EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32002D0990

Decizia Comisiei din 17 decembrie 2002 care aduce clarificări suplimentare anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului în ceea ce privește principiile de măsurare a prețurilor și a volumelor în conturile naționale [notificată cu numărul C(2002) 5054]Text cu relevanță pentru SEE.

OJ L 347, 20.12.2002, p. 42–59 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Estonian: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Latvian: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Lithuanian: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Hungarian Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Maltese: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Polish: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Slovak: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Slovene: Chapter 10 Volume 003 P. 191 - 208
Special edition in Bulgarian: Chapter 10 Volume 003 P. 21 - 38
Special edition in Romanian: Chapter 10 Volume 003 P. 21 - 38
Special edition in Croatian: Chapter 10 Volume 002 P. 92 - 109

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2002/990/oj

10/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21


32002D0990


L 347/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 decembrie 2002

care aduce clarificări suplimentare anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului în ceea ce privește principiile de măsurare a prețurilor și a volumelor în conturile naționale

[notificată cu numărul C(2002) 5054]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/990/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul european de conturi financiare naționale și regionale din Comunitate (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 359/2002 (2) al Parlamentului European și al Consiliului, în special articolul 2 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2223/96 include cadrul de referință al standardelor, definițiilor, clasificărilor și normelor contabile comune destinate elaborării conturilor statelor membre pentru cerințele statistice ale Comunității Europene, în vederea obținerii unor rezultate comparabile între statele membre.

(2)

Este necesar să se amelioreze comparabilitatea între statele membre a datelor referitoare la variațiile produsului intern brut (PIB), atât în vederea aplicării articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea punerii în aplicare a procedurii de deficit excesiv (3) și a Rezoluției Consiliului European privind Pactul de stabilitate și creștere economică din 16 iunie 1997 (4), cât și în vederea unei supravegheri multilaterale în sens mai general.

(3)

Punerea în aplicare și supravegherea Uniunii economice și monetare necesită informații comparabile, actualizate și fiabile cu privire la structura și evoluția situației economice a fiecărui stat membru.

(4)

Conturile economice în termeni reali, cu alte cuvinte ajustate la variațiile de preț, reprezintă un instrument fundamental pentru analizarea situației economice și bugetare a unei țări, cu condiția ca acestea să fie elaborate pe baza unor principii unice care să nu permită interpretări diferite. În acest scop, recomandările privind calcularea datelor la prețuri constante cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului ar trebui aprofundate și consolidate.

(5)

Decizia 98/715/CE a Comisiei din 30 noiembrie 1998 (5) aduce clarificări anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96 în ceea ce privește principiile de măsurare a prețurilor și volumelor. Ea stabilește, pentru anumite tipuri de produse, o clasificare a metodelor avându-se în vedere metodele optime, alternative, care pot fi utilizate atunci când nu se pot aplica metodele optime, precum și metodele care nu se aplică.

(6)

Decizia 98/715/CE a Comisiei stabilește un program de cercetare pentru acele produse pentru care această clasificare nu este precizată. În prezent sunt disponibile rezultatele programului de cercetare, desfășurat împreună cu statele membre. Prezenta decizie definește clasificarea pentru aceste produse, având în vedere rezultatele programului de cercetare.

(7)

Prezenta decizie ar trebui să armonizeze măsurile prețurilor și ale volumelor în conturile naționale, fără a aduce atingere cadrului legislativ existent pentru indicii armonizați ai prețurilor de consum, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2494/95 (6) al Consiliului, și evoluției actuale sau viitoare a acestuia.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru programul statistic și al Comitetului pentru statistici monetare, financiare și referitoare la balanța de plăți,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentei decizii este de a clarifica în continuare principiile pentru măsurarea prețurilor și volumelor conținute în capitolul 10 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96, având în vedere necesitatea de a armoniza în continuare măsurile referitoare la preț și volum, în conformitate cu rezultatele programului de cercetare prevăzut la articolul 4 din Decizia 98/715/CE.

Articolul 2

Clasificarea metodelor

O clasificare a metodelor în metode optime, alternative care pot fi utilizate atunci când nu se pot aplica metodele optime, precum și metode care nu se aplică, este prezentată în anexa I la prezenta decizie, pentru produse și categorii de tranzacții pentru care această clasificare nu este definită încă prin Decizia 98/715/CE.

Articolul 3

Calendarul punerii în aplicare a clasificărilor

Anexa II prevede calendarul de punere în aplicare a clasificărilor prevăzut la articolul 2.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2002.

Pentru Comisie

Pedro SOLBES MIRA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1.

(2)  JO L 58, 28.2.2002, p. 1.

(3)  JO L 209, 2.8.1997, p. 6.

(4)  JO C 236, 2.8.1997, p. 1.

(5)  JO L 340, 16.12.1998, p. 33.

(6)  JO L 257, 27.10.1995, p. 1.


ANEXA I

1.   CLASIFICAREA METODELOR

În anexă se va utiliza următoarea clasificare a metodelor:

 

Metode A: metodele optime;

 

Metode B: metodele care pot fi utilizate dacă nu se poate aplica una din metodele A;

 

Metode C: metodele care nu se aplică.

2.   CÂTEVA DEFINIȚII ALE METODELOR

Stabilirea prețului la produsele tip. Se aplică atunci când un produs tip este definit în detaliu (de obicei pe baza unor produse anterioare reale), apoi prețul elementelor sale constitutive este reevaluat în perioade succesive. De exemplu, în domeniul construcțiilor, se poate defini o casă familială tipică, iar apoi se poate reevalua prețul tuturor elementelor sale constitutive (cum ar fi acoperișul, fundația sau bucătăria), în perioade succesive. În ceea ce privește serviciile către întreprinderi, se poate utiliza un contract standard (sau generic). Principalele criterii pentru utilizarea acestei metode sunt următoarele:

actualizarea periodică a produselor tip folosite;

caracterul reprezentativ al produselor tip;

utilizarea prețurilor facturate efectiv, ținând cont de marja de profit a producătorilor și de eventualele reduceri de preț oferite clienților;

formularea produsului tip în funcție de ieșiri, nu de intrări.

Descompunerea prețului. Un produs real este descompus într-un număr de elemente sau componente cheie pentru a se stabili prețul acestora apoi, în perioade succesive, se examinează proiecte individuale și se compară elementele cheie. Este esențial ca elementele să poată fi identificate separat, caracteristicile lor și impactul asupra performanței finale a produsului să poată fi cuantificate, iar prețurile să fie disponibile în diferite perioade. Această metodă diferă de „stabilirea prețului produselor tip” prin faptul că nu se pot defini cu adevărat modele ideale.

Onorarii și tarife orare. În anumite cazuri, plata se poate face în funcție de numărul de ore lucrate (de exemplu, în cazul unui avocat), și nu de produsul furnizat. În astfel de cazuri, onorariul (prețul facturat pe oră) poate fi utilizat ca indicator de preț. În mod analog, tarifele orare pot fi calculate împărțind cifra de afaceri totală la numărul de ore lucrate.

Metoda onorariilor și tarifelor orare diferă de metodele bazate pe intrări care utilizează indici ai ratei de salarizare prin faptul că excedentul din exploatare și alte intrări, inclusiv remunerația salariaților, sunt incluse în cifra de afaceri. În ambele metode, totuși, variațiile în volumul de lucru efectuat pe oră se reflectă ca variații de preț, și nu ca variații de productivitate.

Metoda tarifelor orare se aplică cel mai bine la un nivel foarte detaliat, prin definirea cât mai amănunțită a produselor și făcând distincție între diferitele tipuri de muncă.

Stabilirea de prețuri reprezentative. În aceste metode, în special în domeniul serviciilor prestate către întreprinderi, societățile producătoare sunt invitate să selecționeze unele din produsele lor pe care le consideră reprezentative pentru toată producția. Prețurile obținute pentru aceste produse, precum și caracteristicile produselor, sunt urmărite în timp, pentru a se depista dacă apar modificări ale calității.

3.   METODELE A, B ȘI C PENTRU PRODUCȚIE, ÎN FUNCȚIE DE PRODUS

3.1.   În secțiunea D a CPA – Echipamente mari

Principalele produse incluse aici sunt nave, aeronave, trenuri, stații de foraj și utilaje pentru industrii specializate. Metodele bazate integral pe măsurarea intrărilor, care utilizează indicatori cantitativi neajustați sau sunt bazate pe măsuri ale valorii unitare sunt considerate metode C.

