Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32005R2182

Regulamentul (CE) nr. 2182/2005 al Comisiei din 22 decembrie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1973/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime

OJ L 347, 30.12.2005, p. 31–55 (ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV)
OJ L 319M , 29.11.2008, p. 383–407 (MT)
Special edition in Bulgarian: Chapter 03 Volume 068 P. 110 - 134
Special edition in Romanian: Chapter 03 Volume 068 P. 110 - 134

No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2009

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2005/2182/oj

03/Volumul 68

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

110


32005R2182


L 347/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2182/2005 AL COMISIEI

din 22 decembrie 2005

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1973/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolele 145 și 155,

întrucât:

(1)

Articolul 99 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că valoarea ajutorului pentru semințe nu depășește plafonul stabilit de Comisie. În cazul în care valoarea totală a ajutoarelor depășește plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce în mod proporțional.

(2)

Capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei (2) enumeră condițiile de acordare a ajutorului la producția de semințe. Articolul 49 din regulamentul în cauză prevede ca ajutorul menționat anterior să nu fie acordat decât cu condiția ca semințele să fi fost comercializate pentru a fi însămânțate de către destinatar până la data de 15 iunie din anul următor recoltei.

(3)

Necesitatea aplicării, în decursul aceluiași an, a unui eventual coeficient de reducere complică în mod considerabil punerea în aplicare a noului regim. Singura soluție care ar permite evitarea necesității aplicării unui astfel de coeficient ar fi acordarea părții esențiale din plăți din momentul în care toate semințele au fost comercializate, și anume din momentul în care se cunoaște cantitatea totală de semințe. Această soluție prezintă inconvenientul de a amâna data acordării plăților exploatanților agricoli și de a le crea probleme financiare la împlinirea termenului. Pentru soluționarea inconvenientului în cauză, trebuie aplicat un sistem de avansuri pentru ajutorul pentru semințe.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 864/2004 (3), definește normele aplicabile schemei de sprijin cuplat pentru bumbac, ulei de măsline și tutun brut.

(5)

Titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede, în special, posibilitatea acordării unui ajutor direct la producția de bumbac. În consecință, este necesar să se stabilească normele privind acordarea ajutorului în cauză.

(6)

Articolul 110b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că dreptul la ajutorul pe hectar pentru bumbac este condiționat de obligația agricultorului de a utiliza soiuri autorizate și de a cultiva bumbacul pe terenuri autorizate de către statele membre. În consecință, ar trebui stabilite criteriile de autorizare în ceea ce privește atât soiurile, cât și terenurile agricole adaptate la producția de bumbac.

(7)

Pentru a primi ajutorul pe hectar pentru cultivarea bumbacului, agricultorii trebuie să însămânțeze terenuri autorizate. Trebuie prevăzut un criteriu care să stabilească însămânțarea. Stabilirea de către statele membre a densității minime de plantare a terenurilor în cauză în funcție de condițiile pedoclimatice și de specificul regional trebuie să constituie un criteriu obiectiv pentru a stabili dacă însămânțarea a fost realizată în mod corect.

(8)

Depășirea suprafețelor de bază naționale stabilite pentru bumbac la articolul 110c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 implică o reducere a valorii ajutorului care urmează să fie plătit pe hectar eligibil. Cu toate acestea, pentru Grecia, trebuie precizat modul în care se calculează valoarea redusă, ținând seama de subdivizarea suprafeței naționale în subsuprafețe cărora li se aplică valori diferite.

(9)

Statele membre trebuie să procedeze la autorizarea organizațiilor interprofesionale de producție a bumbacului pe baza unor criterii obiective privind dimensiunea și sarcinile organizațiilor interprofesionale, precum și organizarea internă a acestora. Dimensiunea unei organizații interprofesionale trebuie stabilită ținând seama de nevoia întreprinderii membre de egrenat de a putea primi cantități suficiente de bumbac neegrenat. Organizația interprofesională care are ca principal obiectiv ameliorarea calității bumbacului ce trebuie livrat trebuie să desfășoare acțiuni incluse în acest cadru în beneficiul membrilor săi.

(10)

Din motive de simplificare a gestionării schemei de sprijin, un producător nu poate aparține decât unei singure organizații interprofesionale. Din același motiv, în cazul în care un producător care este membru al unei organizații interprofesionale se angajează să livreze bumbacul pe care îl produce, producătorul în cauză nu poate livra respectivul bumbac decât unei întreprinderi de egrenat membre a aceleiași organizații.

(11)

În conformitate cu articolul 110e din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, organizațiile interprofesionale pot decide să diferențieze ajutorul la care au dreptul producătorii membri. Baremul de diferențiere trebuie să respecte criteriile cu privire, în special, la calitatea bumbacului care trebuie livrat, prin excluderea criteriilor cu privire la creșterea producției. În acest scop, organizațiile interprofesionale trebuie să stabilească categoriile de parcele, în special în funcție de criteriile cu privire la calitatea bumbacului produs pe parcelele în cauză.

(12)

Pentru a permite stabilirea valorii ajutorului care se acordă producătorilor membri ai organizațiilor interprofesionale producătoare de bumbac, baremul trebuie să prevadă metoda de repartizare a valorii globale a ajutorului diferențiată între diferitele categorii de parcele, procedurile de evaluare și de clasificare a fiecărei parcele în una dintre categoriile menționate anterior, calculul valorii ajutorului pe hectar eligibil în funcție de bugetul disponibil pentru fiecare categorie, precum și numărul total de hectare incluse în fiecare categorie.

(13)

Pentru a clasifica parcelele în una dintre categoriile stabilite în conformitate cu baremul, bumbacul livrat poate fi analizat în prezența tuturor părților implicate.

(14)

Având în vedere faptul că nu este obligat să livreze bumbacul pe care îl produce, producătorul membru trebuie să beneficieze cel puțin de dreptul la partea nediferențiată a ajutorului, în absența livrării. Baremul de diferențiere trebuie să prevadă situația menționată anterior și să stabilească valoarea minimă a ajutorului pe hectar eligibil, în absența livrării.

(15)

În vederea aplicării baremului și în scopul simplificării, toate parcelele care aparțin aceluiași producător trebuie considerate că aparțin aceleiași categorii de parcele și produc un bumbac de aceeași calitate.

(16)

Organismul plătitor, în urma primirii notificării de la organizația interprofesională cu privire la ajutorul care se acordă producătorilor membri, trebuie să procedeze la verificările necesare, precum și la plata ajutorului.

(17)

Baremul trebuie aprobat de către statul membru. Pentru a informa în timp util producătorii membrii, trebuie prevăzută o dată limită înainte de care statul membru trebuie să decidă dacă să aprobe sau nu baremul organizației interprofesionale, precum și eventualele modificări care i se aduc ulterior. Având în vedere faptul că nu este obligată să adopte un barem de diferențiere, organizația interprofesională trebuie să poată decide întreruperea aplicării baremului și să informeze statul membru în cauză cu privire la aceasta.

(18)

Schema de sprijin pentru bumbac prevede ca statele membre să comunice producătorilor anumite informații cu privire la cultivarea bumbacului, precum soiurile autorizate, criteriile obiective de autorizare a terenurilor și densitatea minimă a plantelor. Pentru informarea în timp util a agricultorilor, statul membru trebuie să le comunice informațiile în cauză înainte de o anumită dată.

(19)

Având în vedere faptul că responsabilă cu monitorizarea punerii corecte în aplicare a dispozițiilor privind aplicarea ajutorului specific pentru bumbac este Comisia, statele membre trebuie să îi comunice în timp util aceleași informații, precum și informații cu privire la organizațiile interprofesionale.

(20)

Punerea în aplicare a schemei de sprijin pentru bumbac prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 face ca Regulamentul (CE) nr. 1591/2001 al Comisiei din 2 august 2001 de stabilire a normelor de punere în aplicare a regimului de ajutoare pentru bumbac (4) să devină lipsit de obiect. În consecință, regulamentul în cauză trebuie abrogat.

(21)

Titlul IV capitolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede posibilitatea acordării unui ajutor direct pentru plantațiile de măslini. Prin urmare, este necesar să se stabilească normele cu privire la acordarea ajutorului în cauză.

(22)

Articolul 110i din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede ca statele membre să identifice cel mult cinci categorii de plantații de măslini și să stabilească un ajutor pe măslin GIS-ha pentru fiecare categorie. În acest scop, Comisia trebuie să stabilească un cadru comun de criterii ecologice și sociale, legate de caracteristicile peisajelor cu măslini și de tradițiile sociale.

(23)

În scopul ameliorării controlului, informațiile cu privire la apartenența fiecărui agricultor la categoriile de plantații de măslini trebuie înregistrate în sistemul informațional geografic de măslini. Trebuie prevăzută posibilitatea adaptării categoriilor o dată pe an, pentru cazul în care condițiile ecologice și sociale suferă schimbări.

(24)

Ajutorul pentru plantațiile de măslini se acordă pe măslin GIS-ha. În consecință, trebuie să se calculeze, pentru fiecare agricultor, suprafața eligibilă pentru ajutor, după o metodă comună în care unitatea de suprafață se exprimă în măslin GIS-ha. Pentru a facilita procedurile administrative, trebuie să se prevadă măsuri de derogare atât pentru parcelele cu o dimensiune minimă care urmează să fie stabilită de către statul membru, cât și pentru parcelele cu măslini situate într-o entitate administrativă în care statul membru a stabilit un sistem paralel cu GIS-ul de măslini.

