate fi dizolvată printr‑o rezoluție a consiliului fundației. Consiliul de conducere trebuie ascultat în prealabil. Rezoluțiile necesită o majoritate de două treimi din membrii consiliului fundației.

(2)   În cazul dizolvării voluntare sau forțate a fundației sau a caducității unor scopuri care dau dreptul la facilități fiscale, activul fundației va fi transferat Landului Baden‑Württemberg.”

17

NMI‑Institut este o fundație de drept civil de utilitate publică ce are capacitate juridică, sediul acesteia fiind stabilit la Reutlingen (Germania), și care are ca obiect promovarea științei și a cercetării.

18

NMI TT este o societate cu răspundere limitată care are sediul la aceeași adresă ca NMI‑Institut, capitalul său fiind deținut în proporție de 90 % de acesta, și care are ca obiect valorificarea know‑how‑ului, furnizarea de servicii de consiliere și realizarea unor cercetări pe bază de contract în domeniile ingineriei, științelor și medicinei. În special, NMI TT, ale cărei domenii de cercetare coincid cu cele ale NMI‑Institut, are ca vocație aplicarea practică, cu un profit financiar, a rezultatelor cercetării obținute de acesta din urmă.

19

Capitalul NMI‑Institut este deținut în principal de societăți private, orașul Reutlingen deținând aproximativ 6 % din acesta. Consiliul fundației al NMI‑Institut (denumit în continuare „consiliul fundației”), ale cărui decizii sunt în principiu luate cu majoritate simplă, este constituit din 17 membri, printre care figurează un reprezentant al Ministerului Finanțelor și al Economiei al Landului Baden‑Württemberg, un reprezentant al Ministerului Științei, al Cercetării și al Artelor al acestui land, primarul orașului Reutlingen, rectorul și trei profesori la Universitatea din Tübingen, președintele Institutului de Învățământ Superior din Reutlingen și directorul Camerei de Comerț și Industrie din același oraș.

20

La 26 iulie 2016, Euronorm, societate deținătoare de proiecte în sensul Directivei privind „Programul central de inovare pentru IMM‑uri”, în versiunea sa din 15 aprilie 2015, și care a fost autorizată de Republica Federală Germania, reprezentată de Ministerul Federal al Economiei și al Energiei, să efectueze sarcini administrative în domeniul granturilor în nume propriu și potrivit reglementărilor de drept public, a fost sesizată de NMI TT cu o cerere de acordare a unui grant pentru finanțarea, în perioada cuprinsă între 1 septembrie 2016 și 31 august 2018, a unui proiect de cercetare și dezvoltare pe baza directivei menționate.

21

Prin decizia din 28 februarie 2017, Euronorm a respins această cerere, pentru motivul că NMI TT nu putea fi clasificată ca IMM, în sensul anexei I la Regulamentul nr. 651/2014, întrucât, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din anexa respectivă, această clasificare este exclusă atunci când 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză sunt controlate, direct sau indirect, de unu sau mai multe organisme publice, solidar sau individual. Desigur, potrivit Euronorm, un control direct al NMI TT exercitat de organisme publice este exclus, întrucât 90 % din capitalul acesteia este deținut de o fundație de drept civil, în speță NMI‑Institut. Cu toate acestea, existența unui control indirect exercitat de organisme publice ar putea fi prezumată, din moment ce majoritatea membrilor consiliului fundației este constituită din reprezentanți ai unui land, ai unui oraș, ai unei universități și ai unei instituții de învățământ superior publice, precum și ai unei camere de comerț și industrie, care, în dreptul german, are de asemenea statutul de organism public. Pe de altă parte, întrucât NMI‑Institut și NMI TT sunt întreprinderi asociate, în sensul articolului 3 alineatul (3) litera (a) din anexa menționată, norma derogatorie prevăzută la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(d) din aceeași anexă nu ar fi aplicabilă.