Metodele bazate pe stabilirea prețului produselor tip sau pe individualizarea prețului sunt considerate metode A, dacă sunt îndeplinite criteriile menționate în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Se pot utiliza două metode alternative:

utilizarea prețurilor internaționale poate fi o metodă B, dacă prețurile pot fi considerate reprezentative pentru producția internă a statelor membre (la nivelul cel mai detaliat al produsului) și fluxurile de schimburi comerciale transfrontaliere ale statului membru; piețele trebuie să fie competitive, datele corect stratificate și ponderate, trebuie aplicată o metodă adecvată de ajustare la fluctuațiile cursului de schimb, iar datele din comerțul exterior trebuie să includă echipamentele second-hand;

utilizarea metodelor specifice și solide de ajustare a calității poate să corespundă unor metode A sau B, în funcție de gradul de conformitate a domeniului de activitate, deși în mod ideal acestea ar trebui utilizate în combinație cu defalcarea activelor principale în elementele lor constitutive.

Pentru nave, metoda A ar fi stabilirea prețului produselor tip, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Pentru stații de foraj, metoda A este cea a descompunerii prețului, pentru identificarea elementelor modulare ale stației, cu condiția ca elementele să facă obiectul unor ajustări ale calității. Determinarea prețului componentelor, cu ajustări pentru marjele de profit și productivitatea muncii, este considerată o metodă B, la fel și utilizarea unui indice internațional pentru anumite tipuri de nave – de dimensiuni mari și cu construcție modulară – care prezintă aceleași caracteristici ca și stațiile de foraj.

Pentru aeronave, metodele utilizate trebuie să fie bazate pe o stratificare riguroasă a domeniului de activitate, să ia în considerare fluxurile complexe aferente proiectelor cooperative și trebuie să prevadă ajustări pentru fluctuații ale cursului de schimb, dacă prețurile sunt exprimate în dolari S.U.A. Metodele A în acest caz sunt stabilirea prețului produselor tip și descompunerea prețului, ambele trebuind să beneficieze de preponderența clienților comerciali pe piața aeronavelor.

Metoda stabilirii prețului produselor tip și a ajustării calității pe baza prețului opțiunilor (și anume, estimarea prețului marginal al caracteristicilor suplimentare) sunt metode A pentru trenuri, cu condiția ca stratificarea să acopere cel puțin boghiurile/vagoanele/locomotivele, cât și diferitele forme de tehnici de propulsie.

Pentru utilajele cu destinații speciale, metodele A sunt principii de stabilire a prețului produselor tip și descompunere a prețului, însă se pot folosi direct metode adecvate de ajustare a calității, dacă utilajele nu se pretează la metoda descompunerii.

3.2.   CPA 30.02 – Calculatoare și alte echipamente de prelucrare a datelor

O metodă A constă în efectuarea unei deflații cu ajutorul unui indice al prețurilor de producție (IPP), utilizând o procedură adecvată de ajustare a calității.

Metodele B constau în utilizarea unor IPP mai puțin adecvați, de exemplu printr-o procedură de ajustare a calității cu un grad mai mic de adecvare.

O altă metodă B posibilă o reprezintă utilizarea informațiilor indicelui american de preț hedonic pentru computere, cu condiția de a se demonstra că acesta este suficient de reprezentativ pentru prețurile naționale. Opțiunea cea mai adecvată în acest caz constă în utilizarea prețurilor americane aferente caracteristicilor computerelor pentru a explicita ajustarea calității la datele colectate la nivel național. Este necesar să se aplice un mecanism corespunzător de luare în calcul a variațiilor generale ale prețurilor sau ale cursurilor de schimb.

Metodele de substituție, cum ar fi utilizarea indicilor de preț de la alte produse electronice, trebuie clasificate ca metode C. De asemenea, metodele bazate pe valori unitare sunt metode C. Utilizarea unui indice de preț care nu ține cont de variațiile de calitate constituie, de asemenea, o metodă C.

3.3.   CPA 45 – Lucrări de construcții

Utilizarea indicilor de intrări pentru a obține deflația producției este considerată metodă C. Metodele volumice (de exemplu, măsurarea metrilor cubi de construcție sau numărul de autorizații de construcție emise) sunt, de asemenea, considerate metode C.

Există o serie de metode posibile de estimare a indicilor de preț de producție, care conduc la metode A sau B:

 

Pentru construcții necivile:

metoda „prețurilor reale” preia date din proiecte reale realizate în cursul perioadei în discuție sau ajustează indicii prețurilor de ofertă pentru a corespunde perioadei relevante și poate fi considerată metodă A atunci când construcțiile ale căror prețuri au fost determinate în perioade diferite sunt direct comparabile sau dacă prețurile sunt ajustate corespunzător la calitate în cazul în care există diferențe între construcțiile comparate. Această metodă nu este cea potrivită dacă proiectul este cu adevărat unic;

metoda „stabilirii prețului la produsele tip”, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă;

metoda „hedonică”, care încearcă să definească calitatea unei structuri din punct de vedere al caracteristicilor sale și să stabilească un raport între acestea și preț, poate fi considerată o metodă B.

 

Pentru construcții civile:

 

În general, aceste proiecte sunt unice și de mari dimensiuni. Principiile prevăzute în secțiunea 3.1 din prezenta anexă, cu privire la determinarea prețului produselor unice se aplică și în acest caz, în special descompunerea proiectului într-o serie de componente mai ușor de măsurat. Colectarea de prețuri detaliate în cadrul controlului administrativ al contractelor de lucrări publice poate fi considerată o metodă B, dacă datele sunt reprezentative.

 

Pentru reparații și întreținere:

 

O metodă B constă în colectarea datelor privind tarifele orare sau ofertele contractanților pentru lucrări tipice și utilizarea acestora ca indicatori de preț.

3.4.   CPA 64 – Servicii de poștă și telecomunicații

3.4.1.   Servicii poștale și de curierat

Utilizarea unor IPP corespunzători și reprezentativi, care țin cont de variațiile de calitate, este considerată metodă A. Pentru a fi considerați corespunzători și reprezentativi, IPP trebuie să acopere gama integrală a serviciilor furnizate și să ia în considerare orice reduceri.

IPP care nu acoperă gama integrală a serviciilor sau nu iau în considerare variațiile de calitate constituie o metodă B. Indicii valorii unitare (IVU) pentru produse cu adevărat omogene reprezintă, de asemenea, o metodă B. Sunt considerate metode B și indicatorii de volum bazați pe indicatorii detaliați ai diferitelor tipuri de servicii furnizate, de exemplu numărul de scrisori/colete, clasificate în funcție de tariful poștal aplicabil.

Utilizarea indicilor prețurilor de consum (IPC) detaliați pentru a obține deflația produselor, altele decât cele consumate de gospodării, poate fi considerată metodă B, dacă se poate demonstra că evoluția prețurilor este similară pentru gospodării și pentru întreprinderi. Utilizarea unor IPC detaliați pentru achizițiile făcute de întreprinderi, dacă se are în vedere faptul că întreprinderile beneficiază de reduceri sau achiziționează o gamă diferită de produse comparativ cu gospodăriile, este o metodă C.

3.4.2.   Servicii de telecomunicații

Deflația producției prin IPP ajustați în funcție de calitate este o metodă A. Utilizarea unor IPP a căror acoperire nu corespunde exact produselor sau care nu sunt ajustați în funcție de calitate reprezintă o metodă B. Utilizarea indicilor de valoare unitară (IVU) pentru produsele cu adevărat omogene constituie, de asemenea, o metodă B, la fel și utilizarea indicatorilor de volum care reflectă gama completă a produselor.

Utilizarea unor IPC detaliați pentru a obține deflația produselor, altele decât cele consumate de gospodării, poate fi considerată metodă B, dacă se poate demonstra faptul că evoluția prețurilor este similară pentru gospodării și pentru întreprinderi. Utilizarea unor IPC detaliați pentru achiziții făcute de întreprinderi, având în vedere că întreprinderile beneficiază de reduceri sau cumpără o gamă diferită de produse comparativ cu gospodăriile, este o metodă C.

3.5.   CPA 65 – Servicii de intermediere financiară, cu excepția serviciilor de asigurare și a fondurilor de pensii

3.5.1.   Servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI)

Întrucât nu există preț sau cantitate direct observabilă care să fie cu adevărat reprezentativă pentru producția SIFMI din punct de vedere pur teoretic, definirea unei metode A adecvate pentru SIFMI pare a fi, în prezent, imposibilă. Prin urmare, metodele de măsurare a SIFMI la prețuri constante trebuie să fie bazate pe convenții, la fel ca metodele de măsurare a SIFMI la prețuri curente. Până în prezent, există în mod fundamental două abordări (pe lângă metodele bazate pe intrări) pentru a supune deflației SIFMI, ambele putând fi considerate metode B.