(25)

Pentru plata ajutorului pe GIS-ha de măslini și pentru a informa în timp util agricultorii, statul membru trebuie să stabilească, la începutul fiecărui an, o valoare orientativă a ajutorului pe GIS-ha de măslini pentru fiecare categorie de plantații de măslini. Valoarea orientativă în cauză trebuie calculată pe baza datelor disponibile în ceea ce privește numărul de agricultori și de suprafețe care beneficiază de ajutor pentru plantațiile de măslini; pe baza unor date mai exacte, statul membru stabilește valoarea definitivă a ajutorului.

(26)

Potrivit uneia dintre condițiile de eligibilitate stabilite pentru ajutorul pentru plantațiile de măslini, numărul de măslini al plantației nu poate fi cu mai mult de 10 % diferit față de numărul înregistrat la 1 ianuarie 2005. Pentru a controla respectarea acestei dispoziții, statele membre trebuie să definească, înainte de data menționată anterior, informațiile necesare identificării parcelei în cauză. Pentru Franța și Portugalia, trebuie prevăzută o amânare a definirii informațiilor cu privire la parcelele în cauză la o dată ulterioară, pentru a ține seama de suprafețele plantate cu măslini în cadrul programelor aprobate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1638/98 al Consiliului din 20 iulie 1998 de modificare a Regulamentului nr. 136/66/CEE privind stabilirea unei organizații comune a piețelor în sectorul uleiurilor și grăsimilor (5).

(27)

Pentru a permite Comisiei să verifice aplicarea dispozițiilor cu privire la plata ajutorului pentru plantațiile de măslini, statele membre trebuie să comunice în mod regulat informații privind suprafețele cu măslini care beneficiază de ajutor și ajutorul care trebuie acordat pentru fiecare categorie de plantații de măslini.

(28)

Titlul IV capitolul 10c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede posibilitatea acordării unui ajutor direct la producția de tutun. În consecință, trebuie să se stabilească norme cu privire la acordarea ajutorului în cauză.

(29)

Din motive de claritate, trebuie formulat un anumit număr de definiții.

(30)

Diferitele soiuri de tutun trebuie clasificate în grupe, în funcție de metoda de uscare aplicată și de costurile de producție, ținând seama de denumirile utilizate în comerțul internațional.

(31)

Prim-procesatorii autorizați să semneze contracte de cultivare trebuie să fie autorizați, în calitate de părți contractante. Autorizarea în cauză trebuie retrasă în cazul nerespectării normelor și trebuie precizate condițiile speciale care reglementează procesarea tutunului într-un stat membru.

(32)

În conformitate cu articolul 110k din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pentru fiecare grupă de soiuri de tutun trebuie stabilite zonele de producție recunoscute în vederea acordării ajutorului pe baza zonelor tradiționale de producție. Cu toate acestea, statele membre trebuie autorizate să restrângă zonele de producție, în special în scopul ameliorării calității producției.

(33)

Pentru a permite organizarea de controale și gestionarea eficientă a plății ajutorului, producția de tutun trebuie efectuată în cadrul unor contracte de cultivare încheiate între agricultori și prim-procesatori. Trebuie stabilite principalele elemente care trebuie incluse în contractele de cultivare. Datele limită de încheiere și înregistrare a contractelor de cultivare trebuie stabilite suficient de devreme pentru a asigura, încă de la începutul anului de recoltă, o piață de desfacere stabilă pentru agricultori pentru viitoarea recoltă și o aprovizionare regulată a prim-procesatorilor.

(34)

Din motive de eficiență a controlului, după încheierea unui contract cu un grup de producători, trebuie comunicate informațiile esențiale cu privire la fiecare producător. Pentru a se evita denaturarea concurenței și problemele de control, trebuie precizat că grupul de producători nu poate să desfășoare activitatea de primă procesare. Pentru a respecta structura pieței, trebuie precizat că un exploatant agricol nu poate aparține decât unui singur grup.

(35)

Tutunul brut eligibil pentru primă trebuie să fie de calitate bună, originală și comercială și fără anumite caracteristici care împiedică o comercializare normală.

(36)

Ținând seama de natura specială a respectivei scheme de sprijin, trebuie prevăzute dispoziții care să permită soluționarea eventualelor litigii prin recursuri la comisii mixte.

(37)

Pentru a facilita gestionarea pachetului financiar destinat tutunului brut, statele membre trebuie să stabilească valoarea orientativă a ajutorului pentru fiecare soi sau grup de soiuri la începutul anului de recoltă și valoarea definitivă a ajutorului după ce toate livrările au fost efectuate. Valoarea definitivă a ajutorului nu trebuie să depășească nivelul primei din 2005.

(38)

Pentru a încuraja ameliorarea calității și pentru a spori valoarea producției comunitare, statele membre trebuie autorizate să diferențieze valoarea ajutorului stabilit pentru fiecare soi sau grup de soiuri, în funcție de calitatea tutunului livrat.

(39)

Plata ajutorului pentru cantitatea de foi de tutun livrată de agricultori prim-procesatorului trebuie să fie condiționată de respectarea cerințelor minime de calitate convenite. Ajutorul trebuie adaptat în cazul în care nivelul de umiditate al tutunului livrat este diferit de nivelul de umiditate stabilit pentru fiecare grup de soiuri, pe baza unor cerințe de calitate rezonabile. Pentru a simplifica controlul în momentul livrării, este necesar să se stabilească niveluri și frecvențe de prelevare de probe, precum și modul de calcul al greutății adaptate în vederea determinării nivelului de umiditate.

(40)

Perioada de livrare a tutunului prim-procesatorilor trebuie limitată pentru a evita raportarea frauduloasă de la o recoltă la alta. În mai multe state membre se realizează controale la locul livrării și nu la cel al primei procesări. Trebuie să se stabilească locurile în care tutunul trebuie livrat și trebuie să se precizeze controalele ce trebuie efectuate. Statele membre trebuie să aprobe centrele de achiziție în cauză.

(41)

Trebuie stabilite condițiile de plată a ajutorului pentru a preveni frauda. Cu toate acestea, statele membre sunt cele care trebuie să stabilească normele de gestionare și control.

(42)

Ajutorul nu poate fi plătit decât după efectuarea unui control asupra livrărilor, pentru a verifica dacă operațiunile au fost realizate în mod corect. Cu toate acestea, ar trebui prevăzută o plată a avansurilor destinate producătorilor de până la 50 % din valoarea orientativă a ajutorului care trebuie acordat, cu condiția ca o garanție suficientă să fi fost constituită.

(43)

Din motive administrative, ajutorul nu poate fi acordat, în fiecare stat membru, decât pentru produsele de pe teritoriul statului membru în cauză. Trebuie prevăzute dispoziții care să permită să se țină seama de cazul în care tutunul este transformat în alt stat membru decât cel în care a fost produs. În acest caz, cantitatea de tutun brut în cauză trebuie preluată în statul membru în care a fost produsă, în beneficiul producătorilor din respectivul stat membru.

(44)

În urma reformei din domeniul tutunului, programul de răscumpărare a cotelor de tutun va înceta să se aplice. Cu toate acestea, producătorii care au participat la programul în cauză în 2002 și 2003 vor continua să beneficieze de plata prețului de răscumpărare până în 2007, respectiv 2008. În prezent, prețul de răscumpărare corespunde unui procentaj din prima pentru tutun pentru un anumit an de recoltă. Sistemul actual de primă pentru tutun nu va mai exista de la 1 ianuarie 2006; din acest motiv, trebuie să se stabilească, cu titlu provizoriu, o nouă bază de calcul al viitorului preț de răscumpărare a cotelor. Nivelul primei pentru tutun brut nu a evoluat în decursul anilor de recoltă 2002-2005. Prin urmare, din motive de continuitate, este necesar să se aplice nivelul primei din 2005 ca bază pentru calculul prețului de răscumpărare.

(45)

Pentru eliminarea pragului de garanții și a sistemului de prime stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind sistemul de prime, cotele de producție și ajutorul specific acordat grupurilor de producători în sectorul tutunului brut (7) trebuie abrogat. De asemenea, trebuie abrogate dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 85/93 al Comisiei din 19 ianuarie 1993 privind agențiile de control în sectorul tutunului (8), având în vedere faptul că au devenit caduce.

(46)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 trebuie modificat în consecință.

(47)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (1), se adaugă următoarele litere (q), (r) și (s):

„(q)

ajutor specific pentru bumbac, prevăzut la titlul IV capitolul 10a din respectivul regulament;

(r)

ajutor pentru plantații de măslini, prevăzut la titlul IV capitolul 10b din respectivul regulament;

(s)

ajutor pentru tutun, prevăzut la titlul IV capitolul 10c din respectivul regulament.”

2.

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următoarea literă:

„(a)

până la data de 15 septembrie a anului în cauză: datele disponibile privind suprafețe sau cantități în cazul primelor pentru produse lactate, al plăților suplimentare, al semințelor și tutunului menționate la articolele 95, 96, 99 și 110k din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pentru care s-a solicitat ajutorul pentru anul calendaristic în cauză, aceste date putând fi împărțite, după caz, pe subsuprafețe de bază;”.

3.

Articolul 21 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, ajutorul pentru fecule de cartofi se plătește fiecărui agricultor de către statul membru pe teritoriul căruia este situată exploatația care livrează cartofii destinați fabricării feculei, din momentul în care respectivul agricultor a livrat întreprinderii producătoare de fecule toate cantitățile sale pentru anul de comercializare respectiv în termen de patru luni de la data la care s-a furnizat proba menționată la articolul 20 din prezentul regulament și s-au îndeplinit condițiile menționate la articolul 19 din prezentul regulament.”