22

Împotriva acestei decizii, NMI TT a introdus o contestație, în susținerea căreia a arătat că Euronorm apreciase în mod incorect influența exercitată de organismele publice asupra NMI‑Institut și, prin urmare, asupra ei înseși. Într‑adevăr, spre deosebire de o asociație sau de o societate cu răspundere limitată, ale cărei operațiuni sunt determinate prin deciziile adoptate de majoritatea membrilor sau a asociaților săi, acțiunea unei fundații de drept civil s‑ar întemeia numai pe voința fondatorilor săi. Astfel, în speță, consiliul fundației nu ar putea influența nici deciziile NMI‑Institut, nici cele ale NMI TT. Consiliul fundației ar trebui mai degrabă să fie considerat o autoritate specializată consultativă. În plus, membrii consiliului fundației și‑ar desfășura activitățile cu titlu voluntar, iar reuniunile acestuia nu ar avea loc decât o singură dată pe an.

23

Prin decizia din 12 iunie 2017, Euronorm a respins această contestație, precizând că consiliul fundației orienta NMI‑Institut în lumina sarcinilor care îi erau atribuite prin statutul acestuia. În plus, întrucât domeniul de activitate al NMI TT face de asemenea parte din obiectul NMI‑Institut, ar trebui să se prezume existența unei influențe suficiente a autorităților publice asupra acestei societăți.

24

NMI TT a sesizat Verwaltungsgericht Berlin (Tribunalul Administrativ din Berlin, Germania) cu o acțiune împotriva acestei decizii, în cadrul căreia subliniază competențele extinse pe care le deține, în general, consiliul de conducere al unei fundații. Astfel, în speță, în cadrul NMI‑Institut, consiliul fundației nu ar putea da instrucțiuni consiliului de conducere, nici chiar în ceea ce privește exercitarea de către NMI‑Institut a drepturilor societale de care dispune în cadrul NMI TT. La rândul său, Euronorm reiterează că, având în vedere competențele care îi sunt conferite prin statutul NMI‑Institut, consiliul fundației, ai cărui membri reprezintă organisme publice, exercită o influență dominantă asupra NMI‑Institut și, prin urmare, asupra NMI TT.

25

Instanța de trimitere consideră că soluționarea litigiului depinde de aspectul dacă Euronorm a considerat în mod întemeiat că NMI TT nu putea, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, să fie clasificată ca IMM în sensul acestei anexe și dacă, în consecință, a respins în mod justificat cererea de acordare de granturi formulată de aceasta, Euronorm apreciind, pe de altă parte, că proiectul de cercetare și dezvoltare în discuție în litigiul principal era, ca atare, eligibil pentru finanțarea solicitată. Prin urmare, această instanță ridică problema dacă, în împrejurările din litigiul principal, trebuie să se prezume existența unui control indirect exercitat asupra NMI TT de organisme publice prin intermediul NMI‑Institut.

26

În aceste condiții, Verwaltungsgericht Berlin (Tribunalul Administrativ din Berlin) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

27

Prin intermediul celor opt întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere urmărește în esență să afle, după cum reiese în special din modul de redactare a primei întrebări, dacă articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude posibilitatea ca o întreprindere să fie considerată IMM din moment ce organul întreprinderii care deține cea mai mare parte a capitalului, deși nu este autorizat să asigure gestionarea sa cotidiană, este compus în majoritate din membri ce reprezintă organisme publice, în sensul acestei dispoziții, astfel încât ei exercită solidar, ca urmare a acestei unice împrejurări, un control indirect, în sensul dispoziției citate, al întreprinderii respective.

28

În acest scop, instanța menționată urmărește, pe de o parte, să se stabilească, după cum reiese din a doua și din a treia întrebare, dacă noțiunea de „organism public” are vocația de a include entități cum sunt universități și instituții de învățământ superior, precum și o cameră de comerț și industrie, fără a fi relevant în această privință dacă persoanele numite de aceste organisme se întrunesc cu titlu voluntar în întreprinderea în cauză.