În primul rând ar putea fi dezvoltată o metodă privind indicatorii detaliați de producție. Aceștia trebuie să acopere toate activitățile care generează SIFMI. Printre indicatorii posibili figurează numărul de conturi bancare, numărul și valoarea creditelor și depozitelor, numărul de cecuri procesate etc. Totuși, există diferențe considerabile între piața întreprinderilor și piața consumatorilor, care trebuie reflectate prin indicatori de producție diferiți pentru cele două piețe. Valoarea SIFMI trebuie clasificată în funcție de diferitele activități, în vederea obținerii ponderilor necesare pentru agregarea indicatorilor de producție.

Cea de-a doua metodă constă în aplicarea unor marje de dobânzi ale perioadei de referință aferente creditelor și depozitelor la creditele și depozitele în derulare reevaluate (cu ajutorul unui indice general de prețuri, cum ar fi factorul de deflație implicit a prețurilor pentru cererea internă finală), pentru a obține prețurile corespunzând perioadei de referință, conform procedurii descrise în Regulamentul (CE) nr. 448/98 (1) al Consiliului. Această metodă nu explică variațiile de calitate ale serviciului efectiv furnizat. Este necesar să se supună deflației creditele și depozitele în derulare printr-un indice general de prețuri, pentru a elimina influența variațiilor de preț asupra acestora. Indicii de prețuri care pot fi considerați acceptabili în acest sens sunt, în ordinea preferinței: factorul de deflație a PIB, factorul de deflație a cererii finale interne și IPC global.

3.5.2.   Intermediere financiară în afara SIFMI

Dacă există prețuri distincte pentru serviciile facturate, deflația cu ajutorul unui indice de preț de producție, ajustat în funcție de calitate, al unui set reprezentativ de asemenea servicii, este o metodă A. Pentru a fi considerați reprezentativi, indicii de prețuri trebuie să acopere o parte semnificativă din gama serviciilor facturate. Dacă activitățile sunt foarte eterogene (de exemplu, băncile care lucrează cu persoane fizice, băncile comerciale și casele de economii funcționează după principii foarte diferite), setul de servicii trebuie selecționat pentru fiecare sector al pieței, pentru a fi considerat reprezentativ. Dacă nu se iau în calcul aceste diferențe se consideră că metoda este de tip B. Se poate include prețul unui ansamblu de produse dacă acestea conțin servicii similare pe întreaga piață. În caz contrar, se poate utiliza o metodă hedonică sau de stabilire a prețului produselor tip, în vederea comparării prețului acestor seturi. Utilizarea indicatorilor de volum detaliați, care reflectă producția în mod corespunzător, este o metodă B.

Pentru comisioanele ad valorem se pot elabora indici de preț care reflectă atât variația ratei procentuale aplicate, cât și variația valorii activului de bază (acțiuni sau fluxuri) la care se aplică această rată procentuală. În acest caz este o metodă A. Utilizarea indicatorilor de volum care reflectă producția în mod corespunzător constituie o metodă B. Sunt prezentate mai jos câteva exemple de indicatori de volum corespunzători pentru diferite produse:

pentru transferul de fonduri (plăți etc.), numărul de transferuri sau un indicator de volum bazat pe sumele transferate este o metodă B;

pentru fonduri monetare, utilizarea sumelor gestionate, la care s-a aplicat deflația printr-un indice general de prețuri (conform descrierii din secțiunea 3.5.1).

Pentru leasing financiar, prețul de leasing poate combina comisioanele de administrare cu SIFMI. Atunci când se poate separa comisionul de administrare de SIFMI, o metodă A ar consta în utilizarea indicilor de preț corespunzători pentru a obține deflația comisionului de administrare. Totuși, utilizarea indicilor de preț de producție pentru a obține deflația producției globale a leasing-ului trebuie considerată o metodă C, deoarece ea nu măsoară în mod corect producția SIFMI. Valoarea creditelor nerambursate, care au făcut obiectul deflației printr-un indice general al prețurilor (conform descrierii din secțiunea 3.5.1), constituie un indicator de volum corespunzător unei metode B. Variația de calitate este aici legată de calitatea serviciului de leasing financiar furnizat, și nu de o îmbunătățire a calității activului de bază.

Prețurile de producție sau indicatorii de volum care reflectă o gamă limitată de produse sau servicii financiare, metodele bazate pe intrări sau utilizarea unui indice general de prețuri sunt metode C.

3.6.   CPA 66 – Servicii de asigurare și fonduri de pensii, cu excepția serviciilor de asigurare socială obligatorie

Se pare că este imposibil să se pună în aplicare un sistem de deflație a producției serviciilor de asigurări, pe baza statisticilor de preț de producție. Principalul motiv îl reprezintă faptul că nu există preț sau cantitate direct observabile, care să fie cu adevărat reprezentative pentru producție. Prin urmare, nu se poate defini nici o metodă A.

O metodă care utilizează indicatori de volum, bazată pe indicatori detaliați, cum ar fi achiziționarea și administrarea polițelor și gestionarea cererilor de despăgubire, este o metodă B. O astfel de metodă (denumită uneori metoda serviciului direct) necesită indicatori la un nivel foarte detaliat, care țin cont de variațiile gamei de produse.

Utilizarea provizioanelor ajustate cu suma despăgubirilor, reduse printr-un indice general de preț (conform descrierii din secțiunea 3.5.2) este, de asemenea, o metodă B.

Pentru asigurările generale, numărul de polițe, clasificate în funcție de produs (locuință, autovehicul, responsabilitate civilă etc.) și de tipul de cumpărător reprezintă, de asemenea, un indicator de volum corespunzător asigurărilor generale și constituie o metodă B. Pentru asigurările de viață și fondurile de pensii, aceste metode sunt metode C.

3.7.   CPA 67 – Servicii auxiliare intermedierii financiare

În cazul comisioanelor fixe, unde există prețuri distincte pentru un serviciu facturat, deflația producției la prețuri curente cu ajutorul unui IPP este o metodă A, dacă se iau în calcul variațiile de calitate, și o metodă B în caz contrar.

Pentru serviciile plătite prin comisioane ad valorem, utilizarea indicatorilor de volum este o metodă B. Indicatorii pot să includă numărul de tranzacții, clasificate în funcție de clase valorice, sau valorile reduse ale tranzacțiilor. Pentru servicii auxiliare asigurărilor, indicatorii de volum bazați pe numărul de polițe de asigurare, după tip sau după prima brută, redusă cu un indice de preț al primelor brute, este o metodă B.

3.8.   CPA 70 – Servicii imobiliare

Pentru serviciile pe bază de comision, unde comisionul reprezintă un procent din prețul imobilului, un indice de preț adecvat trebuie să asocieze variațiile procentului comisionului cu variațiile prețurilor imobilului. Aceasta reprezintă o metodă A. În loc să se ia în calcul prețurile reale se poate solicita agenților imobiliari să indice prețul de vânzare al unei locuințe standard, de exemplu. Această metodă de stabilire a prețului produsului tip poate să fie, de asemenea, considerată metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Metodele de substituție (metodele B) ar consta în utilizarea unui indice de preț al investițiilor în locuințe noi sau a unui indice bazat pe valorile imobilelor (prețul locuințelor).

Mai puțin satisfăcătoare, însă tot metode B, sunt cele care constau în utilizarea numărului de locuințe vândute sau a numărului de tranzacții notariale, dacă acestea sunt clasificate în funcție de tipuri de locuințe (de exemplu, după dimensiuni).

În ceea ce privește închirierea imobilelor de locuit, de obicei informațiile referitoare la IPC sunt disponibile; aceasta constituie o metodă A. Pentru închirierea imobilelor nerezidențiale, utilizarea IPP, de exemplu pe baza chiriilor pe metru pătrat (m2) de birou, este o metodă A, cu condiția să existe suficiente detalii disponibile cu privire la diferitele tipuri de imobile și la calitatea acestora.

Ca soluție alternativă, utilizarea indicatorilor de volum referitori la totalul imobilelor rezidențiale sau nerezidențiale ar putea constitui o metodă B. Ar putea fi necesar, în acest caz, să se ajusteze datele pentru a ține cont de evoluția raportului dintre locuințe închiriate și locuințe ocupate de proprietari.