4.

Se inserează următorul articol 49a:

„Articolul 49a

Avansuri

Statele membre pot să acorde avansuri pentru agricultorii care multiplică semințe de la data de 1 decembrie a anului de comercializare. Avansurile în cauză sunt proporționale cu cantitatea de semințe deja comercializată pentru a fi plantată în sensul articolului 49, cu condiția ca toate condițiile prevăzute la capitolul 10 să fie respectate.”

5.

Se inserează următorul capitol 17a:

„CAPITOLUL 17a

PLĂȚI SPECIFICE PENTRU CULTIVAREA BUMBACULUI

Articolul 171a

Autorizarea terenurilor agricole pentru producția de bumbac

Statele membre stabilesc criteriile obiective pe baza cărora terenurile sunt autorizate în vederea acordării ajutorului specific pentru bumbac, prevăzut la articolul 110a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Criteriile menționate anterior se bazează pe cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(a)

economia agricolă a regiunilor pentru care producția de bumbac este importantă;

(b)

starea pedoclimatică a suprafețelor în cauză;

(c)

gestionarea apelor de irigare;

(d)

rotațiile și tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.

Articolul 171aa

Autorizarea soiurilor pentru însămânțare

Statele membre procedează la autorizarea soiurilor înregistrate în catalogul comunitar, care sunt adaptate la nevoile pieței.

Articolul 171ab

Condiții de eligibilitate

Însămânțarea suprafețelor prevăzute la articolul 110b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se realizează prin obținerea unei densități minime a plantelor care urmează să fie stabilită de către statul membru în funcție de condițiile pedoclimatice și, după caz, de caracteristicile regionale.

Articolul 171ac

Practici agronomice

Statele membre sunt autorizate să stabilească norme speciale în ceea ce privește practicile agronomice necesare pentru întreținerea culturilor în condiții normale de creștere, cu excepția operațiunilor de recoltare.

Articolul 171ad

Calculul valorii ajutorului pe hectar eligibil

(1)   Fără a aduce atingere articolului 171ag din prezentul regulament, în cazul Spaniei și Portugaliei, în cazul în care suprafața de bumbac eligibilă pentru ajutor depășește suprafața de bază națională stabilită la articolul 110c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, valoarea ajutorului prevăzut la alineatul (2) din respectivul articol se înmulțește cu un coeficient de reducere, obținut prin împărțirea suprafeței de bază la suprafața eligibilă.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 171ag din prezentul regulament, în ceea ce privește Grecia, în cazul în care suprafața de bumbac eligibilă pentru ajutor este mai mare de 300 000 de hectare, valoarea ajutorului acordat pe hectar se obține prin adunarea a 594 EUR înmulțiți cu 300 000 de hectare și cu o sumă suplimentară înmulțită cu suprafața care depășește 300 000 de hectare și prin împărțirea respectivei sume la suprafața totală eligibilă.

Suma suplimentară menționată la primul alineat este egală cu:

342,85 EUR în cazul în care suprafața eligibilă este mai mare de 300 000 de hectare și este mai mică sau egală cu 370 000 de hectare;

342,85 EUR înmulțiți cu un coeficient de reducere egal cu 70 000, împărțit la numărul de hectare eligibile care depășesc 300 000, în cazul în care suprafața eligibilă este mai mare de 370 000 de hectare.

Articolul 171ae

Autorizarea organizațiilor interprofesionale

În fiecare an, înainte de 31 decembrie, statele membre autorizează pentru însămânțarea din anul următor toate organizațiile interprofesionale producătoare de bumbac care depun cereri în acest sens și care:

(a)

regrupează o suprafață totală mai mare de o limită de cel puțin 10 000 de hectare stabilită de statul membru și care îndeplinește criteriile de autorizare prevăzute la articolul 171a, precum și cel puțin o întreprindere de egrenat;

(b)

desfășoară activități bine identificate care urmăresc, în special:

ameliorarea valorii comerciale a bumbacului neegrenat produs;

ameliorarea calității bumbacului neegrenat care satisface nevoile întreprinderii de egrenat;

utilizarea unor metode de producție ecologice;

(c)

au adoptat norme de funcționare internă, în special în ceea ce privește:

condițiile de aderare și cotizațiile, în conformitate cu reglementările naționale și comunitare;

după caz, un barem de diferențiere a ajutorului pe categorie de parcele, stabilit în special în funcție de calitatea bumbacului neegrenat care trebuie furnizat.

Cu toate acestea, pentru anul 2006, statele membre autorizează organizațiile interprofesionale producătoare de bumbac înainte de 28 februarie 2006.

Articolul 171af

Obligațiile producătorilor

(1)   Un producător nu poate fi membru al mai multor organizații interprofesionale.

(2)   Producătorul membru al unei organizații interprofesionale trebuie să livreze bumbacul produs unei întreprinderi de egrenat care aparține de aceeași organizație interprofesională.

(3)   Participarea producătorilor la o organizație interprofesională autorizată trebuie să fie rezultatul unei aderări voluntare.

Articolul 171ag

Diferențierea ajutorului

(1)   Prin includerea majorării prevăzute la articolul 110f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, baremul prevăzut la articolul 110e din regulamentul în cauză (denumit în continuare «baremul») stabilește:

(a)

valoarea ajutorului pe hectar eligibil care trebuie primită de un producător membru, în funcție de clasificarea parcelelor sale în categoriile stabilite prevăzute la alineatul (2);

(b)

metoda de repartizare pe categorie de parcelă, în conformitate cu alineatul (2), a întregii sume rezervate pentru diferențierea ajutorului.

Pentru punerea în aplicare a literei (a), valoarea de bază este cel puțin egală cu partea nediferențiată a ajutorului pe hectar eligibil prevăzută la articolul 110c alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, adaptată, după caz, în conformitate cu alineatul (3) din același articol.

Calculul menționat la litera (a) prevede, de asemenea, posibilitatea ca bumbacul să nu fie livrat întreprinderii de egrenat. În acest caz, ajutorul minim pe hectar eligibil care trebuie primit de producătorul membru în cauză este cel puțin egal cu partea nediferențiată a ajutorului pe hectar eligibil prevăzută la articolul 110c alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, adaptată, după caz, în conformitate cu alineatul (3) din același articol.

(2)   Parcelele se clasifică în mai multe categorii stabilite de către organizațiile interprofesionale, ținând seama de cel puțin unul dintre următoarele criterii de calitate:

(a)

lungimea fibrei de bumbac produs;

(b)

nivelul de umiditate al bumbacului produs;

(c)

nivelul mediu de impurități al bumbacului produs.

Baremul stabilește procedurile care permit evaluarea fiecărei parcele în raport cu criteriile menționate anterior și clasificarea sa în categoriile stabilite.

Baremul nu poate, în nici un caz, să includă criterii asociate creșterii producției și introducerii pe piață a bumbacului.

În vederea aplicării baremului, se poate considera că toate parcelele care aparțin unui singur producător fac parte din aceeași categorie medie de parcele și produc un bumbac de aceeași calitate.

(3)   În cazul în care este necesar, pentru clasificarea în cadrul baremului pe categorie de parcele, bumbacul neegrenat se analizează pe baza unor eșantioane reprezentative în momentul livrării către întreprinderea de egrenat, în prezența tuturor părților implicate.

(4)   Organizația interprofesională comunică organismului plătitor valoarea care trebuie plătită producătorilor, obținută în urma aplicării baremului. Organismul plătitor procedează la plată după verificarea conformității și eligibilității ajutoarelor în cauză.

Articolul 171ah

Aprobarea și modificarea baremului

(1)   Baremul se comunică pentru prima dată statului membru în cauză spre aprobare înainte de 28 februarie 2006 pentru însămânțarea din anul 2006.

Statul membru decide să aprobe sau nu baremul în termen de o lună de la data comunicării.

(2)   Organizațiile interprofesionale autorizate comunică statului membru în cauză, înainte de 31 ianuarie, modificările aduse baremului pentru însămânțarea din anul în curs.

Modificările aduse baremului se consideră a fi aprobate, cu excepția cazului în care statul membru în cauză primește obiecții în termen de o lună de la data prevăzută la primul paragraf.

În cazul în care modificările aduse baremului nu se aprobă, ajutorul care trebuie acordat se calculează pe baza baremului aprobat fără a se ține seama de modificările care nu au fost aprobate.

(3)   În cazul în care decide să întrerupă aplicarea baremului, organizația interprofesională informează statul membru în acest sens. Întreruperea intră în vigoare pentru însămânțarea din anul următor.

Articolul 171ai

Comunicări către producători și Comisie

(1)   Statele membre comunică agricultorilor producători de bumbac și Comisiei, înainte de data de 31 ianuarie a anului în cauză:

(a)

soiurile autorizate; cu toate acestea, soiurile autorizate în conformitate cu articolul 171aa după data în cauză trebuie comunicate agricultorilor înainte de data de 15 martie a aceluiași an;

(b)

criteriile de autorizare a terenurilor;

(c)

densitatea minimă a plantelor de bumbac prevăzută la articolul 171ab;

(d)

practicile agronomice impuse.

(2)   În cazul retragerii unei autorizații pentru un soi, statele membre informează în acest sens agricultorii până la 31 ianuarie pentru însămânțarea din anul următor.