29

Pe de altă parte, prin intermediul celor de a patra‑a opta întrebări, instanța menționată solicită în esență să se stabilească dacă, în contextul existenței unui control, în sensul articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, este suficient ca organismele publice să dețină solidar, fie și indirect, cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză, conform statutului întreprinderii care exercită controlul direct asupra acesteia, fără a fi necesar să se examineze, în plus, dacă aceste organisme sunt în măsură să influențeze și să coordoneze exercitarea efectivă de către reprezentanții lor a drepturilor de vot sau dacă aceștia din urmă țin seama în mod efectiv de interesele organismelor respective.

30

Din elementele de care dispune Curtea reiese că aceste întrebări sunt adresate în contextul unei cereri de acordare a unui grant, care a fost formulată de o întreprindere, NMI TT, ce constituie un spin‑off al unei fundații de drept civil, NMI‑Institut, care deține 90 % din capital, precum și 88,8 % din drepturile de vot ale acestei întreprinderi și al cărui consiliu al fundației este compus printre altele din doi reprezentanți ai unor ministere ale unui land, primarul unui oraș, rectorul și trei profesori la o universitate, precum și președintele unui institut de învățământ superior din acel oraș și directorul unei camere de comerț și industrie din același oraș, care formează o majoritate în consiliul fundației.

31

În vederea examinării întrebărilor menționate, trebuie amintit că, astfel cum reiese în special din considerentul (40) al Regulamentului nr. 651/2014, ce are ca obiect declararea anumitor categorii de ajutoare de stat compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 TFUE, Comisia adoptă o abordare favorabilă în privința ajutoarelor de stat pentru IMM‑uri ca urmare a unor disfuncționalități ale pieței care fac ca aceste întreprinderi să se confrunte cu un anumit număr de handicapuri ce limitează o dezvoltare a lor care este de dorit din punct de vedere social și economic.

32

Conform articolelor 2 și 3 din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, o întreprindere poate fi clasificată ca IMM, în sensul acestui regulament, dacă îndeplinește trei criterii, și anume un criteriu referitor la numărul de persoane angajate, un criteriu referitor la cifra de afaceri anuală sau la bilanțul anual total, precum și un criteriu al independenței (a se vedea prin analogie Hotărârea 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑91/01, EU:C:2004:244, punctul 47).

33

În ceea ce privește acest din urmă criteriu, care este singurul în discuție în cauza principală, Curtea a statuat că prin intermediul acestuia se urmărește să se asigure că de măsurile destinate IMM‑urilor beneficiază cu adevărat întreprinderile pentru care dimensiunea reprezintă un dezavantaj, iar nu cele care aparțin unui mare grup și care au, așadar, acces la mijloace și la ajutoare de care nu dispun concurenții lor cu o dimensiune echivalentă (a se vedea prin analogie Hotărârea 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑91/01, EU:C:2004:244, punctul 50).

34

Acest criteriu urmărește astfel să se înțeleagă mai bine, după cum reiese în special din considerentul (9) al Recomandării din 2003, pe care se întemeiază, așa cum se arată în considerentul (30) al Regulamentului nr. 651/2014, noțiunea de „IMM” definită în anexa I la acest regulament și realitatea economică a IMM‑urilor și să se excludă din clasificarea ca IMM grupurile de întreprinderi a căror putere economică ar depăși‑o pe cea a unui IMM, pentru ca întreprinderilor care au într‑adevăr nevoie să le fie rezervate avantajele ce decurg pentru categoria IMM‑urilor din diverse reglementări sau măsuri în favoarea lor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo, C‑110/13, EU:C:2014:114, punctul 31).

35

Din această perspectivă, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, este considerată „întreprindere autonomă” orice întreprindere care nu este clasificată ca „întreprindere parteneră”, în sensul alineatului (2) al acestui articol, sau ca „întreprindere asociată”, în sensul alineatului (3) al articolului menționat.

