Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011DC0109

COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Energy Efficiency Plan 2011

52011DC0109




[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 8.3.2011

COM(2011) 109 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Planul 2011 pentru eficiență energetică

SEC(2011) 280 finalSEC(2011) 277 finalSEC(2011) 275 finalSEC(2011) 276 finalSEC(2011) 278 finalSEC(2011) 279 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Planul 2011 pentru eficiență energetică

1. UN NOU PLAN ÎN DOMENIUL EFICIENțEI ENERGETICE

Eficiența energetică este un element central al Strategiei UE Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii[1], dar și al tranziției către o economie în care resursele sunt utilizate eficient. Eficiența energetică[2] este unul dintre modurile cele mai rentabile de consolidare a siguranței aprovizionării cu energie și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de alți poluanți. Din multe puncte de vedere, eficiența energetică poate fi văzută drept cea mai mare resursă de energie a Europei[3]. Din acest motiv, Uniunea și-a făcut un obiectiv pentru anul 2020 din reducerea consumului său de energie primară cu 20% față de previziuni[4], iar acest obiectiv a fost identificat în comunicarea Comisiei intitulată „Energie 2020”[5] drept o etapă cheie în atingerea obiectivelor pe termen lung ale UE în domeniul energiei și al climei.

Au fost făcuți pași importanți în direcția realizării acestui obiectiv, în special pe piața aparatelor electronice și pe cea a construcțiilor[6]. Cu toate acestea, conform estimărilor recente ale Comisiei, UE este pe cale să realizeze numai jumătate din obiectivul de 20%[7]. Pentru a avea din nou premisele ca să îl atingă, UE trebuie să acționeze acum. Dând curs solicitării Consiliului European din 4 februarie 2011 de a întreprinde „o acțiune hotărâtă pentru a valoriza potențialul considerabil de creștere a economiilor de energie ale clădirilor, ale transportului și ale produselor și proceselor”[8], Comisia a elaborat prezentul document, un nou plan global pentru eficiență energetică.

Acest plan va fi implementat în concordanță cu alte acțiuni de politică în temeiul inițiativei emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor[9], inclusiv cu foaia de parcurs pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050[10], în vederea asigurării unei politici coerente, a evaluării compensărilor dintre diferite domenii de politică și a beneficierii de eventualele sinergii. Măsurile privind eficiența energetică vor fi implementate ca parte a obiectivului mai larg al UE privind utilizarea eficientă a resurselor, care înglobează utilizarea eficientă a tuturor resurselor naturale și asigură standarde înalte de protecție a mediului.

Implementarea integrală a măsurilor noi și a celor existente va avea ca efecte combinate transformarea vieții noastre cotidiene, având potențialul de a genera economii anuale de până la 1 000 de euro pe gospodărie[11], îmbunătățirea competitivității industriale a Europei, crearea a până la 2 milioane de locuri de muncă[12] și reducerea cu 740 milioane de tone anual a emisiilor de gaze cu efect de seră[13].

Clădirile au cel mai mare potențial de economisire a energiei. Planul se axează pe instrumente care să stimuleze procesul de renovare a clădirilor publice și private și să îmbunătățească performanța energetică a elementelor lor și a aparatelor electrice utilizate în acestea. Planul promovează ideea că sectorul public trebuie să constituie un exemplu, propunând accelerarea ratei de renovare a clădirilor publice prin impunerea unui obiectiv obligatoriu și introducerea unor criterii de eficiență energetică în domeniul cheltuielilor publice. Tot în acest plan se prevăd obligații pentru serviciile de distribuție în scopul de a permite clienților lor să își reducă consumul de energie.

Transporturile se clasează pe locul al doilea în ceea ce privește potențialul de economisire a energiei. Acest aspect va face obiectul unei cărți albe cu privire la transporturi, care urmează să fie publicată.

Eficiența energetică din industrie va fi abordată prin cerințe de eficiență energetică pentru echipamentele industriale, prin îmbunătățirea procesului de informare a IMM-urilor și prin măsuri care să vizeze introducerea de audituri energetice și sisteme de management energetic. S-a propus de asemenea îmbunătățirea eficienței producției de energie electrică și căldură, planul incluzând astfel măsuri privind eficiența energetică care vizează întregul lanț de aprovizionare cu energie.

Stabilirea de obiective de eficiență energetică reprezintă un mod productiv de a declanșa întreprinderea de acțiuni și de a da un impuls politic. Procesul „Europa 2020” a creat, odată cu aplicarea „semestrului european”, un nou cadru de guvernare și instrumente suplimentare pentru ca UE să își direcționeze eforturile către eficiența energetică. Prin urmare, Comisia propune o abordare în două etape a stabilirii de obiective. Într-o primă etapă, statele membre stabilesc în acest moment obiective și programe naționale de eficiență energetică. Aceste obiective orientative și eforturile depuse de fiecare stat membru în parte vor fi evaluate pentru a se estima probabilitatea realizării obiectivului global al UE și măsura în care eforturile individuale răspund obiectivului comun. Comisia va sprijini statele membre în elaborarea programelor naționale pentru eficiență energetică, oferindu-le instrumente în acest sens, și va monitoriza îndeaproape implementarea acestor planuri cu ajutorul cadrului său legislativ revizuit și în noul cadru furnizat în temeiul procesului Europa 2020. În 2013, Comisia va face disponibilă o evaluare a rezultatelor obținute și a probabilității ca programele, luate împreună, să atingă obiectivul european de 20%. În cazul în care examinarea din 2013 va arăta că este improbabilă realizarea obiectivului global al UE, într-o a doua etapă, Comisia va propune obiective naționale obligatorii din punct de vedere juridic pentru anul 2020. Ca și în cazul energiei din surse regenerabile, în acel moment va deveni necesar să se țină seama de punctul de pornire al fiecărui stat membru, de performanța sa economică și de acțiunile luate din timp în acest domeniu.

Prezentul plan se bazează pe contribuția Parlamentului European, mai exact pe recentul raport din proprie inițiativă pe tema eficienței energetice[14], pe contribuția multor părți interesate și pe experiența dobândită în cadrul Planului de acțiune 2006 pentru eficiență energetică. Comisia consideră că măsurile deja existente, împreună cu cele noi prezentate în prezentul plan, ar trebui să asigure realizarea în totalitate a obiectivului de 20%. Principiul călăuzitor al prezentului plan este acela de a propune măsuri obligatorii stricte, fără obiective naționale obligatorii.

Succesul pe care îl va avea Uniunea în implementarea acestui plan depinde de cooperarea strânsă dintre instituțiile UE, statele membre și toate părțile interesate vizate. În această încercare ambițioasă, Comisia se bazează pe participarea și angajamentul tuturor părților vizate.