Substituirea variațiilor de preț ale imobilelor nerezidențiale prin IPC al imobilelor rezidențiale este o metodă C, mai puțin dacă se poate demonstra că se bazează pe un argument realist.

3.9.   CPA 71 – Servicii de închiriere a utilajelor și echipamentelor fără operator și a bunurilor personale și de uz casnic

O metodă A pentru aceste servicii o constituie colectarea prețurilor efective de închiriere. Pentru servicii furnizate pe bază de contract, este necesar să se controleze variațiile de calitate în timp. De remarcat faptul că variațiile în calitatea bunului închiriat (nu numai a serviciului de închiriere) trebuie să se reflecte, de asemenea, în volumul serviciilor de închiriere. În ceea ce privește serviciile unice, utilizarea prețurilor produselor tip, dacă sunt îndeplinite criteriile specificate în secțiunea 2 din prezenta anexă este, de asemenea, o metodă A.

În privința serviciilor furnizate numai gospodăriilor, există frecvent informații disponibile referitoare la IPC, utilizarea în acest caz a unui IPC, ajustat la prețurile de bază, fiind o metodă A pentru a obține deflația producției. În cazurile în care serviciile sunt furnizate atât către întreprinderi, cât și către gospodării, utilizarea unui IPC pentru a reduce producția este o metodă B.

Dacă nu există preț observabil al serviciului de închiriere, indicele de preț al produsului real poate fi considerat metodă B.

3.10.   CPA 72 – Servicii informatice și conexe

Pentru pachete software, metoda A constă în deflația cu ajutorul unui IPP corespunzător. O procedură adecvată de ajustare a calității (de exemplu, bazată pe hedonistică) este esențială.

Utilizarea unor IPP mai puțin adecvați constituie metode B. De asemenea, utilizarea indicelui american pentru pachetele software, ajustat pentru a lua în calcul fluctuațiile cursului de schimb sau diferitele variații generale de preț, constituie o metodă B. Trebuie să se ia în considerare, totuși, datele diferite de introducere pe piață a noilor programe de calculator în S.U.A. și în Europa.

Utilizarea unui IPC pentru pachete software este o metodă C pentru deflația producției.

Pentru servicii personalizate (consultanță în hardware și software), o abordare bazată pe stabilirea prețurilor reprezentative (a se vedea secțiunea 2) poate fi luată în considerare și are potențialul de a constitui o metodă A. O altă metodă A ar putea fi o abordare bazată pe prețul produselor tip, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunea 2. Rezultatul metodei produselor tip poate fi, de asemenea, utilizat ca substitut pentru prețul programelor de calculator produse pe cont propriu (metodă B), dacă se poate demonstra faptul că aceste programe ar fi putut fi produse și de o societate exterioară.

Pentru închirierea cu ziua a serviciilor oferite de programatori, metoda onorariilor poate fi utilizată ca metodă B.

Având în vedere diferitele ritmuri de schimbare a calității, utilizarea unui indice referitor la hardware pentru deflația producției de software este o metodă C.

3.11.   CPA 73 – Servicii de cercetare și dezvoltare

Nu există metodă A în domeniul cercetării și dezvoltării (R & D). Nici colectarea prețurilor de producție reale, de exemplu de la institute de cercetare, nici stabilirea prețului produselor tip nu au sens, deoarece nu se poate determina în mod semnificativ prețul aceluiași produs de cercetare și dezvoltare (R & D) în două perioade succesive.

Pentru producția de piață, onorariile sau tarifele orare (a se vedea secțiunea 2) sunt metode B.

Sectorul necomercial al cercetării și dezvoltării îl reprezintă serviciile colective (a se vedea ESA 95, punctul 3.85). A se vedea secțiunea 3.13 privind CPA 75 pentru definirea metodelor A, B și C în cazul serviciilor colective.

3.12.   CPA 74 – Alte servicii prestate în special către întreprinderi

3.12.1.   CPA 74.11 – Servicii juridice

Pentru servicii de tip standard care sunt destinate în special gospodăriilor, cum ar fi elaborarea de contracte pentru cumpărarea de imobile, testamente, contracte de căsătorie etc. (servicii notariale), există în mod frecvent tarife fixe, care sunt în general acoperite prin IPC. Un indice care corespunde acestor tarife poate fi considerat metodă A. În schimb, pentru aceste servicii standard, colectarea indicatorilor de volum (număr de contracte elaborate etc.) este o metodă B, mai puțin în cazul în care se găsește o metodă de ajustare a acestor indicatori pentru a ține cont de variațiile de calitate.

O parte a producției de servicii juridice este legată de costul imobilelor, făcând parte din costurile aferente transferului de proprietate. Aceasta înseamnă că un indice de preț sau de volum legat de aceste imobile poate servi ca substitut pentru prețul sau volumul serviciilor juridice. În cazul în care se facturează comisioane fixe, este suficient să se urmărească evoluția acestui comision în timp. În cazul în care comisionul este un procent din prețul imobilului, indicele de preț trebuie să asocieze variația procentajului comisionului cu variația prețului imobilului. În ambele cazuri, este vorba despre o metodă B, deoarece variațiile de calitate sunt dificil de determinat.

Pentru serviciile către întreprinderi, există pe piață două mecanisme de preț fundamentale: avocații pot fi angajați cu ora sau contra unui tarif fix pe baza unui contract. În primul caz, onorariile sau tarifele orare pot fi utilizate ca metode B. În cel de-al doilea caz (servicii cu tarife fixe, pe baza unui contract), o metodă A ar consta în urmărirea îndeaproape a prețurilor contractelor, de exemplu prin stabilirea de prețuri reprezentative (a se vedea secțiunea 2 din prezenta anexă), dacă tipurile de contract sunt omogene. Stabilirea prețului produselor tip poate fi, de asemenea, o metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

3.12.2.   CPA 74.12 – Contabilitate, evidență contabilă și servicii de audit; servicii de consultanță fiscală

Metoda A pentru servicii contabile constă în elaborarea unor factori de deflație bazați pe prețurile contractuale ale unora din principalele servicii prestate în baza contractelor de către contabili, de exemplu prin stabilirea de prețuri reprezentative (a se vedea secțiunea 2 din prezenta anexă). Este necesară urmărirea periodică a serviciilor ale căror prețuri au fost determinate, pentru a asigura că influențele exterioare, cum ar fi modificările standardelor contabile sau ale legislației în domeniu (de exemplu, la declarațiile fiscale), nu determină schimbări semnificative în produsele măsurate sau variații de calitate a producției. O metodă A poate fi obținută, de asemenea, prin stabilirea prețului produselor tip.

Utilizarea indicatorilor cantitativi, cum ar fi numărul de declarații fiscale înregistrate (clasificate pe categorii mari), este considerată o metodă B pentru o parte din acest domeniu de activitate. Utilizarea onorariilor sau a tarifelor orare este tot o metodă B, deoarece nu ține cont de o parte din variațiile de productivitate.

3.12.3.   CPA 74.14 – Servicii de consultanță în afaceri și management

O metodă A pentru aceste servicii constă în colectarea prețurilor contractuale efective. Este necesară controlarea variațiilor de calitate a contractelor în timp.

Colectarea prețurilor produselor tip reprezintă o alternativă la colectarea prețurilor efective și este considerată tot o metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Pentru serviciile prestate cu ora, onorariile sau tarifele orare pot fi utilizate ca metodă B.

Utilizarea unui indice de prețuri reale de producție ca substitut pentru serviciile juridice sau pentru serviciile contabile, evidență contabilă, audit sau consultanță fiscală, constituie, datorită determinanților de cost comuni acestor servicii diferite, o metodă B.

3.12.4.   CPA 74.15 – Servicii de administrare a întreprinderilor

Datorită particularităților acestei categorii de servicii, nu există metodă A în acest caz. Ca excepție de la regula generală, o metodă B constă în aplicarea unor date detaliate privind intrările, conform procedurii descrise pentru servicii colective în secțiunea 3.13 din prezenta anexă.

3.12.5.   CPA 74.2 – Servicii de arhitectură, inginerie și consultanță tehnică în aceste domenii

Stabilirea prețului produselor tip este o metodă A, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Utilizarea onorariilor sau a tarifelor orare poate fi considerată o metodă B. Pentru prospecțiuni miniere, o posibilă opțiune o reprezintă utilizarea unei măsuri de volum, de exemplu numărul de foraje de încercare efectuate sau suprafața examinată, însă aceste date trebuie clasificate după tipul de minerale și metoda de prospectare pentru a fi considerate metodă B.

