Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 42010Y1201(01)

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind prioritățile cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale pentru perioada 2011-2020

OJ C 324, 1.12.2010, p. 5–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

1.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 324/5


Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind prioritățile cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale pentru perioada 2011-2020

2010/C 324/02

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ȘI REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, REUNIȚI ÎN CADRUL CONSILIULUI,

CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ:

1.

la 12 noiembrie 2002, Consiliul a aprobat Rezoluția privind promovarea cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale (1), care a stat ulterior la baza declarației adoptate de către miniștrii însărcinați cu educația și formarea profesională (VET) ai statelor membre ale UE, ai țărilor membre ale AELS/SEE și ai țărilor candidate, precum și de către Comisie și partenerii sociali europeni, în cadrul reuniunii acestora de la Copenhaga din perioada 29-30 noiembrie 2002, ca strategie vizând îmbunătățirea performanței, a calității și a atractivității VET, cunoscută, de asemenea, sub numele de „procesul de la Copenhaga”;

2.

în Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții (2) se recomandă statelor membre să integreze competențele-cheie în strategiile lor privind învățarea de-a lungul vieții, pentru a le oferi tuturor tinerilor posibilitatea de a dezvolta astfel de competențe la un nivel care să constituie o bază suficientă pentru activități de învățare ulterioare și pentru viața profesională;

3.

Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă (3) a subliniat urgența de a anticipa nevoile viitoare în materie de competențe pentru a pregăti persoanele în vederea noilor locuri de muncă create în societatea cunoașterii, prin intermediul punerii în aplicare a unor măsuri care să adapteze cunoștințele, aptitudinile și competențele la nevoile din economie și care să acopere eventualele deficite în acest sens;

4.

Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind învățarea în rândul adulților au recunoscut rolul-cheie pe care îl poate juca învățarea în rândul adulților în îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, prin favorizarea coeziunii sociale, prin punerea la dispoziția cetățenilor a competențelor necesare pentru găsirea unor noi locuri de muncă și prin sprijinul oferit Europei pentru a reacționa mai eficient la provocările globalizării și au invitat statele membre să abordeze o serie de măsuri specifice privind învățarea în rândul adulților (4);

5.

Concluziile Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind mobilitatea tinerilor (5) au invitat statele membre să acorde fiecărei persoane tinere implicate în activități de educație și formare profesională oportunitatea de a participa la un program de mobilitate și să crească oportunitățile pentru mobilitate în contextul VET;

6.

Rezoluția Consiliului și a Reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o mai bună integrare a orientării de-a lungul vieții în strategiile de învățare de-a lungul vieții (6) a pus în evidență necesitatea de a ajuta persoanele să își identifice aptitudinile pe care le posedă și să își definească obiectivele de învățare necesare pentru a-și îmbunătăți perspectivele de carieră;

7.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 12 mai 2009 (7) privind consolidarea parteneriatelor dintre instituțiile de învățământ și formare profesională și partenerii sociali, în special angajatorii, în contextul învățării de-a lungul vieții au încurajat statele membre să promoveze în mod activ astfel de parteneriate;

8.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (8) au instituit o astfel de cooperare pentru perioada de până în 2020 în contextul unui cadru care abordează sistemele de educație și formare ca un întreg, din perspectiva învățării de-a lungul vieții;

9.

în concluziile sale din 25-26 martie 2010 și din 17 iunie 2010 (9), Consiliul European a stabilit două obiective principale pentru educație și formare în contextul Strategiei Europa 2020. Acesta a invitat, de asemenea, Comisia să prezinte acțiunile necesare la nivelul UE pentru a pune în aplicare respectiva strategie, în special printr-o serie de inițiative emblematice;

10.

Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind competențele în sprijinul învățării pe tot parcursul vieții și inițiativa „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” (10) a solicitat statelor membre să ofere mai multă susținere în direcția dobândirii, actualizării și dezvoltării în continuare a întregului evantai de competențe în domeniul educației și al formării profesionale, precum și să sprijine evoluția profesională inițială și continuă a profesorilor și formatorilor din cadrul VET, inclusiv pentru a-i pregăti pe aceștia pentru a asuma noi roluri, implicite în cazul unei abordări bazate pe competențe;

11.

Concluziile Consiliului din 10-11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale (11) au invitat statele membre să consolideze dobândirea de competențe-cheie prin parcursuri și programe profesionale și să abordeze mai eficient cerințele cursanților dezavantajați.

SUBLINIAZĂ CĂ:

1.

atât VET inițială (I-VET), cât și VET continuă (C-VET) împărtășesc dublul obiectiv de a contribui la gradul de ocupare a forței de muncă și la creșterea economică, precum și de a răspunde dificultăților extinse din cadrul societății, în special promovarea coeziunii sociale. Acestea ar trebui să ofere tinerilor și adulților oportunități de carieră atractive și stimulatoare și ar trebui să facă apel atât la femei, cât și la bărbați, la persoanele cu potențial ridicat și la cei care, pentru orice motiv, se confruntă cu riscul excluderii de pe piața muncii;

2.

viitoarea piață europeană a forței de muncă va fi confruntată simultan cu o îmbătrânire a populației și cu grupuri din ce în ce mai mici de tineri care acced la sistemele de educație inițială și formare profesională și la piețele forței de muncă. În același timp, aceasta va trebui să răspundă dificultăților create de dezvoltarea tehnologică continuă și de cerințele economice în schimbare. Prin urmare, adulții – și în special lucrătorii mai în vârstă – vor fi din ce în ce mai solicitați să își actualizeze și să își extindă aptitudinile și competențele prin intermediul VET continue;

3.

actuala încetinire a creșterii economice ar putea avea un efect grav asupra investițiilor în domeniul VET. Datorită constrângerilor bugetare, sunt necesare soluții inovatoare pentru a garanta o finanțare durabilă a VET și pentru a asigura alocarea eficientă și distribuirea echitabilă ale resurselor;

4.

decalajele în materie de aptitudini pot reprezenta obstacole în calea productivității, a creșterii economice și a competitivității. Este necesară anticiparea nevoilor și a carențelor în materie de aptitudini la toate nivelurile de calificare și transferarea rezultatelor în cadrul politicii și în practică, în vederea îmbunătățirii concordanței dintre furnizarea de VET și nevoile economiei, ale cetățenilor și ale societății în ansamblul său;

5.

modelarea VET reprezintă responsabilitatea comună a guvernelor naționale, a partenerilor sociali, a angajatorilor și a altor părți interesate relevante, precum organizații sectoriale, furnizori de VET, profesori, formatori și cursanți: toți au un interes reciproc în cooperarea consolidată;

6.

politicile europene și naționale ar trebui să evidențieze faptul că aptitudinile și competențele de formare în societatea cunoașterii sunt la fel de importante ca și aptitudinile și competențele academice;

7.

având în vedere rolul acesteia în societățile și economiile europene, este crucial să se susțină și să se dezvolte în continuare excelența în domeniul VET. VET de talie mondială este de cea mai mare importanță în susținerea poziției Europei în calitate de cel mai puternic exportator de produse industriale în lume. Un sector al VET extrem de performant este, de asemenea, foarte important în vederea menținerii modelului european de bunăstare socială.

RECUNOAȘTE CĂ:

Procesul de la Copenhaga a jucat un rol crucial în sensibilizarea cu privire la VET, atât la nivel european, cât și la nivel național (12). Cooperarea dezvoltată în cadrul acestui proces a condus la un acord privind obiectivele europene comune, la discutarea modelelor și a inițiativelor naționale și la schimbul de bune practici la nivel european. Actuala criză economică evidențiază mai mult ca oricând importanța VET. Cu toate acestea, sensibilizarea crescută cu privire la VET nu conduce neapărat la resurse și fonduri suplimentare.

Cooperarea europeană în domeniul VET a condus, de asemenea, la evoluții semnificative în privința politicilor naționale și la crearea unor instrumente europene importante pentru transparență, recunoașterea calificărilor și a competențelor și asigurarea calității: Europass (13), Cadrul european al calificărilor (CEC) (14), sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEEP) (15) și cadrul european de referință pentru asigurarea calității în VET (EQAVET) (16).

Cadrul european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții sprijină și promovează introducerea unor cadre naționale ale calificărilor „cuprinzătoare”, care să acopere învățământul general, VET și învățământul superior și care să se bazeze pe rezultatele învățării. Prin schimbarea perspectivei de la procesul de învățare orientat către mijloacele de punere în aplicare la rezultatele acestuia, astfel de cadre creează oportunități pentru învățarea de-a lungul vieții și contribuie la realizarea unei mai bune concordanțe cu nevoile pieței forței de muncă. În majoritatea țărilor, devine evidentă, atât la nivel de politică, cât și în practică, o trecere tangibilă de la procesele de învățare orientate către mijloacele de punere în aplicare la rezultatele învățării.

Statele membre consideră din ce în ce mai mult că instrumentele europene pot sprijini sistemele de calificări naționale transparente, permeabile, flexibile și favorabile incluziunii. Cu toate acestea, în prezent, nu toate instrumentele europene disponibile sunt utilizate la potențial deplin. Cu toate că un spațiu european al educației și formării se află în curs de creare, nu a fost încă atins obiectivul original de înlăturare a obstacolelor din calea mobilității. Este necesară consolidarea în continuare a mobilității învățării în cadrul VET.

În același sens în care procesul de la Copenhaga a consolidat rolul VET în temeiul Strategiei de la Lisabona (2000-2010), obiectivul prezentelor concluzii ar trebui să fie de a realiza prioritățile noii Strategii Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică și inițiativele emblematice conexe acesteia. VET ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea celor două obiective principale stabilite în domeniul educației, și anume – până în 2020 – creșterea la cel puțin 40 % a procentului de persoane cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani absolvente de învățământ terțiar sau echivalent și reducerea procentului de abandon școlar prematur la mai puțin de 10 %.

Obiectivele din domeniul VET ar trebui să fie coerente cu obiectivele și prioritățile de ansamblu stabilite în cadrul strategic „ET 2020” pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale. Cooperarea europeană în temeiul procesului de la Copenhaga ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui spațiu european al educației și formării, în care calificările obținute într-o țară să fie recunoscute în alte țări europene pentru a promova mobilitatea tinerilor și a adulților. Pe de o parte, diversitatea sistemelor europene de VET reprezintă un avantaj care servește drept bază pentru învățarea reciprocă. Pe de altă parte, sunt necesare transparența și o abordare comună în materie de asigurare a calității pentru a construi încrederea reciprocă între diferitele sisteme.

CONVIN CĂ:

Ar trebui să se acorde un nou impuls cooperării în temeiul procesului de la Copenhaga. Întrucât procesul de la Copenhaga reprezintă o parte integrantă a cadrului strategic „ET 2020”, obiectivele din domeniul VET ar trebui să fie în continuare coerente cu obiectivele de ansamblu prevăzute în cadrul respectiv. Mai mult, în momentul revizuirii procesului de la Copenhaga, ar trebui să se ia în considerare atât experiența până la acel moment și noile dificultăți, cât și contextul politic aflat în evoluție din următoarea decadă 2011-2020, în special în lumina Strategiei Europa 2020.

Respectând pe deplin principiul subsidiarității, statele membre sunt prin urmare invitate să examineze în vederea adoptării următoarele:

I.

O viziune globală pentru VET în 2020;

II.

Obiectivele strategice pentru perioada 2011-2020, alături de o serie de obiective orizontale de susținere;

III.

Principiile care privesc guvernanța și asumarea responsabilității în cadrul procesului de la Copenhaga;

IV.

Obiective concrete pe termen scurt pentru primii patru ani (2011-2014),

astfel cum sunt detaliate în cadrul secțiunilor I-IV de mai jos.

I.   O VIZIUNE GLOBALĂ ASUPRA EDUCAȚIEI ȘI FORMĂRII PROFESIONALE ÎN 2020

Până în 2020, sistemele europene de VET ar trebui să fie mai atractive, mai relevante, mai orientate spre carieră, mai inovatoare, mai accesibile și mai flexibile decât în 2010 și ar trebui să contribuie la excelența și echitatea din domeniul învățării de-a lungul vieții prin furnizarea de:

VET atractivă și favorabilă incluziunii (atât I-VET, cât și C-VET), cu profesori și formatori calificați, metode de învățare inovatoare, infrastructură și facilități de calitate ridicată, relevanță ridicată pentru piața forței de muncă și direcții către educație și formare în continuare;

VET inițială de înaltă calitate (I-VET), pe care cursanții, părinții și societatea în ansamblul său o pot privi ca pe o opțiune atrăgătoare, de aceeași valoare ca și învățământul general. I-VET ar trebui să ofere cursanților atât competențe-cheie, cât și aptitudini profesionale specifice;

VET continuă (C-VET) ușor accesibilă și orientată spre carieră pentru angajați, angajatori, antreprenori independenți și șomeri, care să faciliteze atât dezvoltarea competențelor, cât și schimbările de carieră;

sisteme flexibile de VET, bazate pe o abordare a rezultatelor învățării, care să sprijine parcursuri educaționale mai flexibile, care să permită permeabilitatea între diferitele subsisteme de educație și formare (învățământ școlar, VET, învățământ superior, educația adulților) și care să răspundă validării învățării informale și non-formale, inclusiv competențelor dobândite locul de muncă;

unui spațiu european al educației și formării, cu un sistem transparent de calificări care să permită transferul și acumularea rezultatelor învățării, precum și recunoașterea calificărilor și a competențelor și care să sporească mobilitatea transnațională;

oportunități crescute în mod semnificativ pentru mobilitatea transnațională a studenților VET și a profesioniștilor VET;

servicii de informare, orientare și consiliere de-a lungul vieții ușor accesibile și de calitate ridicată, care să formeze o rețea coerentă și care să permită cetățenilor europeni să adopte decizii judicioase și să își gestioneze carierele de învățare și pe cele profesionale dincolo de profilurile de gen tradiționale.

II.   OBIECTIVELE STRATEGICE PENTRU PERIOADA 2011-2020

1.   Îmbunătățirea calității și a eficienței VET – consolidarea atractivității și a relevanței acesteia  (17)

VET ar trebui să aibă o relevanță ridicată pentru piața forței de muncă și pentru carierele individuale. Pentru a spori atractivitatea VET, statele membre ar trebui să urmărească obiectivele și acțiunile de mai jos:

1.1.    Transformarea I-VET într-o opțiune de învățare atractivă

(a)

Sporirea calității I-VET (a se vedea de asemenea punctul 1.2 de mai jos) prin îmbunătățirea calității și competențelor profesorilor, ale formatorilor și ale directorilor de unități de învățământ, prin introducerea de parcursuri flexibile între toate nivelurile educaționale și prin creșterea sensibilizării publicului cu privire la posibilitățile pe care le oferă VET. Aceasta prezintă o importanță deosebită în statele membre unde VET tinde să fie subevaluată.

(b)

Încurajarea activităților practice și furnizarea de informații și de orientare de calitate ridicată care să permită elevilor tineri din ciclul obligatoriu de învățământ și părinților acestora să ia cunoștință de diferitele filiere profesionale și posibilități de carieră.

(c)

Garantarea integrării în programa I-VET a competențelor-cheie și a dezvoltarea unor mijloace de evaluare adecvată a acestora.

(d)

Organizarea activităților de predare și învățare care favorizează aptitudinile de gestionare a carierei în cadrul I-VET.

(e)

Oferirea cursanților din cadrul I-VET a accesului la echipament tehnic, materiale de predare și infrastructuri actualizate. Furnizorii de VET ar trebui să ia în considerare repartizarea costurilor și folosirea în comun a echipamentelor, între ei și în cooperare cu societățile comerciale. Ar trebui de asemenea promovată învățarea pe baza formării la locul de muncă în cadrul întreprinderilor care dispun de infrastructura necesară.

(f)

Monitorizarea tranziției absolvenților VET către piața muncii sau în direcția continuării educației și formării, prin utilizarea sistemelor naționale de monitorizare.

1.2.    Favorizarea excelenței, a calității și a relevanței atât a I-VET, cât și a C-VET

1.2.1.   Asigurarea calității

(a)

Calitatea ridicată a furnizării de VET reprezintă o condiție preliminară a atractivității acesteia. Pentru a garanta calitatea îmbunătățită, transparența sporită, încrederea reciprocă, mobilitatea lucrătorilor și a cursanților și învățarea de-a lungul vieții, statele membre ar trebui să stabilească cadre de asigurare a calității în conformitate cu recomandarea EQAVET.

(b)

Statele membre ar trebui – până la sfârșitul anului 2015 – să instituie la nivel național un cadru comun de asigurare a calității pentru toți furnizorii de VET, care să se aplice de asemenea învățării asociate locului de muncă și care să fie compatibil cu cadrul EQAVET.

1.2.2.   Calitatea profesorilor, a formatorilor și a altor profesioniști din domeniul VET

(a)

Statele membre ar trebui să îmbunătățească formarea inițială și pe cea continuă a profesorilor, formatorilor, mentorilor și consilierilor, propunând o ofertă de formare și investiții în acest domeniu flexibile. Îmbătrânirea efectivelor europene de profesori și formatori, schimbarea piețelor forței de muncă și a mediilor de lucru, împreună cu nevoia de a atrage pe cei mai potriviți să predea fac acest obiectiv și mai critic. Ar trebui încurajate stagiile în întreprinderi pentru profesori și formatori.

(b)

Statele membre ar trebui să colaboreze în direcția identificării celor mai bune practici și principii de orientare în ceea ce privește schimbarea competențelor și a profilelor profesorilor și formatorilor VET. Acest lucru ar putea fi realizat cu sprijinul Comisiei Europene și al Cedefop, în colaborare cu rețeaua acesteia pentru profesori și formatori VET.

1.2.3.   Relevanța pentru piața forței de muncă

Relevanța VET (atât a I-VET, cât și a C-VET) pentru piața forței de muncă și capacitatea de ocupare a forței de muncă a absolvenților VET ar trebui consolidate prin diferite măsuri:

(a)

autoritățile din statele membre (la nivel național, regional sau local) ar trebui să creeze oportunități de cooperare consolidată între școli și întreprinderi pentru a îmbunătăți cunoștințele profesorilor cu privire la practicile de lucru, pe de o parte, și aptitudinile și competențele pedagogice generale ale formatorilor, pe de altă parte;

(b)

statele membre ar trebui să promoveze parteneriatele între partenerii sociali, întreprinderi, furnizorii de educație și formare, serviciile de ocupare a forței de muncă, autoritățile publice, organizațiile de cercetare și alte părți interesate pentru a asigura un transfer mai bun al informațiilor privind nevoile pieței muncii și pentru a furniza o mai bună concordanță între respectivele nevoi și dezvoltarea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor. Angajatorii și partenerii sociali ar trebui să depună eforturi pentru a defini în mod clar de ce competențe și calificări au nevoie atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, atât în interiorul unui sector, cât și transsectorial. Ar trebui continuată dezvoltarea unui limbaj comun (18) care să urmărească conectarea sectorului educației și formării pe de o parte și al celui al muncii pe de altă parte, consecvent cu alte instrumente UE, precum CEC;

(c)

programa VET ar trebui să fie orientată spre rezultate și să răspundă mai bine nevoilor pieței forței de muncă. Modelele de cooperare cu societățile comerciale sau cu organizațiile profesionale de ramură ar trebui să abordeze această chestiune și să furnizeze instituțiilor VET informații privind atât capacitatea de ocupare a forței de muncă, cât și gradul de ocupare a forței de muncă al absolvenților VET;

(d)

pentru a îmbunătăți calitatea și relevanța VET, statele membre și în special furnizorii de VET ar trebui să utilizeze informațiile din partea serviciilor de orientare referitoare la tranziția absolvenților VET către activități profesionale sau în direcția continuării învățării;

(e)

învățarea la locul de muncă desfășurată în parteneriat cu societăți comerciale și organizații nonprofit ar trebui să devină o caracteristică a tuturor cursurilor de VET inițială;

(f)

statele membre ar trebui să sprijine dezvoltarea formării de tipul uceniciei și să sporească sensibilizarea cu privire la aceasta.

2.   Realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității  (19)

2.1.    Facilitarea unui acces flexibil la formare și calificări

2.1.1.   În privința VET continue (C-VET)

Pentru a consolida contribuția VET la realizarea până în 2020 a criteriului de referință de 15 % dintre adulți care să participe în activități de educație și formare, statele membre ar trebui:

(a)

să încurajeze în mod activ persoanele să participe și furnizorii VET să își sporească implicarea în C-VET, axându-se în special pe persoanele confruntate cu perioade de tranziție pe piața forței de muncă (precum lucrători cu risc și șomeri) și pe grupurile dezavantajate;

(b)

să instituie un cadru adecvat care să urmărească încurajarea societăților comerciale să continue investițiile în dezvoltarea resurselor umane și în C-VET;

(c)

să încurajeze acorduri flexibile de formare (învățământ online, cursuri serale, formare în timpul orelor de lucru etc.) în vederea promovării accesului la formare în diferite situații de viață și a adaptării la diferitele nevoi. Formarea continuă ar trebui să cuprindă toate tipurile de învățare, incluzând de asemenea formarea în cadrul societății comerciale și învățarea la locul de muncă și ar trebui să fie accesibilă atât femeilor, cât și bărbaților;

(d)

să încurajeze instituțiile de formare și angajatorii să colaboreze, în special în formarea unui număr ridicat de lucrători slab-calificați, care au absolvit cel mult învățământul gimnazial și care vor beneficia de abordări în care aptitudinile de bază sunt înglobate în VET;

(e)

să înceapă să dezvolte, cel mai târziu până în 2015, proceduri naționale pentru recunoașterea și validarea învățării non-formale și informale sprijinite, după caz, de cadre naționale privind calificările. Aceste proceduri ar trebui să se axeze pe cunoștințe, aptitudini și competențe, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite (de exemplu învățare extinsă pentru adulți, VET, experiență profesională și activități de voluntariat). Ar trebui luate mai mult în considerare cunoștințele, aptitudinile și competențele care nu conduc în mod necesar la calificări pe deplin formale. În acest sens, este importantă cooperarea strânsă în alte domenii de politică precum tineret, sport, cultură, afaceri sociale, ocuparea forței de muncă;

(f)

să adopte măsuri specifice care să consolideze rata de participare în cadrul C-VET a persoanelor confruntate cu perioade de tranziție în cadrul pieței forței de muncă și a grupurilor care au un grad scăzut de participare la activități de formare, precum femeile și lucrătorii slab calificați și cei în vârstă. În special, statele membre ar trebui, prin intermediul investițiilor, să încerce să aducă numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care participă la învățarea de-a lungul vieții mai aproape de ratele medii de participare pentru respectivul grup de vârstă.

2.1.2.   În privința I-VET și a C-VET

(a)

Să faciliteze tranziția de la educație și formare la muncă și din perioadele dintre două locuri de muncă prin furnizarea unor servicii integrate de orientare (servicii de ocupare a forței de muncă și servicii de consiliere) și a aptitudinilor de gestionare a carierei, atât pentru tineri, cât și pentru adulți. Este crucial ca furnizorii de servicii implicați să fie capabili facă schimb de informații și să dezvolte calitatea serviciilor de orientare, ușor și în mod obiectiv.

(b)

Să dezvolte sau să mențină VET postliceală/superioară la nivelul CEC 5 sau mai ridicat, după caz, și să contribuie la realizarea obiectivului principal al UE de 40 % de persoane absolvente de învățământ terțiar sau echivalent.

(c)

Să promoveze parcursuri flexibile între VET, învățământul general și cel superior și să sporească permeabilitatea prin consolidarea legăturilor dintre acestea. Pentru realizarea acestui obiectiv, precum și a unei participări extinse la învățarea de-a lungul vieții, statele membre ar trebui să accelereze instituirea și punerea în aplicare a unor cadre naționale cuprinzătoare privind calificările, bazate pe rezultatele învățării.

(d)

Comisia și statele membre ar trebui să acționeze în direcția unei coerențe crescânde între cele două sisteme europene de credite – ECVET și ECTS.

2.2.    Dezvoltarea unei abordări strategice a internaționalizării I-VET și a C-VET și promovarea mobilității internaționale

(a)

Globalizarea economică încurajează angajatorii, angajații și antreprenorii independenți să își extindă câmpul de activitate dincolo de frontierele propriilor țări.

Furnizorii de VET ar trebui să îi sprijine în cursul acestui proces prin oferirea unei dimensiuni internaționale conținutului învățării și instituirea de rețele internaționale cu instituțiile partenere.

(b)

Statele membre ar trebui să încurajeze autoritățile locale și regionale și furnizorii VET – prin intermediul stimulentelor, al programelor de finanțare (inclusiv utilizarea fondurilor structurale europene) și al diseminării celor mai bune practici – să dezvolte strategii pentru cooperarea transfrontalieră în domeniul VET, în scopul favorizării unei mobilități sporite a cursanților, profesorilor și formatorilor și a altor profesioniști din domeniul VET. Statele membre ar trebui să promoveze VET care permite, încurajează și – de preferat – integrează perioade de mobilitate, inclusiv stagii într-un mediu profesional în străinătate.

(c)

Statele membre ar trebui să utilizeze și să promoveze în mod sistematic instrumentele europene privind transparența precum CEC, ECVET și Europass pentru a promova mobilitatea transnațională.

(d)

Statele membre ar trebui să promoveze oportunități atât pentru cursanții, cât și pentru profesorii din VET și furnizarea de formare în domeniul limbilor străine adaptate la nevoile specifice ale VET, cu un accent special pe importanța limbilor străine pentru cooperarea transfrontalieră în VET și în mobilitatea internațională.

3.   Consolidarea cretivității, a inovării și a spiritului antreprenorial  (20)

Favorizarea inovării, a creativității și a spiritului antreprenorial, precum și a utilizării TIC (atât I-VET, cât și C-VET)

Creativitatea și inovarea în domeniul VET, precum și utilizarea metodelor inovatoare de învățare pot încuraja cursanții să se mențină în cadrul VET până la momentul calificării. Astfel, VET poate contribui la punerea în aplicare a concluziilor Consiliului din 22 mai 2008 privind promovarea creativității și a inovării (21).

(a)

Statele membre ar trebui să încurajeze în mod activ furnizorii de VET să colaboreze cu întreprinderile inovatoare, centrele de design, sectorul cultural și instituțiile de învățământ superior în formarea unor „parteneriate de cunoaștere”. Acest lucru ar trebui să îi ajute să obțină informații interne valoroase cu privire la noile evoluții și nevoi în materie de competențe și să dezvolte excelența profesională și inovarea. Astfel de parteneriate ar trebui să fie, de asemenea, utile în introducerea unor metode de învățare bazate pe experiență, în încurajarea experimentelor și în adaptarea programei.

(b)

TIC ar trebui utilizată pentru a maximiza accesul la formare și a promova învățarea activă, precum și pentru a dezvolta noi metode, atât în cadrul VET din școli, cât și a celei de la locul de muncă.

(c)

Statele membre ar trebui să sprijine inițiative care urmăresc promovarea spiritului antreprenorial atât în cadrul I-VET, cât și al C-VET, în strânsă cooperare cu angajatorii, furnizorii de VET și societățile comerciale naționale care asigură servicii de asistență. Pentru a atinge acest obiectiv, acestea ar trebuie să încurajeze o finanțare adecvată – de exemplu pentru materialele de învățare, instrumentele de susținere și instituirea de mini-societăți comerciale de către cursanți – și ar trebui să urmărească consolidarea cooperării la nivel regional.

(d)

Statele membre ar trebui să îi susțină pe antreprenorii nou stabiliți și pe viitorii antreprenori prin încurajarea înființării de noi întreprinderi de către absolvenții VET și prin promovarea mobilității de învățare pentru tinerii antreprenori.

4.   Promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active  (22)

I-VET și C-VET favorabile incluziunii

Statele membre ar trebui să ofere VET care să sporească capacitatea de ocupare a forței de muncă a persoanelor (atât pe termen scurt, cât și pe termen lung), ceea ce permite acestora să dezvolte cariere de calitate, să dobândească o experiență de lucru satisfăcătoare, încredere în sine, mândrie profesională și integritate și le deschide noi oportunități de avansare în viața lor profesională și privată. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui:

(a)

să garanteze că VET inițială furnizează cursanților atât competențe profesionale specifice, cât și competențe-cheie mai extinse, inclusiv competențe transversale, care să le permită să continue educația și formarea profesională (în cadrul VET sau al învățământului superior) și să le susțină alegerile de carieră, participarea la piața forței de muncă și perioadele de tranziție din cadrul acesteia. Cunoștințele, aptitudinile și competențele pe care persoanele le dobândesc în cadrul VET ar trebui să le permită să își gestioneze carierele și să joace un rol activ în societate;

(b)

să se asigure că sistemele de învățare pentru adulți favorizează dobândirea și dezvoltarea în continuare a competențelor-cheie. Acest lucru se poate face în cooperare cu furnizorii de VET, comunitățile locale, organizațiile societății civile etc;

(c)

să maximizeze contribuția VET la reducerea procentului de abandon școlar prematur la mai puțin de 10 % printr-o combinație de măsuri preventive și de remediere. Acest lucru poate fi realizat prin VET relevantă pentru piața forței de muncă, învățare la locul de muncă și ucenicie sporite, parcursuri de învățare flexibile, orientare și consiliere eficace și printr-o programă și metode care să țină cont de stilul de viață și de interesele tinerilor, menținând standarde de calitate de nivel înalt pentru VET;

(d)

să adopte măsurile adecvate pentru a asigura accesul egalitar, în special pentru persoanele și grupurile care riscă excluderea, mai ales cele slab calificate și necalificate, persoanele cu nevoi speciale sau care provin din medii dezavantajate și lucrătorii în vârstă. Participarea unor astfel de grupuri la VET ar trebui facilitată și încurajată prin mijloace financiare sau de altă natură și prin validarea învățării non-formale și informale, precum și prin furnizarea de parcursuri flexibile;

(e)

să promoveze cetățenia activă în cadrul VET, de exemplu prin încurajarea parteneriatelor între furnizorii de VET și organizațiile societății civile sau, în conformitate cu legislația și practica naționale, prin promovarea reprezentării cursanților în cadrul instituțiilor VET. Promovarea de acest tip poate contribui la validarea aptitudinilor și a competențelor dobândite prin intermediul activităților voluntare.

5.   Obiective transversale de sprijinire a celor patru obiective strategice

(a)   O mai mare implicare a părților interesate din domeniul VET și o mai mare vizibilitate pentru realizările înregistrate în materie de cooperare europeană în domeniul VET– O mai mare implicare a părților interesate din domeniul VET implică o mai mare vizibilitate pentru realizările înregistrate în materie de cooperare europeană în domeniul VET. Prin urmare, Comisia Europeană și statele membre ar trebui să ia în considerare investițiile într-o comunicare clară și orientată către diferitele grupuri de părți interesate la nivel național și european. Pentru a facilita utilizarea instrumentelor UE disponibile, cursanții și toate părțile implicate ar trebui să primească informații extensive și ajustate.

(b)   Guvernanța coordonată a instrumentelor europene și naționale din domeniul transparenței, recunoașterii, asigurării calității și mobilității– În conformitate cu cele patru obiective strategice, în anii următori, utilizarea coerentă și complementară a diferitelor instrumente europene și naționale din domeniul transparenței, recunoașterii, asigurării calității și mobilității ar trebui să reprezinte o prioritate de rang înalt pentru statele membre. Sunt necesare o guvernanță coordonată a acestor instrumente în temeiul procesului de la Copenhaga și o sinergie mai puternică cu instrumentele și principiile procesului de la Bologna.

(c)   Intensificarea cooperării dintre VET și alte domenii de politică relevante– Statele membre și Comisia Europeană ar trebui să intensifice cooperarea dintre politica în domeniul VET și alte domenii de politică (precum ocuparea forței de muncă, afaceri economici, afaceri sociale, tineret, sport și cultură) pentru a adera la orientările integrate ale Europa 2020 și pentru a consolida recunoașterea competențelor și a calificărilor.

(d)   Creșterea calității și a comparabilității datelor pentru elaborarea de politici la nivelul UE în domeniul VET– Elaborarea de politici la nivelul UE în domeniul VET ar trebui să se bazeze pe date comparabile. În acest scop, și prin utilizarea programului de învățare de-a lungul vieții, statele membre ar trebui să colecteze date relevante și fiabile cu privire la VET – inclusiv mobilitatea VET – și să le pună la dispoziția Eurostat. Statele membre si Comisia ar trebui să cadă de acord în comun asupra datelor care ar trebui să fie disponibile în primul rând.

(e)   Buna utilizare a sprijinului din partea UE– Fondurile structurale europene și programul de învățare de-a lungul vieții ar trebui utilizate pentru a susține prioritățile convenite în domeniul VET, inclusiv mobilitatea internațională și reformele din cadrul statelor membre.

III.   PRINCIPIILE CARE PRIVESC GUVERNANȚA ȘI ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII ÎN CADRUL PROCESULUI DE LA COPENHAGA

Statele membre ar trebui să se angajeze ferm să pună în aplicare prioritățile procesului de la Copenhaga în cadrul programului de reforme naționale care țin de Strategia Europa 2020.

Prezentarea de rapoarte în cadrul procesului de la Copenhaga ar trebui să fie integrată în cea din cadrul strategic „ET 2020”. Acest lucru ar oferi cea mai eficientă modalitate de a contribui la prezentarea de rapoarte privind Strategia Europa 2020 și ar spori vizibilitatea VET în cadrul învățării de-a lungul vieții.

Ar trebui intensificată cooperarea în domeniul VET. Metoda deschisă de coordonare ar trebui să servească în continuare ca bază, în calitate de principal mecanism pentru o astfel de cooperare. Învățarea reciprocă și proiectele inovatoare ar trebui să ofere mijloacele de susținere a evoluțiilor din cadrul politicilor naționale.

Directorii generali pentru formare profesională (DGFP) și partenerii sociali europeni și Comitetul consultativ pentru formare profesională (CCFP) ar trebui să joace în continuare un rol activ în guvernanța procesului de la Copenhaga.

Cedefop și Fundația Europeană de Formare ar trebui să susțină în continuare dezvoltarea de politici și punerea în aplicare a acestora, să prezinte rapoarte privind obiectivele strategice și obiectivele concrete pe termen scurt și să furnizeze elementele necesare pentru elaborarea de politici în domeniul VET.

Organizațiile furnizorilor de VET ar trebui încurajate să coopereze la nivel european în vederea promovării obiectivelor sus-menționate.

Dialogul politic și schimburile de experiență cu partenerii noștri mondiali pot contribui la soluționarea dificultăților prezente și viitoare. Ar trebui consolidate schimburile și cooperarea cu țările potențial candidate și cu cele învecinate, cu sprijinul Fundației Europene de Formare și al organizațiilor internaționale, în special OCDE, Consiliul Europei, Organizația Internațională a Muncii și UNESCO. Ar trebui să fie garantat dreptul de participare a tuturor statelor membre la aceste activități.

Pentru a facilita prezentarea periodică de rapoarte privind progresele de către guvernele naționale și partenerii sociali, ar trebui elaborată o listă de obiective concrete pe termen scurt.

IV.   OBIECTIVE CONCRETE PE TERMEN SCURT 2011-2014

Utilizând drept bază obiectivele sus-menționate și cu respectarea deplină a responsabilității statelor membre în ceea ce privește organizarea și conținutul sistemelor lor de educație și formare, au fost determinate un număr de obiective concrete pe termen scurt pentru următorii patru ani (2011-2014) (23). Acestea sunt prezentate în cele ce urmează:

1.   Îmbunătățirea calității și a eficienței VET – consolidarea atractivității și a relevanței acesteia

1.1.    Consolidarea atractivității și a excelenței

Acțiuni la nivel național:

(a)

organizarea de activități destinate promovării atractivității și excelenței VET, care pot include campanii și concursuri de competențe;

(b)

sprijinirea activităților care permit copiilor de vârstă mică înscriși în învățământul obligatoriu să ia cunoștință de filierele profesionale și posibilitățile de carieră.

Sprijin la nivelul UE:

documentul de orientare privind rolul excelenței profesionale pentru o creștere inteligentă și durabilă;

luarea în considerare a sprijinului european pentru campaniile de promovare a VET, inclusiv Eurobarometrul privind atractivitatea VET;

încurajarea concursurilor de aptitudini la nivel european și/sau global.

1.2.    Îmbunătățirea calității și a relevanței

Acțiuni la nivel național:

(a)

adoptarea de măsuri adecvate pentru a pune în aplicare recomandarea EQAVET și pentru a înregistra progrese în direcția unor cadre naționale de asigurare a calității pentru VET;

(b)

după caz, asigurarea integrării în mod adecvat a competențelor-cheie și a aptitudinilor de gestionare a carierei în programa I-VET și a faptului că acestea pot fi dobândite prin oportunități de formare în C-VET;

(c)

guvernele, partenerii sociali și furnizorii de VET ar trebui să adopte măsurile necesare pentru:

maximizarea învățării la locul de muncă, inclusiv ucenicia, pentru a contribui la creșterea numărului de ucenici în Europa până în 2012;

crearea de oportunități pentru cooperarea consolidată între instituțiile VET și întreprinderi (cu scop lucrativ sau nelucrativ), de exemplu prin intermediul stagiilor pentru profesori în întreprinderi;

furnizarea de informații către instituțiile VET privind gradul de ocupare a forței de muncă al absolvenților VET;

(d)

continuarea activității în vederea instituirii de sisteme de monitorizare a perioadelor de tranziție între învățare și încadrarea în muncă.

Sprijin la nivelul UE:

orientare și sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a EQAVET;

reexaminarea aplicării EQAVET la nivel național în 2013;

conectarea în rețele tematice a proiectelor de asigurare a calității din cadrul Programului Leonardo da Vinci;

vademecum/studiu privind modelele de succes de învățare la locul de muncă (cu contribuții din partea Cedefop);

o consolidare a anticipării dezvoltării de aptitudini și competențe, în special prin previziuni privind aptitudinile (Cedefop) și prin instituirea de Consilii europene pentru aptitudini;

dezvoltarea unui limbaj comun care să urmărească conectarea sectorului educației și formării cu cel al muncii (ESCO), consecvent cu alte instrumente ale UE, precum CEC;

examinarea adoptării unui criteriu de referință al UE privind capacitatea de ocupare a forței de muncă pe baza unei propuneri a Comisiei;

dezvoltarea de bune practici și principii de orientare în ceea ce privește schimbarea profilelor profesorilor și formatorilor VET (împreună cu Cedefop).

2.   Realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității

2.1.    Sprijinirea învățării de-a lungul vieții

Acțiuni la nivel național:

(a)

pentru a maximiza contribuția VET la criteriul de referință din „ET 2020” de 15 % dintre adulți care să participe în activități de învățare de-a lungul vieții, reexaminarea utilizării stimulentelor, a drepturilor și obligațiilor tuturor factorilor implicați și adoptarea măsurilor adecvate pentru a încuraja participarea la C-VET;

(b)

punerea în aplicare a recomandării CEC:

dezvoltarea de CNC cuprinzătoare pe baza abordării rezultatelor învățării. utilizarea CNC drept catalizator pentru crearea unui grad mai mare de permeabilitate între VET și învățământul superior, pentru dezvoltarea sau menținerea VET la niveluri CEC postliceale/superioare și pentru realizarea de parcursuri de învățare flexibile;

stabilirea referințelor între nivelurile CNC și cele CEC până în 2012;

(c)

dezvoltarea și promovarea utilizării de proceduri pentru validarea învățării non-formale și informale sprijinite de CNC/CEC și orientare;

(d)

furnizarea de servicii de orientare integrate (educație, formare, încadrare în muncă) în strânsă legătură cu nevoile pieții muncii;

(e)

punerea în aplicare a ECVET: A se vedea secțiunea 2.2 de mai jos.

Sprijin la nivelul UE:

manual de politică privind accesul la C-VET și participarea la aceasta;

orientare și sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a CEC, în special în vederea aplicării unei abordări bazate pe rezultatele învățării;

scoaterea în evidență a evoluțiilor CNC de către Cedefop și Fundația Europeană de Formare;

Recomandarea Consiliului privind validarea învățării non-formale și informale (2011);

Raportul privind progresele înregistrate în dezvoltarea politicilor, sistemelor și practicilor de orientare de-a lungul vieții – 2011 (Cedefop, Fundația Europeană de Formare și REPOLV).

2.2.    Creșterea mobilității

Acțiuni la nivel național:

(a)

înregistrarea de progrese în ceea ce privește aplicarea ECVET în conformitate cu recomandarea și participarea la testarea ECVET pentru mobilitate;

(b)

adoptarea de măsuri adecvate pentru a crește mobilitatea în cadrul VET, inclusiv:

încurajarea unui număr sporit de a studenți I-VET și de profesioniști VET de a participa la mobilitatea transnațională;

încurajarea autorităților locale și regionale, precum și a furnizorilor VET, să dezvolte o cultură a internaționalizării și strategii de internaționalizare, inclusiv mobilitatea transfrontalieră;

abordarea barierelor juridice și administrative legate de mobilitatea transnațională a ucenicilor și a stagiarilor;

încurajarea camerelor profesioniștilor, a organizațiilor de afaceri și a altor organizații relevante pentru a sprijini întreprinderile gazdă și pe cele de origine oferind ucenicilor și stagiarilor condiții adecvate în cadrul mobilității transnaționale;

asigurarea furnizării de cursuri de limbi străine și competențe interculturale în cadrul programei VET;

utilizarea optimă a instrumentelor UE (de ex. CEC, EQAVET, Europass) pentru consolidarea recunoașterii reciproce a calificărilor și a competențelor.

Sprijin la nivelul UE:

orientare și sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a ECVET;

reexaminarea periodică a aplicării ECVET (împreună cu Cedefop);

conectarea în rețele tematice a proiectelor ECVET din cadrul Programului Leonardo da Vinci;

recomandarea privind mobilitatea învățării (2011);

examinarea adoptării unui criteriu de referință al UE privind mobilitatea VET pe baza unei propuneri a Comisiei (2011);

propunerea unui cadru de calitate pentru stagii;

promovarea mobilității pentru ucenici, inclusiv prin intermediul unui portal dedicat, în cadrul Programului de învățare de-a lungul vieții/Programului Leonardo da Vinci;

dezvoltarea unui pașaport european al aptitudinilor ca parte a Europass până în 2012.

3.   Consolidarea cretivității, a inovării și a spiritului antreprenorial

Acțiuni la nivel național:

(a)

încurajarea parteneriatelor pentru creativitate și inovare (furnizori VET, instituții de învățământ superior și centre de design, artă, cercetare și inovare);

(b)

încurajarea utilizării eficace și eficiente a tehnologiei de către toți furnizorii VET (inclusiv rețelele și parteneriatele public-privat), pe baza echipamentului, a infrastructurii și a rețelelor necesare, cu îmbunătățiri continue care să reflecte dezvoltările din domeniul tehnologiei și înțelegerea pedagogică;

(c)

adoptarea unor măsuri de promovare a spiritului antreprenorial, de ex. prin promovarea dobândirii de competențe-cheie relevante, facilitarea experiențelor practice în întreprinderi și implicarea unor experți din mediul de afaceri.