36

Potrivit articolului 3 alineatul (3) litera (a) din această anexă, două întreprinderi sunt numite „asociate” în cazul în care una dintre ele deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor celeilalte, în timp ce, conform articolului 3 alineatul (2) primul paragraf din anexa menționată, două întreprinderi sunt numite „partenere” în cazul în care nu sunt clasificate ca „întreprinderi asociate”, dar una dintre ele deține, individual sau în comun cu una sau mai multe întreprinderi asociate, 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale celeilalte, sub rezerva excepțiilor enumerate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(d) din aceeași anexă.

37

La rândul său, această din urmă dispoziție prevede că o întreprindere este clasificată ca „întreprindere autonomă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, chiar dacă cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile sale de vot sunt deținute de anumite categorii de investitori, cum ar fi, printre altele, în temeiul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (d) din această anexă, universitățile și anumite autorități locale autonome, cu condiția ca acești investitori să nu fie asociați, în sensul articolului 3 alineatul (3) din anexa menționată, nici individual, nici în comun, cu această întreprindere.

38

În acest context, articolul 3 alineatul (4) din anexa menționată prevede însă o normă generală de excludere de la clasificarea ca IMM, în temeiul căreia o întreprindere nu poate fi considerată IMM „dacă 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale acesteia sunt controlate, direct sau indirect, solidar sau individual, de unu sau de mai multe organisme publice [a se citi «organisme publice sau colectivități publice»]”, cu excepția cazului în care acestea intră, astfel cum precizează aceeași dispoziție, sub incidența categoriilor de investitori enumerate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din această anexă.

39

Din ansamblul acestor dispoziții rezultă că o întreprindere este exclusă de la clasificarea ca IMM, în sensul anexei I la Regulamentul nr. 651/2014, atunci când cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile sale de vot sunt controlate, fie și indirect, de unu sau mai multe organisme publice, solidar sau individual, cu excepția cazului în care acestea din urmă sunt investitori care nu sunt asociați cu întreprinderea respectivă, în sensul articolului 3 alineatul (3) din această anexă, și care sunt menționați la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(d) din anexa menționată.

40

În speță, nu se contestă, astfel cum reiese din răspunsurile la întrebările adresate de Curte în ședință, că NMI TT, căreia i‑a fost refuzată clasificarea ca IMM prin decizia în discuție în litigiul principal, este o întreprindere asociată cu NMI‑Institut, în sensul articolului 3 alineatul (3) litera (a) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, din moment ce acesta deține majoritatea drepturilor de vot. Rezultă că NMI TT nu intră în domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din această anexă în privința anumitor categorii de investitori.

41

În aceste condiții, trebuie să se examineze numai dacă, în conformitate cu norma generală de excludere prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, o întreprindere precum NMI TT poate fi exclusă de la clasificarea ca IMM, în sensul acestei anexe, pentru simplul motiv că este controlată indirect de organisme publice reprezentate în cadrul întreprinderii cu care este asociată și care exercită un control direct asupra sa.

42

În această privință, trebuie să se amintească însă că articolul 267 TFUE abilitează Curtea nu să aplice normele dreptului Uniunii la o speță determinată, ci numai să se pronunțe asupra interpretării tratatelor și a actelor adoptate de instituțiile Uniunii. Prin urmare, nu este de competența Curții nici să stabilească faptele care au stat la baza litigiului principal și să desprindă din acestea consecințele pentru decizia pe care trebuie să o pronunțe instanța de trimitere, nici să interpreteze acte cu putere de lege sau norme administrative naționale în cauză (Hotărârea din 14 mai 2020, Bouygues travaux publics și alții, C‑17/19, EU:C:2020:379, punctele 51 și 52).

43

Acestea sunt observațiile introductive în lumina cărora trebuie să se răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere.

44

Pentru a se stabili dacă noțiunea de „organism public”, în sensul articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, are vocația să includă entități ca universități, instituții de învățământ superior și o cameră de comerț și industrie, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, rezultă atât din cerința aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din cea a principiului egalității că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, independent de calificările utilizate în statele membre, ținând seama de termenii dispoziției în cauză, precum și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 5 februarie 2020, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea marinarilor în portul Rotterdam), C‑341/18, EU:C:2020:76, punctul 40 și jurisprudența citată].