2. SECTORUL PUBLIC: UN EXEMPLU DE URMAT

Cheltuielile publice reprezintă 17%[15] din PIB-ul UE. Clădirile aflate în proprietate publică sau ocupate de autorități de stat reprezintă aproximativ 12% pe zonă a parcului imobiliar al UE[16]. Este crucial să se pună un accent mai puternic pe eficiența energetică în sectorul public, cu includerea achizițiilor publice, a renovării clădirilor publice și a încurajării unei performanțe înalte în orașe și comunități. Sectorul public poate crea piețe noi pentru tehnologiile, serviciile și modelele de afaceri eficiente din punct de vedere energetic. Statele membre trebuie să facă o reformă a stimulentelor în favoarea utilizării energiei, de exemplu prin reorientarea acestora către îmbunătățirea eficienței energetice și combaterea sărăciei energetice.

- Eficiența energetică în domeniul cheltuielilor publice

Direcționarea cheltuielilor publice către produse, moduri de transport, clădiri, lucrări și servicii eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cheltuielilor cu facturile de energie ale autorităților publice și oferă un raport calitate-preț mai bun. Activitatea Comisiei în domeniul achizițiilor publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu a susținut această idee prin definirea unor criterii pentru achizițiile publice care țin cont de eficiența energetică[17]. În plus, organismele publice care intră sub incidența directivelor UE privind achizițiile publice au deja obligația de a lua în considerare criteriile de eficiență energetică la achiziționarea de vehicule[18] sau echipamente de birotică[19]. Începând cu anul 2019, se va proceda în mod asemănător și în cazul clădirilor noi din acest sector, care va trebui să atingă un nivel al consumului de energie aproape egal cu zero[20]. Pentru a implementa această abordare pe scară mai largă, Comisia propune aplicarea sistematică a unor standarde înalte de eficiență energetică la achiziționarea de către autoritățile publice a unor bunuri (de exemplu echipamente TIC), servicii (de exemplu energie) și lucrări (de exemplu renovarea clădirilor).

- Renovarea clădirilor publice

Organismele publice ar trebui să ia inițiativa în ceea ce privește aducerea clădirilor lor la un nivel înalt de performanță energetică. Pentru a obține acest rezultat, autoritățile publice ar trebui să își dubleze, cel puțin, rata actuală a renovărilor. Prin urmare, Comisia va propune un instrument juridic[21] în temeiul căruia autoritățile publice vor avea obligația de a renova cel puțin 3% din clădirile lor (în funcție de suprafață) pe an, ceea ce reprezintă aproape dublul ratei actuale înregistrate cu preponderență în parcul imobiliar european[22]. Fiecare renovare ar trebui să ridice clădirea la nivelul celor mai performante 10% din parcul imobiliar național. Iar atunci când organismele publice închiriază sau achiziționează clădiri existente, acestea ar trebui să se încadreze întotdeauna în cele mai bune clase de performanță energetică existente.

- Contractul de performanță energetică

Contractul de performanță energetică este un instrument important pentru procesul de renovare a clădirilor. În cadrul acestei forme de cumpărare bazată pe performanță, economiile financiare realizate prin reducerea facturilor la utilități și a costurilor de întreținere ca urmare a măsurilor de eficiență energetică sunt folosite pentru a acoperi parțial sau integral costurile de investiție aferente acestor măsuri. Acest model a fost testat în mai multe state membre și s-a dovedit rentabil[23]. Contractul de performanță energetică este util în a declanșa renovarea clădirilor publice și îmbunătățirea nivelului de eficiență energetică al infrastructurii publice, precum iluminatul stradal[24]. Utilizarea contractului de performanță energetică este însă împiedicată în multe state membre de ambiguitățile cadrului juridic și de lipsa unor date fiabile cu privire la consumul de energie, necesare pentru a stabili nivelul de referință față de care să se măsoare performanța. Comisia va înainta propuneri legislative în vederea depășirii acestor probleme în 2011.

- Implementarea în practică a eficienței energetice

Peste două mii de orașe s-au oferit voluntar să implementeze măsuri în favoarea energiei durabile prin intermediul Pactului primarilor sprijinit de UE[25]. Pactul este un angajament formal asumat de semnatari de a-și reduce emisiile de CO2 cu peste 20% până în 2020 prin aplicarea, pe teritoriul lor, a unor măsuri în favoarea energiei durabile. Acest pact s-a concretizat prin intermediul unor planuri de acțiune pentru energie durabilă, elaborate conform metodologiei pactului și adoptate formal de consiliile orășenești/regionale. În afară de economisirea energiei, există și alte beneficii: modernizarea clădirilor, mobilitatea urbană și renovarea urbană sunt activități economice cu capacitate foarte mare de absorbție a forței de muncă, iar locurile de muncă create sunt în general calificate, stabile și nu fac obiectul delocalizării.

Comisia va continua să sprijine abordarea la nivel local a eficienței energetice prin intermediul Pactului primarilor și va căuta să încurajeze parteneriatele cu alte orașe cu preocupări asemănătoare, inclusiv cu orașe din țări care nu fac parte din UE. În 2011, Comisia va lansa totodată o nouă inițiativă intitulată „Orașe și comunități inteligente”, care urmărește crearea unui cadru european de excelență pentru soluțiile inovatoare, eficiente energetic și cu emisii reduse de carbon, la nivel municipal. Această inițiativă se va concentra asupra accelerării transpunerii rezultatelor din cercetare în inovații reale și practice în orașe și comunități alese special. Concret, inițiativa va sprijini proiecte demonstrative pe scară largă, incluzând și acțiuni în favoarea mobilității urbane, a infrastructurii „verzi”[26] și a utilizării tehnologiilor informației și comunicațiilor.

3. DESCHIDEREA DRUMULUI CăTRE CLăDIRI CU CONSUM MIC DE ENERGIE

Aproape 40%[27] din consumul final de energie provine din case, birouri publice și private, magazine și alte clădiri. După cum se arată în figura de mai jos, două treimi din această cifră sunt dedicate încălzirii spațiilor.

Figură: Consumul de energie al gospodăriilor din UE-27, în %

[pic]

Surse: Indicatorii Odyssee, www.buildup.eu

Un mare potențial de economisire a energiei rămâne în continuare neexploatat. Există tehnici de reducere cu jumătate sau cu trei pătrimi a consumului clădirilor existente[28] și de înjumătățire a consumului de energie al aparatelor electrice tipice. Însă rata de renovare a clădirilor este prea mică, la fel ca și gradul de utilizare a celor mai eficiente aparate electrice. Este necesar să se depășească barierele din calea clădirilor eficiente energetic. Comisia invită statele membre să instituie sisteme de stimulare pentru clădirile din sectorul privat.

- Problema utilizării căldurii în clădiri

În următorii ani, tratarea problemei consumului de căldură din clădiri va avea o importanță covârșitoare. Comisia va explora în continuare diferitele soluții disponibile, inclusiv posibilitatea de a promova utilizarea termoficării urbane în contextul urbanismului integrat.