Sprijin la nivelul UE:

instituirea unui forum VET/mediul de afaceri la nivelul UE concentrat pe următoarele teme:

rolul VET în triunghiul cunoașterii;

tranzițiile de la VET la mediul de afaceri: cum pot fi sprijiniți absolvenții VET să creeze o întreprindere.

4.   Promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active

Acțiuni la nivel național:

(a)

adoptarea de măsuri preventive și de remediere pentru a maximiza contribuția VET la combaterea abandonului școlar timpuriu;

(b)

analizarea măsurilor specifice destinate creșterii nivelului de participare a persoanelor slab calificate și a altor grupuri „de risc” la educație și formare profesională, inclusiv prin dezvoltarea de parcursuri flexibile în C-VET și utilizarea unor servicii de orientare și asistență adecvate;

(c)

utilizarea TIC pentru a maximiza accesul la formare și a promova învățarea activă, precum și pentru a dezvolta noi metode, atât în cadrul VET din școli, cât și a celei de la locul de muncă pentru a facilita participarea grupurilor „de risc”;

(d)

utilizarea sistemelor de monitorizare existente pentru a susține participarea grupurilor „de risc” la VET: A se vedea punctul 1.2 litera (d) de mai sus;

Sprijin la nivelul UE:

vademecum de bune practici cu privire la incluziunea grupurilor „de risc” printr-o combinație de învățare la locul de muncă și competențe-cheie;

Recomandarea Consiliului privind reducerea abandonului școlar timpuriu (2011).

5.   Obiective transversale, guvernanța și asumarea responsabilității în cadrul procesului de la Copenhaga

Acțiuni la nivel național:

(a)

elaborarea unor strategii de comunicare pentru grupuri diferite de părți interesate, concentrate pe aplicarea și valoarea adăugată a instrumentelor (ECVET, ECTS, stabilirea referințelor între CNC și CEC, sistemele de asigurare a calității în conformitate cu EQAVET);

(b)

instituirea de mecanisme de cooperare structurate între sectorul VET și serviciile de ocupare a forței de muncă la toate nivelurile (politici și punere în aplicare), incluzând partenerii sociali;

(c)

participarea la îmbunătățirea datelor de la nivelul UE referitoare la studenții I-VET, inclusiv cu privire la mobilitate și ocuparea forței de muncă.

Sprijin la nivelul UE:

sprijin în vederea îndeplinirii obiectivelor sus-menționate prin intermediul Programului de învățare de-a lungul vieții și, după caz, a fondurilor structurale europene;

sprijinirea învățării reciproce între statele membre și a proiectelor inovatoare;

instituirea unei proceduri de coordonare consolidate pentru punerea în aplicare a instrumentelor europene comune în domeniul educației și al formării;

strategia de comunicare europeană în ceea ce privește instrumentele europene privind transparența;

dezvoltarea unei cooperări structurate cu asociațiile de furnizori de VET la nivelul UE;

consolidarea cooperării structurate între politicile din domeniile educației, formării profesionale și ocupării forței de muncă;

îmbunătățirea datelor de la nivelul UE referitoare la studenții I-VET, inclusiv cu privire la mobilitate și gradul de ocupare a forței de muncă;

partenerii sociali de la toate nivelurile ar trebui să continue să joace un rol activ în cadrul procesului de la Copenhaga (guvernanță și asumarea responsabilității) și să contribuie la îndeplinirea obiectivelor concrete pe termen scurt sus-menționate;

raportarea cu privire la evoluțiile VET din statele membre și țările partenere;

consolidarea schimburilor cu țările candidate și cu cele învecinate.

PRIN URMARE, INVITĂ STATELE MEMBRE ȘI COMISIA, ÎN LIMITELE COMPETENȚELOR CARE LE REVIN,

1.

Să pună în aplicare măsuri care urmăresc:

(i)

îndeplinirea viziunii globale privind VET în 2020, astfel cum se subliniază în secțiunea I de mai sus;

(ii)

îndeplinirea obiectivelor strategice pentru perioada 2011-2020, astfel cum se descrie în secțiunea II, precum și a unui număr de obiective concrete pe termen scurt pentru următorii 4 ani (2011-2014), astfel cum se propune în secțiunea IV;

(iii)

consolidarea guvernanței și a asumării responsabilității în cadrul procesului de la Copenhaga în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea III.

2.

Să promoveze viziunea, obiectivele și principiile enumerate în aceste concluzii în contextul mai larg al procesului de la Copenhaga, prin intermediul cooperării reciproce dintre statele membre, autoritățile regionale și locale, Comisie, țările candidate, țările AELS/SEE și partenerii sociali.


(1)  JO C 13, 18.1.2003, p. 2.

(2)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(3)  JO C 290, 4.12.2007, p. 1.

(4)  JO C 140, 6.6.2008, p. 10.

(5)  JO C 320, 16.12.2008, p. 6.

(6)  JO C 319, 13.12.2008, p. 4.

(7)  Documentul 9876/09.

(8)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(9)  Documentele EUCO 7/1/10 REV 1 și respectiv EUCO 13/1/10 REV 1.

(10)  JO C 135, 26.5.2010, p. 2.

(11)  A se vedea nota de subsol nr. 10.

(12)  A se vedea raportul intermediar privind progresele pentru 2010 al Cedefop și al Fundației Europene de Formare.

(13)  Decizia nr. 2241/2004/CE – JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(14)  A se vedea JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(15)  A se vedea JO C 155, 8.7.2009, p. 11.

(16)  A se vedea JO C 155, 8.7.2009, p. 1.

(17)  În concordanță cu obiectivul strategic 2 din cadrul „ET 2020”.

(18)  Taxonomia europeană pentru aptitudini, competențe și profesii (ESCO).

(19)  În concordanță cu obiectivul strategic 1 din cadrul ET 2020.

(20)  În concordanță cu obiectivul strategic 4 din cadrul ET 2020.

(21)  JO C 141, 7.6.2008, pp. 17-20.

(22)  În concordanță cu obiectivul strategic 3 din cadrul „ET 2020”.

(23)  În urma discuțiilor purtate de directorii generali pentru formare profesională (DGFP) și Comitetul consultativ pentru formare profesională (CCFP).


Top