45

Rezultă că, în lipsa unei trimiteri, în textul articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, la dreptul național, noțiunea de „organism public” care figurează în această dispoziție trebuie considerată o noțiune autonomă de drept al Uniunii ale cărei sens și domeniu de aplicare trebuie să fie identice în toate statele membre. Prin urmare, este de competența Curții să îi dea acestei noțiuni o interpretare uniformă în ordinea juridică a Uniunii.

46

În primul rând, în ceea ce privește termenii articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, întrucât nici această dispoziție, nici orice altă dispoziție din acest regulament, în special articolul 2 din acesta, nu cuprind definiția noțiunii de „organism public”, trebuie să se determine semnificația și domeniul de aplicare ale acestei noțiuni în conformitate cu sensul său obișnuit în limbajul curent [a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 februarie 2020, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea marinarilor în portul Rotterdam), C‑341/18, EU:C:2020:76, punctul 42 și jurisprudența citată].

47

Or, în sensul său obișnuit, noțiunea de „organism public” trebuie înțeleasă ca referindu‑se la stat, la colectivitățile teritoriale, precum și la organismele care sunt constituite pentru a îndeplini în mod specific necesități de interes general, au personalitate juridică și sunt fie finanțate în cea mai mare parte, fie controlate direct sau indirect de stat, de colectivități teritoriale ori de alte organisme publice.

48

Din aceasta reiese că articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014 are vocația să includă toate entitățile și autoritățile care intră în categoria autorităților publice.

49

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția menționată, din considerentul (13) al Recomandării din 2003, pe care se întemeiază, astfel cum s‑a arătat la punctul 34 din prezenta hotărâre, definiția noțiunii de „IMM”, în sensul anexei I la Regulamentul nr. 651/2014, reiese că excluderea prevăzută în aceeași dispoziție include, în interesul securității juridice, diferitele entități publice dintr‑un stat membru, în vederea evitării unor distincții arbitrare între acestea.

50

Or, în această privință trebuie să se arate, asemenea Comisiei, că Directiva 2006/111, al cărei obiect este de a impune statelor membre un anumit număr de obligații în vederea asigurării transparenței relațiilor financiare dintre aceste state și întreprinderile publice, definește la articolul 2 litera (a) noțiunea de „autorități publice” ca incluzând, pe lângă stat, autoritățile regionale și locale, precum și toate celelalte colectivități teritoriale.

51

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivul urmărit de articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctele 33 și 34 din prezenta hotărâre, criteriul independenței urmărește ca măsurile favorabile destinate IMM‑urilor să fie rezervate întreprinderilor fără acces la resurse care să le permită depășirea obstacolelor legate de dimensiunea lor. Or, din cauza diverselor mijloace, în special economice și financiare, pe care le pot mobiliza, entitățile și autoritățile care intră în categoria autorităților publice, indiferent de natura sau de modalitățile lor de organizare, pot permite unei întreprinderi să depășească asemenea obstacole.

52

Din cele arătate rezultă că noțiunea de „organism public” prevăzută în cuprinsul dispoziției menționate trebuie înțeleasă ca incluzând orice entitate sau autoritate care intră în categoria autorităților publice, inclusiv colectivitățile teritoriale și organismele constituite pentru a îndeplini în mod specific necesități de interes general, care au personalitate juridică și care sunt fie finanțate în cea mai mare parte, fie controlate direct sau indirect de stat, de colectivități teritoriale ori de alte organisme publice.

53

În speță, revine, așadar, instanței de trimitere, conform jurisprudenței amintite la punctul 42 din prezenta hotărâre, sarcina de a stabili, ținând seama de dispozițiile naționale aplicabile, dintre care unele au fost invocate de Euronorm și de Comisie, dar a căror interpretare nu este de competența Curții, dacă Universitatea din Tübingen, Institutul de Învățământ Superior din Reutlingen, precum și camera de comerț și industrie a acestui oraș îndeplinesc aceste criterii.