- Obstacole juridice

Un obstacol important este reprezentat de „motivațiile divergente” de îmbunătățire a performanței energetice. Acest termen descrie situația comună în care atât proprietarii, cât și chiriașii nu vor să plătească pentru îmbunătățirea performanței energetice a unui bun imobiliar închiriat, deoarece beneficiile sunt împărțite. Mai multe state membre au elaborat dispoziții juridice care definesc suma care poate fi recuperată de investitori de la chiriași. În cazul clădirilor publice și comerciale, societățile de servicii energetice ( Energy Service Companies - ESCO) pot de asemenea juca un rol important în depășirea acestei probleme. Comisia va propune dispoziții legislative care vor impune statelor membre introducerea de măsuri – în conformitate cu dreptul național al proprietății – în vederea soluționării acestui aspect.

- Formare

Soluțiile pentru construcțiile eficiente energetic pun adeseori probleme tehnice. Există lacune în ceea ce privește formarea corespunzătoare a arhitecților, inginerilor, auditorilor, meșteșugarilor, tehnicienilor și instalatorilor, în special în cazul celor implicați în activitatea de renovare. În prezent, există aproximativ 1,1 milioane de muncitori calificați și se estimează că numărul necesar al acestora va fi de 2,5 milioane până în 2015[29]. Drept urmare, Comisia lansează inițiativa „Consolidarea competențelor: inițiativa în favoarea unei forțe de muncă viabile în construcții”, pentru a sprijini statele membre în evaluarea necesităților de formare ale sectorului construcțiilor, în elaborarea de strategii pentru a răspunde la aceste necesități și în stimularea programelor de formare eficiente. Aceasta ar putea avea ca rezultat recomandări în privința certificării, calificării sau formării meșteșugarilor. Comisia va conlucra totodată cu statele membre în vederea adaptării programelor acestora de formare profesională și universitară astfel încât să reflecte noile nevoi de calificare (în conformitate cu cadrul european al calificărilor). Inițiativa emblematică a Comisiei intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”[30] invită la adaptarea ofertei de competențe la nevoile pieței muncii. Tranziția către tehnologii eficiente din punct de vedere energetic necesită competențe noi și o educație și formare profesională care să țină cont de preocupările legate de mediu în sectorul construcțiilor și în multe alte sectoare.

- Societățile de servicii energetice (ESCO) – catalizatori ai renovării

ESCO contribuie la îmbunătățirea eficienței energetice prin acceptarea riscului financiar pe care îl presupune acoperirea (ori ajutorul pentru finanțarea) costurilor inițiate de investiție și refinanțarea lor cu ajutorul economiilor realizate. Aceste societăți pot ajuta autoritățile publice să își modernizeze clădirile grupându-le în proiecte modulabile în cadrul contractelor de performanță energetică. Analiza a arătat că piața serviciilor energetice din Europa nu se dezvoltă suficient față de potențialul pe care îl are[31]. Potențialii clienți din sectorul public și privat nu dispun adeseori de informații sistematice cu privire la serviciile ESCO disponibile sau au dubii cu privire la calitatea serviciilor oferite. Pentru a se depăși aceste bariere și pentru a se spori transparența pieței ESCO, Comisia va propune ca statele membre să furnizeze analize ale pieței, liste[32] cu furnizorii de servicii energetice acreditați și modele de contracte. În acest context, se va pune accentul pe asigurarea unui proces complet de renovare a clădirilor (și anume renovare în profunzime) pentru a se evita intervențiile repetate. Centrul European de Expertiză în domeniul PPP-urilor (CEEP) poate de asemenea furniza informații utile.

Pentru a-și îndeplini rolul, ESCO trebuie să aibă acces la resurse financiare. Modalitățile inovatoare de finanțare, cu un puternic efect de levier atât la nivel național, cât și european ar fi un mod adecvat de a cataliza dezvoltarea acestei piețe, de exemplu, prin extinderea accesului la finanțare pe bază de proiecte cu ajutorul unor instrumente ce pot include aportul de lichidități și garanții, linii de credit și fonduri reînnoibile (de tip „revolving”).

4. EFICIENțA ENERGETICă ÎN FAVOAREA UNEI INDUSTRII EUROPENE COMPETITIVE

- Producția eficientă de căldură și electricitate

Aproape 30% din consumul de energie primară al UE are loc în sectorul energetic, în principal pentru a transforma energia în electricitate și căldură și pentru a o distribui. Este necesar să se construiască noi capacități și infrastructuri de producție pentru a înlocui echipamentele tot mai învechite și pentru a satisface cererea[33]. Este important să se garanteze că se ține seama de eficiența energetică și că noile capacități reflectă cele mai bune tehnologii disponibile ( best available technology - BAT). Un stimul în acest sens îl reprezintă schema de comercializare a certificatelor de emisii[34] și noua Directivă privind emisiile industriale[35]. Comisia va monitoriza măsura în care acestea vor conduce la o îmbunătățire a eficienței producției noi. Ținând seama de rezultate și de nevoia de a atinge un grad mai înalt de eficiență dintr-o perspectivă pe termen mediu și lung, Comisia va lua în calcul introducerea unei dispoziții juridice în virtutea căreia statele membre vor trebui să facă din respectarea nivelurilor BAT aplicabile noilor instalații o condiție obligatorie pentru autorizarea noilor capacități și să se asigure că instalațiile existente sunt aduse la nivelurile BAT aplicabile capacității existente în cadrul procedurii de actualizare a permiselor acestora.

O altă sarcină importantă a Comisiei va fi să caute soluții pentru recuperarea eficace a pierderilor de căldură din procesul de producție a electricității și de producție industrială, dat fiind că potențialul de economisire a energiei neutilizate este departe de a fi epuizat și ar putea acoperi o parte însemnată din necesarul de energie termică al Europei (de exemplu pentru încălzire și răcire), stimulând resursele locale și înlocuind în multe cazuri energia importată. Exploatarea acestui potențial presupune o abordare integrată și transversală care să țină seama de necesarul actual de energie termică (de exemplu în clădiri și spații comerciale), de rolul autorităților locale și regionale în planificarea și implementarea unor strategii eficiente energetic și ecologice (inclusiv crearea de infrastructuri eficiente), precum și de sinergiile cu soluțiile comerciale în favoarea unor servicii ieftine, curate și convenabile de furnizare a energiei termice bazate pe valorificarea căldurii pierdute.

Utilizarea sporită a cogenerării (cu randament înalt), inclusiv din partea stațiilor municipale de tratare a deșeurilor, și a centralelor urbane de încălzire și de răcire pot avea o contribuție importantă la eficiența energetică. Prin urmare, Comisia va propune ca, în cazurile în care cererea potențială este suficientă, de exemplu atunci când în proximitate există o concentrare adecvată de clădiri sau instalații industriale, autorizarea unei noi producții de energie termică să fie condiționată de combinarea acesteia cu sisteme care permit utilizarea căldurii (producție combinată de energie termică și electrică - combined heat and power , CHP[36]); Comisia va propune și combinarea sistemelor de încălzire urbană cu producția de electricitate în măsura posibilului. Pentru a îmbunătăți performanța sistemelor CHP în ceea ce privește economisirea energiei, Comisia propune totodată ca operatorii sistemelor de distribuție a electricității să ofere acces prioritar electricității provenite din CHP, urmând să propună consolidarea obligațiilor operatorilor sistemelor de transport în privința accesului și distribuției acestui tip de electricitate.

- Eficiența energetică în cadrul rețelelor de energie electrică și gaze

Comisia va consolida baza care le permite autorităților de reglementare a rețelelor naționale să țină seama de eficiența energetică în procesul de luare a deciziilor și în monitorizarea gestionării și funcționării rețelelor și piețelor de energie electrică și gaze, inclusiv în transpunerea priorităților din domeniul eficienței energetice în normele și tarifele rețelelor, în codurile tehnice și de rețea.

- Eficiența energetică, un sector comercial

O premisă obligatorie pentru o Europă eficientă energetic este crearea de valoare pentru economisirea energiei prin mecanisme de piață. Prin urmare, sunt necesare instrumente pentru a atribui o valoare financiară economiilor de energie și pentru a lega profiturile utilităților (furnizori sau distribuitori) de eficiența energetică și nu de volumul de energie furnizat. Unele state membre[37] au instituit deja un sistem care obligă industria energetică națională să realizeze economii de energie, obținând rezultate pozitive: s-au înregistrat economii de până la 6% din consumul final de energie[38]. În cadrul unui sistem de acest tip, utilităților li se impune să obțină un volum fix de economii de energie prin realizarea unor îmbunătățiri la nivelul eficienței energetice a clienților lor (precum gospodăriile, societățile comerciale, administrațiile publice sau asociațiile de gestionare a locuințelor) sau în alte sectoare precum producția sau transportul energiei. Ca alternativă la realizarea de economii prin forțe proprii, unele sisteme permit utilităților să cumpere economii de energie de la alți actori, precum societățile de servicii energetice (ESCO). Obligațiile de economisire a energiei stimulează furnizorii să își modifice modelul de afaceri de la vânzarea cu amănuntul a produselor energetice la prestarea de servicii energetice.

Comisia va propune ca toate statele membre să stabilească un sistem de obligații naționale în ceea ce privește economiile de energie care să fie adaptat la contextul specific fiecăruia dintre acestea. În funcție de domeniul de aplicare și de strictețea măsurilor, acestea ar putea produce economii de până la 100 de milioane tone echivalent petrol (Mtep) în 2020[39].

- Îmbunătățirea competitivității industriei manufacturiere europene

Aproximativ 20%[40] din consumul primar de energie al UE îi revin industriei. Acesta este sectorul în care s-a înregistrat cel mai mare progres în privința eficienței energetice (cu o îmbunătățire de 30% a intensității energetice în 20 de ani). Cu toate acestea, mai există încă posibilități de economisire a energiei care merită să fie explorate. Schema de comercializare a certificatelor de emisii și Directiva privind impozitarea energiei (inclusiv revizuirea prevăzută a acesteia)[41] ar trebui să încurajeze concretizarea unora dintre aceste posibilități. În plus, ar trebui abordate și obstacolele cum ar fi lipsa de informații, lipsa accesului la capital și presiunile pe termen scurt ale mediului de afaceri. Depășirea acestora ar reduce facturile la energie și ar îmbunătăți competitivitatea. În aceste vremuri în care resursele de energie sunt tot mai limitate la nivel mondial, cunoștințele de specialitate în domeniul proceselor, tehnologiilor[42] și a serviciilor eficiente energetic pot fi de asemenea transformate într-o nouă activitate de export, care să ofere un avantaj competitiv industriilor europene.

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) se confruntă cu cele mai mari obstacole în ceea ce privește investițiile în tehnologii eficiente energetic[43]. Prin urmare, Comisia va încuraja statele membre să le ofere acestora informații (de exemplu cu privire la cerințele legale, criteriile de acordare a granturilor pentru modernizarea echipamentelor, disponibilitatea experților în materie de energie și a programelor de formare în managementul energetic), precum și să elaboreze stimulentele adecvate[44] (precum reduceri fiscale, finanțarea investițiilor în eficiența energetică sau finanțarea auditurilor energetice). În cooperare cu asociațiile industriale relevante, Comisia va sprijini schimbul celor mai bune practici în domeniul eficienței energetice, precum și proiectele care vizează consolidarea capacităților în ceea ce privește managementul energetic în microîntreprinderi și în întreprinderile mici. Comisia va sprijini crearea unor instrumente pe care IMM-urile le vor putea folosi pentru a-și evalua consumul de energie comparativ cu cel al întreprinderilor de dimensiuni echivalente.

Pentru întreprinderile mari, Comisia va propune obligativitatea auditurilor energetice periodice. Recomandarea sa va fi ca statele membre să instituie stimulente pentru ca întreprinderile să introducă un sistem de management energetic (de exemplu, ca cel stabilit în standardul EN 16001) drept cadru sistematic pentru consumul rațional de energie[45].

Pornind de la succesul înregistrat de măsurile de ecoproiectare ca instrument eficient de stimulare a inovării în domeniul tehnologiilor europene eficiente energetic, Comisia studiază care dintre cerințele de performanță energetică (proiectare ecologică) ar putea fi potrivite pentru echipamentele industriale standard precum motoarele industriale, pompele de mari dimensiuni, aerul comprimat, uscare, topire, turnare, distilare și cuptoare.

Comisia va continua să lucreze în colaborare cu industria – inclusiv cu industriile cu consum mare de energie[46] și cu industria TIC[47], care are potențialul de a fi un factor cheie în facilitarea îmbunătățirilor în alte sectoare – pentru a încuraja acordurile voluntare în privința implementării proceselor și sistemelor eficiente energetic. Aceste acorduri ar trebui să se bazeze pe obiective, metodologii și programe de măsurare și monitorizare clare, în special cu ajutorul cerințelor privind proiectarea ecologică, ele putând include diseminarea de bune practici.

- Cercetarea și inovarea – catalizatori ai tehnologiilor eficiente energetic și rentabile în industrie

Pentru a sprijini inovarea tehnologică, Comisia va continua să încurajeze elaborarea, testarea și implementarea de noi tehnologii eficiente energetic , de exemplu prin intermediul Planului strategic privind tehnologiile energetice[48] (planul SET), în vederea reducerii costurilor și a îmbunătățirii performanței tehnologiilor eficiente energetic, oferind astfel soluții noi și facilitând utilizarea lor generalizată pe piață. În acest fel, UE va fi ajutată să devină mai eficientă din punct de vedere energetic, iar industriilor din UE li se vor deschide piețe noi.

5. SPRIJINUL FINANCIAR CORESPUNZăTOR LA NIVEL NAțIONAL șI EUROPEAN

Multe investiții în eficiența energetică se amortizează rapid, dar nu se realizează din cauza piedicilor existente pe piață și în domeniul reglementării. Prin urmare, stimulentele oferite pieței și semnalele prețurilor trebuie intensificate prin impozitarea energiei și a carbonului și prin obligații naționale de economisire a energiei impuse utilităților (a se vedea punctul 4). Aceste măsuri trebuie însoțite de mecanisme de îmbunătățire a disponibilității produselor de finanțare corespunzătoare. Costurile de investiții constituie o barieră financiară semnificativă în calea utilizării tehnologiilor eficiente energetic și de aceea disponibilitatea fondurilor joacă un rol important în accelerarea investițiilor.

În plus față de programele naționale de finanțare, UE poate în prezent să sprijine eficiența energetică cu ajutorul:

- Politicii de coeziune : pentru perioada 2007-2013, sprijinul prevăzut din partea fondurilor politicii de coeziune pentru investiții în domeniul eficienței energetice, al cogenerării și al managementului energetic este de aproximativ 4,4 miliarde de euro. Au fost făcute două modificări cheie[49] pentru a reflecta mai bine necesitățile în materie de eficiență energetică. Chiar dacă, tradițional, politica regională a finanțat investiții în eficiența energetică numai în sectorul clădirilor publice și comerciale, acum este posibilă utilizarea acestor fonduri în sectorul rezidențial în toate statele membre. Totodată, utilizarea instrumentelor de inginerie financiară a fost extinsă la eficiența energetică a clădirilor. În cooperare cu managerii programelor responsabili, Comisia va căuta modalități de optimizare a utilizării resurselor disponibile pentru îmbunătățirea eficienței energetice.

- Programului „Energie Inteligentă – Europa” (2007-2013) : acest program cu un buget de 730 milioane de euro sprijină proiecte care vizează depășirea deficiențelor pieței, inclusiv activități de accelerare a renovării parcului imobiliar. Unul dintre cele mai recente instrumente de care dispune este mecanismul ELENA (Asistență europeană pentru energie locală). ELENA oferă autorităților locale și regionale granturi pentru acoperirea costurilor de asistență tehnică legate de pregătirea unor investiții profitabile în domeniul energiei durabile. Mecanismul inițial a fost implementat de Banca Europeană de Investiții; alte două mecanisme sunt prevăzute pentru 2011[50]. În doar puțin mai mult de un an de funcționare, au fost aprobate zece proiecte ELENA, acestea urmând să acorde beneficiarilor finali granturi de aproximativ 18 milioane de euro în vederea mobilizării a circa 1,5 miliarde de euro în investiții pe parcursul celor trei ani ai ciclului lor de viață.

- Finanțării intermediate : liniile de credit de la instituții financiare internaționale (IFI) și de la alte bănci ale sectorului public s-au dovedit o sursă importantă de fonduri pentru proiectele în domeniul eficienței energetice prin finanțarea intermediată de băncile locale. Adeseori se utilizează fonduri UE pentru a se oferi asistență tehnică, fie băncii participante în vederea consolidării capacităților, fie pentru măsuri precum audituri energetice pentru beneficiarii finali.

- Planului european de redresare economică : acest program finanțează parteneriatul public-privat „Clădiri eficiente din punct de vedere energetic” oferind metode de cercetare și tehnologii de 1 miliard de euro în vederea reducerii consumului de energie al clădirilor noi și renovate. În plus, Comisia cooperează în prezent cu Banca Europeană de Investiții pentru a crea un fond de investiții dedicat care să utilizeze fondurile necheltuite din acest program în scopul susținerii proiectelor în domeniul eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile. Acest fond va fi lansat în cursul anului 2011.

- Programului-cadru pentru activități de cercetare, cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) : acest program sprijină cercetarea și inovarea în domeniul eficienței energetice ca măsură transversală a Programului „Cooperare”, având ca rezultat, până în prezent, finanțarea a peste 200 de proiecte cu o contribuție din partea UE de 1 miliard de euro.

În cadrul procesului de pregătire a următorului cadru financiar multianual, Comisia studiază rezultatele obținute de programele de sprijin ale UE, precum și valoarea adăugată europeană a acestora. Comisia va analiza marja de îmbunătățire a mecanismelor financiare existente ale UE, precum și noi posibilități de stimulare a investițiilor în eficiența energetică la scara necesară pentru atingerea obiectivelor UE pentru anul 2020 în domeniul energiei și al climei.

6. ECONOMIILE REALIZATE DE CONSUMATORI

Îmbunătățirea performanței energetice a dispozitivelor folosite de consumatori – precum aparatele electrice și contoarele inteligente – ar trebui să aibă un rol mai mare în ceea ce privește monitorizarea sau optimizarea consumului lor de energie, permițând economii la nivelul costurilor. În acest scop, Comisia se va asigura că se va ține seama în mod corespunzător de interesele consumatorilor în cadrul activităților tehnice legate de etichetare, de informațiile referitoare la economiile de energie, de contorizare și de utilizarea TIC. Prin urmare, Comisia va cerceta comportamentul consumatorilor și atitudinile de cumpărare și va testa în prealabil pe aceștia soluții alternative de politică pentru a stabili capacitatea acestora de a provoca modificarea de comportament urmărită. Comisia se va consulta și cu organizațiilor de consumatori în faza incipientă a procesului. Consumatorii au nevoie de informații clare, precise și actualizate cu privire la consumul lor de energie, lucru foarte rar întâlnit în ziua de astăzi. De exemplu, numai 47% dintre consumatori sunt conștienți în prezent de cantitatea de energie pe care o consumă[51]. Ei au nevoie totodată de sfaturi de încredere în ceea ce privește costurile și beneficiile investițiilor în eficiența energetică. Comisia va aborda toate aceste aspecte în cadrul revizuirii cadrului legislativ pentru politica privind eficiența energetică.

- Promovarea aparatelor care utilizează energia și resursele în mod eficient

Îmbunătățirea performanței clădirilor și a produselor folosite la încălzirea, răcorirea, ventilarea și iluminarea acestora este unul dintre modurile cele mai concrete în care bugetele gospodăriilor pot beneficia de pe urma politicii privind eficiența energetică. Standardele de proiectare ecologică și etichetele energetice deja introduse pentru aparatele de uz casnic[52] au avut ca rezultat economii substanțiale de energie pentru consumatori și posibilități de afaceri pentru producătorii europeni de bunuri de înaltă calitate. În cadrul noului plan de lucru pentru proiectare ecologică[53], Comisia va continua să aibă aceeași abordare, stabilind standarde de consum mai stricte pentru cazanele de încălzire, boilere, computere, aparate de aer condiționat, mașini de uscat rufe, pompe, aspiratoare și noi tipuri de produse de iluminat. Comisia va propune totodată un nou plan de lucru pentru 2012-2014.

Etichetele energetice sunt un element auxiliar esențial al acestei abordări. Eficiența acestora este maximă atunci când au ca reper modul în care consumatorii fac alegeri. Comisia va lansa un studiu despre cum înțeleg consumatorii etichetele energetice. Acesta va permite viitoarelor măsuri privind etichetarea energetică să țină seama mai bine de interesele consumatorilor (de exemplu, reflectând asupra modului de percepție a diferitelor etichete și influența marketingului) și, totodată, va sprijini dialogul cu organizațiile de consumatori.

Peste 40% din ferestrele din UE au geam simplu, iar alte 40 de procente sunt ferestre duble vechi, netratate[54]. Comisia va lua măsuri pentru a stimula piața să utilizeze elemente de construcție mai eficiente, de exemplu aplicând cerințele privind proiectarea ecologică sau etichetarea la ferestre.

În activitatea sa viitoare cu privire la proiectarea ecologică și etichetarea energetică, Comisia va studia, după caz, opțiunea unor sisteme acoperitoare și a unor produse individuale. Pentru a face posibilă eficacitatea acestor măsuri, Comisia va continua să analizeze impactul energetic al ciclului de viață al produselor. Comisia va intensifica supravegherea pieței pentru a asigura implementarea corectă a cerințelor aplicabile produselor și va susține măsurile care vizează utilizarea optimă a etichetelor energetice de către consumatori, instalatori și distribuitori.

- Noi tehnologii puse la dispoziția consumatorilor

În temeiul legislației UE în vigoare[55], consumatorii finali ar trebui să fie deja informați frecvent în privința consumului lor de energie în momentul utilizării acesteia, pentru a le permite să își regleze consumul prin contoare individuale pentru toate tipurile importante de energie: electricitate, gaze, încălzire și răcire și apă caldă. Consumatorilor ar trebui să li se ofere și informații despre prețul și costul energiei prin intermediul facturilor și contractelor. Aceste informații trebuie prezentate astfel încât să îi ajute pe consumatori să își îmbunătățească eficiența energetică, de exemplu privind consumul propriu în raport cu valori de referință sau cu soluții de eficiență energetică disponibile.

În practică, aceste drepturi ale consumatorilor nu sunt încă implementate corect. Informațiile oferite trebuie să răspundă mai bine nevoilor consumatorilor. Comisia va lucra împreună cu statele membre pentru a asigura implementarea integrală a acestor drepturi, precum și a altor prevederi ale legislației europene în domeniul eficienței energetice.

În anii următori, implementarea unei „rețele inteligente” europene va produce o schimbare radicală în ceea ce privește colectarea și comunicarea informațiilor cu privire la aprovizionarea și consumul de energie. Aceste informații le vor permite de asemenea consumatorilor să economisească energia. Statele membre au obligația de a implanta contoare inteligente de electricitate pentru cel puțin 80% dintre consumatorii lor finali până în 2020, cu condiția ca această acțiune să fie sprijinită de o analiză favorabilă costuri-beneficii la nivel național[56]. Este important să se asigure că pot fi introduse sisteme inteligente și în alte rețele, precum cele de termoficare, răcire și gaze[57], și că toate aceste rețele inteligente contribuie la construirea unei piețe performante și interoperabile pentru serviciile de eficiență energetică. Rețelele și contoarele inteligente vor constitui fundamentul aparatelor inteligente, contribuind la economiile de energie obținute prin cumpărarea unor aparate electrice mai economice. Odată cu dezvoltarea rețelelor inteligente vor apărea servicii noi, care vor permite ESCO și furnizorilor de TIC să ofere consumatorilor servicii de monitorizare a consumului lor de energie la intervale frecvente (prin canale precum internetul sau telefonul mobil) și să indice pe facturile de energie consumul fiecărui aparat. În afară de beneficiile pentru gospodării, disponibilitatea unor date exacte cu privire la consum grație contoarelor inteligente va stimula cererea de servicii energetice din partea întreprinderilor și a autorităților publice și va permite ESCO să ofere contracte de performanță energetică credibile în ceea ce privește reducerea consumului de energie. Rețelele, contoarele și aparatele inteligente vor permite consumatorilor să aleagă, în schimbul unor stimulente financiare, dacă pun în funcțiune aparatele atunci când sunt disponibile energia mai ieftină, din afara orelor de vârf sau electricitatea de origine eoliană sau solară abundentă. În final, aceste sisteme inteligente le vor oferi consumatorilor confortul de a porni și opri aparatele electrice de la distanță și posibilitatea subsecventă de a economisi energie.

Realizarea acestui potențial necesită standarde adecvate pentru contoare și aparate electrice, precum și impunerea unor obligații pentru furnizori în sensul de a oferi consumatorilor informații corespunzătoare (de exemplu facturi clare) despre consumul lor de energie și acces la consultanță pe tema reducerii consumului lor de energie și, pe cale de consecință, a cheltuielilor. În acest scop, Comisia va propune măsuri adecvate pentru a se asigura că inovarea tehnologică, inclusiv implementarea rețelelor și contoarelor inteligente, va îndeplini această funcție. Aceste măsuri vor cuprinde cerințe minime cu privire la conținutul și forma furnizării informațiilor și a serviciilor de informare.

Mai mult, Comisia trebuie să se asigure că etichetele energetice (certificatele de performanță energetică) și standardele pentru clădiri și aparate electrice reflectă, după caz, integrarea unei tehnologii care permite aparatelor electrice și clădirilor să fie branșate la rețelele inteligente, precum și integrarea perfectă a acestora în infrastructura rețelelor și contoarelor inteligente. Aparatele electrice precum frigiderele, congelatoarele și pompele de căldură ar putea fi primele vizate.

7. TRANSPORTURILE

Ca și celelalte sectoare analizate în detaliu în prezentul plan, transporturile – cărora le revine 32%[58] din consumul final de energie – reprezintă un domeniu cheie în ceea ce privește economisirea energiei. Acesta este sectorul cu cea mai rapidă creștere a consumului de energie și cu cea mai puternică dependență de combustibilul fosil. În cartea albă privind transporturile care urmează să fie publicată, se va defini o strategie de îmbunătățire a eficienței sectorului transporturilor, care va prevedea introducerea unor sisteme avansate de management al traficului pentru toate modurile de transport, realizarea de investiții în infrastructură și crearea unui spațiu european unic al transporturilor pentru promovarea transportului multimodal, o tarifare inteligentă și standarde de eficiență pentru toate vehiculele din toate modurile de transport, precum și alte măsuri de promovare a inovării în domeniul vehiculelor.

8. UN CADRU PENTRU EFORTURILE NAțIONALE

Statele membre joacă un rol fundamental în introducerea politicilor și măsurilor din domeniul eficienței energetice necesare pentru atingerea obiectivului de 20%. Până în prezent, planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică (PNAEE), introduse în temeiul Directivei privind serviciile energetice, au oferit cadrul național pentru elaborarea de politici privind eficiența energetică în sectoarele care constituie utilizatori finali[59]. Având în vedere acest nou plan pentru eficiență energetică care cuprinde toate sectoarele, de la producție la utilizarea finală, este evident că domeniul de aplicare al cadrului național trebuie extins pentru a cuprinde întregul lanț energetic, valorificându-se astfel mai multe posibilități de economisire a energiei[60].

În același timp, lansarea primului semestru european de coordonare ex ante a politicilor în cadrul Strategiei Europa 2020 oferă Comisiei noi posibilități de monitorizare și evaluare a progreselor anuale ale statelor membre în ceea ce privește eficiența energetică.

Dat fiind că monitorizarea realizărilor naționale este esențială pentru evaluarea progreselor înregistrate în atingerea obiectivului european de 20%, Comisia va analiza în lunile următoare care ar fi cel mai potrivit cadru de monitorizare.

9. CONCLUZII

Măsurile propuse în prezentul plan vizează să elimine distanța față de obiectivul UE de a realiza economii de energie de 20%, să contribuie la concretizarea viziunii noastre pentru anul 2050, a unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, precum și să consolideze independența energetică și siguranța aprovizionării. Implementarea integrală a prezentului plan va avea ca rezultat economii însemnate de energie: se estimează că acțiunile sectorului public și noile cerințe minime de eficiență aplicabile aparatelor electrice vor produce economii de până la 100 Mtep și că se pot aștepta economii comparabile în urma măsurilor din sectorul transporturilor și a economiilor de energie realizate de consumatori grație furnizorilor lor de energie[61].

Măsurile obligatorii propuse în prezentul plan vor fi aplicate cu ajutorul unor instrumente legislative adecvate, printre care o propunere legislativă care cuprinde revizuirea directivelor în vigoare în domeniul serviciilor energetice și al producției combinate de energie termică și electrică[62]. Următorii pași pentru 2011 vor fi adoptarea propunerii menționate[63], adoptarea de noi măsuri privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică, lansarea inițiativei „Orașe și comunități inteligente” și elaborarea de propuneri de instrumente de finanțare care vor fi prezentate în cadrul discuțiilor din 2011 pe tema bugetului.

Comisia invită instituțiile UE, statele membre și toate părțile interesate vizate să aprobe acest nou plan pentru eficiență energetică, să participe activ la discuțiile legate de măsurile de executare și să coopereze strâns în procesul de implementare a acestuia.

[1] COM(2010) 2020.

[2] Din punct de vedere tehnic, „eficiența energetică” înseamnă utilizarea unor cantități mai mici de energie, menținând în același timp un nivel echivalent de activitate sau servicii economice; „economisirea de energie” este un concept mai larg, care include și reducerea consumului prin schimbarea comportamentului sau prin diminuarea activității economice. În practică, cei doi termeni sunt greu de diferențiat, fiind folosiți alternativ, așa cum este cazul și în prezenta comunicare.

[3] „Negajoulii” reprezintă consumul de energie evitat prin eficiență energetică sporită. De exemplu, îmbunătățirea cu 13% a eficienței energetice a consumatorilor finali constatată în UE27 în perioada 1996-2007 a fost echivalentă cu economii de energie de aproximativ 160 de milioane tone echivalent petrol (Mtep) în aceeași perioadă ( Overall Energy Efficiency Trends and Policies in the EU27 - ADEME 2009).

[4] 7224/1/07 REV 1: Concluziile președinției Consiliului European din 8-9 martie 2007. Acest obiectiv înseamnă economisirea a 368 de milioane tone echivalent petrol (Mtep) de energie primară (consumul intern brut minus utilizările neenergetice) până în 2020 comparativ cu consumul prevăzut pentru anul respectiv, de 1 842 Mtep. Consiliului European din iunie 2010 a reafirmat acest obiectiv (17/6/2010 Nr: EUCO 13/10).

[5] COM(2010) 639.

[6] Aceste măsuri au fost întreprinse în cadrul Planului de acțiune 2006 pentru eficiență energetică - COM(2006) 545; progresele înregistrate sunt evaluate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2011) 275, care însoțește acest plan.

[7] Conform estimărilor celor mai recente ale Comisiei și ținând cont de măsurile privind eficiența energetică puse în aplicare până în decembrie 2009.

[8] Concluziile Consiliului European, 4.2.2011 nr.: EUCO 2/11.

[9] COM(2011) 21.

[10] COM(2011) 112.

[11] COM(2008) 772: Comunicarea Comisiei: Eficiența energetică: realizarea obiectivului de 20%.

[12] Estimări bazate pe datele pentru sectorul construcțiilor. A se vedea SEC(2011) 277: Evaluarea impactului care însoțește planul pentru eficiență energetică.

[13] SEC(2011) 277: Evaluarea impactului care însoțește planul pentru eficiență energetică.

[14] 2010/2107(INI): Raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European cu privire la revizuirea planului de acțiune pentru eficiență energetică.

[15] A se vedea nota de subsol 13.

[16] Ecorys, Ecofys și BioIntelligence (2010): Study to Support the Impact Assessment for the EU Energy Saving Action Plan (Studiu în sprijinul evaluării impactului efectuate pentru planul de acțiune al UE pentru economisirea de energie). Estimarea se bazează pe ipoteza că există 5 m² de clădiri publice pe cetățean, ceea ce înseamnă o suprafață totală a clădirilor publice (cu excepția locuințelor sociale) de 2,5 miliarde m² în UE. Suprafața totală este de 21 miliarde m².

[17] COM(2008) 400: Comunicarea Comisiei: Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu.

[18] Directiva 2009/33/CE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic. A se vedea și recent lansatul Portal pentru vehicule ecologice, destinat să ajute autoritățile publice în implementarea acestei directive oferindu-le acestora, precum și utilizatorilor finali, o analiză comparativă a costurilor pe ciclu de viață al vehiculelor existente (http://www.cleanvehicle.eu/).

[19] În temeiul programului european Energy Star, care impune autorităților guvernamentale centrale ale statelor membre și instituțiilor europene achiziționarea de echipamente cel puțin la fel de eficiente ca Energy Star [(CE) nr. 106/2008].

[20] Directiva 2010/31/CE privind performanța energetică a clădirilor.

[21] Acest instrument juridic, ca și celelalte măsuri obligatorii incluse în prezentul plan, va face obiectul unei evaluări a impactului. Aceasta va cuprinde o analiză aprofundată a ratei anuale de renovare propusă și o verificare a celei mai bune metode de implementare și de monitorizare.

[22] Acest procent se aplică la nivel de stat membru. Rata actuală a renovărilor este cuprinsă între 1,2% și 1,5% pe an, la nivelul UE27. Limita superioară a intervalului reflectă rata de modernizare a clădirilor de peste 1 000 m², acesta fiind și cazul majorității clădirilor publice, ceea ce explică motivul pentru care dublarea ratei actuale duce la valoarea de 3%. A se vedea nota de subsol 13 și SEC(2008) 2865.

[23] Inclusiv în Danemarca, Franța și Germania.

[24] În 2005, iluminatul stradal consuma 36 TWh de electricitate.

A se vedea http://ec.europa.eu/governance/impact/ia_carried_out/docs/ia_2009/sec_2009_0324_en.pdf.