3.12.6.   CPA 74.4 – Servicii de publicitate

Serviciile de publicitate se compun din două servicii distincte și semnificative. În termeni generali, acestea sunt:

„plasamentul”, însemnând vânzarea de spațiu publicitar, indiferent de suport, și „creația”, fără a include costuri conexe, cum ar fi producția de film sau serviciile fotografice.

Metoda A pentru „plasament” constă în colectarea prețurilor contractuale reale, cum ar fi prețul pe secundă în cazul publicității la televiziune, costul unei jumătăți de pagină de ziar, prețul unui metru pătrat de panou publicitar sau prețul unui „buton” pe o pagină de Internet. Este important să se ia în considerare numărul de persoane care vor vizualiza sau audia mesajul publicitar, ca aspect calitativ. Trebuie, cel puțin, să se încerce ajustarea datelor pentru a ține cont de diferențele determinate de „orele de maximă audiență”. Utilizarea prețului produselor tip este, de asemenea, o metodă A, dacă sunt îndeplinite condițiile din secțiunea 2. Se pot utiliza și măsuri cantitative, însă acestea trebuie compilate la un nivel foarte detaliat și reprezentativ și trebuie să țină cont de variațiile de calitate, pentru a fi considerată metodă A.

Pentru „creație”, prețurile contractuale constituie o metodă A, însă trebuie să se asigure faptul că în interpretarea prețurilor colectate nu sunt luate în calcul și costurile de producție. O abordare bazată pe stabilirea prețului produselor tip poate fi, de asemenea, considerată metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă. Onorariile sau tarifele orare reprezintă metode B.

3.12.7.   CPA 74.5 – Recrutarea de forță de muncă și servicii legate de personal

Dacă salariatul este plătit de agenția de recrutare, metodele bazate pe indicii ratei de salarizare a personalului recrutat sunt metode B. O metodă A trebuie să includă ajustări care țin cont de variațiile de productivitate și calitate și să reflecte costurile administrative imputate de agenția de recrutare. În acest sens, prețurile contractuale care cuprind date cu privire la categorii specifice de lucrători sunt metode A, cu condiția să se ia în considerare în mod corespunzător variațiile de calitate. Stabilirea prețului produselor tip poate, de asemenea, să constituie o metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Dacă agențiile rețin un procent din salariu, se aplică metodele și clasificările menționate mai sus, însă în acest caz acestea trebuie asociate cu informații privind ratele procentuale aplicate. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, utilizarea indicilor ratelor de salarizare poate fi considerată o metodă B.

3.12.8.   CPA 74.6 – Servicii de investigații și securitate

Metoda A constă în colectarea prețurilor contractuale reale. Serviciile prestate în baza acestor contracte trebuie urmărite îndeaproape, pentru a se identifica eventualele variații de calitate. Utilizarea prețului produselor tip este, de asemenea, considerată metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Pentru serviciile prestate cu ora, onorariile sau tarifele orare pot fi utilizate ca metodă B.

Pentru serviciile de securitate, orele de pază sau supraveghere per lucrător și numărul de cazuri sau clienți ai detectivilor privați sunt indicatori utili de volum. Dacă sunt adecvați, acești indicatori de volum pot fi considerați metode B.

3.12.9.   CPA 74.7 – Servicii industriale de curățenie

Pentru servicii de menaj, cum ar fi spălatul geamurilor sau curățitul hornurilor, se pot utiliza informații privind prețurile de consum, ca metodă A în cazul consumului casnic și ca metodă B în cazul consumului intermediar.

Pentru serviciile de curățenie, se poate utiliza suprafața biroului curățat (în m2) sau alți indicatori similari. Dacă aceștia nu sunt disponibili, se poate considera că volumul de lucru este proporțional cu suprafața totală a biroului sau se pot utiliza alte ipoteze similare.

3.12.10.   Alte servicii din diviziunea 74 a CPA

Pentru serviciile din diviziunea 74 a CPA care nu sunt enumerate în mod explicit în secțiunile 3.12.1-3.12.9, clasificarea în metode A, B și C poate fi determinată pornind de la criteriile generale ale metodelor corespunzătoare, așa cum sunt definite în Decizia 98/715/CE. În general, metodele bazate pe prețuri (contractuale) reale sau pe prețul produselor tip (în conformitate cu condițiile prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă) sunt metode A. Dacă serviciile sunt plătite cu ora, onorariile sau tarifele orare pot fi metode B. Indicatorii de volum care sunt reprezentativi pentru producția de servicii pot fi, de asemenea, considerate metode B. Metodele bazate pe intrări sunt metode C.

3.13.   CPA 75 – Servicii de administrație publică și apărare, servicii de asigurare socială obligatorie

Servicii individuale

Pentru serviciile individuale, singurele metode care pot să îndeplinească criteriile unor metode A sau B sunt cele care măsoară producția. Metodele care sunt bazate pe intrări sunt metode C.

O metodă care se bazează pe indicatori de producție este o metodă A, dacă indicatorii îndeplinesc următoarele criterii:

trebuie să cuprindă toate serviciile furnizate de producător utilizatorilor exteriori și numai pe acestea;

trebuie să fie ponderate în funcție de costul fiecărui tip de serviciu produs în cursul anului de referință;

trebuie să fie definiți cât mai detaliat;

trebuie să fie ajustați pentru a ține cont de calitate.

În cazul în care criteriile nu sunt complet satisfăcute, de exemplu dacă nivelul de detaliu ar putea fi îmbunătățit sau dacă nu se iau în calcul variațiile de calitate, metoda devine o metodă B. Dacă, în realitate, un indicator de volum nu măsoară producția, ci intrările, activitatea sau rezultatul (cu excepția cazului în care rezultatul poate fi interpretat ca producție ajustată în funcție de calitate) și/sau acoperirea producției nu este reprezentativă, este vorba de o metodă C.

Servicii colective

Majoritatea serviciilor din diviziunea 75 a CPA sunt servicii colective. Clasificarea metodelor este în general identică cu cea a serviciilor individuale, cu două mari excepții, datorate dificultăților în definirea producției serviciilor colective:

metodele bazate pe intrări sunt de tip B în cazul serviciilor colective;

utilizarea indicatorilor de volum constituie o metodă B.

Utilizarea unui indicator de volum unic pentru toate intrările nu este o metodă B: dacă se utilizează metode bazate pe intrări, acestea trebuie să estimeze separat volumul fiecărei intrări, luând în calcul variațiile de calitate ale intrărilor, în special remunerația salariaților.

Nu trebuie aplicate ajustări suplimentare pentru productivitate sau calitate la volumul total al intrărilor ajustate în funcție de calitate.

3.14.   CPA 80 – Servicii de educație

Orice metodă A sau B trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale:

acoperire completă sau aproape completă;

stratificare, cel puțin pe următoarele nivele: preșcolar, primar, primul ciclu secundar, al doilea ciclu secundar (general/profesional), superior (universitar/altele) și alte forme de educație. Programele de învățământ superior trebuie stratificate pe profiluri (de exemplu, făcând diferența între studiile științifice sau medicale și studiile artistice).

Servicii comerciale – O metodă A constă în deflația producției cu IPP adecvați pentru fiecare tip de serviciu de educație. Indicii de preț trebuie să țină cont de calitatea serviciului prestat și trebuie să se verifice faptul că se utilizează prețuri de bază (incluzând eventualele subvenții la produse).

O metodă B constă în utilizarea unor IPC corespunzători, ajustați în funcție de evaluarea în prețuri de bază și reflectând calitatea serviciului furnizat.

Dacă aceste metode nu sunt disponibile pentru serviciile comerciale, este acceptabilă utilizarea metodelor bazate pe indicatori de producție A și B, descrise mai jos pentru serviciile necomerciale. Orice metodă bazată pe intrări este considerată metodă C.

Servicii necomerciale – Întrucât nu există prețuri disponibile, singura metodă A pentru producția necomercială este utilizarea „orelor-elev”, ajustate în funcție de calitate în mod corespunzător, cu clasificarea pe nivelele menționate mai sus. Metoda B constă în utilizarea orelor-elev la nivelul de detaliu cerut, fără ajustări în funcție de calitate.

Numărul de elevi poate fi substituit orelor-elev, dacă se poate demonstra faptul că numărul de ore de educație de care beneficiază elevii este suficient de stabil. Această procedură este încurajată în cazul învățământului superior și al celui la distanță.