54

În ședință, NMI TT a susținut în această privință că reiese din „Manualul utilizatorului pentru definiția IMM‑urilor”, publicat de Comisie în cursul anului 2015, în special de la pagina 19 din acest document, că, în opinia acestei instituții, universitățile, indiferent de statutul care le este conferit de dreptul național, nu pot fi considerate „organisme publice” care intră sub incidența normei generale de excludere prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014.

55

Totuși, trebuie arătat de la bun început că acest manual precizează, la pagina 2, în egală măsură, clar și explicit, că „nu are nicio forță juridică și nu obligă în niciun fel Comisia […], Recomandarea [din 2003] [fiind] singura bază autentică pentru determinarea condițiilor referitoare privind calificarea ca IMM”. A fortiori, un asemenea manual, care nu are caracter obligatoriu, nu poate fi obligatoriu pentru Curte.

56

În orice caz, trebuie să se constate că, la pagina 19 din manualul menționat, Comisia, contrar celor sugerate de NMI TT, nu arată nicidecum că universitățile nu ar fi în nicio situație susceptibile să intre sub incidența normei generale de excludere prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, ci se limitează să amintească, astfel cum reiese deja din cuprinsul punctelor 38-41 din prezenta hotărâre, că universităților, atunci când se încadrează în domeniul noțiunii de „organism public”, în sensul acestei dispoziții, nu li se aplică această normă, în măsura în care nu sunt asociate, în sensul articolului 3 alineatul (3) din această anexă, cu întreprinderea în cauză, condiție care, cum însăși NMI TT a admis în ședință, așa cum reiese din cuprinsul punctului 40 din această hotărâre, nu era îndeplinită în speță.

57

În cazul în care instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că una sau mai multe dintre entitățile menționate la punctul 53 din prezenta hotărâre constituie organisme publice, în sensul articolului 3 alineatul (4) din anexa menționată, trebuie să se precizeze de asemenea, ca răspuns la întrebările formulate de instanța de trimitere în această privință, că pentru aplicarea acestei dispoziții nu este relevant dacă persoanele numite la propunerea acestor organisme publice se întrunesc cu titlu voluntar în cadrul întreprinderii în cauză, din moment ce ele au fost propuse și numite tocmai în calitatea lor de membri ai acestora, aspect care trebuie să fie verificat de instanța de trimitere.

58

În consecință, articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „organism public” care figurează în această dispoziție are vocația de a include entități precum universități și instituții de învățământ superior, precum și o cameră de comerț și industrie, în cazul în care aceste entități sunt constituite pentru a îndeplini în mod specific necesități de interes general, au personalitate juridică și sunt fie finanțate în cea mai mare parte, fie controlate direct sau indirect de stat, de colectivități teritoriale ori de alte organisme publice. Pentru aplicarea dispoziției menționate nu este relevant dacă persoanele numite la propunerea acestor organisme publice se întrunesc cu titlu voluntar în cadrul întreprinderii în cauză, din moment ce ele au fost propuse și numite tocmai în calitatea lor de membri ai acestora.

59

Conform jurisprudenței amintite la punctul 44 din prezenta hotărâre, trebuie să se ia în considerare termenii articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, precum și contextul în care acesta se înscrie și obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte, pentru a se stabili dacă existența unui control, în sensul acestei dispoziții, impune numai ca organismele publice să dețină solidar, fie și indirect, cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză, în conformitate cu statutul întreprinderii care exercită controlul direct asupra acesteia, sau, în plus, este necesar să se examineze dacă aceste organisme sunt în măsură să influențeze și să coordoneze exercitarea efectivă de către reprezentanții lor a drepturilor lor de vot ori dacă aceștia țin seama în mod efectiv de interesele organismelor respective.