(3)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre următoarele informații:

(a)

până la data de 30 aprilie a anului în cauză, denumirile organizațiilor interprofesionale autorizate și principalele lor caracteristici în ceea ce privește suprafața, potențialul de producție, numărul de producători, numărul întreprinderilor de egrenat și capacitatea de egrenare;

(b)

până la data de 15 septembrie a anului în cauză, suprafețele însămânțate pentru care s-au depus cereri de ajutor specific pentru bumbac;

(c)

până la data de 31 iulie a anului următor, datele finale care corespund suprafețelor însămânțate pentru care ajutorul specific pentru bumbac a fost efectiv acordat pentru anul în cauză, după deducerea, după caz, a reducerilor în materie de suprafață prevăzute la partea II titlul IV capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 796/2004.”

6.

Se inserează următorul capitol 17b:

„CAPITOLUL 17b

AJUTOR PENTRU PLANTAȚII DE MĂSLINI

Articolul 171b

Categorii de plantații de măslini

(1)   Statele membre stabilesc plantațiile de măslini eligibile pentru ajutorul prevăzut la articolul 110g din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și procedează la clasificarea plantațiilor în cel mult cinci categorii, pe baza criteriilor selectate dintre următoarele:

(a)

criterii ecologice:

(i)

dificultate de acces la parcele;

(ii)

risc de degradare fizică a terenurilor;

(iii)

caracterul special al plantațiilor de măslini: măslini bătrâni, cu valoare culturală și peisagistică, în pantă, soiuri tradiționale, rare sau situate în zone naturale protejate;

(b)

criterii sociale:

(i)

zone puternic dependente de cultivarea măslinilor;

(ii)

zone cu tradiție în cultivarea măslinilor;

(iii)

zone care prezintă indicatori economici nefavorabili;

(iv)

exploatații care prezintă riscuri de abandon al măslinilor;

(v)

dimensiunea plantațiilor de măslini în cadrul exploatației;

(vi)

zone care prezintă elemente caracteristice, precum producțiile DOP, IGP, biologice sau integrate.

(2)   Statele membre stabilesc, pentru fiecare agricultor în cauză, apartenența la categoriile prevăzute la alineatul (1) a fiecărei parcele cu măslini eligibile pentru ajutor. Această informație se înregistrează în sistemul informațional geografic de măslini («GIS de măslini»).

(3)   Statele membre pot adapta o dată pe an categoriile de plantații de măslini definite în temeiul alineatului (1).

În cazul în care adaptarea categoriilor are drept consecință o reclasificare a plantațiilor de măslini, noua clasificare se aplică din anul următor anului adaptării.

Articolul 171ba

Calcularea suprafețelor

(1)   Statele membre calculează, pentru fiecare producător, suprafața eligibilă pentru ajutor, aplicând metoda comună stabilită de anexa XXIV.

Suprafețele se exprimă în măslin GIS-ha, cu două zecimale.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), metoda comună stabilită de anexa XXIV nu se aplică în cazul în care:

(a)

parcela cu măslini are o dimensiune minimă care trebuie stabilită de statul membru în limita unei dimensiuni care nu poate fi mai mare de 0,1 hectare;

(b)

parcela cu măslini se situează într-o entitate administrativă care nu este înregistrată în baza de referință grafică a sistemului informațional geografic de măslini.

În acest caz, statul membru stabilește suprafața cu măslini după criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor.

Articolul 171bb

Valoarea ajutorului

(1)   Statele membre stabilesc, înainte de 31 ianuarie a fiecărui an, valoarea orientativă a ajutorului pe măslin GIS-ha pentru fiecare categorie de plantații de măslini.

(2)   Statele membre stabilesc, înainte de 31 octombrie a anului în cauză, valoarea ajutorului pe măslin GIS-ha pentru fiecare categorie de plantații de măslini.

Suma în cauză se obține prin înmulțirea sumei orientative prevăzute la alineatul (1) cu un coeficient care corespunde valorii maxime a ajutorului stabilit la articolul 110i alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, ținând seama, după caz, de reducerea prevăzută la alineatul (4) din articolul în cauză, împărțit la totalul sumelor care rezultă în urma înmulțirii valorii orientative a ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, stabilite pentru fiecare categorie, pe suprafață corespunzătoare.

(3)   Statele membre pot aplica alineatele (1) și (2) la nivel regional.

Articolul 171bc

Stabilirea datelor de bază

(1)   Pe baza datelor din GIS de măslini și a declarațiilor agricultorilor, statele membre definesc, la 1 ianuarie 2005, pentru fiecare parcelă cu măslini, în scopul punerii în aplicare a articolului 110h litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, numărul și localizarea măslinilor eligibili, numărul și localizarea măslinilor neeligibili, suprafața cu măslini și suprafața eligibilă a parcelei cu măslini, precum și categoria sa, în conformitate cu articolul 171b.

(2)   În cazul suprafețelor plantate cu măslini în cadrul programelor de plantare nouă din Franța și Portugalia, aprobate de Comisie în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1638/98 al Consiliului (9) și înregistrate în GIS de măslini înainte de 1 ianuarie 2007, statele membre stabilesc informațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, la 1 ianuarie 2006 pentru parcelele plantate în 2005 și la 1 ianuarie 2007 pentru parcelele plantate în 2006. Respectivele informații sunt comunicate agricultorilor cel târziu în cererea unică pentru 2007.

Articolul 171bd

Comunicări

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, în fiecare an:

(a)

până la 15 septembrie: datele cu privire la suprafețele plantațiilor cu măslini, împărțite pe categorii, pentru care s-a solicitat ajutorul pentru anul în curs;

(b)

până la 31 octombrie:

(i)

datele cu privire la suprafețele prevăzute la litera (a) considerate eligibile pentru ajutor, ținând seama de reducerile sau corectările prevăzute la articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004;

(ii)

nivelul ajutorului care se acordă pentru fiecare categorie de plantații de măslini;

(c)

până la 31 iulie: datele finale corespunzătoare suprafețelor plantațiilor cu măslini, împărțite pe categorii, pentru care ajutorul a fost acordat efectiv pentru anul precedent.

7.

Se inserează următorul capitol 17c:

„CAPITOLUL 17c

AJUTOR PENTRU TUTUN

Articolul 171c

Definiții

În sensul prezentului capitol, prin următoarele se înțelege:

(a)

«livrare»: orice operațiune care, având loc în decursul unei aceleiași zile, presupune predarea tutunului brut de către un exploatant agricol sau de un grup de producători unei întreprinderi de procesare, în cadrul unui contract de cultivare;

(b)

«atestare de control»: documentul eliberat de organismul de control competent care atestă faptul că prim-procesatorul a preluat cantitatea de tutun în cauză, că livrarea acestei cantități s-a efectuat în cadrul unui contract înregistrat și că operațiunile s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile articolelor 171cj și 171ck din prezentul regulament;

(c)

«prim-procesator»: orice persoană fizică sau juridică autorizată care realizează prima procesare a tutunului, în nume propriu și pe seama sa, în una sau mai multe unități de primă procesare a tutunului, dotate cu instalații și echipamente corespunzătoare în acest scop;

(d)

«prima procesare a tutunului»: procesarea tutunului brut livrat de un exploatant agricol într-un produs stabil, care poate fi stocat și ambalat în baloturi sau pachete omogene, de o calitate conformă cu cerințele utilizatorilor finali (producătorilor);

(e)

«grup de producători»: un grup care reprezintă exploatanții agricoli producători de tutun.

Articolul 171ca

Grupe de soiuri de tutun brut

Soiurile de tutun brut se clasifică în următoarele grupe:

(a)

Flue cured: tutun uscat în cuptoare în care circulația aerului, temperatura și gradul higrometric sunt controlate;

(b)

Light air cured: tutun uscat la aer;

(c)

Dark air cured: tutun uscat la aer închis și lăsat să fermenteze înainte de a fi comercializat;

(d)

Fire cured: tutun uscat termic;

(e)

Sun cured: tutun uscat la soare;

(f)

Basmas (sun-cured);

(g)

Katerini (sun-cured);

(h)

Kaba Koulak clasic și soiuri similare (sun-cured).

Soiurile fiecărei grupe sunt prevăzute de anexa XXV.

Articolul 171cb

Prim-procesatori

(1)   Statele membre autorizează prim-procesatorii stabiliți pe teritoriul statului membru în cauză și stabilesc condițiile de acordare a autorizației.

Un prim-procesator recunoscut este autorizat să semneze contracte de cultivare cu condiția să vândă producătorilor de tutun, direct sau indirect, fără procesări ulterioare, cel puțin 60 % din tutunul de origine comunitară pe care îl comercializează.

(2)   Statul membru retrage autorizația pe care a acordat-o prim-procesatorului în cazul în care acesta nu respectă, în mod deliberat sau din neglijență, dispozițiile comunitare sau naționale aplicabile tutunului brut.

Articolul 171cc

Zone de producție

Pentru fiecare grupă de soiuri, zonele de producție menționate la articolul 110k litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sunt prevăzute de anexa XXVI la prezentul regulament.

Statele membre stabilesc zone de producție mai restrânse, ținând seama în special de criterii calitative. O zonă de producție restrânsă nu poate avea o suprafață mai mare decât cea a unei municipalități sau, în cazul Franței, a unui canton.

Articolul 171cd

Contracte de cultivare

(1)   Contractele de cultivare menționate la articolul 110k litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se încheie, pe de o parte, între un prim-procesator, și, pe de altă parte, un exploatant agricol sau un grup care îl reprezintă, cu condiția ca grupul în cauză să fie recunoscut de către statul membru în cauză.

(2)   Orice contract de cultivare se încheie pentru un soi sau un grup de soiuri. Prim-procesatorul este obligat să preia livrarea cantității de foi de tutun prevăzute în contract, iar exploatantul agricol sau grupul este obligat să livreze cantitatea în cauză prim-procesatorului, în limita producției sale efective.

(3)   Pentru fiecare recoltă, contractul de cultivare include cel puțin următoarele elemente:

(a)

numele, prenumele și adresele părților contractante;

(b)

soiul sau grupul de soiuri de tutun care fac obiectul contractului;

(c)

cantitatea maximă care trebuie livrată;

(d)

locul exact de producție a tutunului: zona de producție menționată la articolul 171cc, provincia, municipalitatea și identificarea parcelei pe baza sistemului de control integrat;

(e)

suprafața parcelei în cauză, cu excepția drumurilor de serviciu și a padocurilor;

(f)

prețul de cumpărare în funcție de gradul de calitate, cu excepția valorii ajutorului, a eventualelor cheltuieli cu serviciile și taxele;

(g)

cerințele minime de calitate convenite în funcție de grad de calitate, cu un număr minim de trei grade stabilite în funcție de poziția foilor pe tulpină, precum și un angajament al exploatantului agricol de a livra prim-procesatorului un tutun brut triat în funcție de gradul de calitate și care să îndeplinească cel puțin respectivele cerințe de calitate;

(h)

un angajament al prim-procesatorului de a plăti exploatantului agricol prețul de cumpărare stabilit în funcție de gradul de calitate;

(i)

termenul de plată a prețului de cumpărare, care nu poate depăși treizeci de zile de la data livrării;

(j)

un angajament al exploatantului agricol de a replanta tutun pe parcela în cauză până la data de 20 iunie a anului de recoltă.

(4)   În cazul în care efectuează plantarea după 20 iunie, exploatantul agricol are obligația de a informa în acest sens prim-procesatorul și autoritatea competentă din statul membru înainte de data în cauză, printr-o scrisoare recomandată, indicând motivele întârzierii, precum și informațiile cu privire la orice schimbare a parcelei.

(5)   Părțile contractante pot crește cantitățile prevăzute inițial în contractul de cultivare anexând o rectificare scrisă la acesta. Rectificarea se depune spre înregistrare la autoritatea competentă până în a patruzecea zi de la data limită stabilită pentru încheierea contractelor prevăzută la articolul 171ce alineatul (1).

Articolul 171ce

Încheierea și înregistrarea contractelor

(1)   Contractele de cultivare se încheie, cu excepția cazurilor de forță majoră, până la data de 30 aprilie a anului de recoltă. Statele membre pot stabili o dată anterioară.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, contractele de cultivare încheiate trebuie depuse spre înregistrare la organismul competent în termen de cincisprezece zile de la data limită stabilită pentru încheiere la alineatul (1).

Organismul competent este cel din statul membru în care a fost prevăzută efectuarea procesării.

În cazul în care procesarea are loc într-un alt stat membru decât cel în care se cultivă tutunul, organismul competent al statului membru de procesare trimite de îndată o copie a contractului înregistrat organismului competent din statul membru de producție. În cazul în care nu procedează la verificarea schemei de sprijin, organismul în cauză trimite o copie a contractelor înregistrate autorității de control competente.

(3)   În cazul în care data limită pentru semnarea contractului prevăzută la alineatul (1) sau pentru prezentarea contractului de cultivare prevăzut la alineatul (2) depășește maximum cincisprezece zile, ajutorul care trebuie acordat se reduce cu 20 %.

Articolul 171cf

Contracte cu grupuri de producători

(1)   În cazul în care un contract de cultivare se încheie între un prim-procesator și un grup de producători, contractul în cauză este însoțit de o listă nominală a exploatanților agricoli în cauză și include cantitățile maxime care trebuie livrate de fiecare dintre ei, situația parcelelor fiecăruia și suprafața parcelelor în cauză, în conformitate cu articolul 171cd alineatul (3) literele (c), (d) și (e).

Lista menționată anterior se depune spre înregistrare la organismul competent până la data de 15 mai a anului de recoltă.

(2)   Grupul de producători prevăzut la alineatul (1) nu poate efectua prima procesare a tutunului.

(3)   Un producător de tutun nu poate aparține mai multor grupuri de producători.

Articolul 171cg

Cerințe minime de calitate

Tutunul livrat prim-procesatorului este de calitate bună, originală și comercială și fără caracteristicile enumerate de anexa XXVII. Cerințe de calitate mai stricte pot fi stabilite de statele membre sau convenite de părți.

Articolul 171ch

Litigii

Statele membre pot prevedea ca litigiile cu privire la calitatea tutunului livrat prim-procesatorului să fie înaintate unui organism de arbitraj. Statele membre stabilesc normele care reglementează compoziția și deliberările organismelor în cauză care trebuie să includă, în număr egal, unul sau mai mulți reprezentanți ai producătorilor și ai procesatorilor.

Articolul 171ci

Nivelul ajutorului

În temeiul aplicării articolului 110k litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre stabilesc valoarea orientativă a ajutorului pe kilogram, pentru fiecare soi sau grup de soiuri de tutun, înainte de data de 15 martie a anului de recoltă. Statele membre pot diferenția nivelul ajutorului în funcție de calitatea tutunului livrat. Pentru fiecare soi sau grup de soiuri, nivelul ajutorului nu poate depăși valoarea primei stabilite pentru diferitele grupuri de soiuri din recolta din anul 2005 în Regulamentul (CE) nr. 546/2002 al Consiliului (10).

Statele membre stabilesc valoarea definitivă a ajutorului pe kilogram, pentru fiecare soi sau grup de soiuri de tutun, în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care tot tutunul din recolta în cauză a fost livrat. În cazul în care valoarea totală a ajutorului solicitat într-un stat membru depășește plafonul național stabilit la articolul 110l din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat în conformitate cu articolul 110m din regulamentul în cauză, statul membru procedează la o reducere lineară a sumelor plătite fiecărui exploatant agricol.

Articolul 171cj

Calcularea plății

(1)   Ajutorul care trebuie plătit exploatanților agricoli se calculează pe baza greutății foilor de tutun, a soiului sau grupului de soiuri în cauză, corespunzătoare cerințelor minime de calitate și preluate de prim-procesator.

(2)   În cazul în care nivelul de umiditate este mai mare sau mai mic decât nivelul stabilit de anexa XXVIII pentru soiul în cauză, greutatea se adaptează pentru fiecare punct de diferență, în limitele de toleranță stabilite de anexa în cauză.

(3)   Metodele care trebuie utilizate pentru determinarea nivelului de umiditate, precum și nivelurile și frecvența prelevării de probe, și modalitatea de calcul al greutății adaptate sunt prevăzute de anexa XXIX.

Articolul 171ck

Livrare

(1)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, exploatantul agricol trebuie să livreze întreaga producție prim-procesatorului până la data de 30 aprilie a anului următor anului de recoltă, pentru a nu pierde dreptul la ajutor. Statele membre pot stabili o dată anterioară.

(2)   Livrarea se efectuează fie direct, la locul unde tutunul va fi procesat, fie, în cazul în care statul membru autorizează acest lucru, într-un centru de achiziție autorizat. Organismul de control competent autorizează centrele de achiziție care dispun și de instalații și instrumente de cântărire, precum și de sedii corespunzătoare.

(3)   În cazul în care tutunul neprocesat nu a fost livrat la locurile prevăzute la alineatul (2) sau, în cazul în care, în cadrul transferului unor cantități diferite de tutun de la centrul de achiziție la prim-procesator, transportatorul nu deține o autorizație de transport, prim-procesatorul care a preluat tutunul în mod ilegal plătește statului membru o sumă de bani egală cu ajutorul corespunzător cantității de tutun în cauză. Suma menționată anterior intră în contul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).

Articolul 171cl

Plăți

Ajutorul se plătește exploatantului agricol de către organismul competent din statul membru, pe baza unui certificat de control emis de organismul de control competent, care atestă faptul că livrarea tutunului s-a realizat cu succes.

Articolul 171cm

Avansuri

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, statele membre pot aplica în favoarea exploatanților agricoli un sistem de avansuri în ceea ce privește ajutorul pentru tutun.

(2)   Cererile de avans trebuie depuse de către exploatanții agricoli după data de 16 septembrie a anului de recoltă. Orice cerere de avans trebuie însoțită de următoarele documente, cu excepția cazului în care statul membru emite o dispoziție de derogare în cazurile în care documentele în cauză se află deja în posesia sa:

(a)

o copie a contractului de cultivare sau numărul său de înregistrare;

(b)

o declarație scrisă a exploatantului agricol, în care indică cantitățile de tutun pe care este în măsură să le livreze pentru anul de comercializare în curs.

(3)   Plata avansului, a cărui valoare maximă este egală cu 50 % din ajutorul care urmează să fie acordat, în funcție de nivelul orientativ al ajutorului stabilit în conformitate cu articolul 171ci, este condiționată de constituirea unei garanții egale cu valoarea avansului în cauză, majorată cu 15 %.

Garanția se eliberează în momentul în care întregul ajutor a fost plătit în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85.

(4)   Avansul se plătește începând cu data de 16 octombrie a anului de recoltă și în cel mult treizeci de zile de la depunerea cererii prevăzute la alineatul (2) și a dovezii de constituire a garanției prevăzute la alineatul (3).

Avansul plătit se deduce din ajutorul pentru tutun care trebuie acordat, în conformitate cu dispozițiile articolului 171cl.

(5)   Statele membre stabilesc condițiile suplimentare care reglementează acordarea avansurilor, în special data limită pentru depunerea cererilor. Nici o cerere de avans nu poate fi depusă de către un exploatant agricol care a început deja livrările.

Articolul 171cn

Procesări transfrontaliere

(1)   Ajutoarele sunt plătite sau plătite în avans de către statul membru în care tutunul a fost produs.

(2)   În cazul în care tutunul este procesat într-un alt stat membru decât cel de producție, statul membru de procesare comunică, după efectuarea controalelor necesare, toate elementele care permit statului membru producător să procedeze la plata ajutoarelor sau la eliberarea garanțiilor.

Articolul 171co

Comunicări ale Comisiei

(1)   Fiecare stat membru în cauză notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an de recoltă:

(a)

denumirea și adresele organismelor responsabile cu înregistrarea contractelor de cultivare;

(b)

numele și adresele prim-procesatorilor autorizați.

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, lista organismelor responsabile cu înregistrarea controalelor de cultivare și a prim-procesatorilor.

(2)   Fiecare stat membru în cauză notifică de îndată Comisiei măsurile naționale luate în temeiul prezentului capitol.

Articolul 171cp

Măsuri tranzitorii

Fără a aduce atingere modificărilor care ar putea fi aduse ulterior, producătorii ale căror cote de producție au fost răscumpărate în timpul recoltelor din 2002 și 2003 în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 au dreptul, începând cu 1 ianuarie 2006, în decursul celor cinci recolte consecutive care urmează după cea pentru care au fost răscumpărate cotele în cauză, să primească în fiecare an o sumă egală cu un procentaj din prima acordată în timpul recoltei din 2005, astfel cum este prevăzut în tabelele din anexa XXX. Sumele în cauză se plătesc înainte de data de 31 mai a fiecărui an.

8.

Articolul 172 se modifică după cum urmează:

(a)

Se inserează următoarele alineate (3a) și (3b):

„(3a)   Regulamentul (CE) nr. 1591/2001 se abrogă. Cu toate acestea, continuă să se aplice în ceea ce privește anul de comercializare 2005/2006.

(3b)   Regulamentele (CEE) nr. 85/93 și (CE) nr. 2848/98 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2006. Cu toate acestea, continuă să se aplice în ceea ce privește recolta din 2005.”

(b)

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament, cu excepția Regulamentului (CEE) nr. 85/93.”

9.

Textul anexei la prezentul regulament se adaugă drept anexele XXIV-XXX.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2006, cu excepția articolului 1 alineatul (4), care se aplică de la 1 ianuarie 2005.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2005.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 118/2005 al Comisiei (JO L 24, 27.1.2005, p. 15).

(2)  JO L 345, 20.11.2004, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1044/2005 (JO L 172, 5.7.2005, p. 76).

(3)  JO L 161, 30.4.2004, p. 48, rectificat în JO L 206, 9.6.2004, p. 20.

(4)  JO L 210, 3.8.2001, p. 10. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1486/2002 (JO L 223, 20.8.2002, p. 3).

(5)  JO L 210, 28.7.1998, p. 32. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 865/2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 97, rectificat în JO L 206, 9.6.2004, p. 37).

(6)  JO L 215, 30.7.1992, p. 70. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1679/2005 (JO L 271, 15.10.2005, p. 1).

(7)  JO L 358, 31.12.1998, p. 17. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).

(8)  JO L 12, 20.1.1993, p. 9.

(9)  JO L 210, 28.7.1998, p. 32. Regulament abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 865/2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 97, rectificat în JO L 206, 9.6.2004, p. 37).”

(10)  JO L 84, 28.3.2002, p. 4.”


ANEXĂ

ANEXA XXIV

Metoda comună de calcul al suprafeței cu măslini în măslin GIS-ha

Metoda comună se bazează pe un algoritm (1) care stabilește suprafața cu măslini pornind de la poziția măslinilor eligibili, prin utilizarea unui tratament automat care se bazează pe GIS (sistem informațional geografic).

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, prin următoarele se înțelege:

(a)

«parcelă cu măslini»: o parte continuă de teren pe care există măslini eligibili în producție și care au toți un măslin eligibil vecin, situat la o distanță maximă stabilită;

(b)

«măslin eligibil»: un măslin plantat înainte de 1 mai 1998 sau, pentru Cipru și Malta, înainte de 31 decembrie 2001 sau un măslin de înlocuire sau orice măslin plantat în cadrul unui program aprobat de Comisie în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1638/98 și a cărui existență este înregistrată în GIS;

(c)

«măslin eligibil izolat»: un măslin eligibil în producție care nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi grupat într-o parcelă cu măslini;

(d)

«măslin eligibil în producție»: un măslin eligibil dintr-o specie clasificată drept domestică, viu, plantat permanent, indiferent de starea în care se află, după caz, cu mai multe trunchiuri distanțate unele față de altele la mai puțin de 2 metri la bază.

2.   ETAPELE ALGORITMULUI PENTRU AJUTORUL PENTRU PLANTAȚIILE DE MĂSLINI

Etapa nr. 1: analiza vecinătății

Parametrul de analiză a vecinătății (P1) definește o distanță maximă de proximitate între măslinii eligibili și indică dacă sunt izolați sau dacă fac parte din aceeași parcelă cu măslini. P1 este raza care pornește de la un măslin eligibil și definește un cerc în care trebuie să se afle alți măslini eligibili pentru a se considera că fac parte din același «perimetru de măslini».

P1 este de 20 de metri și corespunde unei valori agronomice maxime pentru majoritatea regiunilor. În anumite regiuni de cultivare extensivă, care urmează să fie definite de statele membre, în care distanțele medii de plantare sunt mai mari de 20 de metri, statul membru poate decide să stabilească P1 la o distanță de două ori mai mare decât distanța medie regională de plantare. În acest caz, statul membru păstrează documentele care justifică aplicarea excepției în cauză.

Măslinii eligibili care fac parte din plantațiile de măslini cu o distanță mai mare decât P1 se consideră măslini eligibili izolați.

Într -o primă fază, aplicarea parametrului P1 determină proximitatea măslinilor eligibili. Se plasează un buffer în jurul tuturor punctelor (baricentrele măslinilor), poligoanele astfel create sunt fuzionate, apoi o cercetare privind dimensiunea poligoanelor determină care sunt măslinii eligibili izolați.

Etapa nr. 2: atribuirea unei suprafețe standard măslinilor eligibili izolați

După aplicarea parametrului P1, măslinii eligibili se repartizează în două clase:

măslini eligibili care fac parte dintr-un perimetru cu măslini;

măslini eligibili izolați.

Suprafața atribuită unui măslin eligibil izolat, P2, este de 100 m2, adică un cerc cu o rază de 5,64 m, cu centrul pe măslinul eligibil izolat.

Etapa nr. 3: aplicarea buffer-ului intern P3

Trebuie să se atribuie o suprafață perimetrului cu măslini și trebuie să se determine un poligon a cărui formă reprezintă plantația de măslini.

În primul rând, se creează o rețea de linii care leagă toți măslinii eligibili din grup, cu o distanță care îi separă mai mică decât distanța P1.

Apoi o suprafață definită drept «buffer intern» se suprapune peste fiecare dintre liniile menționate anterior. Buffer-ul intern se definește ca seria de puncte a căror distanță în raport cu liniile rețelei este mai mică sau egală cu o valoare definită ca «valoarea buffer-ului intern». Pentru a evita formarea unor insule care ar fi clasificate ca «zone necultivate cu măslini» dintr-o plantație de măslini uniformă, lărgimea buffer-ului intern trebuie să fie egală cu jumătate din distanța P1.

Combinația dintre toate buffer-ele interne reprezintă o aproximare preliminară a suprafeței care trebuie atribuită grupului de măslini, adică suprafața plantației de măslini.

Etapa nr. 4: aplicarea buffer-ului extern P4

Suprafața finală a plantației de măslini și forma finală a poligonului care reprezintă suprafața în cauză se atribuie prin utilizarea unui buffer denumit «buffer extern».

Un «buffer extern» se aplică în exteriorul rețelei de linii care leagă toți măslinii eligibili situați la marginile plantației. Buffer-ul extern este seria de puncte a căror distanță în raport cu o linie situată la marginea rețelei este mai mică sau egală cu o valoarea definită drept «lărgimea buffer-ului extern». Buffer-ul extern se aplică doar pe partea exterioară a fiecărei linii situate la marginea rețelei, în timp ce buffer-ul intern se aplică în totalitate pe partea interioară.

Buffer -ul «extern» se definește ca fiind jumătatea din distanța medie de plantare a parcelei cu măslini (δ), cu un prag minim de 2,5 m.

Distanța medie menționată anterior dintre măslinii eligibili se calculează prin aplicarea următoarei formule:

Distanța medie de plantare Formula

unde A = suprafața grupului de măslini și N = numărul de măslini.

Distanța medie de plantare se calculează prin repetări succesive:

prima distanță medie de plantare δ1 se calculează prin utilizarea suprafeței (A1) obținute aplicând numai P3 (buffer intern);

noua suprafață A2 se va calcula atunci utilizând ca buffer extern δ2 = δ1/2;

An va fi astfel obținut, în cazul în care diferența dintre An-1 și An nu se mai consideră semnificativă.

Astfel, P4 devine:

P 4 = max [2,5 m; 1/2 δn]

unde Formula

Etapa nr. 5: stabilirea suprafeței cu măslini

Etapa 5a: stabilirea poligonului de Voronoï

Buffer -ele interne și externe (P3 și P4) sunt combinate pentru a produce rezultatul final. Rezultatul este un strat grafic ale cărui perimetru și suprafață cu măslini trebuie înregistrate în baza de date a GIS de măslini.

Poate fi convertit în poligoane de Voronoï, care atribuie o suprafață fiecărui măslin eligibil. Un poligon Voronoï se definește ca «un poligon al cărui interior este compus din toate punctele în plan care sunt mai aproape de un anumit punct din rețea decât de altele».

Etapa 5b: excluderea părților care depășesc marginile parcelei de referință

În primul rând, perimetrele cu măslini se suprapun peste marginile parcelei de referință.

În al doilea rând, se elimină părțile perimetrelor cu măslini care depășesc marginile parcelei de referință.

Etapa 5c: includerea insulelor mai mici de 100 m2

Trebuie să se aplice o toleranță sub forma unui prag dimensiunii «insulelor» (adică, părțile din parcele care nu sunt acoperite cu măslini eligibili, după aplicarea metodei), pentru a evita formarea de «insule nesemnificative». Toate insulele mai mici de 100 m2 pot fi incluse. «Insulele» care trebuie luate în considerare sunt:

«insulele interne» (în interiorul perimetrului cu măslini generat de OLIAREA) rezultate în urma aplicării parametrilor P1 și P3;

«insulele externe» (în interiorul parcelei de referință, dar în exteriorul parcelei cu măslini) rezultate în urma aplicării parametrului P4 și a intersecției dintre parcelele de referință și perimetrele cu măslini.

Etapa nr. 6: excluderea măslinilor neeligibili

În cazul în care există măslini neeligibili pe parcela de cultivare, suprafața obținută după etapa nr. 5 trebuie înmulțită cu numărul de măslini eligibili și împărțită la numărul total de măslini ai parcelei de cultivare. Suprafața astfel calculată constituie suprafața eligibilă pentru ajutorul acordat plantațiilor de măslini.

3.   ETAPELE ALGORITMULUI PENTRU SCHEMA DE PLĂȚI UNICE

Pentru a determina numărul de hectare care trebuie luate în considerare în sensul articolului 43 alineatul (1) și al anexei VII punctul H la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (stabilirea drepturilor la plată), se aplică etapele nr. 1-5 ale algoritmului descris anterior, iar etapa nr. 6 nu se aplică. Cu toate acestea, suprafața cu măslini izolați prevăzută la etapa nr. 2 poate să nu fie luată în considerare.

În acest caz, la finalul etapei nr. 5, statele membre pot decide să includă în suprafața cu măslini insulele mai mari de 100 m2 de terenuri agricole care nu au acordat drepturi, în timpul perioadei de referință, la plățile directe a căror listă este prevăzută de anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția suprafețelor ocupate de culturi permanente și a pădurilor. În cazul în care este preferată, dispoziția menționată anterior se aplică tuturor agricultorilor din statul membru.

Statele membre păstrează evidența acestei derogări și a controalelor efectuate în GIS de măslini.

Aceeași abordare este aplicabilă și la calcularea numărului de hectare eligibile în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (utilizarea drepturilor la plată).

4.   PUNERE ÎN APLICARE

Statele membre pun în aplicare acest algoritm ca o funcționalitate a propriului GIS de măslini, adaptându-l la propriul mediu informatic. Rezultatele fiecărei etape a algoritmului trebuie înregistrate pentru fiecare parcelă în GIS de măslini.

ANEXA XXV

CLASIFICAREA SOIURILOR DE TUTUN

prevăzută la articolul 171ca

I.   TUTUN USCAT «FLUE-CURED»

 

Virginia

 

Virginia D și hibrizii săi

 

Bright

 

Wiślica

 

Virginia SCR IUN

 

Wiktoria

 

Wiecha

 

Wika

 

Wala

 

Wisla

 

Wilia

 

Waleria

 

Watra

 

Wanda

 

Weneda

 

Wenus

 

DH 16

 

DH 17

II.   TUTUN «LIGHT AIR-CURED»

 

Burley

 

Badischer Burley și hibrizii săi

 

Maryland

 

Bursan

 

Bachus

 

Bożek

 

Boruta

 

Tennessee 90

 

Baca

 

Bocheński

 

Bonus

 

NC 3

 

Tennessee 86

III.   TUTUN «DARK AIR-CURED»

 

Badischer Geudertheimer, Pereg, Korso

 

Paraguay și hibrizii săi

 

Dragon vert și hibrizii săi

 

Philippin

 

Petit Grammont (Flobecq)

 

Semois

 

Appelterre

 

Nijkerk

 

Misionero și hibrizii săi

 

Rio Grande și hibrizii săi

 

Forchheimer Havanna Ilc

 

Nostrano del Brenta

 

Resistente 142

 

Goyano

 

Hibrizii de Geudertheimer

 

Beneventano

 

Brasile Selvaggio și soiuri similare

 

Burley fermentat

 

Havanna

 

Prezydent

 

Mieszko

 

Milenium

 

Malopolanin

 

Makar

 

Mega

IV.   TUTUN «FIRE-CURED»

 

Kentucky și hibrizii săi

 

Moro di Cori

 

Salento

 

Kosmos

V.   TUTUN «SUN-CURED»

 

Xanti-Yakà

 

Perustitza

 

Samsun

 

Erzegovina și soiuri similare

 

Myrodata Smyrnis, Trapezous și Phi I

 

Kaba Koulak neclasic

 

Tsebelia

 

Mavra

VI.   BASMAS

VII.   KATERINI ȘI SOIURI SIMILARE

VIII.   KABA KOULAK (CLASIC)

 

Elassona

 

Myrodata d'Agrinion

 

Zichnomyrodata

ANEXA XXVI

ZONE DE PRODUCȚIE RECUNOSCUTE

prevăzute la articolul 171cc

Grupă de soiuri conform anexei I

Stat membru

Zone de producție

I.

Tutun «Flue cured»

Germania

Schleswig-Holstein, Saxonia de Jos, Bavaria, Rheinland-Pfalz, Baden-Wurtemberg, Hessa, Saarland, Brandeburg, Mecklenburg-Pomerania, Saxonia, Saxonia-Anhalt, Turingia

Grecia

 

Franța

Aquitania, Pirineii de Sud, Auvergne, Limousin, Champagne-Ardenne, Alsacia, Lorena, Ron-Alpi, Franche-Comté, Provence-Alpi-Coasta de Azur, Pays-de-Loire, Centru, Poitou-Charentes, Bretania, Languedoc-Roussillon, Normandia, Burgundia, Nord-Pas-de-Calais, Picardia și Île-de-France

Italia

Friuli, Veneto, Lombardia, Piemont, Toscana, Marche, Umbria, Lazio, Abruzzi, Molise, Campania, Basilicata, Calabria

Spania

Extremadura, Andaluzia, Castilia-Leon, Castilia-La Mancha

Portugalia

Beiras, Ribatejo Oeste, Alentejo, Regiunea autonomă a insulelor Azore

Austria

 

II.

Tutun «Light air-cured»

Belgia

 

Germania

Renania-Palatinat, Baden-Württemberg, Hessa, Saarland, Bavaria, Brandeburg, Mecklenburg-Pomerania, Saxonia, Saxonia-Anhalt, Turingia

Grecia

 

Franța

Aquitania, Pirineii de Sud, Languedoc-Roussillon, Auvergne, Limousin, Poitou-Charentes, Bretania, Pays-de-la-Loire, Centru, Ron-Alpi, Provence-Alpi-Coasta de Azur, Franche-Comté, Alsacia, Lorena, Champagne-Ardenne, Picardia, Nord-Pas-de-Calais, Normandia de Sus, Normandia de Jos, Burgundia, Réunion, Île-de-France

Italia

Veneto, Lombardia, Piemont, Umbria, Emilia-Romagna, Lazio, Abruzzi, Molise, Campania, Basilicata, Sicilia, Friuli, Toscana, Marche

Spania

Extremadura, Andaluzia, Castilia-Leon, Castilia-La Mancha

Portugalia

Beiras, Ribatejo Oeste, Entre Douro e Minho, Trás-os-Montes, Regiunea autonomă a insulelor Azore

Austria

 

III.

Tutun «Dark air-cured»

Belgia

 

Germania

Renania-Palatinat, Baden-Württemberg, Hessa, Saarland, Bavaria, Brandeburg, Mecklenburg-Pomerania, Saxonia, Saxonia-Anhalt, Turingia

Franța

Aquitania, Pirineii de Sud, Languedoc-Roussillon, Auvergne, Limousin, Poitou-Charentes, Bretania, Pays-de-la-Loire, Centru, Ron-Alpi, Provence-Alpi-Coasta de Azur, Franche-Comté, Alsacia, Lorena, Champagne-Ardenne, Picardia, Nord-Pas-de-Calais, Normandia de Sus, Normandia de Jos, Burgundia, Réunion

Italia

Friuli, Trentino, Veneto, Toscana, Lazio, Molise, Campania, Sicilia

Spania

Extremadura, Andaluzia, Castilia-Leon, Castilia-La Mancha, Valencia (Comunitate autonomă), Navarra, Rioja, Catalonia, Madrid, Galiția, Asturias, Cantabria, zona Campezo în ținutul basc, La Palma (Insulele Canare)

Austria

 

IV.

Tutun «Fire-cured»

Italia

Veneto, Toscana, Umbria, Lazio, Campania, Marche

Spania

Extremadura, Andaluzia

V.

Tutun «Sun-cured»

Grecia

 

Italia

Lazio, Abruzzi, Molise, Campania, Basilicata, Sicilia

VI.

Basmas

Grecia

 

VII.

Katerini și soiuri similare

Grecia

 

Italia

Lazio, Abruzzi , Campania, Basilicata

VIII.

Kaba Koulak (clasic)

Elassona, Myrodata Agrinion, Zichnomyrodata

Grecia

 

ANEXA XXVII

CERINȚE MINIME DE CALITATE

prevăzute la articolul 171cg

Este eligibil pentru prima prevăzută la articolul 171ci tutunul de calitate bună, originală și comercială, ținând seama de caracteristicile tipice ale soiului în cauză, și nu trebuie să conțină următoarele caracteristici:

(a)

bucăți de foi;

(b)

foi afectate în mod grav de grindină;

(c)

foi care sunt afectate în mod grav pe mai mult de o treime din suprafață;

(d)

foi bolnave sau afectate de insecte pe mai mult de 25 % din suprafață;

(e)

foi afectate de pesticide;

(f)

foi necoapte sau de culoare verde evidentă;

(g)

foi afectate de îngheț;

(h)

foi atacate de mucegai sau putrezite;

(i)

foi cu nervuri netratate, umede sau putrezite sau cu margini pulpoase sau proeminente;

(j)

foi scoase de muguri;

(k)

foi cu miros neobișnuit pentru soiul în cauză;

(l)

foi contaminate de pământ aderent;

(m)

foi al căror nivel de umiditate depășește limitele de toleranță stabilite în anexa XXVIII.

ANEXA XXVIII

NIVELUL DE UMIDITATE

prevăzut la articolul 171cj

Grupă de soiuri

Nivel de umiditate (în %)

Toleranțe (în %)

I.

Tutun «Flue-cured»

16

4

II.   

Tutun «Light air-cured»

Germania , Franța, Belgia , Austria , Portugalia – regiunea autonomă a insulelor Azore

22

4

Alte state membre și alte zone de producție recunoscute din Portugalia

20

6

III.   

Tutun «Dark air-cured»

Belgia, Germania , Franța, Austria

 

 

Alte state membre

26

4

IV.

Tutun «Fire-cured»

22

6

V.

Tutun «Sun-cured»

22

4

VI.

Basmas

16

4

VII.

Katerini

16

4

VIII.   

Kaba Koulak (clasic)

Elassona, Myrodata

16

4

Agrinion, Zichnomyrodata

16

4

ANEXA XXIX

METODE COMUNITARE DE STABILIRE A NIVELULUI DE UMIDITATE AL TUTUNULUI BRUT

prevăzute la articolul 171cj

I.   METODE CARE TREBUIE APLICATE

A.   Metoda Beaudesson

1.   Instrumente

Cuptor de uscare Beaudesson EM 10:

Uscător electric cu aer cald în care aerul traversează eșantionul care trebuie uscat prin convecție forțată cu ajutorul unui ventilator ad-hoc. Nivelul de umiditate se stabilește prin cântărirea înainte și după uscare, cântarul fiind gradat astfel încât rezultatul dat pentru greutatea de 10 grame utilizată să corespundă în mod direct valorii nivelului de umiditate în procente.

2.   Procedură

O doză de 10 grame se cântărește într-un recipient cu fundul perforat, apoi se introduce în coloana de uscare unde este susținută de o spirală. Cuptorul se pornește pentru cinci minute, timp în care aerul cald provoacă uscarea eșantionului la o temperatură de aproximativ 100 °C.

La sfârșitul celor cinci minute, un ceas automat oprește procesul. Se înregistrează temperatura atinsă de aer la sfârșitul uscării cu ajutorul unui termometru incorporat. Eșantionul se cântărește: nivelul de umiditate se citește direct și se corectează, după caz, cu câteva zecimale de procentaj în plus sau în minus, în funcție de temperatura constatată, conform unui barem atașat la aparat.

B.   Metoda Brabender

1.   Instrumente

Cuptor Brabender:

Uscător electric compus dintr-o incintă cilindrică termostatică, ventilată prin convecție forțată, în care se introduc simultan 10 recipiente metalice, fiecare cu 10 grame de tutun. Recipientele în cauză se așază pe un platou rotativ cu zece poziții care permite, datorită unui volan de manevră central, aducerea succesivă, după uscare, a fiecărui recipient într-o poziție în care poate fi cântărit în cadrul aparatului: un sistem de pârghii permite plasarea succesivă a recipientelor pe brațul unei balanțe incorporate, fără a fi nevoie să se scoată eșantioanele din incinta în cauză. Balanța are un indicator optic care permite citirea directă a nivelului de umiditate.

Se atașează o a doua balanță la aparat, care servește numai la prepararea dozelor inițiale.

2.   Procedură

Reglarea termometrului la 110 °C.

Preîncălzirea incintei timp de cel puțin 15 minute.

Pregătirea celor zece doze de câte 10 grame.

Umplerea cuptorului.

Uscarea timp de cincizeci de minute.

Citirea greutății pentru a stabili nivelurile de umiditate brute.

C.   Alte metode

Statele membre pot utiliza alte metode de măsurare, bazate în special pe stabilirea rezistenței electrice sau a proprietății dielectrice a lotului în cauză, cu condiția să calibreze rezultatele pe baza examinării unui eșantion reprezentativ prin una dintre metodele prevăzute la punctele A și B.

II.   EȘANTIONARE

Se va proceda după cum urmează pentru eșantionarea foilor de tutun în vederea stabilirii nivelului de umiditate prin una dintre metodele prevăzute la punctele I A și B.

1.   Selectarea eșantioanelor

Se prelevează din fiecare colet un număr de foi proporțional cu greutatea lor. Numărul de foi trebuie să fie suficient pentru a fi reprezentativ pentru întregul colet.

Trebuie prelevat un număr egal de foi de pe margine, din mijloc și dintr-o poziție intermediară.

2.   Omogenizare

Se amestecă toate foile prelevate într-un sac de plastic și se procedează la tăierea a câteva kilograme (lățimea tăieturii de 0,4-2 milimetri).

3.   Subeșantionare

După tăiere, tutunul tăiat se amestecă bine și se prelevează un eșantion reprezentativ.

4.   Metodă de măsurare

Măsurarea trebuie realizată pe întreaga cantitate prelevată astfel redusă și trebuie luate precauții pentru a se evita:

variațiile de umiditate (recipient sau sac etanș);

o ruptură de omogenitate prin decantare (resturi).

III.   NIVELURI ȘI FRECVENȚE ALE EȘANTIONĂRII ȘI MODUL DE CALCUL AL GREUTĂȚII ADAPTATE

Numărul de eșantioane care trebuie prelevate pentru determinarea nivelului de umiditate al tutunului brut trebuie să fie, pentru fiecare livrare, cel puțin egal cu 3 pentru fiecare grupă de soiuri. Exploatantul agricol și prim-procesatorul pot solicita, în momentul livrării tutunului, creșterea numărului de eșantioane.

Greutatea tutunului livrat în decursul unei zile pe grup de soiuri se adaptează pe baza mediei nivelului de umiditate măsurat. În cazul în care nivelul mediu de umiditate măsurat este mai mic sau mai mare de un punct în raport cu umiditatea de referință, greutatea tutunului eligibil pentru primă nu se adaptează.

Greutatea adaptată este: greutatea totală netă a tutunului livrat în decursul unei zile pe grup de soiuri × (100 – indice de umiditate mediu)/(100 – indice de umiditate de referință pentru soiul în cauză). Indicele de umiditate mediu trebuie să fie o valoare întreagă, rotunjită la numărul întreg inferior pentru zecimalele cuprinse între 0,01 și 0,49 sau la numărul întreg superior pentru zecimalele cuprinse între 0,50 și 0,99.

ANEXA XXX

RĂSCUMPĂRAREA COTELOR PENTRU RECOLTELE DIN 2002 ȘI 2003

prevăzute la articolul 171cp

Producători cu cote de producție mai mici de 10 tone

Grupă de soiuri

An

1

2

3

4

5

Cotele grupei I

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %

Cotele grupei II

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %

Cotele grupei III

— Recolta 2002

40 %

40 %

25 %

25 %

20 %

— Recolta 2003

75 %

75 %

50 %

25 %

25 %

Cotele grupei IV

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %

Cotele grupei V

100 %

100 %

75 %

50 %

50 %

Cotele grupei VI

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %

Cotele grupei VII

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %

Cotele grupei VIII

25 %

25 %

25 %

15 %

10 %


Producători cu cote de producție mai mari sau egale cu 10 tone și mai mici de 40 tone

Grupă de soiuri

An

1

2

3

4

5

Cotele grupei I

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei II

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei III

— Recolta 2002

35 %

35 %

20 %

20 %

20 %

— Recolta 2003

75 %

50 %

40 %

20 %

20 %

Cotele grupei IV

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei V

90 %

90 %

50 %

50 %

50 %

Cotele grupei VI

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei VII

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei VIII

25 %

25 %

20 %

10 %

10 %


Producători cu cote de producție mai mari sau egale cu 40 tone

Grupă de soiuri

An

1

2

3

4

5

Cotele grupei I

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei II

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei III

— Recolta 2002

30 %

30 %

20 %

15 %

15 %

— Recolta 2003

65 %

65 %

20 %

20 %

20 %

Cotele grupei IV

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei V

75 %

75 %

40 %

40 %

40 %

Cotele grupei VI

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei VII

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %

Cotele grupei VIII

20 %

20 %

20 %

10 %

10 %


(1)  Metoda denumită OLIAREA elaborată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene.


Top