Orice metodă bazată pe intrări este o metodă C, la fel și orice metodă care nu utilizează clasificarea minimă pe nivele sau nu asigură o acoperire completă a sectorului. Utilizarea numărului de ore-profesor este, de asemenea, o metodă C.

3.15.   CPA 85 – Servicii de sănătate și servicii sociale

3.15.1.   CPA 85.11 – Servicii de spitalizare

Producție cu caracter comercial

Deflația producției cu caracter comercial a spitalelor pe baza unor IPP corespunzători este o metodă A. De asemenea, utilizarea unui IPC este considerată o metodă A, cu condiția ca prețurile înregistrate să includă toate rambursările și indicele să fie ajustat la prețurile de bază (în cazul în care există subvenții la produse). Dacă prețurile sunt înregistrate în formă netă, utilizarea unui IPC este o metodă C. Utilizarea unui IPP mai puțin adecvat reprezintă o metodă B.

Metodele bazate pe indicatori de producție, clasificate mai jos ca metode A sau B, sunt, de asemenea, relevante pentru producția comercială.

Producție fără caracter comercial

Trebuie să se stabilească o diferențiere între diferitele tipuri de servicii de spitalizare din categoria 85.11 a CPA, pentru a ține cont de complexitatea variabilă a diferitelor categorii de servicii. În toate cazurile, metodele bazate pe intrări sunt metode C.

(a)

Servicii oferite pacienților spitalizați de spitalele generaliste și specializate

Utilizarea indicatorilor de volum complet ajustați în funcție de calitate, bazați pe clasificarea pe grupuri omogene de bolnavi (GOB) este o metodă A.

Dacă sunt acoperite numai modificările din compoziția tratamentului, pe grupuri omogene de bolnavi, sunt îndeplinite condițiile pentru o metodă B.

Metodele care utilizează clasificarea internațională a bolilor (CIB) pentru a clasifica externările pot, de asemenea, să fie considerate metode B, cu condiția ca diagnosticele să fie înregistrate la un nivel foarte detaliat și să se utilizeze ponderi adecvate de cost.

Utilizarea indicatorilor rudimentari de producție, cum ar fi numărul simplu de externări, este considerată metodă C.

(b)

Servicii de spitalizare în psihiatrie

Din nou, utilizarea indicatorilor bazați de GOB, cu o ajustare completă în funcție de calitate și o pondere adecvată a costurilor, reprezintă o metodă A.

Utilizarea indicatorilor bazați pe GOB cu o ajustare doar parțială în funcție de calitate este o metodă B. O metodă mai puțin satisfăcătoare, însă totuși considerată de tip B, este cea bazată pe numărul de zile de ocupare (zile de spitalizare), clasificat după nivelul de îngrijire și ponderat cu ajutorul unor informații reprezentative asupra costurilor.

Metodele bazate pe indicatori de producție care nu disting nivelele de îngrijire sunt clasificate ca metode C.

(c)

Servicii de reabilitare în centre de reabilitare/spitale

Utilizarea GOB, ținând cont de variațiile complete de calitate, este o metodă A.

Dacă variațiile de calitate nu sunt luate în considerare decât parțial, indicatorii de producție bazați pe GOB sunt considerați metode B. Același lucru este valabil și dacă se utilizează numărul de zile de ocupare pe nivel de îngrijire. Dacă se poate demonstra că diferitele servicii de reabilitare sunt relativ omogene, atunci numărul simplu al zilelor de ocupare poate fi acceptat ca metodă B.

(d)

Servicii de infirmerie (sub supraveghere medicală)

Metoda A recomandată constă în zilele de ocupare ajustate în funcție de calitate și clasificate pe nivele de îngrijire. Diferitele nivele de îngrijire pot fi identificate fie direct, prin aplicarea sistematică a clasificărilor, fie indirect, prin gruparea instituțiilor care asigură același nivel de îngrijire.

Zilele de ocupare neajustate, pe nivele de îngrijire, constituie o metodă B. În situațiile în care serviciile sunt relativ omogene, numărul simplu de zile de ocupare poate fi acceptat ca metodă B.

3.15.2.   CPA 85.12 – Servicii medicale

Producție comercială

Utilizarea IPP este o metodă A. De asemenea, utilizarea IPC este o metodă A, cu condiția ca prețurile înregistrate să includă toate rambursările. Dacă prețurile nu includ rambursările, metoda IPC este o metodă C. Toate metodele necomerciale clasificate A sau B de mai jos sunt, de asemenea, adecvate.

Producția fără caracter comercial

Principala distincție se face între serviciile prestate de generaliști, pe de-o parte, și cele prestate de specialiști, pe de altă parte.

(a)

Servicii prestate de generaliști

Metoda A constă în utilizarea numărului de consultații pe tip de tratament, ajustat pentru a ține cont de variațiile de calitate. În cazul unor ponderări de substituție sau al unor ajustări parțiale în funcție de calitate, numărul de consultații pe tip de tratament este o metodă B. Simplul număr de consultații poate fi, de asemenea, acceptat ca metodă B, dacă diferitele tipuri de tratament sunt suficient de omogene din punctul de vedere al resurselor pe care le necesită (ponderi de costuri similare).

(b)

Servicii prestate de medici specialiști

Numărul primelor vizite, clasificat după tipul de specialist și tipul de tratament, ajustat în funcție de calitate și ponderat cu ajutorul ponderilor de costuri adecvate, constituie metoda A. Același indicator, însă fără ajustare pentru calitate, constituie o metodă B. Dacă nu se poate distinge între diferitele tipuri de tratament, numărul primelor vizite nu este indicatorul corespunzător. În aceste condiții, numărul total de vizite este considerat o metodă B. Distincția între specialiști este indispensabilă pentru ca o metodă să fie considerată de tip B.

3.15.3.   CPA 85.13 – Servicii stomatologice

Majoritatea serviciilor stomatologice sunt servicii comerciale. O metodă A constă în utilizarea unui IPC ajustat la prețurile de bază și pentru variațiile de calitate. Prețurile înregistrate trebuie să includă toate rambursările, iar IPC trebuie calculat la un nivel suficient de detaliu. Dacă prețurile înregistrate nu includ rambursările, utilizarea unui IPC este o metodă C. O metodă bazată pe un indicator de producție care îndeplinește criteriile pentru a fi considerată o metodă A constă în numărul de tratamente ajustat în funcție de calitate și clasificat pe tipuri de tratament. La fel ca în cazul medicilor specialiști, se poate presupune că numărul primelor vizite corespunde cu numărul de tratamente complete.

Numărul primelor vizite pe tip de tratament (fără a fi ajustat pentru variații de calitate) este o metodă B. Dacă nu se poate distinge între diferitele tipuri de tratament, este inutil să se numere numai primele vizite. În aceste condiții, numărul total de consultații (vizite) este considerat o metodă B.

3.15.4.   CPA 85.14 – Alte servicii de sănătate umană și CPA 85.15 – Servicii veterinare

Aproape toate aceste servicii sunt servicii comerciale, prin urmare abordarea recomandată constă în utilizarea componentei corespunzătoare a IPC. Dacă se face o ajustare la prețurile de bază, aceasta este o metodă A, iar în caz contrar, o metodă B.

3.15.5.   CPA 85.31 – Servicii de acțiune socială cu cazare

Pentru producția comercială, deflația prin intermediul componentei corespunzătoare a IPC (ajustate la prețurile de bază) este metoda A. Zilele de ocupare defalcate pe tip de instituție și ajustate complet în funcție de variațiile de calitate îndeplinesc, de asemenea, criteriile unei metode A.

În absența ajustărilor în funcție de calitate, este vorba de o metodă B. De asemenea, utilizarea numărului total de zile de ocupare este considerată o metodă B.

3.15.6.   CPA 85.32 – Servicii de acțiune socială fără cazare

În măsura în care aceste servicii sunt servicii comerciale, utilizarea componentei IPC corespunzătoare, ajustate la prețurile de bază, este o metodă A. Fără această ajustare, se obține o metodă B.

Numărul de persoane care primesc îngrijire, clasificat pe nivelul de îngrijire, constituie o metodă A pentru producția necomercială. Utilizarea numărului total de persoane care primesc îngrijire constituie o metodă B.

3.16.   CPA 90 – Servicii de canalizare și eliminare a deșeurilor, igienizare și alte servicii similare

Metodele A includ utilizarea unor IPP adecvați, dacă aceștia sunt disponibili, și a unor indicatori de volum al producției (de exemplu, tone de deșeuri colectate), ajustați pentru a lua în considerare anumite caracteristici calitative ale serviciului, cum ar fi periodicitatea de colectare și tratamentul deșeurilor specifice (de exemplu, al deșeurilor toxice).

Metodele B includ utilizarea unor IPC detaliați, atât pentru consumul menajer, cât și pentru consumul întreprinderilor (dacă se demonstrează faptul că evoluția prețurilor serviciilor este similară pentru cele două sectoare). Pentru servicii necomerciale, utilizarea indicatorilor de volum al producției este considerată metodă B, dacă acești indicatori asigură a bună acoperire și un nivel suficient de detaliu.

3.17.   CPA 91 – Servicii prestate de organizații asociative

Metoda A constă în obținerea de informații detaliate cu privire la serviciile prestate efectiv către membri, clasificate într-un mod cât mai detaliat și ponderate cu costul prestării. De exemplu, o asociație profesională care oferă membrilor consultanță juridică, conferințe, servicii de examinări și acreditare va transmite informații cu privire la fiecare din aceste activități, în timp ce o organizație religioasă va furniza date privind numărul de participanți la serviciile religioase sau numărul de servicii ținute.

Metoda B constă în utilizarea numărului de membri ca substitut pentru producție, însă trebuie să se distingă între diferitele categorii de membri, dacă acestea determină drepturi semnificativ diferite de a beneficia de servicii; de asemenea, trebuie să fie clar faptul că utilizarea medie a serviciilor de către membri nu diferă semnificativ de la un an la altul.

3.18.   CPA 92 – Servicii recreative, culturale și sportive

Servicii de spectacol

Metoda A pentru serviciile prestate numai pentru gospodării constă în utilizarea unor serii IPC, ajustate la prețurile de bază, ca factori de deflație pentru valoarea biletelor vândute. Metoda trebuie să ia în calcul biletele vândute la preț redus și orice alte elemente care au o influență semnificativă asupra calității (de exemplu, programe gratuite sau rezervări telefonice).

Metodele B constau în utilizarea IPC pentru servicii care sunt prestate, de asemenea, întreprinderilor (cu condiția să se poată demonstra că aceasta este o ipoteză realistă) sau utilizarea numărului de bilete vândute, clasificate după tipul de locuri și de spectacole ca măsură de volum. În cazul în care nu sunt disponibile informații cu privire la bilete, numărul de spectacole poate fi utilizat ca metodă B.

Biblioteci

Metoda A pentru biblioteci constă în combinarea datelor de producție privind împrumuturile (clasificate pe categorii mari) cu date privind vizitele, ajustate pentru a ține cont de factori calitativi, cum ar fi gama de lucrări de referință disponibile. Această combinație se obține cel mai bine prin utilizarea unei ponderări în funcție de costuri. Orice serviciu comercial furnizat trebuie să fie măsurat prin valoarea vânzărilor, redusă cu un indice de preț corespunzător.

Metoda B pentru biblioteci constă în utilizarea de date privind împrumuturile (clasificate pe categorii mari) ca indicator pentru producția globală a bibliotecii.

Servicii de jocuri de noroc și pariuri

Metoda A pentru serviciile de jocuri de noroc și pariuri constă în deflația directă a datelor referitoare la tarifele serviciilor cu un indice de preț al acestor servicii, efectuând ajustări corespunzătoare pentru variațiile de calitate.

Metoda B pentru pariuri constă în utilizarea numărului de pariuri ca indicator de volum. Fiecare tip de punct de pariuri (telefon, Internet, magazine), precum și (în mod ideal) diferitele tipuri de jocuri trebuie diferențiate și ponderate prin proporția din suma totală pariată în cursul perioadei de referință. Metoda B pentru cazinouri constă în utilizarea de date privind numărul de persoane intrate.

Producția și procesarea de filme, servicii de radio și televiziune

Metodele B pentru producția de film și de programe TV/radio constau în colectarea prețurilor pentru anumite produse tip (de exemplu, o jumătate de oră dintr-o comedie TV autohtonă, o oră de documentar la radio) sau utilizarea de date cantitative privind programarea, clasificate pe categorii principale de programe și ponderate prin proporția din valoarea programării totale.

Agenții de presă

Metoda A constă în stabilirea prețului produselor tip, pe baza abonamentelor la un serviciu de presă. Această metodă trebuie să îndeplinească principiile generale prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Metoda B pentru agențiile de presă constă în utilizarea indicatorilor calitativi și cantitativi folosiți de însăși agențiile pentru măsurarea producției, atâta timp cât aceștia sunt relativ comparabili pe ansamblul industriei, iar definiția lor rămâne stabilă în timp.

Facilități sportive

Metodele A în acest caz constau în utilizarea de date IPC detaliate, ajustate la prețurile de bază, sau în utilizarea numărului de bilete vândute, clasificate după tipul de bilet și, dacă este posibil, după activitate. Trebuie efectuată o anumită ajustare în funcție de calitatea facilităților, iar numărul spectatorilor care plătesc trebuie măsurat separat de cel al participanților.

Metoda B constă în utilizarea biletelor vândute, care nu sunt clasificate în mod suficient pentru a reflecta diferitele tipuri de servicii sau care utilizează date IPC detaliate care nu sunt complet reprezentative pentru activități.

3.19.   CPA 93 – Alte servicii

Această diviziune de produse acoperă o gamă foarte largă de servicii; principalele servicii incluse în această secțiune sunt discutate mai jos.

Servicii de spălătorie și curățătorie chimică

Pentru gospodării, pot exista date IPC disponibile cu privire la aceste servicii (costuri de utilizare a unui serviciu de spălătorie automată sau costul curățirii chimice a articolelor standard). Pentru serviciile prestate către întreprinderi, există în mod frecvent o relație contractuală și numărul de kilograme de material spălat sau numărul de „încărcări” standard pot reprezenta indicatori de volum corespunzători. Utilizarea datelor IPC și a datelor de volum constituie, în ambele cazuri, metode B.

Servicii de coafură

Acest produs este aproape în întregime destinat gospodăriilor și este luat în calcul de IPC. Cea mai bună metodă constă în utilizarea prețului unui produs tip, adică a unui produs standard reprezentativ, cum ar fi un spălat și un tuns. Utilizarea de date IPC constituie o metodă A, dacă se face o ajustare la prețurile de bază.

Servicii funerare

Acest produs este destinat în totalitate gospodăriilor și este luat în calcul prin IPC. Există produse standard disponibile în acest domeniu, prin urmare stabilirea prețurilor este simplă, iar utilizarea datelor IPC reprezintă o metodă A, dacă sunt ajustate la prețurile de bază.

Alte servicii

Această categorie cuprinde o gamă variată de servicii, majoritatea cărora sunt prestate sub formă de produse standard (de exemplu, saloane de cosmetică, agenții matrimoniale, astrologi, prostituate), al căror preț poate fi stabilit în perioade diferite, putându-se elabora un indice de preț. Utilizarea acestor produse standard este o metodă A, dacă se iau în calcul toate elementele calitative, și o metodă B, în caz contrar.

4.   METODE A, B ȘI C PENTRU ANUMITE CATEGORII DE TRANZACȚII

4.1.   Consum intermediar

O metodă A pentru deflația consumului intermediar trebuie să satisfacă următoarele criterii:

deflația trebuie să aibă loc produs cu produs;

produsele de origine autohtonă și produsele importate trebuie reduse separat;

trebuie să se utilizeze fie date efective referitoare la prețurile consumului intermediar, fie, în cazul produselor de origine autohtonă, metodele A definite pentru fiecare produs (ținând cont de bazele diferite de evaluare), iar în cazul produselor importate, metodele A descrise în secțiunea următoare.

Metodele B pot să nu facă diferența între produsele de origine autohtonă și produsele importate sau să aplice metode clasificate ca metode B pentru aceste produse.

În cazul în care consumul intermediar este redus la nivel agregat, fără detalii privind produsele, este vorba de o metodă C. De asemenea, dacă metodele de deflație utilizate sunt clasificate ca metode C pentru aceste produse, acestea sunt metode C și pentru consumul intermediar.

4.2.   Exporturi și importuri de mărfuri

Metodele A trebuie să se bazeze pe utilizarea unor indici de preț ajustați în funcție de calitate pentru toate exporturile și importurile. Trebuie să se asigure coerența indicilor de preț cu clasificarea produselor utilizată pentru datele valorice care sunt reduse. Evaluarea acestora trebuie să corespundă evaluării utilizate pentru datele privind prețurile curente, și anume FOB pentru exporturi și FOB sau CIF pentru importuri.

Deflația prin indici de preț care nu reflectă în mod adecvat variațiile de calitate trebuie considerată metodă B.

Pentru grupuri de produse care sunt suficient de omogene în timp, indicii valorii unitare pot, de asemenea, să fie considerați metode B. Determinarea caracterului corespunzător al acestor indici ai valorii unitare nu trebuie să se bazeze doar pe examinarea conținutului unui grup comercial dat, ci trebuie să se analizeze instabilitatea acestor indici.

Caracterul adecvat al IPP trebuie evaluat de la caz la caz înainte de a fi considerați corespunzători. Mai întâi, acoperirea indicilor utilizați trebuie să fie adecvată. Dacă prețurile de pe piața produselor autohtone sunt similare cu prețurile de pe piața importurilor, din considerente legate de concurență, atunci utilizarea directă a IPP poate fi considerată adecvată, întrucât diferențele de preț vor fi mici. În cazul în care condițiile de pe piață sunt în așa fel încât prețurile produselor autohtone nu reflectă în mod adecvat prețurile mărfurilor importate sau exportate, IPP trebuie ajustați pentru a reflecta aceste diferențe, înainte de a putea fi considerați metode B corespunzătoare. Dacă fluctuația cursului de schimb este singurul factor care influențează prețurile la import sau la export, IPP trebuie ajustați pentru aceste fluctuații, pentru ca metoda să fie considerată metodă B. Dacă există alți factori care influențează prețurile, sunt necesare ajustări mai complexe ale IPP, înainte de a fi considerați corespunzători.

Utilizarea prețurilor la export ale țării străine pentru a reduce importurile este o metodă B, dacă acoperirea produsului este exactă și dacă s-au făcut ajustări, la nevoie, pentru fluctuația cursului de schimb și pentru diferite variații ale prețurilor globale între cele două țări.

Metodele C includ utilizarea indicilor valorii unitare pentru grupuri de produse insuficient de omogene.

4.3.   Exporturi și importuri de servicii

Metodele adecvate de estimare a prețurilor și volumelor exporturilor și importurilor de servicii trebuie să reflecte metodele definite pentru producția fiecăruia din aceste servicii. Totuși, unde au fost recomandați indici de preț, aceștia trebuie să reflecte prețurile la import sau la export plătite efectiv, dacă sunt utilizați pentru deflația exporturilor și importurilor de servicii.

Cheltuielile nerezidenților (persoane fizice sau administrații publice) pe teritoriul național trebuie reduse cu ajutorul unor IPC concordanți cu gama de produse achiziționate de nerezidenți, pentru a putea constitui o metodă A. Dacă se utilizează IPC care acoperă o gamă mai largă sau mai restrânsă de produse decât cele achiziționate de nerezidenți, aceasta reprezintă o metodă B.

Pentru cheltuielile rezidenților făcute în străinătate (persoane fizice sau administrații publice), utilizarea unor IPC detaliați și corespunzători pentru țara vizitată, ajustați pentru a ține cont de cursurile de schimb, constituie o metodă A. Utilizarea unor IPC ai țării străine care au o acoperire mai largă sau mai restrânsă reprezintă o metodă B.

Pentru intermedierea de mărfuri, care constituie o activitate comercială, este adecvată clasificarea metodelor pentru marjele din comerțul cu ridicata și cu amănuntul.

4.4.   Achiziții, exclusiv cesionări de obiecte de valoare

Metoda A aplicabilă la producerea de obiecte de valoare constă în utilizarea unui IPP adecvat pentru sectorul care produce obiecte de valoare, ajustat în mod corespunzător pentru variații de calitate (ceea ce este posibil în domeniul industriei de bijuterii, de exemplu). Pentru anumite tipuri de obiecte de valoare, abordarea bazată pe stabilirea prețului produselor tip sau pe descompunerea prețului poate constitui o metodă A, cu condiția îndeplinirii criteriilor prevăzute în secțiunea 2 din prezenta anexă.

Pentru servicii prestate pe bază de comision, unde comisionul este un procent din valoarea articolelor, un indice de preț adecvat trebuie să acopere atât variația procentului comisionului, cât și variația valorii obiectelor (sau a valorii categoriei specifice de obiecte). Aceasta constituie o metodă A.

Metodele B pentru producția de obiecte de valoare constau în compararea cu produse foarte înrudite (autohtone sau internaționale), cum ar fi un tablou semnat de același pictor, și descompunerea în elemente constitutive (mai potrivită pentru bijuterii și produse complexe).

Pentru comisioane sau marje comerciale, metodele B constau în utilizarea unui indice bazat pe valoarea obiectelor. Deoarece comisioanele de intermediere pentru obiectele de valoare sunt în mod frecvent rate procentuale din valoarea obiectelor, se poate considera, în mod rezonabil, că ambele sunt suficient de corelate pentru a constitui o metodă B. Se presupune, în mod implicit, că procentul comisionului este constant.

Tot o metodă B, însă mai puțin satisfăcătoare, este utilizarea numărului de unități de obiecte de valoare comercializate, clasificate pe tipuri. Această metodă este mai convenabilă pentru produse omogene.

Utilizarea unui indice de preț general constituie o metodă C.


(1)  JO L 58, 27.2.1998, p. 1.


ANEXA II

CALENDARUL IMPLEMENTĂRII CLASIFICĂRILOR

Data implementării stabilită la un anumit produs, de exemplu, pentru 2004, înseamnă că datele anuale referitoare la prețurile constante, transmise la Eurostat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului în 2004 și ulterior trebuie să fie conforme cu clasificarea A/B/C definită pentru acel produs. În mod concret, aceasta înseamnă că de la acea dată metodele C nu mai sunt permise pentru acel produs.

Grup de produse

Data punerii în aplicare

Echipamente mari

2006

CPA 30.02: Computere și alte echipamente informatice

2004

CPA 45: Lucrări de construcții

CPA 64: Servicii de poștă și telecomunicații

2005

CPA 65: Servicii de intermediere financiară, cu excepția serviciilor de asigurare și a fondurilor de pensii

2005

CPA 66: Servicii de asigurare și fonduri de pensii, cu excepția serviciilor de asigurare socială obligatorie

2005

CPA 67: Servicii auxiliare intermedierii financiare

2005

CPA 70: Servicii imobiliare

2004

CPA 71: Servicii de închiriere de utilaje și echipamente fără operator și de bunuri personale și de uz casnic

2004

CPA 72: Servicii informatice și conexe

2005

CPA 73: Servicii de cercetare și dezvoltare – partea comercială

2006

CPA 73: Servicii de cercetare și dezvoltare – partea necomercială

2004

CPA 74: Alte servicii, prestate în special către întreprinderi

2006

CPA 75: Servicii de administrație publică și apărare, servicii de asigurare socială obligatorie – în ceea ce privește serviciile colective

2004

CPA 75: Servicii de administrație publică și apărare, servicii de asigurare socială obligatorie – în ceea ce privește serviciile individuale

2006

CPA 80 – Servicii de educație

2006

CPA 85 – Servicii de sănătate și servicii sociale

2006

CPA 90-93 – Alte servicii colective, sociale și personale

2006


Categoria de tranzacții

Data punerii în aplicare

Consum intermediar

2006

Exporturi și importuri de mărfuri – mai puțin echipamente mari

2004

Exporturi și importuri de echipamente mari

2006

Exporturi și importuri de servicii

2006

Achiziții minus cesionări de obiecte de valoare

2006

Derogări acordate:

Austria

CPA 70 și 72: 2006

Danemarca

CPA 75 (servicii individuale), 80 și 85: 2012

Germania

Toate produsele și categoriile de tranzacții (în măsura în care se mai utilizează metode C): 2005, cu excepția CPA 72: 2006

Grecia

CPA 30.02, 73 (producție necomercială), 75 (servicii colective) și exporturi și importuri de mărfuri, cu excepția echipamentelor mari: 2005; restul: 2006

Spania

CPA 70: 2005, CPA 30.02, 65, 66, 67, 72, 73 (producția necomercială) și 75 (servicii colective): 2006

Irlanda

CPA 30.02: 2005, CPA 64, 65, 66, 67, 70 și 72 și exporturi și importuri de mărfuri cu excepția echipamentelor mari: 2006

Luxemburg

Toate produsele și categoriile de tranzacții, cu excepția CPA 71: 2006

Portugalia

CPA 30.02, 64, 65, 66, 67, 70 și 72: 2006

Regatul Unit

CPA 65: 2006


Top