[25] Procedura pactului a fost lansată în ianuarie 2008, iar orașele și regiunile au început să adere în octombrie 2008, la finalizarea textului acestui pact. A se vedea http://www.eumayors.eu/home_en.htm.

[26] Infrastructura „verde” presupune utilizarea arborilor și a plantelor pentru a scădea temperaturile din orașe, reducând energia necesară pentru climatizare, și reprezintă o modalitate de adaptare la schimbările climatice. Această infrastructură poate de asemenea atenua riscul de inundații și poate îmbunătăți calitatea apei, a aerului și a ecosistemelor. COM(2009) 147 final, p. 5, COM(2011) 17 final, p. 8.

[27] În 2008. A se vedea Eurostat, Indicatori privind energia, transportul și mediul, ediția din 2010.

[28] În cadrul programului UE în favoarea construcțiilor ecologice ( Green Building ) există exemple de renovări care reduc costurile cu până la 80%.

[29] Evaluarea ex ante a inițiativei privind instruirea și calificarea forței de muncă din construcții în domeniul eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie din cadrul Programului „Energie Inteligentă – Europa”. A se vedea Ecorys, Ecofys și BioIntelligence (2010): Study to Support the Impact Assessment for the EU Energy Saving Action Plan (Studiu în sprijinul evaluării impactului efectuate pentru planul de acțiune al UE pentru economisirea de energie), p. 34.

[30] COM(2010) 682.

[31] Se estimează că există între 700 și 1 400 de ESCO active în UE, ceea ce reprezintă un volum al pieței de 6,7 - 8,5 miliarde de euro. Potențialul pieței este estimat la 25 de miliarde de euro. A se vedea Bertoldi, Marino, Rezessy, Boza-Kiss (2010): Energy Service Companies market in Europe (Piața societăților de servicii energetice din Europa) – JRC.

[32] Astfel de liste pot fi întocmite la nivel național și pot fi deschise oricărui tip de furnizor de servicii energetice. Ele vor servi exclusiv ca instrument de informare. În ipoteza că nu se va solicita nicio acreditare sau calificare pentru includerea pe listă, se va garanta că aceste liste nu vor avea efecte adverse precum blocarea pieței serviciilor. Afișarea voluntară a unor etichete și referințe de calitate ar fi un alt mod de sporire a încrederii în calitatea serviciilor oferite.

[33] COM(2010) 677/4: Comunicarea Comisiei: Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2010 - Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate.

[34] Directiva 2003/87/CE astfel cum a fost modificată.

[35] Directiva 2010/75/UE.

[36] Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei și de modificare a Directivei 92/42/CEE.

[37] Acesta este de exemplu cazul Marii Britanii, Italiei, Franței, Danemarcei, precum și al regiunii Flandra.

[38] Ecorys, Ecofys și BioIntelligence (2010): Study to Support the Impact Assessment for the EU Energy Saving Action Plan (Studiu în sprijinul evaluării impactului efectuate pentru planul de acțiune al UE pentru economisirea de energie).

[39] SEC(2011) 277: Evaluarea impactului care însoțește planul pentru eficiență energetică.

[40] În 2008. A se vedea Eurostat, Indicatori privind energia, transportul și mediul, ediția din 2010.

[41] Directiva 2003/96/CE.

[42] A se vedea Comunicarea „ELECTRA”, COM(2009) 594.

[43] Eurochambres (2010): Energy efficiency in SMEs: Success Factors and Obstacles (Eficiența energetică a IMM-urilor: factori de succes și obstacole).

[44] Comisia atrage atenția asupra faptului că, dacă măsurile de sprijin implică ajutoare de stat, statele membre trebuie să respecte normele privind ajutoarele de stat prevăzute la articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

[45] Cu includerea, acolo unde este cazul, a managementului energetic drept parte integrală a unui sistem global de management de mediu.

[46] Această abordare se va axa pe (1) produse, (2) sisteme electrice (de exemplu motoare electrice, variatoare de viteză, echipamente de control și pompe) și (3) instalații (de exemplu auditul instalațiilor).

[47] Sectorul TIC a fost invitat să elaboreze și să adopte metodologii comune de măsurare a performanței sale energetice și a emisiilor sale de gaze cu efect de seră, precum și o metodă armonizată de cuantificare a contribuției sale potențiale [COM (2010) 245, O Agendă digitală pentru Europa].

[48] http://ec.europa.eu/energy/technology/set_plan/set_plan_en.htm.

[49] Regulamentele (CE) nr. 397/2009 și (UE) nr. 832/2010.

[50] Acestea urmează să fie implementate de Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) și de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB).

[51] SEC(2010) 1409: Studiu asupra funcționării piețelor cu amănuntul ale energiei electrice în Uniunea Europeană.

[52] Frigidere, congelatoare, televizoare, mașini de spălat vase, mașini de spălat rufe, ventilatoare, unele tipuri de produse de iluminat și decodoare pentru televiziunea digitală.

[53] COM(2008) 660: Stabilirea planului de lucru pentru perioada 2009-2011 în cadrul directivei privind proiectarea ecologică.

[54] Estimări pregătite de TNO pentru Glass for Europe .

[55] Directivele 2006/32/CE, 2009/72/ CE și 2009/73/CE.

[56] Directiva 2009/72/CE privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice.

[57] Conform Directivei 2009/73/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, contorizarea inteligentă trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil.

[58] În 2008. A se vedea Eurostat, Indicatori privind energia, transportul și mediul, ediția din 2010.

[59] A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2011) 276: National Energy Efficiency Action Plans (NEEAPs): update on implementation [Planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică (PNAEE): noutăți cu privire la implementare].

[60] Acquis-ul existent în domeniul eficienței energetice este extins la vecinii UE din Europa de Est și Sud-Est prin Tratatul de instituire a Comunității Energiei, TCE (sau este pe cale să fie extins în cazul acquis-ului mai recent). Prin urmare, cadrul pentru promovarea eficienței energetice, inclusiv obiectivul de 20%, se aplică partenerilor care doresc să adere la UE. Inițiativele noi ale UE în domeniul eficienței energetice vor fi adăugate automat la acquis-ul TCE.

[61] Acestea reprezintă estimări ale economiilor de energie pentru fiecare măsură, putând să se suprapună într-o oarecare măsură.

[62] Directivele 2006/32/CE și 2004/8/CE.

[63] Această propunere va cuprinde măsurile incluse în prezentul plan care vizează achizițiile publice de bunuri, servicii și lucrări; renovarea clădirilor publice; contractul de performanță energetică; motivațiile divergente în privința îmbunătățirii performanței energetice; societățile de servicii energetice; eficiența producției de energie; accesul la rețea pentru electricitatea provenită din producerea combinată a energiei termice și electrice; obligațiile de economisire a energiei; auditurile energetice; serviciile de informare pentru consumatorii de energie; și eficiența energetică în reglementarea rețelei.

Top