60

În primul rând, în ceea ce privește termenii articolului 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, trebuie să se constate că această dispoziție, conform considerentului (13) al Recomandării din 2003, pe care, astfel cum s‑a arătat la punctele 34 și 49 din prezenta hotărâre, se întemeiază această anexă, se referă numai la gradul de participare a organismelor publice la capitalul sau la drepturile de vot ale întreprinderii în cauză, fără a menționa, în plus, comportamentul efectiv adoptat de aceste organisme sau de reprezentanții lor.

61

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția menționată, trebuie să evidențieze că articolul 3 din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014 prevede în mod explicit, în scopul de a stabili dacă o întreprindere este asociată cu o altă întreprindere, necesitatea de a se examina dacă, în mod concret, prima exercită efectiv o influență dominantă asupra celei de a doua.

62

În special, acest articol 3 prevede la alineatul (3) al doilea paragraf o prezumție a lipsei unei influențe dominante atunci când investitorii menționați la alineatul (2) al doilea paragraf nu se implică, direct sau indirect, în gestionarea întreprinderii în cauză, „fără a se aduce atingere drepturilor lor în calitate de acționari”.

63

Invers, astfel cum reiese din articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf, întreprinderile pot fi considerate ca fiind asociate atunci când, din cauza rolului jucat de o persoană fizică sau de un grup de persoane fizice care acționează solidar în scopul coordonării pentru a exercita o influență asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză, ele constituie o entitate unică, chiar dacă aceste întreprinderi nu întrețin în mod formal niciuna dintre relațiile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf al acestui articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo, C‑110/13, EU:C:2014:114, punctele 34, 35 și 39, precum și Ordonanța din 11 mai 2017, Bericap, C‑53/17, nepublicată, EU:C:2017:370, punctul 17).

64

În schimb, trebuie să se constate că același articol 3 nu conține, la alineatul (4), dispoziții analoge în ceea ce privește organismele publice care controlează, solidar sau individual, cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile de vot ale unei alte întreprinderi.

65

Or, definiția noțiunii de „IMM”, în sensul anexei I la Regulamentul nr. 651/2014, în măsura în care conduce la acordarea unor avantaje întreprinderilor care intră sub incidența acestei noțiuni, cel mai adesea prin norme care prevăd excepții de la normele generale, trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo, C‑110/13, EU:C:2014:114, punctul 32).

66

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivul urmărit prin articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, trebuie să se arate că această dispoziție are în vedere, în conformitate cu criteriul independenței pe care se întemeiază printre altele noțiunea de „IMM”, în sensul acestei anexe, să asigure, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 32-39 din prezenta hotărâre, că întreprinderea în cauză dispune de capacitatea de a lua decizii comerciale în mod autonom.

67

Or, o situație care se caracterizează prin existența între diferite întreprinderi a unor relații structurale, în termeni de participații și drepturi de vot, exclude posibilitatea ca aceste întreprinderi să fie considerate independente una de cealaltă din punct de vedere economic, din moment ce are ca rezultat ca o întreprindere să fie în măsură, independent de comportamentul său real, să exercite o influență dominantă asupra luării deciziilor de o altă întreprindere (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 aprilie 2009, Glückauf Brauerei, C‑83/08, EU:C:2009:228, punctele 32-34).

68

Pe de altă parte, trebuie arătat că atât articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, astfel cum reiese în special din considerentul (30) al acestui regulament și din considerentul (13) al Recomandării din 2003, cât și însuși regulamentul menționat, care prevede o exceptare pe categorii de ajutoare compatibile cu piața internă, sunt destinate să sporească claritatea administrativă și securitatea juridică, asigurând o supraveghere eficientă și simplificată a normelor de concurență în materie de ajutoare de stat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 iulie 2019, Bayerische Motoren Werke și Freistaat Sachsen/Comisia, C‑654/17 P, EU:C:2019:634, punctul 141, precum și jurisprudența citată).

69

Or, doar luarea în considerare, pentru a se stabili dacă o întreprindere este eligibilă pentru normele mai favorabile aplicabile în materie de IMM‑uri, a gradului de participare a organismelor publice la capitalul sau la drepturile de vot ale acestei întreprinderi, fără a fi necesar să se examineze, în plus, comportamentul adoptat în mod concret de aceste organisme sau de reprezentanții acestora, este în mod clar de natură să faciliteze aplicarea de către autoritățile competente a normei generale de excludere, prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014.

70

Rezultă astfel atât din modul de redactare a acestei dispoziții, cât și din contextul în care se înscrie și din obiectivul pe care îl urmărește, precum și din reglementarea din care face parte că existența unui control, în sensul dispoziției menționate, se deduce doar din gradul de participare a organismelor publice la capitalul sau la drepturile de vot ale întreprinderii în cauză.

71

În consecință, în vederea stabilirii existenței unui atare control, este suficient ca asemenea organisme publice să dețină solidar, fie și indirect, cel puțin 25 % din capitalul sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză, în conformitate cu statutul întreprinderii care exercită controlul direct asupra acesteia din urmă, fără a fi necesar să se examineze, în plus, dacă aceste organisme sunt în măsură să influențeze și să coordoneze exercitarea efectivă de către reprezentanții lor a drepturilor lor de vot sau dacă acești reprezentanți țin efectiv seama de interesele organismelor respective.

72

În speță, deși nu se contestă că NMI‑Institut deține 88,8 % din drepturile de vot în cadrul NMI TT, din decizia de trimitere reiese că statutul NMI‑Institut nu reglementează problema exercitării acestor drepturi.

73

Cu toate acestea, se observă că, în conformitate cu articolele 2, 7 și 13 din acest statut, consiliul fundației, în privința căruia din dezbaterile desfășurate în cadrul ședinței în fața Curții reiese că toți membrii, astfel cum însăși NMI TT a arătat explicit, sunt în prezent membri ai directoratului acestei societăți, este însărcinat, pe de o parte, să definească principiile care guvernează activitățile NMI‑Institut privind printre altele exploatarea rezultatelor cercetării și punerea în aplicare a unor proiecte de cercetare și dezvoltare și, pe de altă parte, dispune de o serie de prerogative consultative și decizionale în materie de planificare a conținutului și de planificare financiară, precum și în ceea ce privește numirea, revocarea și descărcarea de gestiune a consiliului de conducere, consiliul fundației fiind, în plus, abilitat să modifice statutul NMI‑Institut și să îl dizolve.

74

În aceste condiții, se pare, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 42 din prezenta hotărâre, că dispozițiile cuprinse în statutul NMI‑Institut sunt de natură să confere unor organisme publice, din cauza prezenței reprezentanților lor în consiliul fundației, deținerea indirectă a 25 % sau mai mult din drepturile de vot în cadrul NMI TT.

75

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere că articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care exclude posibilitatea ca o întreprindere să fie considerată IMM din moment ce organul întreprinderii care deține cea mai mare parte a capitalului, deși nu este autorizat să asigure gestionarea sa cotidiană, este compus în majoritate de membri ce reprezintă organisme publice, în sensul acestei dispoziții, astfel încât, ca urmare a acestei unice împrejurări, aceștia exercită solidar un control indirect, în sensul dispoziției menționate, asupra primei întreprinderi, cu condiția ca:

76

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

Articolul 3 alineatul (4) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care exclude posibilitatea ca o întreprindere să fie considerată întreprindere mică și mijlocie (IMM) din moment ce organul întreprinderii care deține cea mai mare parte a capitalului, deși nu este autorizat să asigure gestionarea sa cotidiană, este compus în majoritate de membri ce reprezintă organisme publice, în sensul acestei dispoziții, astfel încât, ca urmare a acestei unice împrejurări, aceștia exercită solidar un control indirect, în sensul dispoziției menționate, asupra primei întreprinderi, cu condiția ca: