EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32014R1322

Regulamentul delegat (UE) nr. 1322/2014 al Comisiei din 19 septembrie 2014 de completare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește construcția vehiculelor și cerințele generale pentru omologarea de tip a vehiculelor agricole și forestiere Text cu relevanță pentru SEE

OJ L 364, 18.12.2014, p. 1–315 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force: This act has been changed. Current consolidated version: 26/06/2018

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2014/1322/oj

18.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 364/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 1322/2014 AL COMISIEI

din 19 septembrie 2014

de completare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește construcția vehiculelor și cerințele generale pentru omologarea de tip a vehiculelor agricole și forestiere

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (1), în special articolul 18 alineatul (4), articolul 20 alineatul (8), articolul 27 alineatul (6), articolul 28 alineatul (6), articolul 49 alineatul (3), articolul 53 alineatul (12), articolul 60 alineatul (1), articolul 61 și articolul 70,

întrucât:

(1)

Prezentul regulament urmărește să stabilească cerințele tehnice și metodele de încercare necesare pentru construcția vehiculelor agricole și forestiere, astfel încât să se minimizeze riscul de rănire a persoanelor care lucrează pe vehicul sau cu vehiculul.

(2)

Prin Decizia 97/836/CE a Consiliului (2), Uniunea a aderat la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind adoptarea de specificații tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”). În comunicarea sa „CARS 2020: Plan de acțiune pentru o industrie a autovehiculelor competitivă și durabilă în Europa”, Comisia a subliniat că acceptarea reglementărilor internaționale în cadrul acordului CEE-ONU 1958 este cea mai bună modalitate de a elimina barierele netarifare din calea comerțului.

(3)

Posibilitatea de a aplica regulamentele CEE-ONU în scopul omologării UE de tip a vehiculelor este prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Faptul că regulamentele CEE-ONU fac parte din cerințele pentru omologarea UE de tip a unui vehicul contribuie la evitarea suprapunerilor, nu numai în cazul cerințelor tehnice, ci și în cazul procedurilor administrative și de certificare. În plus, omologarea de tip care se bazează în mod direct pe standardele convenite la nivel internațional ar trebui să îmbunătățească accesul la piața țărilor terțe, în special la piața celor care sunt părți contractante la Acordul revizuit din 1958, sporind, astfel, competitivitatea industriei din Uniune.

(4)

Din considerente de claritate, predictibilitate, raționalizare și simplificare, precum și pentru a reduce sarcinile pentru producătorii de vehicule, serviciile tehnice și autoritățile de omologare de tip, Regulamentul (UE) nr. 167/2013 prevede recunoașterea rapoartelor de încercare elaborate în conformitate cu codurile elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în scopul omologării UE de tip ca alternativă la rapoartele de încercare întocmite în temeiul respectivului regulament sau al actelor delegate adoptate în temeiul acestui regulament. Prin urmare, este oportun să se stabilească o listă a codurilor OCDE al căror obiect intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care poate reprezenta baza pentru rapoartele de încercare recunoscute în scopul omologării UE de tip.

(5)

Cu scopul de a adapta dispozițiile privind construcția vehiculelor agricole și forestiere la progresul tehnic, ar trebui să devină aplicabile în ceea ce privește anumite cerințe cele mai recente versiuni ale normelor CEN/CENELEC sau ISO care sunt accesibile publicului.

(6)

În vederea reducerii cheltuielilor suportate de producători, prin eliminarea obligației de a construi prototipuri pentru a putea obține omologarea UE de tip, prezentul regulament stabilește condiții detaliate privind încercările virtuale și încercările interne efectuate de către producători. Producătorilor care nu doresc să utilizeze metodele de încercare virtuală trebuie să li se permită continuarea folosirii metodelor de încercare fizică existente.

(7)

Metoda de încercare virtuală ar trebui să asigure același nivel de încredere în rezultate ca și încercarea fizică. Prin urmare, este adecvată stabilirea unor condiții corespunzătoare care să garanteze că producătorul sau serviciul tehnic pot valida în mod corespunzător modelele matematice utilizate.

(8)

Verificările privind conformitatea vehiculelor, componentelor sau unităților tehnice separate pe toată durata procesului de producție constituie o parte esențială a procesului de omologare UE de tip. Procedurile de conformitate a producției pentru vehiculele agricole și forestiere ar trebui să fie îmbunătățite în continuare și aliniate cu procedurile similare aplicabile autoturismelor.

(9)

Metodele virtuale nu ar trebui să fie permise pentru verificarea conformității producției, chiar dacă acestea s-au folosit în scopul omologării de tip, deoarece în această etapă o încercare fizică a unui vehicul existent nu implică o sarcină inutilă pentru producător.

(10)

Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 167/2013 privind accesul la informații privind repararea și întreținerea se bazează în mare parte pe cele ale Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Pentru a adopta abordarea armonizată legată de accesul la informațiile privind repararea și întreținerea prevăzute în prezentul regulament, este oportun să se preia în prezentul regulament dispozițiile privind accesul la informațiile referitoare la reparare și întreținere stabilite în Regulamentul (CE) nr. 582/2011 al Comisiei (4) și să se adapteze la specificul sectorului vehiculelor agricole și forestiere.

(11)

În special, este recomandabilă adoptarea unor cerințe și proceduri specifice de acces la informațiile necesare reparației și întreținerii vehiculelor în cazul unor produse de serie mică pentru a se evita o sarcină disproporționată. Este, de asemenea, necesar să se stabilească proceduri specifice de acces la informațiile legate de reparația și întreținerea vehiculelor în cazul omologării de tip în mai multe etape, pentru a se ține cont de faptul că există mai mult de un singur producător implicat.

(12)

Cu privire la tipurile de vehicule din categoriile R și S, cifrele introduse pentru a clasifica producătorii de serie mică ar trebui să țină cont de faptul că Regulamentul (UE) nr. 167/2013 nu prevede omologarea de tip națională pentru serii mici pentru astfel de tipuri de vehicule, iar aceste categorii de vehicule nu pot fi pe deplin scutite de obligația de a furniza informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculului în conformitate cu regulamentul respectiv. În cazul în care anexa II la regulamentul respectiv este modificată pentru a extinde posibilitatea de acordare a omologării naționale de tip a seriilor mici la categoriile R și S, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea reducerii acestor cifre.

(13)

Sunt necesare dispoziții armonizate legate de accesul la informațiile privind diagnosticarea la bord a vehiculelor (OBD) și la informațiile privind repararea și întreținerea vehiculelor pentru a îmbunătăți concurența efectivă pe piața internă și funcționarea acesteia, în special în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii pentru operatorii independenți care se ocupă cu repararea și întreținerea vehiculelor. O mare parte a acestor informații au legătură cu sistemul de diagnosticare la bord (OBD) și cu interacțiunea acestuia cu alte sisteme ale vehiculelor. Este recomandabil să se stabilească specificațiile tehnice pe care ar trebui să le respecte paginile de internet ale producătorilor, precum și măsuri specifice prin care să se asigure accesul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) în condiții rezonabile.

(14)

Standardele comune pentru reprogramarea unităților de control electronic convenite cu părțile interesate pot facilita schimbul de informații dintre producători și prestatorii de servicii. Prin urmare, este indicat ca producătorii să utilizeze aceste standarde comune. Cu toate acestea, pentru a reduce sarcinile pentru producătorii de vehicule, ar trebui să fie prevăzut în prezentul regulament un interval de timp adecvat pentru punerea în aplicare a respectivelor standarde.

(15)

Pentru a păstra cerințele tehnice preluate în prezentul regulament delegat al Comisiei aliniate cu cerințele directivelor separate abrogate prin Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cu cerințele codurilor standard OCDE, punctul de referință al scaunului (S) și punctul index al scaunului (PIS) ar trebui menținute nemodificate.

(16)

Pentru a se putea obține omologarea UE de tip în conformitate cu fiecare din anexele enumerate în anexa II pentru aceleași tipuri de tractoare ca cele aprobate în conformitate cu codurile OCDE corespunzătoare și pentru a se putea recunoaște efectiv rapoartele de încercare ale OCDE în scopul omologării UE de tip, domeniul tehnic de aplicare a cerințelor UE ar trebui să fie aliniat cu domeniul de aplicare a codurilor standard ale OCDE.

(17)

Pentru a se clarifica faptul că anumite cerințe ale legislației Uniunii sunt pe deplin aliniate cu cerințele prevăzute în cadrul codurilor standard OCDE, textul cerințelor și numerotarea prevăzute în anumite anexe ar trebui să fie identice cu textul și cu numerotarea corespunzătoare codului standard OCDE.

(18)

Pentru a se reduce numărul de răniri și accidente mortale cauzate de defectarea sistemului de ridicare a ROPS (structura de protecție în caz de răsturnare) pliabilă montată pe partea din față pentru tractoarele cu ecartament îngust în situații potențial periculoase, ar trebui să fie incluse în anexa IX noi cerințe bazate pe o abordare ergonomică, pentru a facilita și încuraja ridicarea structurii de protecție în caz de răsturnare atunci când este necesar.

(19)

Deoarece în aplicațiile forestiere tractoarele se confruntă cu niveluri mai ridicate de energie decât în aplicațiile agricole din cauza obiectelor penetrante și căzătoare, în cazul tractoarelor echipate pentru aplicații forestiere, ar trebui să existe cerințe mai stricte privind structurile de protecție împotriva acestor obiecte.

(20)

Deși o mare parte din cerințele prevăzute în prezentul regulament au fost preluate din directive abrogate, ar trebui introduse modificări importante acolo unde este necesar pentru adaptarea la progresul tehnic, extinderea domeniului de aplicare și la alte categorii de vehicule sau mărirea nivelului de siguranță cu privire la anumite aspecte, printre care: accesul la postul de conducere, ieșirile de urgență, dispozitivele de comandă și poziția acestora, manualul de utilizare, avertizările, simbolurile și pictogramele, protecția împotriva suprafețelor fierbinți, punctele de ungere, punctele de ridicare cu cricul, capota motorului, rata de ardere a materialului cabinei, izolatoarele de baterii etc.

(21)

Deoarece domeniul de aplicare al Directivei 80/720/CEE a Consiliului (5) nu include tractoarele din categoria T2 și tractoarele din categoria T.4.3 cu o compensare a cabinei de peste 100 mm, cerințele privind spațiul de manevră și numărul de ieșiri de urgență ar trebui adaptate pentru a include toate categoriile de tractoare.

(22)

Având în vedere că multe dintre cerințele și metodele de încercare preluate din directive abrogate se aplică numai tractoarelor echipate cu pneuri, ar trebui stabilite cerințe și metode de încercare specifice pentru tractoarele cu șenile. Această situație se aplică pentru: nivelul sonor perceput de conducătorul auto, accesul la postul de conducere, dispozitivele de comandă etc.

(23)

Același lucru este valabil și pentru vehiculele din categoriile R și S, unde ar trebui să se stabilească cerințe și metode de încercare pentru apărătoare și dispozitivele de protecție, manualul de informații al utilizatorului, avertizări și marcaje și protecția împotriva altor pericole mecanice, cum ar fi bascularea remorcilor.

(24)

În plus, vehiculele din categoriile R și S trebuie să respecte cerințele Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), după caz.

(25)

Atât timp cât este menținut nivelul de siguranță, ar trebui să se permită cerințe și proceduri de încercare alternative în cazul tractoarelor echipate cu un scaun de tip șa și cu ghidon pentru a ține seama de caracteristicile tehnice specifice ale acestora. Acesta este cazul unora dintre cerințele și procedurile de încercare pentru: scaunul conducătorului auto, dispozitivele de comandă și protecția componentelor de acționare.

(26)

Trimiterea la cerințele din legislația pentru autoturisme privind ancorajele centurilor de siguranță și centurile de siguranță prevăzute în Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) abrogată ar trebui înlocuită cu cerințe adaptate la specificul tractoarelor agricole și forestiere.

(27)

Pentru a permite autorităților de omologare de tip să evalueze conformitatea cu cerințele pentru protecția împotriva substanțelor periculoase prevăzute în prezentul regulament, aceste cerințe ar trebui să se bazeze pe nivelul de protecție oferit de tipul de tractor în loc de posibila utilizare a unui vehicul dat. Nivelul de protecție impus pentru fiecare utilizare specifică a fiecărei substanțe periculoase ar trebui determinat în conformitate cu legislația UE și/sau cu legislația națională.

(28)

Pentru a asigura funcționarea serviciilor tehnice la aceleași standarde ridicate de performanță în toate statele membre, prezentul regulament ar trebui să stabilească standardele pe care trebuie să le respecte serviciile tehnice, precum și procedura de evaluare a conformității și de acreditare a acestor servicii.

(29)

În sensul omologării de tip naționale acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013, statele membre ar trebui să fie libere să stabilească cerințe în materie de fabricare diferite de cele prevăzute în prezentul regulament. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă obligația de a aproba tipurile de vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate care respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(30)

Mai multe rubrici din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 167/2013 ar trebui să fie modificate pentru a permite stabilirea unor cerințe pentru alte categorii de vehicule în cazul în care este necesar.

(31)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data aplicării Regulamentului (UE) nr. 167/2013,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește cerințele tehnice detaliate și procedurile de încercare în ceea ce privește proiectarea, construcția și asamblarea vehiculului pentru omologarea vehiculelor agricole și forestiere și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate ale acestora, modalitățile detaliate și cerințele referitoare la procedurile de omologare de tip, încercările virtuale și conformitatea producției, specificații tehnice cu privire la accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și standardele de performanță și criteriile de evaluare a serviciilor tehnice în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

Articolul 2

Definiții

Se aplică următoarele definiții:

1.

„punct de referință al scaunului” (S) înseamnă punctul de intersecție situat în planul median longitudinal al scaunului între planul tangențial pe partea inferioară a spătarului tapițat și un plan orizontal. Acest plan orizontal taie suprafața inferioară a bazei scaunului cu 150 de mm înainte de punctul de referință al scaunului (S), după cum este prevăzut în apendicele 8 la anexa XIV;

2.

„dispozitiv de comandă” înseamnă orice dispozitiv care prin acțiunea sa directă modifică starea sau funcționarea tractorului sau a altor echipamente cuplate la acesta;

3.

„scut” înseamnă un dispozitiv de protecție așezat imediat în fața unei piese periculoase și care, fie singur, fie împreună cu alte piese ale mașinii, asigură protecție, din toate părțile, împotriva contactului cu piesa periculoasă;

4.

„apărătoare” înseamnă un dispozitiv de protecție care, prin șine, grilaje sau alte dispozitive similare, asigură distanța de siguranță necesară pentru a împiedica contactul cu piesele periculoase;

5.

„panou” înseamnă un dispozitiv de protecție așezat în fața piesei periculoase și care asigură protecție împotriva contactului cu aceasta în partea acoperită;

6.

„fixare fermă” înseamnă că îndepărtarea acestor dispozitive este posibilă numai cu ajutorul unor scule;

7.

„suprafață fierbinte” înseamnă orice suprafață de metal a tractorului care atinge, în cursul utilizării normale prevăzute de producător, o temperatură mai mare de 85 °C sau orice suprafață de plastic care ajunge la o temperatură mai mare de 100 °C.

CAPITOLUL II

CERINȚE PRIVIND CONSTRUCȚIA VEHICULELOR ȘI CERINȚE GENERALE PRIVIND OMOLOGAREA DE TIP

Articolul 3

Obligațiile generale ale producătorului privind construcția vehiculelor

(1)   Producătorii echipează vehiculele agricole și forestiere cu sisteme, componente și unități tehnice separate care afectează securitatea în muncă care sunt proiectate, construite și asamblate astfel încât să permită vehiculului, în condiții normale de utilizare și întreținut în conformitate cu indicațiile producătorului, să fie în conformitate cu cerințele tehnice detaliate și cu procedurile de încercare prevăzute la articolele 4-32.

(2)   Prin intermediul unor încercări fizice demonstrative, producătorii demonstrează autorității de omologare că vehiculele agricole și forestiere puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare în Uniune respectă cerințele tehnice detaliate și procedurile de încercare prevăzute la articolele 4-32.

(3)   Producătorii asigură conformitatea pieselor de schimb și a echipamentele comercializate sau puse în exploatare pe teritoriul Uniunii cu cerințele tehnice detaliate și procedurile de încercare menționate în prezentul regulament. Un vehicul agricol și forestier omologat echipat cu o astfel de piesă de schimb sau echipament trebuie să îndeplinească aceleași cerințe de încercare și valori-limită ale performanței ca un vehicul echipat cu o piesă originală.

(4)   Producătorii se asigură că sunt respectate procedurile de omologare de tip privind verificarea conformității producției în ceea ce privește cerințele detaliate în materie de construcție a vehiculului stabilite în prezentul regulament.

Articolul 4

Aplicarea regulamentelor CEE-ONU

Regulamentele CEE-ONU și amendamentele la acestea prevăzute în anexa I la prezentul regulament se aplică omologării de tip a vehiculelor agricole și forestiere în condițiile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 5

Recunoașterea rapoartelor de încercare emise pe baza codurilor OCDE în scopul omologării UE de tip

În conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, rapoartele de încercare emise pe baza codurilor OCDE enumerate în anexa II la prezentul regulament sunt recunoscute în scopul omologării UE de tip ca o alternativă la rapoartele de încercare emise pe baza prezentului regulament.

Articolul 6

Dispoziții cu privire la procedurile de omologare de tip, inclusiv cerințele referitoare la încercări virtuale

Dispozițiile referitoare la procedurile de omologare de tip la care se face referire la articolul 20 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cerințele referitoare la încercări virtuale menționate la articolul 27 alineatul (6) din respectivul regulament sunt stabilite în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 7

Dispoziții cu privire la conformitatea producției

Dispozițiile cu privire la conformitatea producției menționate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sunt stabilite în anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 8

Cerințe legate de accesul la informațiile privind reparațiile și întreținerea

Cerințele legate de accesul la informațiile privind reparațiile și întreținerea menționate la articolul 53 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sunt stabilite în anexa V la prezentul regulament.

Articolul 9

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice)

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare în ceea ce privește încercarea dinamică pentru vehiculele din categoriile T1, T4.2 și T4.3 menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa VI la prezentul regulament.

Articolul 10

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile)

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare în ceea ce privește tractoarele cu șenile pentru vehiculele din categoriile C1, C2, C4.2 și C4.3 menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa VII la prezentul regulament.

Articolul 11

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice)

Ca alternativă la cerințele prevăzute la articolul 9 și articolul 10, producătorii pot alege să respecte cerințele prevăzute la prezentul articol, dacă tipul de vehicul se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut în anexa VIII la prezentul regulament. Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare în ceea ce privește încercarea statică pentru vehiculele din categoriile T1/C1, T4.2/C4.2 și T4.3/C4.3 menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa VIII la prezentul regulament.

Articolul 12

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în față pe tractoare cu ecartament îngust)

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în față în ceea ce privește tractoarele cu ecartament îngust pentru vehiculele din categoriile T2, T3 și T4.3 menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa IX la prezentul regulament.

Articolul 13

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în spate pe tractoare cu ecartament îngust)

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în spate în ceea ce privește tractoarele cu ecartament îngust pentru vehiculele din categoriile T2/C2, T3/C3 și T4.3/C4.3 menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa X la prezentul regulament.

Articolul 14

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în cazul căderii de obiecte

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile structurilor de protecție în cazul căderii de obiecte pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 15

Cerințe aplicabile scaunelor pentru pasageri

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile scaunelor pentru pasageri pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XII la prezentul regulament.

Articolul 16

Cerințe privind nivelul zgomotului la care este expus conducătorul auto

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile nivelului zgomotului la care este expus conducătorul auto pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XIII la prezentul regulament.

Articolul 17

Cerințe aplicabile scaunului conducătorului auto

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile scaunului conducătorului auto pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XIV la prezentul regulament.

Articolul 18

Cerințe privind spațiul de manevră și accesul la postul de conducere

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile spațiului de manevră și accesului la postul de conducere pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XV la prezentul regulament.

Articolul 19

Cerințe aplicabile prizelor de putere

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile prizelor de putere pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XVI la prezentul regulament.

Articolul 20

Cerințe aplicabile protecției elementelor de acționare

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile protecției elementelor de acționare pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XVII la prezentul regulament.

Articolul 21

Cerințe aplicabile ancorajelor centurilor de siguranță

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile ancorajelor centurilor de siguranță pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XVIII la prezentul regulament.

Articolul 22

Cerințe aplicabile centurilor de siguranță

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile centurilor de siguranță pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XIX la prezentul regulament.

Articolul 23

Cerințe aplicabile protecției împotriva obiectelor penetrante

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile protecției împotriva obiectelor penetrante pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XX la prezentul regulament.

Articolul 24

Cerințe aplicabile sistemelor de evacuare

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile sistemelor de evacuare pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXI la prezentul regulament.

Articolul 25

Cerințe aplicabile manualului de utilizare

Cerințele aplicabile manualului de utilizare, inclusiv aspectele referitoare la protecția împotriva substanțelor periculoase și la exploatarea și întreținerea vehiculului, pentru vehiculele din categoriile T, C, R și S menționate la literele (l), (n) și (q) de la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sunt stabilite în anexa XXII la prezentul regulament.

Articolul 26

Cerințe aplicabile dispozitivelor de comandă, inclusiv cele referitoare la siguranța și fiabilitatea sistemelor de comandă și a dispozitivelor de oprire de urgență și automate

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile dispozitivelor de comandă, inclusiv cele referitoare la siguranța și fiabilitatea sistemelor de comandă și a dispozitivelor de oprire de urgență și automate pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (o) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXIII la prezentul regulament.

Articolul 27

Cerințe aplicabile protecției împotriva altor riscuri mecanice

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile protecției împotriva riscurilor mecanice, inclusiv aspectele referitoare la protecția împotriva suprafețelor rugoase, a marginilor și a unghiurilor ascuțite, a spargerii conductelor care transportă lichide, precum și a deplasării necontrolate a vehiculului, altele decât cele menționate la articolele 9-14, 19 și 23 pentru vehiculele din categoriile T, C, R și S menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (p) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXIV la prezentul regulament.

Articolul 28

Cerințele aplicabile apărătoarelor și dispozitivelor de protecție

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile apărătoarelor și dispozitivelor de protecție pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (r) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXV la prezentul regulament.

Articolul 29

Cerințe aplicabile informațiilor, avertizărilor și marcajelor

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile informațiilor, avertizărilor și marcajelor, inclusiv aspectele referitoare la semnalele de avertizare cu privire la frânare și la operarea și întreținerea vehiculului pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (s) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXVI la prezentul regulament.

Articolul 30

Cerințe aplicabile materialelor și produselor

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile materialelor și produselor pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (t) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXVII la prezentul regulament.

Articolul 31

Cerințe aplicabile bateriilor

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile bateriilor pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (u) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXVIII la prezentul regulament.

Articolul 32

Cerințe aplicabile protecției împotriva substanțelor periculoase

Procedurile de încercare și cerințele aplicabile protecției împotriva substanțelor periculoase pentru vehiculele din categoriile T și C menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează și se verifică în conformitate cu anexa XXIX la prezentul regulament.

CAPITOLUL III

CERINȚE LEGATE DE SERVICIILE TEHNICE

Articolul 33

Standarde de performanță și evaluarea serviciilor tehnice

Serviciile tehnice trebuie să respecte standardele de performanță și procedura evaluării lor prevăzute la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, care se verifică în conformitate cu anexa XXX la prezentul regulament.

Articolul 34

Permisibilitatea încercărilor interne

Încercările realizate de către serviciile tehnice interne menționate la articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se efectuează doar în cazurile permise de anexa III la prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

OMOLOGAREA NAȚIONALĂ DE TIP A VEHICULELOR, A SISTEMELOR, A COMPONENTELOR SAU A UNITĂȚILOR TEHNICE SEPARATE

Articolul 35

Omologarea națională de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate

Autoritățile naționale nu pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată din motive ce privesc cerințele de construcție dacă vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este în conformitate cu cerințele stabilite în prezentul regulament.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 36

Modificări la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 167/2013

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 167/2013 se modifică după cum urmează:

1.

la rândul nr. 39, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca și Cb se înlocuiesc cu „X”;

2.

la rândul nr. 41, intrările care corespund categoriilor de vehicule T2a și T2b se înlocuiesc cu „X”;

3.

la rândul nr. 43, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca și Cb se înlocuiesc cu „X”;

4.

la rândul nr. 44, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca și Cb se înlocuiesc cu „X”.

Articolul 37

Intrare în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 septembrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 60, 2.3.2013, p. 1.

(2)  Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”) (JO L 346, 17.12.1997, p. 78).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 582/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și de modificare a anexelor I și III la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 167, 25.6.2011, p. 1).

(5)  Directiva 80/720/CEE a Consiliului din 24 iunie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la roțile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 194, 28.7.1980, p. 1).

(6)  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

(7)  Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE (JO L 171, 9.7.2003, p. 1).


ANEXE

Număr anexă

Titlu anexă

Pagina

Cerințe privind construcția vehiculelor și cerințe generale privind omologarea de tip

I

Aplicarea regulamentelor CEE-ONU

12

II

Recunoașterea rapoartelor de încercare emise pe baza codurilor OCDE în scopul omologării UE de tip

13

III

Dispoziții cu privire la procedurile de omologare de tip, inclusiv cerințele referitoare la încercare virtuală

14

IV

Dispoziții cu privire la conformitatea producției

18

V

Cerințe aplicabile accesului la informațiile privind reparațiile și întreținerea

22

VI

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice)

30

VII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile)

51

VIII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice)

78

IX

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în față pe tractoare cu ecartament îngust)

105

X

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în spate pe tractoare cu ecartament îngust)

182

XI

Cerințe aplicabile structurilor de protecție împotriva căderii de obiecte

214

XII

Cerințe aplicabile scaunelor pasagerilor

223

XIII

Cerințe aplicabile nivelului zgomotului la care este expus conducătorul auto

224

XIV

Cerințe aplicabile scaunului conducătorului auto

228

XV

Cerințe aplicabile spațiului de manevră și mijloacelor de acces la postul de conducere

265

XVI

Cerințe aplicabile prizelor de putere

275

XVII

Cerințe aplicabile protecției elementelor de acționare

276

XVIII

Cerințe aplicabile ancorajelor centurilor de siguranță

288

XIX

Cerințe aplicabile centurilor de siguranță

292

XX

Cerințe aplicabile protecției împotriva obiectelor penetrante

293

XXI

Cerințe aplicabile sistemelor de eșapament

294

XXII

Cerințe aplicabile manualului de utilizare

295

XXIII

Cerințe aplicabile dispozitivelor de comandă, inclusiv siguranța și fiabilitatea dispozitivelor de comandă și ale dispozitivelor de oprire de urgență și automate

300

XXIV

Cerințe aplicabile protecției împotriva altor riscuri mecanice

308

XXV

Cerințele aplicabile apărătorilor și dispozitivelor de protecție

310

XXVI

Cerințe aplicabile informațiilor, avertizărilor și marcajelor

311

XXVII

Cerințe aplicabile materialelor și produselor

312

XXVIII

Cerințe aplicabile bateriilor

313

XXIX

Cerințe aplicabile protecției împotriva substanțelor periculoase

314

Cerințe legate de serviciile tehnice

XXX

Standarde de performanță și evaluarea serviciilor tehnice

315

ANEXA I

Aplicarea regulamentelor CEE-ONU

Nr. regulamentului CEE-ONU

Subiect

Seria de amendamente

Trimitere JO

Aplicabilitate

14

Punctele de ancorare a centurilor de siguranță, sistemele de ancorare ISOFIX și punctele de ancorare superioare ISOFIX

Suplimentul 1 la seria 07 de amendamente

JO L 109, 28.4.2011, p. 1

T și C

16

Centurile de siguranță, sistemele de fixare și sistemele de siguranță pentru copii

Suplimentul 1 la seria 06 de amendamente

JO L 233, 9.9.2011, p. 1

T și C

43

Geamuri de securitate

Suplimentul 12 la seria 00 de amendamente

JO L 230, 31.8.2010, p. 119

T și C

60

Comenzi acționate de conducător – identificarea comenzilor, a lămpilor de avertizare și a lămpilor indicatoare (motorete/motociclete)

 

JO L 95, 31.3.2004, p. 10

T și C

79

Echipament de direcție

Suplimentul 3 la seria 01 de amendamente și Rectificarea din 20 ianuarie 2006

JO L 137, 27.5.2008, p. 25

T și C

Notă explicativă:

Faptul că o componentă este inclusă în listă nu determină obligativitatea instalării acesteia. Totuși, pentru anumite componente, sunt prevăzute cerințe de instalare obligatorie în alte anexe la prezentul regulament.

ANEXA II

Recunoașterea rapoartelor de încercare emise pe baza codurilor OCDE în scopul omologării UE de tip

Raport de încercare pe baza codului OCDE nr.

Subiect

Ediția

Aplicabilitate

Baza pentru alternativa la raportul UE de încercare

3

Încercări oficiale ale structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere (încercarea dinamică)

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T1, T4.2 și T4.3

anexa VI și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)

4

Încercări oficiale ale structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere (încercare statică)

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T1/C1, T4.2/C4.2 și T4.3/C4.3

anexa VIII și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)

5

Măsurarea oficială a zgomotului la postul (posturile) de conducere de pe tractoarele agricole și forestiere

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T și C

anexa XIII

6

Încercarea oficială a structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți cu ecartament îngust

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T2, T3 și T4.3

anexa IX și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)

7

Încercarea oficială a structurilor de protecție în caz de răsturnare montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți cu ecartament îngust

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T2/C2, T3/C3 și T4.3/C4.3

anexa X și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)

8

Încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole și forestiere cu șenile

Ediția 2015 — iulie 2014 —

C1, C2, C4.2 și C4.3

anexa VII și anexa XVIII (dacă au fost încercate ancorajele centurilor de siguranță)

10

Încercări oficiale ale structurilor de protecție împotriva căderii de obiecte ale tractoarelor agricole și forestiere

Ediția 2015 — iulie 2014 —

T și C

anexa XI

partea C

ANEXA III

Dispoziții cu privire la procedurile de omologare de tip, inclusiv cerințele referitoare la încercare virtuală

1.   Procesul de omologare de tip

La primirea unei cereri de omologare de tip pentru vehicul, autoritatea de omologare:

1.1.

verifică dacă toate certificatele de omologare UE de tip emise și rapoartele de încercare eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv al vehiculului și corespund cerințelor specificate;

1.2.

se asigură, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în documentul informativ al vehiculului se regăsesc în datele cuprinse în dosarele de omologare și în certificatele de omologare UE de tip, conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

1.3.

efectuează sau dispune efectuarea, pe un lot de probă din tipul de vehicule supus omologării, de inspecții ale componentelor sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul/vehiculele este/sunt fabricat/fabricate în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

1.4.

efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate;

1.5.

efectuează sau dispune efectuarea verificărilor necesare privind prezența elementelor prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.   Combinarea specificațiilor tehnice

Numărul de vehicule care trebuie inspectate trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării de tip, în conformitate cu criteriile următoare:

2.1.

unitatea de propulsie;

2.2.

transmisia;

2.3.

axele motoare (număr, poziție și interconectare);

2.4.

axele directoare (număr și poziție);

2.5.

dispozitivul de frânare și axele cu frână (număr);

2.6.

structura de protecție în caz de răsturnare;

2.7.

protecția împotriva substanțelor periculoase.

3.   Dispoziții specifice

3. În cazul absenței certificatelor de omologare sau a rapoartelor de încercare în ceea ce privește elementele reglementate de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 sau de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, autoritatea de omologare:

3.1.

procedează la încercările și verificările prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament;

3.2.

verifică dacă vehiculul corespunde datelor din dosarul informativ al vehiculului și dacă îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament;

3.3.

efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind componentele și unitățile tehnice separate.

4.   Proceduri care se aplică la omologarea UE de tip în mai multe etape

4.1.   Generalități

4.1.1.

Îndeplinirea satisfăcătoare a procesului de omologare EU de tip în mai multe etape necesită acțiunea conjugată a tuturor producătorilor implicați. Pentru aceasta, înainte de prima etapă de acordare a omologării și de etapele următoare, autoritățile de omologare de tip se asigură de existența unor acorduri corespunzătoare între producătorii relevanți în vederea furnizării și schimbului de documente și de informații între aceștia, astfel încât tipul de vehicul complet să îndeplinească cerințele tehnice ale tuturor prevederilor din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și din actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament. Aceste informații includ detalii privind omologările sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate relevante și privind piesele vehiculului care fac parte din vehiculul incomplet, dar care nu sunt încă omologate.

4.1.2.

Omologările UE de tip efectuate în conformitate cu punctul 4 se acordă în funcție de stadiul actual de fabricație al tipului de vehicul și includ toate omologările acordate pentru etapele anterioare.

4.1.3.

În cadrul unui proces de omologare UE de tip în mai multe etape, fiecare producător este responsabil pentru omologarea și conformitatea producției tuturor sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate produse sau adăugate de acesta în raport cu stadiul anterior de fabricație. Producătorul nu este responsabil pentru părțile care au fost omologate într-o etapă anterioară, cu excepția cazurilor în care modifică piesele relevante într-o asemenea măsură încât omologarea anterioară a acestora își pierde valabilitatea.

4.2.   Proceduri

Autoritatea de omologare:

4.2.1.

verifică dacă toate certificatele de omologare UE de tip emise și rapoartele de încercare eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv al vehiculului în stadiul respectiv de finalizare și corespund cerințelor specificate;

4.2.2.

se asigură că toate datele relevante, ținând seama de stadiul de finalizare a vehiculului, sunt incluse în dosarul informativ;

4.2.3.

se asigură, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în documentul informativ al vehiculului se regăsesc în datele cuprinse în dosarele de omologare și în certificatele de omologare UE de tip, conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 sau conform actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv; iar în cazul unui vehicul complet, atunci când un număr de rubrică din dosarul informativ nu este inclus în niciunul dintre pachetele informative, confirmă că piesa sau caracteristica respectivă este conformă cu datele din dosarul informativ;

4.2.4.

efectuează sau dispune efectuarea, pe un lot de probă din tipul de vehicule supus omologării, de inspecții ale componentelor sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul/vehiculele este/sunt fabricat/fabricate în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat conform Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

4.2.5.

efectuează sau dispune efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate.

4.3.   Numărul vehiculelor care trebuie inspectate conform punctului 4.2.4 este suficient de mare încât să permită o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării UE de tip, în conformitate cu stadiul de finalizare al vehiculului și cu criteriile prevăzute la punctul 2.

5.   Condițiile în care trebuie efectuate încercările virtuale și cerințele care pot face obiectul încercărilor virtuale

5.1.   Scopul și domeniul de aplicare

Punctul 5 stabilește dispoziții adecvate privind încercările virtuale, conform articolului 27 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Nu se aplică articolului 27 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat.

5.2.   Lista cerințelor care pot face obiectul încercărilor virtuale

Tabelul 1

Lista cerințelor care pot face obiectul încercărilor virtuale

Trimiterea la actul delegat

Nr. anexă

Cerința

Restricții/Mențiuni

RVCR

IX

comportamentul răsturnării continue sau întrerupte în cazul unui tractor cu ecartament îngust care se răstoarnă lateral cu un cadru de protecție montat în partea din față a scaunului conducătorului auto

Secțiunea B4

6.   Condițiile în care trebuie efectuate încercările virtuale

6.1.   Modelul de încercare virtuală

Următorul model trebuie folosit drept structură de bază pentru descrierea și efectuarea încercării virtuale:

6.1.1.

scopul;

6.1.2.

modelul structurii;

6.1.3.

condițiile-limită;

6.1.4.

parametrii de încărcare;

6.1.5.

calculul;

6.1.6.

evaluarea;

6.1.7.

documentarea.

6.2.   Reguli fundamentale ale simulării pe calculator și ale calculării

6.2.1.   Modelul matematic

Modelul matematic trebuie pus la dispoziție de către producător. Modelul reflectă complexitatea structurii vehiculului, a sistemului și a componentelor care urmează să fie încercate în raport cu cerințele. Aceleași dispoziții trebuie să se aplice mutatis mutandis în cazul componentelor sau unităților tehnice de încercare independente de vehicul.

6.2.2.   Procesul de validare a modelului matematic

Modelul trebuie validat prin comparație cu condițiile reale de încercare. Se efectuează o încercare fizică în vederea comparării rezultatelor obținute în cazul utilizării modelului matematic cu rezultatele obținute în urma încercării fizice. Trebuie demonstrată comparabilitatea rezultatelor încercărilor. Producătorul sau serviciul tehnic întocmește un raport de validare și îl transmite autorității de omologare. Orice modificare adusă modelului matematic sau programului informatic susceptibilă să anuleze valabilitatea raportului de validare trebuie semnalată autorității de omologare, care poate solicita efectuarea unui nou proces de validare. Diagrama procesului de validare este prezentată în figura 1 de la punctul 7.

6.2.3.   Documentarea

Datele și instrumentele auxiliare folosite pentru simulare și calculare se pun la dispoziție de către producător și sunt documentate corespunzător.

6.2.4.   Instrumente și asistență

La solicitarea serviciului tehnic, producătorul furnizează sau permite accesul la instrumentele necesare, inclusiv la programul informatic corespunzător.

6.2.5.   În plus, producătorul oferă asistență adecvată serviciilor tehnice.

6.2.6.   Acordarea accesului și asistenței serviciului tehnic nu elimină nicio obligație a serviciului tehnic referitoare la calificările personalului propriu, la plata drepturilor de licență și la respectarea confidențialității.

7.   Procesul de validare a încercării virtuale

Figura 1

Diagrama procesului de validare a încercării virtuale

Image

ANEXA IV

Dispoziții cu privire la conformitatea producției

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

1.1.

„sistem de management al calității” înseamnă un set de elemente aflate în corelație sau interacțiune între ele, folosite de organizații pentru a coordona și a controla modul de punere în aplicare a politicilor privind calitatea și modul de atingere a obiectivelor calitative;

1.2.

„audit” înseamnă procesul de colectare a dovezilor folosite pentru a evalua cât de bine sunt aplicate criteriile de audit; acesta trebuie să fie obiectiv, imparțial și independent, iar procesul de audit trebuie să fie sistematic și documentat;

1.3.

„măsuri corective” înseamnă un proces de soluționare a problemelor în cadrul procesului de management al calității, cu pași ulteriori pentru îndepărtarea cauzelor neconformităților și a situațiilor nedorite, proiectat în așa fel încât să prevină repetarea acestora.

2.   Scop

2.1.

Conformitatea procesului de producție vizează asigurarea conformității fiecărui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament produse cu specificația, performanța și cerințele de marcaj ale tipului omologat.

2.2.

Procedurile includ în mod inseparabil evaluarea sistemelor de management al calității, denumită „evaluare inițială”, și prezentate în secțiunea 3 și verificarea și controalele legate de producție, denumite în continuare „dispoziții privind conformitatea produselor” și stabilite în secțiunea 4.

3.   Evaluarea inițială

3.1.

Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea de omologare verifică existența unor măsuri și proceduri satisfăcătoare instituite de către producător în scopul de a asigura un control eficace, astfel încât, pe durata producției, vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate să se conformeze tipului omologat.

3.2.

La evaluarea inițială, se aplică orientările privind calitatea și/sau auditarea sistemelor de management de mediu prevăzute în EN ISO 19011:2011.

3.3.

Respectarea cerințelor de la punctul 3.1 este verificată de autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip. Autoritatea de omologare trebuie să fie satisfăcută de evaluarea inițială și de dispozițiile privind conformitatea produselor din secțiunea 4, luând în considerare, în funcție de necesități, una dintre dispozițiile menționate la punctele 3.3.1-3.3.3 sau o combinație a tuturor ori a unei părți a acestor dispoziții, după caz.

3.3.1.

Evaluarea inițială și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului se efectuează de autoritățile de omologare de tip care acordă omologarea sau de organismul desemnat în acest scop de autoritățile de omologare de tip.

3.3.1.1.

Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării inițiale, autoritatea de omologarea poate lua în considerare informațiile disponibile cu privire la:

3.3.1.1.1.

certificarea producătorului descrisă la punctul 3.3.3, care nu a fost acceptată sau recunoscută conform punctului respectiv;

3.3.1.1.2.

în cazul omologării de tip a unei componente sau unități tehnice separate, evaluările sistemului de calitate efectuate de către producătorul (producătorii) vehiculului la sediul producătorului componentei sau unității tehnice separate, în conformitate cu una sau mai multe din specificațiile sectorului industrial care satisfac cerințele din standardul armonizat EN ISO 9001:2008.

3.3.2.

Evaluarea inițială și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului pot fi efectuate, de asemenea, și de autoritatea de omologare a altui stat membru sau de organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare.

3.3.2.1.

În acest caz, autoritatea de omologare din celălalt stat membru întocmește o declarație de conformitate în care evidențiază domeniile și condițiile de producție abordate și relevante pentru vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate supuse omologării de tip.

3.3.2.2.

La primirea unei cereri de furnizare a unei declarații de conformitate din partea autorității de omologare a unui stat membru care acordă omologarea de tip, autoritatea de omologare a altui stat membru trimite imediat declarația de conformitate sau informează că nu poate furniza o astfel de declarație.

3.3.2.3.

Declarația de conformitate cuprinde cel puțin următoarele elemente:

3.3.2.3.1.

grupul sau societatea (de exemplu, XYZ Automobile);

3.3.2.3.2.

organizația specifică (de exemplu, divizia europeană);

3.3.2.3.3.

uzine/locuri de producție [de exemplu, uzina de motoare 1 (Regatul Unit) – uzina de vehicule 2 (Germania)];

3.3.2.3.4.

gama de vehicule/componente (de exemplu, toate modelele din categoria T1);

3.3.2.3.5.

domeniile evaluate (de exemplu, asamblare motoare, presare și asamblare caroserii, asamblare vehicule);

3.3.2.3.6.

documentele examinate (de exemplu, manualul și procedurile de calitate ale societății și ale uzinei);

3.3.2.3.7.

data evaluării (de exemplu, audit efectuat între 18 și 30.5.2013);

3.3.2.3.8.

data vizitei de monitorizare planificate (de exemplu, octombrie 2014).

3.3.3.

Autoritatea de omologare acceptă certificarea corespunzătoare a producătorului în raport cu standardul armonizat EN ISO 9001:2008 sau cu un standard echivalent armonizat, conform căreia sunt respectate cerințele evaluării inițiale precizate la punctul 3.3. Producătorul oferă detalii privind certificarea și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare referitoare la valabilitatea sau la obiectul certificării.

3.4.

În scopul omologării de tip a vehiculului, evaluările inițiale efectuate pentru acordarea omologării sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate ale vehiculului nu trebuie repetate, însă trebuie completate de o evaluare care să acopere locurile de producție și activitățile legate de asamblarea întregului vehicul și care nu au fost incluse în evaluările anterioare.

4.   Dispoziții privind conformitatea produselor

4.1.

Fiecare vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată omologată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, în conformitate cu un regulament CEE-ONU anexat la Acordul revizuit din 1958, sau în temeiul unui raport de încercare complet emis pe baza codurilor OCDE enumerate în anexa II la prezentul regulament trebuie să fie fabricată astfel încât să fie conformă cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor din prezenta anexă, din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și din actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, precum și din regulamentul (regulamentele) relevant(e) CEE-ONU și din codul (codurile) OCDE.

4.2.

Înainte de acordarea unei omologări de tip în temeiul Regulamentului (UE) nr. 167/2013 și al actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, al unui regulament CEE-ONU anexat la Acordul revizuit din 1958 sau al unui cod OCDE, autoritatea de omologare dintr-un stat membru verifică existența unor dispoziții adecvate și a unor plane de control documentate, care trebuie convenite împreună cu producătorul pentru fiecare omologare, în vederea efectuării, la anumite intervale, a încercărilor sau a verificărilor conexe, necesare pentru a verifica continuitatea conformității cu tipul omologat, incluzând, după caz, încercările specificate în Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în regulamentul CEE-ONU și în codul OCDE respectiv.

4.3.

Titularul omologării trebuie, în special:

4.3.1.

să asigure existența și aplicarea procedurilor pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate) cu tipul omologat;

4.3.2.

să aibă acces la echipamentul de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip omologat;

4.3.3.

să asigure înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor și verificărilor, precum și disponibilitatea documentelor anexate pentru o perioadă de până la 10 ani, care se stabilește de comun acord cu autoritățile de omologare;

4.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare sau verificare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu tolerarea variațiilor admise în cadrul producției industriale;

4.3.5.

să asigure efectuarea, pentru fiecare tip de produs, a cel puțin acelor încercări și verificări care sunt prescrise de Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și de actele delegate și actele de punere în aplicare ale acestuia, precum și de regulamentul CEE-ONU sau de codul OCDE menționat și aplicabil;

4.3.6.

să garanteze efectuarea unor noi eșantionări și încercări sau a unui nou control pentru oricare ansamblu de eșantioane sau piese de încercare care pun în evidență o neconformitate în urma încercării sau controlului respectiv. Se iau toate măsurile necesare pentru a readuce procesul de producție la starea în care se asigură conformitatea cu tipul omologat.

4.3.7.

În cazul unei omologări de tip a unui vehicul, controalele menționate la punctul 4.3.5. trebuie să constea cel puțin în verificarea corectitudinii specificațiilor de construcție legate de omologare și a informațiilor necesare pentru certificatele de conformitate.

4.4.

În cazul omologărilor de tip treptate, mixte sau în mai multe etape, autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul poate solicita detalii specifice privind respectarea cerințelor de conformitate a producției stipulate în prezenta anexă de la orice autoritate de omologare care a acordat omologarea de tip a oricărui sistem, componentă sau unitate tehnică separată relevantă.

4.5.

În cazul în care autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul nu este satisfăcută de informațiile raportate menționate la punctul 4.4 și a comunicat acest lucru în scris producătorului în cauză și autorității de omologare care a acordat omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate, autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul solicită audituri sau verificări suplimentare privind conformitatea producției, care se efectuează la sediul producătorului sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate respective, iar rezultatele se pun imediat la dispoziția autorității de omologare respective.

4.6.

În cazul în care se aplică punctele 4.4 și 4.5, iar rezultatele auditurilor sau verificărilor suplimentare nu se dovedesc a fi satisfăcătoare în opinia autorității de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul, producătorul asigură restabilirea conformității producției cât de curând posibil prin acțiuni corective considerate satisfăcătoare de către autoritatea de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul, precum și de către autoritatea care acordă omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate.

5.   Măsuri privind verificarea continuă

5.1.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformității producției aplicate în fiecare unitate de producție, prin audituri periodice. În acest scop, producătorul permite accesul la punctele de producție, inspecție, încercare, depozitare și distribuție și furnizează toate informațiile necesare legate de documentațiile și evidențele sistemului de management al calității.

5.1.1.

Abordarea normală a acestor tipuri de audituri periodice este monitorizarea eficacității continue a procedurilor stabilite în secțiunile 3 și 4 (evaluare inițială și măsuri privind conformitatea produselor) din prezenta anexă.

5.1.1.1.

Activitățile de supraveghere desfășurate de serviciile tehnice (desemnate sau recunoscute în condițiile precizate la punctul 3.3.3) trebuie să fie recunoscute ca satisfăcând cerințele de la punctul 5.1.1 privind procedurile stabilite la evaluarea inițială.

5.1.1.2.

Frecvența normală a verificărilor efectuate de către autoritatea de omologare (altele decât cele menționate la punctul 5.1.1.1) se stabilește astfel încât să se asigure revizuirea controalelor relevante ale conformității producției aplicate în conformitate cu secțiunile 3 și 4 la intervale de timp compatibile cu climatul de încredere instituit de autoritatea de omologare.

5.2.

La fiecare revizuire, evidențele privind încercările și verificările și evidențele privind producția, în special evidențele privind încercările și verificările care au fost documentate conform punctului 4.2, se pun la dispoziția inspectorului.

5.3.

Inspectorul poate selecta eșantioane aleatorii pentru încercare în laboratorul producătorului sau în cadrul instalațiilor serviciilor tehnice, caz în care se vor efectua doar încercări fizice. Numărul minim de eșantioane se poate stabili în funcție de rezultatele verificării proprii a producătorului.

5.4.

Acolo unde nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau atunci când pare necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în temeiul punctului 5.2, inspectorul selectează eșantioane care se trimit serviciilor tehnice spre a fi supuse încercărilor fizice conform cerințelor privind conformitatea producției, precizate în secțiunea 4 și în Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament, în regulamentul CEE-ONU sau în codul OCDE relevant.

5.5.

În cazul în care, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, se constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt timp posibil.

5.6.

În cazul în care Regulamentul (UE) nr. 167/2013 impune conformitatea cu regulamentele CEE-ONU sau permite să se utilizeze rapoartele de încercare complete emise pe baza codurilor standard OCDE, ca alternativă la cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul acestui regulament, producătorul poate alege să aplice dispozițiile prezentei anexe ca alternativă la cerințele de conformitate a producției din respectivele regulamente CEE-ONU sau din codurile OCDE. Totuși, în cazul în care se aplică punctele 4.5 sau 4.6, trebuie îndeplinite în mod satisfăcător toate cerințele separate de conformitate a producției cuprinse în regulamentele CEE-ONU sau în codurile OCDE până când autoritatea de omologare decide că a fost restabilită conformitatea producției.

ANEXA V

Cerințe aplicabile accesului la informațiile privind reparațiile și întreținerea

LISTA APENDICELOR

Numărul apendicelui

Titlul apendicelui

Pagina

1

Accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

26

2

Informații relevante pentru dezvoltarea dispozitivelor generice de diagnosticare

28

1.   Definiție

În sensul prezentei anexe se aplică următoarea definiție: „accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor” înseamnă disponibilitatea tuturor informațiilor privind OBD și privind reparațiile și întreținerea necesare pentru inspecția, diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service sau repararea vehiculului.

2.   Respectarea cerințelor procedurii de omologare de tip cu privire la accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

2.1.

Producătorul asigură respectarea cerințelor tehnice prezentate în prezenta anexă privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.2.

Autoritățile de omologare acordă omologarea de tip doar după ce primesc de la producător un certificat privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.3.

Certificatul privind accesul la informațiile referitoare la OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor reprezintă o dovadă a conformității cu dispozițiile de la capitolul XV din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.4.

Certificatul privind accesul la informațiile referitoare la OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor este întocmit conform modelului menționat în articolul 53 alineatul (8) paragraful 3 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

3.   Tarife de acces

În afară de accesul în funcție de durată descris la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorii pot oferi și acces în funcție de tranzacții, caz în care tarifele se stabilesc în funcție de numărul de tranzacții și nu de durata acordată a accesului. În cazul în care producătorii oferă sisteme de acces atât în funcție de durată, cât și în funcție de numărul de tranzacții, reparatorii independenți pot opta pentru sistemul de acces preferat, fie pentru cel în funcție de timp, fie pentru cel în funcție de tranzacții.

4.   Piesele de schimb, dispozitivele de diagnosticare și echipamentul de încercare

4.1.

În contextul articolului 53 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorul pune următoarele informații la dispoziția părților interesate pe baza unor acorduri individuale, cu aplicarea principiului de la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, și furnizează detalii de contact pe site-ul său internet:

4.1.1.

informații relevante pentru dezvoltarea componentelor de schimb care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a sistemului OBD;

4.1.2.

informații relevante pentru a permite elaborarea instrumentelor generice de diagnosticare, astfel cum sunt menționate în apendicele 2.

4.2.

În sensul punctului 4.1.1, elaborarea componentelor de schimb nu trebuie să fie restricționată de niciuna dintre următoarele situații:

4.2.1.

lipsa informațiilor pertinente;

4.2.2.

cerințele tehnice referitoare la strategiile de indicare a disfuncționalităților, atunci când se depășesc pragurile OBD sau în cazul în care sistemul OBD nu este capabil să îndeplinească cerințele de bază de monitorizare OBD din prezentul regulament;

4.2.3.

modificări specifice privind modul de tratare a informațiilor OBD, astfel încât să se poată evalua independent funcționarea vehiculului cu carburanți lichizi sau gazoși;

4.2.4.

omologarea de tip a vehiculelor alimentate cu carburanți gazoși care conțin un număr limitat de deficiențe minore.

4.3.

În sensul punctului 4.1.2, atunci când producătorii folosesc instrumente de diagnosticare și încercare în conformitate cu standardele ISO 22900-2:2009 Interfețe de comunicare modulare pentru vehicule (MVCI) și ISO 22901-2:2011 Schimburi deschise de date pentru diagnosticare (ODX) în rețelele proprii de franciză, fișierele ODX trebuie să fie accesibile operatorilor independenți prin site-ul internet al producătorului.

5.   Omologare de tip în mai multe etape

5.1.

În cazul omologării de tip în mai multe etape, astfel cum este definită la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, producătorul final este responsabil de asigurarea accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa sau etapele sale de fabricație și legătura cu etapa/etapele precedentă/precedente.

5.2.

În plus, producătorul final trebuie să ofere pe site-ul său următoarele informații operatorilor independenți:

5.2.1.

adresa site-ului producătorului sau producătorilor responsabili pentru etapa/etapele anterioară/anterioare;

5.2.2.

numele și adresa tuturor producătorilor responsabili pentru etapa (etapele) anterioară (anterioare);

5.2.3.

numărul (numerele) de omologare de tip din etapa (etapele) anterioară (anterioare);

5.2.4.

numărul motorului.

5.3.

Producătorii responsabili pentru o etapă sau pentru anumite etape ale omologării de tip sunt responsabili de furnizarea prin site-urile lor de internet a accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa/etapele omologării de tip pentru care sunt responsabili și legătura cu etapa/etapele precedentă/precedente.

5.4.

Producătorul responsabil de o anumită etapă sau de anumite etape ale omologării de tip trebuie să furnizeze următoarele informații către producătorul responsabil de următoarea etapă:

5.4.1.

certificatul de conformitate referitor la etapa/etapele de care răspunde;

5.4.2.

certificatul privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv apendicele acestuia;

5.4.3.

numărul omologării de tip corespunzător etapei/etapelor de care răspunde;

5.4.4.

documentele menționate la punctele 5.4.1, 5.4.2 și 5.4.3, furnizate de producătorul sau producătorii implicați în etapa sau etapele anterioare.

5.5.

Fiecare producător autorizează producătorul responsabil de următoarea etapă să transmită documentele furnizate producătorilor responsabili de toate etapele ulterioare și de etapa finală.

5.6.

În plus, pe bază de contract, producătorul responsabil de o anumită etapă sau de anumite etape ale omologării de tip:

5.6.1.

furnizează producătorului responsabil de următoarea etapă acces la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile privind interfața corespunzătoare etapei/etapelor de care răspunde;

5.6.2.

furnizează, la cererea unui producător responsabil de următoarea etapă a omologării de tip, acces la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile privind interfața corespunzătoare etapei/etapelor de care răspunde.

5.7.

Un producător, inclusiv producătorul final, poate percepe taxe în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 doar în legătură cu etapa/etapele de care răspunde.

5.8.

Un producător, inclusiv producătorul final, nu percepe taxe pentru furnizarea informațiilor referitoare la adresa de internet sau la datele de contact ale oricărui alt producător.

6.   Micii producători

6.1.

Producătorii trebuie să asigure accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor într-o manieră ușor accesibilă și, totodată, în mod nediscriminatoriu față de conținutul furnizat sau de accesul oferit distribuitorilor și reparatorilor autorizați în conformitate cu articolul 53 alineatul (13) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, în cazul în care producția anuală mondială a unui tip de vehicul vizat de acest regulament este mai mică de:

(a)

pentru categoria T: 200 de vehicule;

(b)

pentru categoria C: 80 de vehicule;

(c)

pentru categoria R: 400 de vehicule;

(d)

pentru categoria S: 200 de vehicule.

Pentru un tip de sistem, componentă sau unitate tehnică separată care intră sub incidența respectivului regulament, cifra relevantă în sensul prezentei dispoziții reprezintă 250 de unități.

6.2.

Lista cuprinzând vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care fac obiectul dispozițiilor de la punctul 1 trebuie publicată pe site-ul producătorului care cuprinde informațiile referitoare la reparare și întreținere.

6.3.

Autoritatea de omologare trebuie să informeze Comisia cu privire la fiecare omologare de tip acordată micilor producători.

7.   Respectarea obligațiilor privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

7.1.

O autoritatea de omologare poate, în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei plângeri sau a unei evaluări efectuate de serviciul tehnic, să verifice respectarea de către producător a obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 167/2013, al prezentului regulament și conform condițiilor din certificatul privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

7.2.

Atunci când o autoritate de omologare constată faptul că producătorul nu și-a îndeplinit obligațiile privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip aferentă trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația.

7.3.

Aceste măsuri pot să includă retragerea sau suspendarea omologării de tip, amenzi sau alte măsuri adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

7.4.

Dacă un operator independent sau o asociație comercială reprezentând operatorii independenți depune o plângere la autoritatea de omologare, autoritatea efectuează un audit pentru a verifica respectarea de către producător a obligațiilor privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

7.5.

Atunci când efectuează auditul, autoritatea de omologare poate solicita unui serviciu tehnic sau oricărui expert independent să efectueze o evaluare pentru a verifica dacă aceste obligații sunt respectate.

7.6.

În cazul în care informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și repararea și întreținerea vehiculelor nu sunt disponibile la momentul cererii de omologare de tip, producătorul furnizează aceste informații în termen de șase luni de la data omologării de tip.

7.7.

În cazul în care vehiculul este introdus pe piață la mai mult de șase luni de la data omologării de tip, trebuie furnizate informațiile privind data la care vehiculul este introdus pe piață.

7.8.

Pe baza unui certificat completat privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare poate presupune că producătorul a pus în aplicare măsuri și proceduri satisfăcătoare în vederea accesului la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, cu condiția să nu existe plângeri depuse și producătorul să furnizeze certificatul în termenul prevăzut la punctul 7.7.

7.9.

Dacă certificatul de conformitate nu este furnizat în termenul respectiv, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea.

8.   Informații necesare pentru acordarea accesului operatorilor independenți la alte zone decât zonele de securitate

8.1.

Pentru accesul la orice informație referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor, altele decât cele referitoare la zonele de securitate ale vehiculului, cerințele de înregistrare pentru accesarea paginii de internet a producătorului de către un operator independent privesc doar datele necesare pentru confirmarea metodei de plată a informațiilor.

9.   Informații necesare pentru acordarea accesului operatorilor independenți la zonele de securitate

9.1.

Pentru accesul la orice informație referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor care se referă la accesul la zonele de securitate ale vehiculului, operatorul independent este agreat și autorizat în acest scop pe baza unor documente care demonstrează că desfășoară o activitate economică legală și că nu a fost condamnat pentru fapte penale relevante în acest sens.

9.2.

Operatorii independenți primesc acces la caracteristicile de securitate ale vehiculului folosite de distribuitorii autorizați și de atelierele de reparații sub protecția unei tehnologii de securitate, astfel încât schimbul de date să se efectueze cu garantarea confidențialității, integrității și a protecției împotriva reproducerii.

9.3.

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 specifică parametrii pentru îndeplinirea acestor cerințe în conformitate cu tehnologia cea mai avansată.

9.4.

Pentru informațiile privind accesul la zonele de securitate ale vehiculului, operatorul independent prezintă un certificat ISO 20828:2006 pentru identificarea sa și a organizației de care aparține. La rândul său, producătorul răspunde cu un certificat ISO 20828:2006 pentru a-i confirma operatorului independent permisiunea de a accesa o pagină de internet legitimă a producătorului în cauză. Ambele părți păstrează un jurnal al tranzacțiilor de acest tip, în care indică vehiculele și schimbările efectuate asupra lor în temeiul acestei prevederi.

Apendicele 1

Accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor

1.   Introducere

1.1.

Prezentul apendice stabilește cerințele tehnice privind accesul la informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.   Cerințe

2.1.

Producătorul furnizează informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculului folosind doar formate de text și grafice deschise sau formate care pot fi vizualizate sau imprimate folosind doar programe informatice standard disponibile gratuit și ușor de instalat, care se deschid pe sistemele de operare ale calculatoarelor larg utilizate.

2.1.1.

Informațiile referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor și la repararea și întreținerea vehiculelor disponibile pe internet respectă normele comune menționate la articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.1.2.

Dacă este posibil, cuvintele-cheie din metadate trebuie să fie în conformitate cu ISO 15031-2:2010. Astfel de informații trebuie să fie disponibile permanent, cu excepția cazurilor când paginile de internet se închid pentru întreținere.

2.1.3.

Persoanele care cer dreptul de a copia sau republica informațiile trebuie să negocieze direct cu producătorul în cauză.

2.1.4.

Trebuie să fie disponibile și informații privind materialele de formare, însă acestea pot fi prezentate și prin alte medii decât paginile de internet.

2.2.

Informațiile privind toate piesele vehiculului, cu care vehiculul, astfel cum este identificat prin model și serie sau prin numărul de identificare al vehiculului (VIN) și prin orice alte criterii, cum ar fi ampatamentul, puterea motorului, tipul de finisaj sau opțiunile, este echipat din fabrică și care pot fi înlocuite cu piese de schimb propuse de către producătorul vehiculului reparatorilor sau distribuitorilor lui autorizați sau unor părți terțe prin intermediul unei trimiteri la numărul pieselor originale, se pun la dispoziție într-o bază de date ușor accesibilă operatorilor independenți.

2.3.

Baza de date în cauză sau una într-un format alternativ accesibil cuprinde VIN, numărul pieselor originale, denumirile pieselor originale, indicațiile de valabilitate (data de începere și cea de expirare a valabilității), indicațiile privind montarea și, dacă este cazul, caracteristicile structurale.

2.4.

Informațiile din baza de date sau din formatele alternative accesibile se actualizează în mod regulat. Actualizările includ în special toate modificările aduse vehiculelor individuale după producția lor, dacă această informație se comunică distribuitorilor autorizați.

2.5.

Reprogramarea unităților de control, de exemplu pentru recalibrare după o reparație sau pentru încărcarea programului de operare pe o unitate de control electronic (ECU), pentru recodarea sau pentru reinițializarea componentelor sau pieselor de schimb, trebuie să permită utilizarea unui material care nu face obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală.

2.5.1.

Reprogramarea se efectuează în conformitate cu ISO 22900-2, SAE J2534 sau TMC RP1210 cel târziu începând cu 1.1.2018.

Această dată se stabilește la 1.1.2020:

pentru producătorii de vehicule din categoriile R și S;

pentru producătorii de vehicule din categoriile T și C al căror volum de producție este mai mic decât limitele precizate la punctul 6.1 din prezenta anexă;

pentru producătorii de sisteme, componente și unități tehnice separate al căror volum de producție este mai mic decât limitele precizate la punctul 6.1 din prezenta anexă.

2.5.2.

Pentru sistemele de informații și divertisment (infotainment, de exemplu, sistemele de navigație, telefoanele) se poate folosi și o interfață ethernet, prin cablu serial sau rețea locală (LAN), precum și medii alternative, cum ar fi compact-discurile (CD), discurile digitale versatile (DVD) sau memoriile în stare solidă, însă cu condiția să nu fie necesară utilizarea unui software de comunicare (de exemplu, drivere sau plug-in-uri) și a unui echipament care fac obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală. Pentru validarea compatibilității aplicației specifice a producătorului cu interfețele de comunicare ale vehiculului (VCI) conforme cu standardele ISO 22900-2, SAE J2534 sau TMC RP1210B, producătorul oferă fie validarea unor VCI care au fost dezvoltate în mod independent, fie informațiile și, sub formă de împrumut, orice hardware special de care are nevoie producătorul de VCI pentru a realiza el însuși această validare. Taxelor percepute pentru o astfel de validare sau pentru informații și hardware li se aplică condițiile de la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.5.3.

Până când un producător de vehicule pune în aplicare aceste standarde, el trebuie să pună la dispoziție informații protejate (de exemplu, informații referitoare la protocol, metoda de procesare, codurile de identificare) privind modul de reprogramare a unei unități de control.

2.5.4.

Pentru a asigura comunicarea internă în vehicul și comunicarea între ECU la bordul vehiculului și instrumentele sistemului de diagnosticare, se aplică următoarele standarde: SAE J1939, ISO 11783, ISO 14229 sau ISO 27145. ISO 27145 se aplică în combinație cu ISO 15765-4 sau ISO 13400.

2.5.5.

Atunci când un producător recomandă o combinație între un tip de tractor și un vehicul din categoria R sau S sau invers, acesta trebuie să furnizeze operatorilor independenți informații privind OBD ale vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește interconectivitatea celor două vehicule. Aceste informații pot fi, de asemenea, furnizate prin intermediul unui site internet creat în comun de câțiva producători sau de un consorțiu de producători dacă acest site este în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, astfel cum se indică în considerentul 23 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.6.

Pe paginile de internet ale producătorilor care conțin informațiile referitoare la reparații sunt indicate numerele omologărilor de tip pentru fiecare model în parte.

2.7.

Pentru accesul la paginile lor de internet care conțin informațiile referitoare la reparații și întreținere, producătorii percep taxe rezonabile și proporționale, în funcție de tipul de acces: pe oră, pe zi, pe lună, pe an sau, dacă este cazul, pe tranzacție.

Apendicele 2

Informații relevante pentru elaborarea dispozitivelor generice de diagnosticare

1.   Informații solicitate pentru fabricarea dispozitivelor de diagnosticare

În scopul de a facilita furnizarea de dispozitive generice de diagnosticare pentru reparatorii de mai multe mărci de vehicule, producătorii de vehicule trebuie să pună la dispoziție informațiile menționate la punctele 1.1, 1.2 și 1.3 prin intermediul paginilor proprii de internet care conțin informații referitoare la repararea vehiculelor. Aceste informații trebuie să includă toate funcțiile dispozitivelor de diagnosticare, precum și toate legăturile internet către informațiile referitoare la reparare și către instrucțiunile pentru remedierea defecțiunilor tehnice. Se pot aplica taxe rezonabile pentru accesul la aceste informații.

1.1.   Informații referitoare la protocolul de comunicare

Se solicită următoarele informații, clasificate în funcție de marca, modelul și varianta vehiculului sau în funcție de alte criterii, precum numărul VIN sau identificarea vehiculelor și a sistemelor:

(a)

orice sistem suplimentar de informații privind protocolul de comunicare pentru a permite diagnosticarea completă, în plus față de standardele prezentate la punctul 4.7.3 din anexa 9B la Regulamentul CEE-ONU nr. 49, inclusiv orice informație suplimentară despre protocoale pentru hardware sau software, identificarea parametrilor, funcțiile de transfer, cerințele de menținere activă („keep alive”) sau condițiile de abatere;

(b)

detalii despre modul în care se obțin și se interpretează toate codurile de avarie care nu sunt în conformitate cu standardele prezentate la punctul 4.7.3 din anexa 9B la Regulamentul CEE-ONU nr. 49;

(c)

o listă cu toți parametrii datelor disponibile în timp real, inclusiv informații cu privire la scalare și acces;

(d)

o listă cu toate testele funcționale disponibile, inclusiv privind activarea sau controlul dispozitivelor și mijloacele de punere în funcțiune a acestora;

(e)

detalii despre modul în care se pot obține toate informațiile despre componente și despre starea lor, marcajele temporare, codurile de eroare la diagnosticare (DTC) în curs și cadrele inactive;

(f)

restabilirea parametrilor de învățare adaptivă, codificarea variantelor, reglajul componentelor de schimb și preferințele clienților;

(g)

identificarea ECU și codificarea variantelor;

(h)

detalii despre modul de restabilire a luminilor de avarie;

(i)

amplasarea conectorului de diagnosticare și detalii despre conector;

(j)

identificarea codului motorului.

1.2.   Încercarea componentelor monitorizate de OBD și diagnosticarea acestora

Se solicită următoarele informații:

(a)

o descriere a încercărilor pentru a confirma funcționalitatea acesteia, la nivelul componentei sau la nivelul cablurilor;

(b)

procedura de încercare, inclusiv parametrii încercării și informații despre componentă;

(c)

detalii despre conectare, inclusiv intrarea și ieșirea minimă și maximă și valorile de transmisie și de încărcare;

(d)

valorile preconizate în anumite condiții de conducere, inclusiv la ralanti;

(e)

valorile electrice pentru componentă în stările statice și dinamice ale acesteia;

(f)

valorile în modul de avarie pentru fiecare dintre scenariile de mai sus;

(g)

secvențe de diagnosticare a modului de avarie, inclusiv arborii de defectare și eliminarea diagnosticării direcționate.

1.3.   Informații solicitate pentru efectuarea reparațiilor

Se solicită următoarele informații:

(a)

inițializarea ECU și inițializarea componentei (în cazul în care se montează piese de schimb);

(b)

inițializarea noii ECU sau înlocuirea ECU, după caz, folosind tehnici de (re-) programare de trecere.

ANEXA VI

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări dinamice) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (ÎNCERCĂRI STATICE) (1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau bară de siguranță), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care este expus conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin asigurarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabilă să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții

Planul median al roții este echidistant față de cele două plane care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două plane, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planele verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite mai sus, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; poziția scaunului și reglarea pentru încercare

1.5.1.   Punctul index al scaunului (PIS) (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995.

1.5.2.   Poziția scaunului și reglarea pentru încercare

1.5.2.1.

În cazul în care înclinarea spătarului și a șezutului scaunului este reglabilă, acestea trebuie reglate astfel încât punctul index al scaunului să se afle în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

1.5.2.2.

În cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătatea cursei, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către producătorul scaunului.

1.5.2.3.

În cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Plan de referință

Spațiul liber este reprezentat în figurile 3.8-3.10 și în tabelul 3.3. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și care trece prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție în caz de răsturnare. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.10 de mai jos și este limitat de următoarele plane, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul, când este reglabil, reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate (2), iar volanul, când este reglabil, reglat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului (PIS), linia B1B2 fiind situată la (ah – 10) mm în spatele PIS;

1.6.2.2.

un plan înclinat G1 G2 I2 I1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2, cât și punctul cel mai din spate al spătarului scaunului;

1.6.2.3.

o suprafață cilindrică A1 A2 I2 I1, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 mm și fiind tangențială la planele definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.4.

o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 mm și prelungindu-se cu 400 mm în față și fiind tangențială la planul definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, de-a lungul liniei B1B2;

1.6.2.5.

un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, adiacent suprafeței definite la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial la suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus;

1.6.2.6.

un plan vertical D1 E1 E2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului;

1.6.2.7.

un plan orizontal E1 F1 F2 E2 care trece printr-un punct situat la (90 – av) mm sub punctul index al scaunului (PIS);

1.6.2.8.

o suprafață G1 F1 F2 G2, dacă este necesar, curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei;

1.6.2.9.

planele verticale J1 E1 F1 G1 H1 și J2 E2 F2 G2 H2. Aceste plane verticale se prelungesc în sus de la planul E1 F1 F2 E2 cu 300 mm; distanțele E1 E0 și E2 E0 trebuie să fie de 250 mm;

1.6.2.10.

planele paralele A1 B1 C1 D1 J1 H1 I1 și A2 B2 C2 D2 J2 H2 I2, înclinate astfel încât marginea superioară a planului pe latura pe care se aplică forța să fie de cel puțin 100 mm de la planul de referință vertical.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoarele cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este zona formată din cele două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să pătrundă în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste puncte index ale scaunului diferite.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.6.4.3.

Scaunul opțional nu înseamnă un scaun pentru o persoană în afară de conducătorul auto și de unde tractorul nu poate fi controlat. PIS nu se determină, deoarece definiția spațiului liber este în funcție de scaunul conducătorului auto.

1.7.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare și, în cazul tractoarelor cu pneuri, fără lest lichid în pneuri. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.8.   Toleranțe admise la măsurare

Distanța

± 0,5 mm

Forța

± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)

Masa

± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

Presiunea pneurilor

± 5,0 %

Unghiul

± 0,1°

1.9.   Simboluri

ah

(mm)

Jumătate din reglajul orizontal al scaunului

av

(mm)

Jumătate din reglajul vertical al scaunului

E

(J)

Energia de intrare în timpul încercării

F

(N)

Forța de măsurare a sarcinii statice

H

(mm)

Înălțimea de ridicare a centrului de greutate a pendulului

I

(kg.m2)

Momentul inerției pe axa spate, exceptând roțile utilizate pentru calcularea energiei de coliziune din spate

L

(mm)

Ampatamentul utilizat pentru calcularea energiei de coliziune din spate

M

(kg)

Masa utilizată la calcularea energiei și a forțelor de strivire

2.   Sfera de aplicare

2.1.   Prezenta anexă se aplică în cazul tractoarele care au cel puțin două osii pentru roți cu suspensie pneumatică cu sau fără șenile și cu o masă fără lest a tractorului mai mare de 600 kg, dar în general mai mică de 6 000 kg.

2.2.   Ecartamentul minim dintre roțile posterioare trebuie să fie, în general, mai mare de 1 150 mm. Se admite că pot exista modele de tractoare, cum ar fi tractoare pentru tuns iarba, tractoare înguste pentru podgorii, tractoare mici utilizate în clădiri cu spațiul liber limitat în partea superioară sau în livezi, tractoare cu garda la sol mare și utilaje forestiere speciale, cum ar fi troliurile de corhănit și transportoarele, cărora nu li se aplică prezenta anexă.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.   Structura de protecție poate fi fabricată de producătorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, stațiile de încercare pot certifica faptul că încercările sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față (a se vedea punctul 3.6 de mai jos: Extinderea la alte modele de tractoare). Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.   Structura de protecție supusă încercării dinamice trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe modelul de tractor pentru care este încercată. Tractorul prezentat trebuie să fie complet și în stare de funcționare.

3.1.3.   În cazul în care este vorba de un tractor „tandem”, se utilizează masa versiunii standard a părții pe care este montată structura de protecție.

3.1.4.   O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură, poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. De obicei, conducătorul demontează această structură în perioada temperaturilor ridicate. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al flapsurilor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării.

Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia.

Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa producătorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție sau dimensiunile acesteia pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării, nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.5.   Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparate și condiții de încercare

3.2.1.   Structura trebuie să fie lovită de un ciocan care acționează ca un pendul și supusă unei încercări de strivire din față și din spate.

3.2.2.   Masa ciocanului pendul (figura 3.1) trebuie să fie de 2 000 kg. Suprafața de impact a acestuia trebuie să aibă dimensiunile de 680 × 680 mm ± 20. Ciocanul pendul trebuie să fie construit astfel încât poziția centrului său de greutate să fie constantă (de exemplu, cu bare de fier fixate în ciment). Acesta este suspendat de un punct de pivotare la aproximativ 6 m deasupra podelei, în așa fel încât înălțimea pendulului să poată fi ajustată cu ușurință și în condiții de siguranță.

3.2.3.   Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor pe roțile din față, prima lovitură se efectuează pe partea din spate a structurii. Aceasta este urmată de o încercare de strivire, tot în partea din spate a structurii. A doua lovitură se efectuează pe partea din față, iar a treia pe lateral. La final se efectuează o a doua încercare de strivire în partea din față.

Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor pe roțile din față, prima lovitură se efectuează pe partea din spate a structurii, iar a doua lovitură pe lateral. Aceasta trebuie urmată de cele două încercări de strivire, în primul rând în spate și apoi în față.

3.2.4.   Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), prima lovitură trebuie să fie longitudinală la extremitatea cea mai grea (cu mai mult de 50 % din masa tractorului): Acesta este urmată de o încercare de strivire la aceeași extremitate. A doua lovitură se efectuează la extremitatea opusă, iar a treia pe lateral. La final se efectuează o a doua încercare de strivire la extremitatea mai ușoară.

3.2.5.   Se alege o configurație cu ecartamentul roților posterioare astfel încât structura să nu fie în niciun fel susținută de pneuri pe parcursul încercărilor. Această dispoziție poate să nu fie luată în considerare dacă există un astfel de suport când roțile sunt în configurația cu ecartamentul cel mai larg.

3.2.6.   Latura tractorului pe care se efectuează lovitura laterală trebuie să fie cea care, în opinia stației de încercare, poate prezenta cea mai mare deformare. Lovitura în spate trebuie să fie pe colțul opus loviturii laterale, iar cea frontală trebuie să lovească colțul cel mai apropiat de lovitura laterală. Lovitura pe spate se aplică la două treimi din distanța de la planul median al tractorului la planul vertical care atinge extremitatea exterioară a structurii. Cu toate acestea, în cazul în care o curbură în partea din spate a structurii începe la mai puțin de două treimi din distanța de la centru, lovitura se aplică la începutul curbei, și anume în punctul în care această curbă este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului.

3.2.7.   În cazul în care pe parcursul încercării se deplasează sau se rup cabluri de fixare, cale sau suporți, încercarea trebuie reluată.

3.3.   Încercările la impact

3.3.1.   Impact posterior (figurile 3.2.a și 3.2.b)

3.3.1.1.   Impactul posterior nu este necesar pentru tractoarele care au cel puțin 50 % din masă (așa cum a fost definită anterior) pe roțile din față.

3.3.1.2.   Tractorul trebuie să fie plasat în raport cu pendulul astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție atunci când suprafața care lovește și lanțurile de susținere să fie la un unghi de 20° față de verticală, cu excepția cazului în care, în timpul deformării, structura formează la punctul de contact un unghi mai mare cu verticala. În acest caz, suprafața de lovire se ajustează paralel cu partea laterală a structurii la punctul de contact în momentul de deformare maximă cu un suport suplimentar, lanțurile de susținere rămânând în unghi de 20° față de verticală. Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei basculări a tractorului în spate, adică în mod normal pe latura superioară. Înălțimea pendulului trebuie reglată astfel încât acesta să nu aibă nicio tendință de a se roti în jurul punctului de contact.

3.3.1.3.   Tractorul se ancorează la sol cu cabluri. Punctele de ancorare a cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele osiei spate și la 1,5 m în fața osiei față. Trebuie să existe două cabluri de fixare pe fiecare osie, câte unul pe fiecare parte a planului median al tractorului. Cablurile de fixare trebuie să fie din oțel cu diametrul de 12,5-15 mm și cu o rezistență la tracțiune de 1 100-1 260 MPa. Pneurile tractorului trebuie umflate, iar cablurile strânse astfel încât presiunile și deformările să corespundă celor din tabelul 3.1 de mai jos.

După tensionarea cablurilor, se blochează o bârnă de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, sprijinită solid de acestea.

3.3.1.4.   Pendulul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea H a centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact, având o valoare dată de una dintre următoarele două formule, la alegerea producătorului:

Formula sau Formula

3.3.1.5.   Pendulul este eliberat și poate astfel să lovească structura. Mecanismul de declanșare rapidă trebuie să fie plasat astfel încât să nu încline greutatea față de cablurile de fixare care o sprijină în momentul deblocării.

Tabelul 3.1

Presiunile pneurilor

 

Presiunile pneurilor

kPa (3)

Deformare

mm

Tractoare cu tracțiune integrală cu roțile din față și din spate de aceeași dimensiune:

Față

100

25

Spate

100

25

Tractoare cu tracțiune integrală cu roți frontale mai mici decât roțile spate:

Față

150

20

Spate

100

25

Tractoare cu două roți motoare:

Față

200

15

Spate

100

25

3.3.2.   Impact frontal (figurile 3.3.a și 3.3.b)

3.3.2.1.   Această încercare se efectuează în același mod ca cea pentru impactul posterior. Cablurile de fixare trebuie să fie aceleași, însă bârna de lemn trebuie să fie în spatele roților posterioare. Înălțimea de cădere a centrului de greutate a pendulului este dată de următoarea formulă:

Formula

3.3.2.2.   Punctul de impact este situat pe partea structurii de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, parte situată în mod normal în vârful colțului din față.

3.3.3.   Impact lateral (figura 3.4)

3.3.3.1.   Tractorul trebuie să fie plasat în raport cu pendulul astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție atunci când suprafața care lovește și cablurile de susținere sunt în poziție verticală, cu excepția cazului în care, în timpul deformării, structura formează la punctul de contact un unghi cu alt plan decât cel vertical. În acest caz, suprafața de lovire se ajustează astfel încât să fie aproximativ paralelă cu structura în punctul de contact în momentul de deformare maximă. Această ajustare se efectuează cu un suport suplimentar, cablurile rămânând verticale în momentul impactului. Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal pe latura superioară.

3.3.3.2.   În afara cazului în care este sigur că un alt element situat pe această latură va lovi primul solul, punctul de impact trebuie să fie situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului situat cu 60 mm în fața punctului index al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal. Înălțimea pendulului trebuie reglată astfel încât acesta să nu aibă nicio tendință de a se roti în jurul punctului de contact.

3.3.3.3.   Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil, punctul de impact se află în planul perpendicular pe planul median al tractorului, situat la mijlocul distanței dintre două puncte index ale scaunului.

3.3.3.4.   Roțile din spate ale tractorului de pe latura care urmează să fie lovită trebuie să fie ancorate la sol. Tensiunea în cablurile de fixare se stabilește ca în cazul impactului posterior. După tensionarea cablurilor de fixare, o bârnă cu secțiunea de 150 × 150 mm trebuie fixată pe partea roților din spate opusă loviturii și sprijinită solid de pneu. Se fixează o bârnă pe post de cală în această roată și se atașează pe sol astfel încât să rămână strâns lipită de pneu în timpul impactului. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, atunci când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 25-40° față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea este egală cu de două până la de trei ori grosimea ei.

3.3.3.5.   Pendulul trebuie tras în spate, ca în încercările precedente, astfel încât diferența dintre înălțimea centrului său de greutate înaintea momentului impactului și cea la momentul impactului să corespundă valorii H determinate prin următoarea formulă:

Formula

3.3.3.6.   În timpul încercării de impact lateral, se înregistrează diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă la o înălțime de (810 + av) deasupra punctului index al scaunului. Acest lucru se poate realiza cu un dispozitiv cu un inel mobil fixat pe o tijă orizontală. O extremitate a tijei se atașează la capătul superior al structurii, iar cealaltă trebuie să treacă printr-o gaură din bara verticală atașată la șasiul tractorului. Inelul se sprijină de bara verticală atașată la șasiul tractorului înainte de lovitură, iar distanța dintre inel și bară după ciocnire va da diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă.

3.4.   Încercările de strivire

Poate fi necesară ancorarea părții frontale a tractorului în timpul efectuării încercării în partea din spate. Se plasează suporți sub osii, astfel încât pneurile să nu suporte forța de strivire. Traversa utilizată are o lățime de aproximativ 250 mm și trebuie să fie conectată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale (figura 3.5).

3.4.1.   Strivirea posterioară (figurile 3.6.a și 3.6.b)

3.4.1.1.   Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

F = 20 M

Această forță trebuie menținută timp de 5 secunde după încetarea oricărei mișcări a structurii de protecție care poate fi percepută vizual.

3.4.1.2.   Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 3.7.a și 3.7.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Se aplică forța de strivire F.

3.4.2.   Strivire frontală (figurile 3.6.a și 3.6.b)

3.4.2.1.   Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

F = 20 M

Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări a structurii de protecție care poate fi percepută vizual.

3.4.2.2.   Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 3.7.a și 3.7.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Se aplică forța de strivire F.

3.5.   Condiții de acceptare

3.5.1.   Structura și tractorul se examinează vizual pentru crăpături și fisuri după fiecare etapă a încercării. Pentru ca structura să treacă încercarea, trebuie respectate următoarele condiții:

3.5.1.1.

nu trebuie să existe fisuri în elementele structurale, componentele de fixare sau părțile tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție (cu excepția celor descrise la punctul 3.5.1.3 de mai jos);

3.5.1.2.

nu trebuie să existe fisuri în punctele de sudură care contribuie la rezistența structurii de protecție sau a componentelor de fixare. Această condiție nu se aplică în mod normal punctelor de sudură utilizate pentru montarea panourilor de capitonare;

3.5.1.3.

fisurile de absorbție a energiei în structurile de tablă sunt acceptabile, cu condiția ca stația de încercare să fi stabilit, în urma unei evaluări, că nu au redus semnificativ rezistența la deformare a structurii de protecție. Fisurile elementelor din tablă provocate de muchiile ciocanului se ignoră;

3.5.1.4.

forța necesară trebuie să fie menținută în ambele încercări de strivire;

3.5.1.5.

diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă în încercarea de impact lateral nu trebuie să depășească 250 mm (figura 3.11);

3.5.1.6.

nicio parte nu trebuie să pătrundă în spațiul liber în cursul niciunei etape a încercărilor. Nicio parte nu trebuie să lovească scaunul în timpul încercărilor. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.5.1.7.

Pentru tractoarele articulate, se presupune că planele mediane ale celor două părți coincid.

3.5.2.   Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare de strivire. În acest scop, înaintea începerii încercării, trebuie să se înregistreze poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. Apoi se înregistrează orice deplasare a principalelor elemente ale structurii lovite în timpul încercărilor, precum și orice schimbare a înălțimii elementelor anterioare și posterioare ale acoperișului.

3.6.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.6.1.   [nu se aplică]

3.6.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.6.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările de impact și de strivire nu trebuie efectuate pe fiecare model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.6.2.1.1-3.6.2.1.5 de mai jos:

3.6.2.1.1.

structura este identică celei care a fost supusă încercării;

3.6.2.1.2.

energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %. Limita de 5 % se aplică, de asemenea, în cazul extinderilor privind înlocuirea roților cu șenile pe același tractor;

3.6.2.1.3.

metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice;

3.6.2.1.4.

toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de roți și capota, trebuie să fie identice;

3.6.2.1.5.

poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția relativă a acesteia pe tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.6.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.6.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie):

3.6.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.6.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție pe tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip:

3.6.2.2.2.1.

nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare;

3.6.2.2.2.2.

rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă deformarea măsurată după fiecare încercare la impact nu se abate cu mai mult de ± 7 % față de deformarea măsurată după fiecare încercare la impact și consemnată în cadrul raportului inițial;

3.6.2.2.2.3.

același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost testate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.6.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.6.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.7.   [nu se aplică]

3.8.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.8.1.   Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.8.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

Tabelul 3.2

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei

Energia la

Energia la

 

– 30 °C

– 20 °C

mm

J

J (5)

10 × 10 (4)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (4)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (4)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

10 × 3

6

15

10 × 2,5 (4)

5,5

14

3.8.2.1.   Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.8.2.2.   Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.8.2.3 de mai jos.

3.8.2.3.   Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 3.2. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință. Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură redusă.

3.8.2.4.   Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 3.2 pe care o permite materialul.

3.8.2.5.   Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 3.2.

3.8.2.6.   Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.8.2.7.   Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

3.9.   [nu se aplică]

Figura 3.1

Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie

(Dimensiuni în mm)

Image

Figura 3.2

Metodă de impact din spate

Figura 3.2.a

Cabină de protecție

Image

Figura 3.2.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 3.3

Metodă de impact din față

Figura 3.3.a

Cabină de protecție

Image

Figura 3.3.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 3.4

Metodă de impact lateral

Image

Figura 3.5

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Image

Figura 3.6

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față

Figura 3.6.a

Cabină de protecție

Image

Figura 3.6.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 3.7

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 3.7.a

Cabină de protecție

Image

Figura 3.7.b

Bară de siguranță spate

Image

Tabelul 3.3

Dimensiunile spațiului liber

Dimensiuni

mm

Observații

A1 A0

100

minimă

B1 B0

100

minimă

F1 F0

250

minimă

F2 F0

250

minimă

G1 G0

250

minimă

G2 G0

250

minimă

H1 H0

250

minimă

H2 H0

250

minimă

J1 J0

250

minimă

J2 J0

250

minimă

E1 E0

250

minimă

E2 E0

250

minimă

D0 E0

300

minimă

J0 E0

300

minimă

A1 A2

500

minimă

B1 B2

500

minimă

C1 C2

500

minimă

D1 D2

500

minimă

I1 I2

500

minimă

F0 G0

 

I0 G0

în funcție de

C0 D0

tractor

E0 F0

 

Figura 3.8

Spațiu liber

Notă:

pentru dimensiuni, a se vedea tabelul 3.3 de mai sus.

Image

Figura 3.9

Spațiu liber

Figura 3.9.a

Vedere laterală secțiune în planul de referință

Figura 3.9.b

Vedere din spate sau din față

Image

Image

1

Punctul index al scaunului

2

Forța

3

Planul vertical de referință

Figura 3.10

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile

Figura 3.10.a

Cabină de protecție

Image

Figura 3.10.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 3.11

Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice

Image

Notă explicativă la anexa VI


(1)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textele cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea din Codul standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere (încercare dinamică), Codul OCDE 3, ediția 2015, iulie 2014.

(2)  Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii spațiului liber, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

(3)  Nu se utilizează balast de apă.

(4)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(5)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30°C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.

ANEXA VII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (tractoare cu șenile) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (TRACTOARE CU ȘENILE)(1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de securitate), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabil să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Șenilă

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al șenilei

Planul median al șenilei este echidistant față de cele două plane care conțin periferia acesteia la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Planul vertical în unghiuri drepte față de axă la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Structura de protecție

Sistem de elemente structurale montate pe tractor în așa fel încât să își îndeplinească scopul principal de a reduce probabilitatea strivirii operatorului în cazul răsturnării tractorului pe care îl conduce. Elementele structurale includ toate subcadrele, barele laterale, elementele de fixare, buloanele, splinturile, suspensiile sau amortizoarele flexibile utilizate pentru a fixa sistemul de șasiul tractorului, dar exclud dispozitivele de montaj care sunt parte integrantă din șasiul tractorului.

1.5.   Șasiul tractorului

Șasiul principal sau elementul (elementele) portant(e) principal(e) ale tractorului care formează partea principală a tractorului și pe care este montată direct structura de protecție.

1.6.   Ansamblul structură de protecție-șasiu

Sistem compus din structura de protecție montată pe șasiu.

1.7.   Bancul de probă

Un element perfect rigid al structurii de încercare la care se atașează tractorul în scopul efectuării încercării.

1.8.   Punctul index al scaunului (PIS)

1.8.1.   Punctul index al scaunului (PIS) este situat în planul central longitudinal al dispozitivului pentru determinare, atunci când acesta se află în scaunul operatorului. PIS este fixat în raport cu tractorul și nu se deplasează cu scaunul în funcție de reglajele și/sau oscilațiile acestuia.

1.8.2.   Atunci când se determină PIS, scaunul trebuie să se afle în poziția mediană a fiecărui reglaj (față/spate, vertical, înclinare). Sistemul de suspensie se reglează astfel încât, atunci când dispozitivul de determinare este instalat și încărcat, scaunul trebuie să fie la mijlocul intervalului de oscilație.

1.8.3.   PIS se determină cu ajutorul dispozitivului ilustrat în figura 8.1. Dispozitivul se plasează pe scaun. Se adaugă o masă de 20 kg la 40 mm în fața proiecției PIS pe secțiunea orizontală a dispozitivului. Se aplică o forță orizontală de aproximativ 100 N pe dispozitiv la PIS (a se vedea Fo din figura 8.1). Se adaugă apoi o masă de 39 kg la 40 mm în fața proiecției PIS pe secțiunea orizontală a dispozitivului.

1.9.   Volumul limită de deformare (DLV)

Acel volum care corespunde operatorului și care servește la stabilirea limitei deformărilor permise atunci când se efectuează evaluări în laborator ale structurii de protecție (figura 8.2). Este o aproximare ortogonală a dimensiunilor unui operator de talie mare, care este așezat.

1.10.   Plan vertical de referință

Un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului sau al manetelor de control. În mod normal, planul vertical de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului.

1.11.   Plan fictiv lateral al solului

Suprafața pe care se imobilizează un tractor după răsturnare, tractorul fiind culcat pe una dintre părți. Planul fictiv al solului se determină după cum urmează (a se vedea 3.5.1.2):

(a)

elementul superior pe care se aplică forța;

(b)

punctul cel mai îndepărtat din exterior al elementului definit la litera (a) de mai sus;

(c)

linia verticală prin punctul definit la litera (b) de mai sus;

(d)

planul vertical paralel cu axa longitudinală mediană a vehiculului prin linia definită la litera (c) de mai sus;

(e)

rotația de 15° de la DVL a planului definit la litera (d), în jurul unei axe perpendiculare pe linia verticală definită la litera (c) și trecând prin punctul definit la litera (b); planul obținut astfel este planul fictiv al solului;

Planul fictiv al solului se determină pe o structură de protecție neîncărcată și se deplasează împreună cu elementul pe care se aplică sarcina.

1.12.   Plan fictiv vertical al solului

Pentru un tractor care se imobilizează în poziție răsturnată, planul vertical de masă este planul care trece prin traversa superioară a structurii de protecție și prin partea față (spate) a tractorului susceptibilă de a se afla în contact cu un sol plat în același timp cu structura de protecție și care poate susține tractorul răsturnat. Planul vertical de masă se deplasează cu structura de protecție deformată.

Notă:

Planul vertical de masă se aplică doar structurilor de protecție cu două lonjeroane.

1.13.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.14.   Toleranțe admise la măsurare

Timpul:

± 0,1 s

Distanța:

± 0,5 mm

Forța:

± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)

Unghiul:

± 0,1°

Masa:

± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

1.15.   Simboluri

D

(mm)

Deformarea structurii;

F

(N)

Forța;

M

(kg)

Masa maximă a tractorului recomandată de producătorul tractorului. Aceasta este egală sau superioară masei fără lest astfel cum este definită la punctul 1.13;

U

(J)

Energia absorbită de structură în raport cu masa tractorului.

2.   Sfera de aplicare

Prezenta anexă este aplicabilă tractoarelor propulsate și direcționate de șenile, având cel puțin două osii cu șenile și cu următoarele caracteristici:

2.1.

o masă a tractorului fără lest de cel puțin 600 kg;

2.2.

o gardă la sol de maximum 600 mm sub punctul cel mai jos al osiilor din față și din spate.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.   Structura de protecție poate fi fabricată de constructorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, laboratoarele de încercare pot certifica faptul că încercările de rezistență sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față (a se vedea punctul 3.6 de mai jos: Extinderea la alte modele de tractoare). Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.   Structura de protecție supusă încercării trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe tractor sau pe șasiul tractorului pe care este utilizată. Șasiul tractorului trebuie să fie complet, având montate inclusiv elementele de fixare și alte părți ale tractorului care pot fi afectate de încărcătura impusă structurii de protecție.

3.1.3.   O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. Acest echipament va fi în general îndepărtat de conducător pe vreme caldă. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al clapelor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării.

Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia.

Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa constructorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.4.   Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, și care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparatură

3.2.1.   Volumul limită de deformare (DLV)

DLV și amplasamentul acestuia trebuie să fie în conformitate cu ISO 1995:3164 (a se vedea figura 8.3). DLV se fixează strâns pe aceeași parte a mașinii pe care este fixat scaunul operatorului și trebuie să rămână în același loc pe întreaga durată a perioadei oficiale de încercare.

Pentru tractoarele cu șenile cu o masă fără lest mai mică de 5 000 kg, echipate cu o structură de protecție frontală cu două lonjeroane, DLV corespunde figurilor 8.4 și 8.5.

3.2.2.   Spațiul liber și planul de protecție

Spațiul liber, așa cum este definit în anexa VIII (capitolul Definiții, secțiunea 1.6), trebuie să rămână acoperit de planul de protecție S, astfel cum se indică în figurile 8.2 și 8.4. Planul de protecție este definit ca un plan înclinat, perpendicular pe planul vertical longitudinal al tractorului, care formează o tangentă în partea din față cu structura de protecție și la spate cu oricare dintre elementele de fixare ale tractorului care nu permite planului S să pătrundă în spațiul liber, prin intermediul:

unei carcase sau al unui element rigid din spatele tractorului;

șenilelor;

unei structuri solide suplimentare montate solid în spatele tractorului.

3.2.3.   Încercări ale elementului rigid din spate

Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu o carcasă sau cu orice alt element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului trebuie să poată suporta, fără a se rupe sau a intra în zona de degajare, o forță descendentă Fi, după formula următoare:

Formula

aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 8.4. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 8.5).

În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și fixată solid în spatele tractorului.

3.2.4.   Cabluri de fixare

Trebuie furnizate facilități pentru asigurarea cadrului ansamblului format din șasiul tractorului și structura de protecție pe bancul de încercare, astfel cum este descris mai sus, precum și pentru aplicarea sarcinilor orizontale și verticale (a se vedea figurile 8.6-8.9).

3.2.5.   Instrumente de măsurare

Aparatura de încercare trebuie să fie echipată cu instrumente pentru măsurarea forței aplicate structurii de protecție și pentru măsurarea deformării acesteia.

Procentele de mai jos sunt valori nominale ale acurateței instrumentelor și nu presupun faptul că trebuie efectuate încercări suplimentare de control.

Măsură

Acuratețe

Deformarea structurii de protecție

± 5 % din deformarea maximă măsurată

Forța aplicată structurii de protecție

± 5 % din forța maximă măsurată

3.2.6.   Dispozitive pentru aplicarea sarcinii

Dispozitivele de încărcare pentru aplicarea sarcinii sunt indicate în figurile 8.7, 8.10-8.13 (încărcare laterală), figurile 8.8 și 8.9 (încărcare verticală) și figura 8.14 (încărcare longitudinală).

3.3.   Condițiile de încercare

3.3.1.   Structura de protecție trebuie să fie conformă cu caietul de sarcini și se montează pe modelul de șasiu adecvat în conformitate cu metoda de fixare indicată de către producător.

3.3.2.   Ansamblul format din structura de protecție și șasiul tractorului trebuie fixat de așa manieră pe bancul de încercare încât elementele care fixează ansamblul pe bancul de probă să sufere o deformare minimă atunci când structura de protecție este încărcată lateral. În timpul încărcării laterale, ansamblul format din structura de protecție și șasiul tractorului nu trebuie să primească niciun suport din partea bancului de încercare în afara celui oferit de fixarea inițială.

3.3.3.   Structura de protecție trebuie echipată cu instrumentele necesare obținerii datelor cerute legate de forță-deformare.

3.3.4.   Toate încercările se efectuează pe aceeași structură de protecție. Nu se efectuează nicio reparație sau îndreptare a ansamblului format din structura de protecție și șasiul tractorului în timpul sau între încărcările laterale și verticale.

3.3.5.   În cazul încărcărilor laterale și longitudinale, conectarea la bancul de probă se face prin intermediul carcasei principale sau al cadrului șenilelor (a se vedea figurile 8.6-8.8).

3.3.6.   Pentru încărcarea verticală, nu există nicio limitare privind fixarea sau sprijinirea ansamblului structură de protecție-tractor.

3.3.7.   După efectuarea tuturor încercărilor, deformarea permanentă a structurii de protecție se măsoară și se înregistrează.

3.4.   Procedura de încercare

3.4.1.   Generalități

Procedurile de încercare sunt formate din operațiunile descrise la punctele 3.4.2, 3.4.3 și 3.4.4 în ordinea indicată.

3.4.2.   Încărcare laterală

3.4.2.1.   Caracteristicile forță-deformare se determină prin încărcarea laterală a elementelor longitudinale principale ale structurii de protecție.

Pentru o structură de protecție care are mai mult de două lonjeroane, încărcarea laterală se aplică prin intermediul unui dispozitiv de distribuire a sarcinii cu o lungime mai mică sau egală cu 80 de procente din lungimea L în linie dreaptă a lonjeronului superior între lonjeroanele anterioare și posterioare ale structurii de protecție (a se vedea figurile 8.13-8.16). Încărcarea inițială trebuie să se încadreze în zona care este stabilită prin proiecția verticală a două plane paralele cu planele față și spate ale DLV și situată la 80 mm în afara acestora.

3.4.2.2.   Pentru o structură de protecție cu scut de protecție deasupra capului conducătorului cu două lonjeroane, încărcarea inițială este dictată de distanța longitudinală totală L între elementele principale superioare ale structurii de protecție și proiecția verticală a planelor față și spate ale DLV. Punctul de forță (încărcare) nu trebuie să se încadreze în L/3 din distanța dintre lonjeroane.

Dacă punctul L/3 se află între proiecția verticală a DLV și lonjeroane, punctul de forță (încărcare) trebuie deplasat de lângă lonjeron până pătrunde în proiecția verticală a DLV (a se vedea figurile 8.13-8.16). Nicio placă de distribuție a sarcinilor utilizată nu trebuie să împiedice sau să restricționeze rotația structurii de protecție în jurul unui ax vertical pe parcursul încărcării și nu trebuie să distribuie sarcina pe o distanță mai mare de 80 % din L.

Forța se aplică și elementelor principale, superioare și longitudinale cu excepția cazului când o structură a unui lonjeron este utilizată fără protecție superioară suspendată. Pentru acest tip de structură, forța se aplică de-a lungul părții superioare a traversei.

3.4.2.3.   Direcția inițială a forței trebuie să fie orizontală și perpendiculară pe un plan vertical prin axa centrală longitudinală a tractorului.

3.4.2.4.   Pe măsură ce încărcarea continuă, deformările ansamblului structură de protecție-șasiu pot provoca schimbarea direcției forței; acest lucru este permis.

3.4.2.5.   Dacă scaunul operatorului nu se găsește pe axa centrală longitudinală a tractorului, sarcina se aplică pe extremitatea laterală cea mai apropiată de scaun.

3.4.2.6.   Pentru scaunele aflate pe axa centrală, dacă montarea structurii de protecție este de așa natură încât se obțin relații diferite forță-deformare atunci când încărcarea se face din partea stângă sau din partea dreaptă, se va încărca partea care oferă cele mai stricte constrângeri în ceea ce privește ansamblul structură de protecție-șasiul tractorului.

3.4.2.7.   Viteza de deformare (aplicarea sarcinii) trebuie să fie astfel încât aceasta să poată fi considerată statică, adică mai mică sau egală cu 5 mm/s.

3.4.2.8.   Deformările la cel mult 25 mm față de punctul de aplicare a sarcinii rezultante, forța și deformarea trebuie să fie înregistrate și ilustrate într-un grafic (figura 8.17).

3.4.2.9.   Încărcarea trebuie să fie continuată până când structura de protecție îndeplinește atât cerințele legate de forță, cât și pe cele legate de energie. Aria de sub curba forță-deformare rezultată (figura 8.17) este egală cu energia.

3.4.2.10.   Deformarea utilizată la calcularea energiei este cea a structurii de protecție pe linia de acțiune a forței. Deformarea trebuie măsurată la jumătatea operațiunii de încărcare.

3.4.2.11.   Nicio deformare a elementelor utilizate pentru a sprijini dispozitivele de aplicare a sarcinii nu trebuie inclusă în măsurătorile deformării utilizate pentru calculul absorbției de energie.

3.4.3.   Încărcarea verticală

3.4.3.1.   După îndepărtarea sarcinii laterale, se aplică o sarcină verticală la extremitatea superioară a structurii de protecție.

3.4.3.2.   Sarcina se aplică cu ajutorul unei bârne rigide cu o lățime de 250 mm.

3.4.3.3.   Pentru structurile care au mai mult de două lonjeroane, sarcina verticală se aplică și în față, și în spate

3.4.3.3.1.   Încărcarea verticală în spate (figurile 8.10, 8.11.a și 8.11.b)

3.4.3.3.1.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical. Forța de strivire trebuie aplicată și menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.4.3.3.1.2.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire.

3.4.3.3.2.   Încărcarea verticală în față (figurile 8.10-8.12)

3.4.3.3.2.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical. Forța de strivire F trebuie aplicată și menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.4.3.3.2.2.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 8.12.a și 8.12.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire.

3.4.3.4.   Pentru o structură de protecție cu scut de protecție deasupra capului conducătorului cu două lonjeroane, încărcarea verticală este dată de distanța longitudinală totală L între elementele principale superioare ale structurii de protecție și proiecția verticală a planelor față și spate ale DLV. Punctul de forță (încărcare) trebuie să fie la o distanță de cel puțin L/3 față de lonjeroane (a se vedea figura 8.9).

Dacă punctul L/3 se află între proiecția verticală a DLV și lonjeroane, punctul de forță (încărcare) trebuie deplasat de lângă lonjeron până pătrunde în proiecția verticală a DLV.

În cazul structurilor de protecție cu două lonjeroane montate în față fără protecție în partea superioară, încărcarea verticală se aplică de-a lungul elementului transversal care conectează elementele superioare.

3.4.4.   Încărcarea longitudinală

3.4.4.1.   După îndepărtarea sarcinii verticale, se aplică o sarcină longitudinală pe structura de protecție.

3.4.4.2.   Sarcina longitudinală se aplică în locul deformat al punctului stabilit inițial, deoarece încărcarea laterală (și verticală) a structurii de protecție este susceptibilă de a conduce la deformarea permanentă a structurii. Punctul stabilit inițial este determinat de amplasarea dispozitivului de distribuire a sarcinii și a scaunului înainte de efectuarea oricărei încercări asupra structurii.

Dispozitivul de distribuire a sarcinii se poate întinde pe lățime în cazurile în care nu există traverse posterioare (anterioare). În toate celelalte cazuri, dispozitivul nu poate distribui sarcina pe o lungime mai mare de 80 % din lățimea W a structurii de protecție (a se vedea figura 8.18).

3.4.4.3.   Sarcina longitudinală se aplică pe elementele structurale ale structurii de protecție de-a lungul axului longitudinal al structurii de protecție.

3.4.4.4.   Direcția de încărcare este selectată pentru a plasa cele mai severe constrângeri pe ansamblul structură de protecție-șasiu. Direcția inițială de încărcare trebuie să fie orizontală și paralelă cu axul longitudinal inițial al tractorului. Trebuie luați în considerare mai mulți factori atunci când se iau decizii legate de direcția de aplicare a încărcării longitudinale:

amplasarea structurii de protecție față de DLV și efectul pe care l-ar avea deformarea longitudinală a structurii de protecție asupra protecției împotriva strivirii pentru operator;

caracteristicile tractorului, de exemplu, alte elemente structurale ale tractorului care pot rezista la deformarea longitudinală a structurii de protecție, care pot limita direcția componentei longitudinale de încărcare pe structura de protecție;

experiența care ar putea indica posibilitatea de înclinare longitudinală sau tendința unui tractor dintr-o anumită categorie să devieze atunci când se rotește în jurul unei axe longitudinale în cursul unei răsturnări reale.

3.4.4.5.   Viteza de deformare trebuie să fie astfel încât încărcarea să poată fi considerată statică (a se vedea punctul 3.4.2.7). Această încărcare trebuie să continue până când structura de protecție îndeplinește cerința (cerințele) legată (legate) de forță.

3.5.   Condiții de acceptare

3.5.1.   Generalități

3.5.1.1.   În timpul fiecărei încercări, nicio parte a structurii de protecție nu trebuie să intre în volumul limită de deformare. De asemenea, deformarea structurii de protecție nu trebuie să permită planului fictiv al solului (definit la punctele 1.11 și 1.12) să intre în DLV.

3.5.1.2.   Deformarea structurii de protecție în timpul fiecărei încercări nu trebuie să determine planele laterale încărcate ale DLV să se extindă dincolo de planul fictiv al solului sau să se intersecteze cu acesta (a se vedea figurile 8.19 și 8.20).

Structura de protecție nu trebuie să se desprindă de șasiul tractorului din cauza unei defecțiuni a șasiului.

3.5.2.   Cerințe privind încărcarea laterală (forță-energie), forța de încărcare verticală și forța de încărcare longitudinală

3.5.2.1.   Aceste cerințe trebuie îndeplinite în limitele deformării (deformărilor) permise la punctul 3.5.1.1.

3.5.2.2.   Forța de încărcare laterală și energia minimă absorbită trebuie să ajungă cel puțin la valorile din tabelul 8.1, unde:

F este forța minimă atinsă în timpul încărcării laterale;

M (kg) este masa maximă recomandată de producătorul tractorului;

U este energia minimă absorbită în timpul încărcării laterale.

Dacă forța solicitată este atinsă înainte de atingerea nivelului cerut de energie, forța poate scădea, dar trebuie să atingă din nou nivelul necesar atunci când energia minimă este obținută sau depășită.

3.5.2.3.   După îndepărtarea sarcinii laterale, ansamblul structură de protecție-șasiu trebuie să suporte o forță verticală:

Formula

timp de 5 minute sau până la încetarea oricărei deformări, luând în calcul durata cea mai scurtă a celor două acțiuni.

3.5.2.4.   Forța de încărcare longitudinală trebuie să atingă cel puțin valoarea prevăzută în tabelul 8.1, pentru care F și M sunt definite la punctul 3.5.2.2.

3.6.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.6.1.   [nu se aplică]

3.6.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.6.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurale la alte modele de tractoare.

Încercările la impact și strivire nu trebuie efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.6.2.1.1-3.6.2.1.5 de mai jos:

3.6.2.1.1.

structura este identică celei care a fost supusă încercării;

3.6.2.1.2.

energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %;

3.6.2.1.3.

metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice;

3.6.2.1.4.

toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de roți și capota, trebuie să fie identice;

3.6.2.1.5.

poziția și dimensiunile critice ale scaunului în interiorul structurii de protecție și poziția relativă a structurii de protecție și a tractorului trebuie să fie de așa manieră încât DLV continuă sa fie protejat de structura deformată pe durata diverselor faze ale încercărilor.

3.6.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.6.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie).

3.6.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) DLV rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor];

3.6.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip:

3.6.2.2.2.1.

nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare;

3.6.2.2.2.2.

rezultatele încercării de validare sunt acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o deviație de mai mult de 7 %, iar deformarea măsurată(2) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale o abatere de mai mult de 7 %.

3.6.2.2.2.3.

Același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost încercate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.6.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.6.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.7.   [nu se aplică]

3.8.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.8.1.   Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.8.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.8.2.1.   Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.8.2.2.   Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.8.2.3 de mai jos.

3.8.2.3.   Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 8.2. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință.

Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură redusă.

3.8.2.4.   Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 8.2 pe care o permite materialul.

3.8.2.5.   Încercările Charpy cu crestătură în V trebuie efectuate în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile date în tabelul 8.2.

3.8.2.6.   Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.8.2.7.   Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

Tabelul 8.1

Ecuații referitoare la forță și energie

Masa tractorului, M

Forța de încărcare laterală, F

Energia de încărcare laterală, U

Forța de încărcare verticală, F

Forța de încărcare longitudinală, F

kg

N

J

N

N

800 < M ≤ 4 630

6 M

13 000(M/10 000)1,25

20 M

4,8 M

4 630 < M ≤ 59 500

70 000(M/10 000)1,2

13 000(M/10 000)1,25

20 M

56 000(M/10 000)1,2

M > 59 500

10 M

2,03 M

20 M

8 M


Tabelul 8.2

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei

Energia la

Energia la

 

– 30 °C

– 20 °C

mm

J

J (2)

10 × 10 (1)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (1)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (1)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

10 × 3

6

15

10 × 2,5 (1)

5,5

14

Figura 8.1

Dispozitiv pentru stabilirea punctului index al scaunului (PIS)

Image

Figura 8.2

Pătrunderea planului vertical de masă în DLV

Image

Figura 8.3

Volum limită de deformare (DLV)

Image

Figura 8.4

Structură de protecție cu două lonjeroane montată pe față, vedere laterală

Volum limită de deformare (DLV)

Image

Figura 8.5

Structură de protecție cu două lonjeroane montată pe față, vedere din spate

Volum limită de deformare (DLV)

Image

Figura 8.6

Dispunerea tipică pentru fixarea structurii de protecție pe șasiul tractorului

Image

Figura 8.7

Dispunerea tipică pentru încărcarea laterală a structurii de protecție

Image

Figura 8.8

Dispunerea tipică pentru fixarea șasiului tractorului și aplicarea sarcinii verticale

Image

Figura 8.9

Dispunerea tipică pentru aplicarea sarcinii verticale pe structura de protecție

Image

Figura 8.10

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Image

Figura 8.11

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față, cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 8.11.a

Cabină de protecție

Image

Figura 8.11.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 8.12

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 8.12.a

Cabină de protecție

Image

Figura 8.12.b

Bara de siguranță spate

Image

Figurile 8.13 și 8.14

Structură cu sistem cu patru lonjeroane Dispozitive de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Image

Figura 8.15

Structură cu mai mult de un sistem cu patru lonjeroane

Dispozitiv de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Image

Figura 8.16

Structură cu sistem cu două lonjeroane

Dispozitiv de distribuire a sarcinii, încărcare laterală

Image

Figura 8.17

Curba forță-deformare pentru încercările de sarcină

Image

Figura 8.18

Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale

Image

Figura 8.19

Aplicarea volumului limită de deformare (DLV) – determinarea planului fictiv lateral al solului

Image

Notă:

A se vedea punctul 1.11 pentru definițiile (a)-(e).

Figura 8.20

Rotația permisă a DLV superior în jurul axei de poziționare

Image

Note explicative la anexa VII

(1)

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textul cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea din Codul standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere cu șenile, Codul OCDE 8, ediția 2015, iulie 2014.

(2)

Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.


(1)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(2)  Energia necesară la – 20 °C este de 2,5 ori mai mare decât valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori care afectează intensitatea energiei de impact sunt direcția laminajului, limita elasticității, orientarea grăunților și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.

ANEXA VIII

Cerințe aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice)

A.   DISPOZIȚIE GENERALĂ

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (încercări statice) sunt stabilite la punctul B.

B.   CERINȚE APLICABILE STRUCTURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (ÎNCERCĂRI STATICE) (1)

1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structuri de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau bară de siguranță), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabilă să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții sau al șenilei

Planul median al roții sau al șenilei este echidistant față de cele două plane care conțin periferia jantelor sau a șenilelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două plane, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

Pentru tractoarele pe șenile, ecartamentul este distanța dintre planele mediane ale șenilelor.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planele verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.1.   Punctul index al scaunului (PIS) (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995.

1.5.2.   Poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.2.1.

dacă scaunul este reglabil, trebuie adus în poziția cea mai înaltă și cât mai în spate;

1.5.2.2.

în cazul în care înclinarea spătarului este reglabilă, acesta trebuie ajustat în poziție medie;

1.5.2.3.

în cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către producătorul scaunului;

1.5.2.4.

în cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Planul de referință pentru scaun și volan

Spațiul liber este reprezentat în figurile 4.11-4.13 și în tabelul 4.2. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este definit la începutul seriei de încărcări. Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și care trece prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție în caz de răsturnare. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3 de mai jos.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.10 de mai jos și este limitat de următoarele plane, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul reglat și poziționat conform punctelor 1.5.2.1-1.5.2.4 (2), iar volanul, când este reglabil, ajustat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + a v) mm deasupra punctului index al scaunului cu linia B1B2 la (a h – 10) mm în spatele PIS;

1.6.2.2.

un plan înclinat G1 G2 I2 I1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2 cât și punctul aflat cel mai în spate pe spătarul scaunului;

1.6.2.3.

o suprafață cilindrică A1 A2 I2 I1 perpendiculară pe planul de referință, cu o rază de 120 mm, tangențială planelor definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.4.

o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, cu o rază de 900 mm care se prelungește în față 400 mm, tangențială planului definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus de-a lungul liniei B1B2;

1.6.2.5.

un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, care unește suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial cu suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus;

1.6.2.6.

un plan vertical D1 E1 E2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului;

1.6.2.7.

un plan orizontal E1 F1 F2 E2 care trece printr-un punct la (90 – a v) mm sub punctul index al scaunului;

1.6.2.8.

o suprafață G1 F1 F2 G2, dacă este necesar curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei;

1.6.2.9.

plane verticale J1 E1 F1 G1 H1 și J2 E2 F2 G2 H2. Aceste plane verticale se prelungesc 300 mm în sus de la planul E1 F1 F2 E2; distanțele E1 E0 și E2 E0 trebuie să fie de 250 mm;

1.6.2.10.

planele paralele A1 B1 C1 D1 J1 H1 I1 și A2 B2 C2 D2 J2 H2 I2 înclinate astfel încât marginea superioară a planului de pe partea pe care se aplică forța să fie la cel puțin 100 mm de planul de referință vertical.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoarele cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este spațiul celor două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste puncte index ale scaunului diferite.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.6.4.3.

Scaunul opțional nu include un scaun pentru o persoană în afară de conducătorul auto și de unde tractorul nu poate fi controlat. PIS nu este determinat, deoarece definiția spațiului liber este în legătură cu scaunul conducătorului auto.

1.7.   Masă

1.7.1.   Masa fără lest

Masa tractorului fără dispozitive de balastare și, în cazul tractoarelor cu pneuri, fără balast lichid în pneuri. Tractorul trebuie să fie în stare de funcționare, cu rezervoarele, circuitele și radiatorul pline, cu structura de protecție cu învelișurile sale și orice alt echipament al trenului de rulare sau alte componente suplimentare ale tracțiunii pe roțile din față necesare pentru condiții normale de utilizare. Operatorul nu este inclus.

1.7.2.   Masa maximă autorizată

Masa maximă a tractorului declarată de producător ca fiind tehnic admisibilă și declarată pe plăcuța de identificare a vehiculului și/sau în manualul operatorului.

1.7.3.   Masa de referință

Masa selectată de producător pentru calcularea intrărilor de energie și a forței de strivire ce trebuie utilizate în cadrul încercărilor. Această masă nu trebuie să fie mai mică decât masa fără lest și trebuie să fie suficientă pentru a se asigura că raportul maselor nu depășește 1,75 (a se vedea secțiunea 1.7.4).

1.7.4.   Raportul maselor

Raportul dintreFormula Acesta nu trebuie să fie mai mare de 1,75.

1.8.   Toleranțe admise la măsurare

Timpul

± 0,1 s

Distanța

± 0,5 mm

Forța

± 0,1 % (din întreaga scală a senzorului)

Unghiul

± 0,1°

Masa

± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

1.9.   Simboluri

ah

(mm)

Jumătate din reglajul orizontal al scaunului

av

(mm)

Jumătate din reglajul vertical al scaunului

D

(mm)

Deformarea structurii de protecție la punctul și pe axa aplicării sarcinii

D'

(mm)

Deformarea structurii pentru energia calculată cerută

EIS

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale

EIL1

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale

EIL2

(J)

Energia care trebuie absorbită în cazul unei a doua sarcini longitudinale

F

(N)

Forța de încărcare statică

Fmax

(N)

Forța de încărcare statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii

F'

(N)

Forța pentru energia calculată cerută

M

(kg)

Masa de referință utilizată la calcularea energiei și a forțelor de strivire

2.   Sfera de aplicare

2.1.

Prezenta anexă se aplică pentru tractoarele care au cel puțin două osii pentru roți cu suspensie pneumatică sau care au șenile în loc de roți și cu o masă fără lest a tractorului de cel puțin 600 kg. Raportul maselor (masă maximă tehnic admisă/masă de referință) nu trebuie să fie mai mare de 1,75.

2.2.

Ecartamentul minim dintre roțile posterioare trebuie să fie, în general, mai mare de 1 150 mm. Se admite că pot exista modele de tractoare, cum ar fi mașini de tuns iarba, tractoare înguste pentru podgorii, tractoare mici utilizate în clădiri cu spațiul liber limitat în partea superioară sau în livezi, tractoare cu garda la sol mare și utilaje forestiere speciale, cum ar fi troliurile de corhănit și transportoarele, pentru care prezenta anexă nu se aplică.

3.   Reglementări și direcții

3.1.   Reglementări generale

3.1.1.

Structura de protecție poate fi fabricată de producătorul tractorului sau de o firmă independentă. În orice caz, încercarea este valabilă exclusiv pentru modelul de tractor care este supus încercării. Structura de protecție trebuie supusă încercării în cazul fiecărui model de tractor pe care urmează să fie montată. Cu toate acestea, stațiile de încercare pot certifica faptul că încercările de rezistență sunt valabile și pentru modelele de tractoare derivate din modelul original prin modificări aduse motorului, transmisiei și direcției, precum și suspensiei față. Pe de altă parte, pentru fiecare model de tractor pot fi supuse încercării mai multe structuri de protecție.

3.1.2.

Structura de protecție supusă încercării statice trebuie pusă la dispoziție instalată normal pe tractor sau pe șasiul tractorului pe care este utilizată. Șasiul tractorului trebuie să fie complet, având montate inclusiv elementele de fixare și alte părți ale tractorului care pot fi afectate de încărcătura impusă structurii de protecție.

3.1.3.

În cazul în care este vorba de un tractor „tandem”, se utilizează masa versiunii standard a părții pe care este montată structura de protecție.

3.1.4.

O structură de protecție poate fi proiectată numai pentru protecția conducătorului auto în cazul răsturnării tractorului. Pe această structură poate fi posibilă instalarea unui echipament mai mult sau mai puțin provizoriu pentru protecția conducătorului auto împotriva intemperiilor. De obicei, conducătorul demontează această structură în perioada temperaturilor ridicate. Totuși, există structuri de protecție al căror înveliș este permanent și care sunt ventilate, în cazul temperaturilor ridicate, prin intermediul ferestrelor sau al clapelor. Întrucât învelișul poate mări rezistenta structurii și, în cazul în care este demontabil, poate fi absent în momentul producerii unui accident, toate părțile care pot fi astfel îndepărtate de către conducătorul auto trebuie demontate în scopul efectuării încercării. Portierele, trapele din acoperiș și ferestrele care pot fi deschise trebuie demontate sau fixate în poziția deschis în vederea încercării, astfel încât ele să nu mărească rezistența structurii de protecție. Trebuie să se observe dacă, în această poziție, elementele enumerate mai sus ar prezenta un risc în cazul răsturnării.

Atunci când în textul care urmează se face referire la structura de protecție, se înțelege că aceasta înseamnă structura în sine, inclusiv orice înveliș permanent al acesteia.

Specificațiile trebuie să conțină o descriere a oricărui înveliș temporar furnizat. Orice componentă din sticlă sau din alt material casant asemănător trebuie înlăturată înaintea încercării. La inițiativa constructorului, componentele tractorului și ale structurii de protecție care ar putea suferi daune inutile în timpul încercării și care nu afectează rezistența structurii de protecție pot fi înlăturate înaintea încercării. În timpul încercării nu se pot efectua reparații sau reglaje.

3.1.5.

Orice componentă a tractorului care contribuie la rezistența structurii de protecție, cum ar fi apărătorile de roți, care a fost consolidată de producător, trebuie descrisă în raportul de încercare împreună cu dimensiunile sale.

3.2.   Aparatură

Pentru a verifica dacă nu s-a pătruns în spațiul liber în timpul încercării, se utilizează mijloacele descrise la punctul 1.6, figurile 4.11-4.13 și în tabelul 4.2.

3.2.1.   Încercări de încărcare orizontală (figurile 4.1-4.5)

În încercările de încărcare orizontală se utilizează următoarele:

3.2.1.1.

materiale, echipamente și mijloace de fixare pentru a se asigura că șasiul tractorului este ferm fixat la sol și sprijinit în mod independent față de pneuri;

3.2.1.2.

un dispozitiv pentru aplicarea unei forțe orizontale pe structura de protecție; trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform, în conformitate cu direcția normală de încărcare;

3.2.1.2.1.

se utilizează o bârnă cu o lungime de cel puțin 250 mm și cel mult 700 mm în multipli exacți de 50 mm între aceste lungimi. Dimensiunea verticală a bârnei trebuie să fie de 150 mm;

3.2.1.2.2.

marginile bârnei care vin în contact cu structura de protecție trebuie să fie curbate cu o rază maximă de 50 mm;

3.2.1.2.3.

trebuie montate articulații cardanice sau echivalente pentru a se evita ca încărcătura să determine o rotație sau o deplasare a structurii de protecție într-o direcție diferită de cea a încărcăturii;

3.2.1.2.4.

în cazul în care linia dreaptă definită de bârna corespunzătoare pe structura de protecție nu este perpendiculară pe direcția de aplicare a sarcinii, spațiul se umple de așa manieră încât sarcina să fie distribuită pe întreaga lungime;

3.2.1.3.

echipament pentru măsurarea forței și a deformării în direcția sarcinii, în raport cu șasiul tractorului. Pentru a se asigura acuratețea măsurătorilor, acestea trebuie luate ca valori cu citire continuă. Dispozitivele de măsurare sunt amplasate astfel încât să înregistreze forța și deformarea în punctul și de-a lungul liniei de încărcare.

3.2.2.   Încercări de strivire (figurile 4.6-4.8)

În încercările de strivire se utilizează următoarele:

3.2.2.1

materiale, echipamente și mijloace de fixare pentru a se asigura că șasiul tractorului este ferm fixat la sol și sprijinit în mod independent față de pneuri;

3.2.2.2

un dispozitiv pentru aplicarea unei forțe descendente pe structura de protecție, inclusiv o bârnă rigidă cu o lățime de minimum 250 mm;

3.2.2.3

echipament pentru măsurarea forței verticale totale aplicate.

3.3.   Condițiile de încercare

3.3.1.   Structura de protecție trebuie să fie conformă cu caietul de sarcini și se montează pe modelul de șasiu adecvat în conformitate cu metoda de fixare indicată de către producător.

3.3.2.   Ansamblul trebuie fixat de așa manieră pe bancul de probă încât, sub sarcină, elementele care leagă ansamblul de bancul de probă să nu sufere decât deformări minime în raport cu structura de protecție. Ansamblul nu trebuie să primească niciun sprijin sub sarcină în afara celui oferit de fixarea inițială.

3.3.3.   Reglajul ecartamentului roților sau al șenilelor trebuie să fie astfel încât să nu existe nicio interferență a acestora cu structura de protecție în cursul încercărilor.

3.3.4.   Structura de protecție trebuie echipată cu instrumentele necesare obținerii datelor necesare legate de forță-deformare.

3.3.5.   Toate încercările se efectuează pe aceeași structură de protecție. Nu se efectuează nicio lucrare de reparație sau de îndreptare a niciunui element între etapele încercării.

3.3.6.   După efectuarea tuturor încercărilor, deformarea permanentă a structurii de protecție se măsoară și se înregistrează.

3.4.   Succesiunea încercărilor

Încercările se desfășoară în următoarea ordine:

3.4.1.   Încărcarea longitudinală

Pentru tractoarele cu roți cu cel puțin 50 % din masă pe osia spate și pentru tractoarele cu șenile, sarcina longitudinală se aplică din spate. Pentru celelalte tractoare, sarcina longitudinală se aplică din față.

3.4.2.   Prima încercare de strivire

Prima încercare de strivire se efectuează la aceeași extremitate a structurii pe care a fost aplicată sarcina longitudinală.

3.4.3.   Încărcarea laterală

În cazul unui scaun nealiniat sau al unei rezistențe asimetrice a structurii de protecție, sarcina laterală se aplică pe partea care, în majoritatea cazurilor, poate duce la penetrarea spațiului liber.

3.4.4.   A doua încercare de strivire

A doua încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii opusă celei pe care a fost aplicată prima sarcină longitudinală. În cazul modelelor cu două lonjeroane, a doua strivire se poate efectua în același punct ca prima strivire.

3.4.5.   A doua încărcare longitudinală

3.4.5.1.

A doua încărcare longitudinală se efectuează pe tractoare echipate cu o structură de protecție pliabilă (de exemplu, cu două lonjeroane) sau basculantă (de exemplu, altele decât cele cu două lonjeroane), dacă există una sau mai multe dintre următoarele condiții:

pliere temporară pentru condiții de funcționare speciale;

structuri concepute pentru a bascula în scopuri de întreținere, cu excepția cazului în care mecanismul de basculare este independent de integritatea structurală a structurii de protecție împotriva răsturnării.

3.4.5.2.

Pentru structurile de protecție pliabile, în cazul în care prima sarcină longitudinală a fost aplicată în direcția de pliere, o a doua încărcare longitudinală nu este necesară.

3.5.   Încercări de încărcare orizontală din spate, din față și laterală

3.5.1.   Dispoziții generale

3.5.1.1.

Sarcina structurii de protecție se distribuie uniform, prin intermediul unei bârne rigide, în sensul aplicării sarcinii (a se vedea punctul 3.2.1.2). Această bârnă rigidă poate fi echipată cu un dispozitiv pentru a împiedica deplasarea laterală. Rata de aplicare a sarcinii trebuie să fie de așa natură încât să poată fi considerată statică. În timpul aplicării sarcinii, forța și deformarea trebuie să fie înregistrate ca o valoare continuă pentru a le garanta precizia. Din momentul în care se începe aplicarea sarcinii, aceasta nu mai trebuie redusă până la încheierea încercării. Direcția forței aplicate trebuie să se încadreze în următoarele limite:

la începutul încercării (fără sarcină): ± 2°;

în timpul încercării (sub sarcină): 10° deasupra și 20° sub orizontală.

Rata de aplicare a sarcinii este considerată statică dacă viteza de deformare sub sarcină nu este mai mare de 5 mm/s.

3.5.1.2.

În cazul în care nu există un cadru rezistent în punctul de aplicare a sarcinii, se utilizează o altă bârnă, care nu adaugă rezistență suplimentară.

3.5.2.   Încărcarea longitudinală (figurile 4.1 și 4.2)

Sarcina se aplică orizontal și paralel pe planul median vertical al tractorului. În cazul în care sarcina se aplică din spate (secțiunea 3.4.1), sarcina longitudinală și sarcina laterală se aplică de o parte și de alta a planului median al tractorului. În cazul în care sarcina longitudinală se aplică din față, aceasta trebuie să fie de aceeași parte ca și sarcina laterală.

Sarcina se aplică pe traversa superioară a structurii de protecție (și anume, în partea care ar putea atinge prima solul în caz de răsturnare).

Punctul de aplicare al sarcinii se situează la o distanță corespunzătoare unei șesimi din lățimea vârfului structurii de protecție, măsurată spre interior dinspre colțul exterior. Lățimea structurii de protecție trebuie să corespundă distanței dintre două linii paralele cu planul median al tractorului, linii care întâlnesc extremitățile exterioare ale structurii de protecție în planul orizontal care întâlnește, la rândul său, fața superioară a traverselor superioare.

În cazul în care structura de protecție în caz de răsturnare este formată din elemente curbate și nu există colțuri adecvate, se aplică următoarea procedură generală pentru determinarea W. Inginerul responsabil de încercare identifică elementele curbate cele mai susceptibile să atingă primele solul în cazul unei răsturnări asimetrice în față sau în spate (de exemplu, o răsturnare în spate sau în față atunci când una dintre părțile laterale ale ROPS este susceptibilă de a primi încărcarea inițială). Extremitățile W sunt punctele mediane ale razelor externe create între alte elemente drepte sau curbate care formează suprafața superioară a structurii de protecție împotriva răsturnării. În cazul în care se pot selecta mai multe elemente curbate, inginerul de încercare trebuie să stabilească linii la sol pentru fiecare element pentru a determina care suprafață ar atinge prima solul. A se vedea figurile 4.3a și b pentru exemple.

Notă:

În cazul elementelor curbate, se ia în considerare numai lățimea de la extremitatea structurii pe care se aplică sarcina longitudinală.

Lungimea dispozitivului de distribuție a sarcinii (a se vedea punctul 3.2.1.2) nu trebuie să fie mai mică de o treime din lățimea structurii de protecție și cel mult 49 mm mai mare decât această valoare minimă.

Încărcarea longitudinală se oprește atunci când:

3.5.2.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută, EIL1 unde:

Formula

3.5.2.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.5.3.   Încărcarea laterală (figurile 4.4 și 4.5)

Sarcina laterală se aplică orizontal și perpendicular pe planul median al tractorului. Se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție la un punct (160 – ah ) mm în fața punctului index al scaunului.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), sarcina se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție, la mijlocul distanței dintre două puncte index ale scaunului.

În cazul în care este sigur că o anumită parte a structurii de protecție nu va atinge prima solul în caz de răsturnare a tractorului în lateral, sarcina se aplică în acest loc, cu condiția ca aceasta să permită o distribuție uniformă a sarcinii, astfel cum este specificat la punctul 3.5.1.1. În cazul unei structuri de protecție cu două lonjeroane, sarcina laterală se aplică la elementul structural în punctul cel mai de sus pe lateral, indiferent de poziția index a scaunului.

Specificațiile privind bârna de distribuție a sarcinii sunt prezentate în secțiunea 3.2.1.2.1.

Încărcarea laterală se oprește atunci când:

3.5.3.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută EIS, unde:

Formula

3.5.3.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.6.   Încercările de strivire

3.6.1.   Strivirea în partea posterioară (figurile 4.6, 4.7.a-4.7.e)

3.6.1.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din spate a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

Formula

Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.6.1.2.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire F = 20 M.

3.6.2.   Strivirea în partea anterioară (figurile 4.6-4.8)

3.6.2.1.

Bârna de strivire se plasează de-a lungul traversei celei mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, astfel încât rezultanta forțelor de strivire să se situeze în planul de referință vertical al tractorului. Forța de strivire (F) trebuie aplicată când:

Formula

Această forță trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

3.6.2.2.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire (figurile 4.8.a și 4.8.b), această forță se aplică până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi se aplică forța de strivire F = 20 M.

3.7.   A doua încercare de sarcină longitudinală

Sarcina se aplică în direcția opusă și în colțul cel mai îndepărtat de punctul de aplicare a primei sarcini longitudinale (figurile 4.1 și 4.2).

Încărcarea longitudinală se oprește atunci când:

3.7.1.

energia absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută EIL2, unde:

Formula

3.7.2.

Structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau iese din spațiul liber neprotejată (condiție de acceptare la punctul 3.8 de mai jos).

3.8.   Condiții de acceptare

Pentru ca structura de protecție să fie acceptată, trebuie să îndeplinească următoarele condiții în timpul și după finalizarea încercărilor:

3.8.1.

nicio parte nu trebuie să pătrundă în spațiul liber în cursul niciunei etape a încercărilor. Nicio parte nu trebuie să lovească scaunul în timpul încercărilor. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile și ecartamentul trebuie să aibă dimensiunile minime specificate de către producător;

3.8.2.

pentru tractoarele articulate, se presupune că planele mediane ale celor două părți coincid;

3.8.3.

deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie înregistrată după ultima încercare de strivire. În acest scop, înaintea începerii încercării, trebuie să se înregistreze poziția principalelor elemente structurale ale structurii de protecție în caz de răsturnare în raport cu punctul index al scaunului. Apoi se înregistrează orice deplasare a elementelor rezultată în urma încercărilor de sarcină, precum și orice modificare a înălțimii elementelor anterioare și posterioare ale acoperișului structurii de protecție;

3.8.4.

în punctul în care se obține nivelul necesar de energie la fiecare dintre încercările specificate de încărcare orizontală, forța trebuie să fie mai mare de 0,8 Fmax.

3.8.5.

o încercare de suprasarcină este necesară atunci când forța scade cu mai mult de 3 % în cadrul ultimelor 5 % ale deformării atinse atunci când energia cerută este absorbită de structură (figurile 4.14-4.16). Descrierea încercării de suprasarcină:

3.8.5.1.

încercarea de suprasarcină constă în continuarea încărcării orizontale cu câte 5 % din energia necesară inițială până la un maximum de 20 % de energie suplimentară;

3.8.5.2.

încercarea de suprasarcină este considerată ca fiind efectuată cu succes dacă după absorbția de 5, 10 sau 15 % de energie suplimentară, forța scade cu mai puțin de 3 % pentru fiecare creștere de energie de 5 %, rămânând în același timp mai mare de 0,8 Fmax sau dacă, după absorbția a 20 % de energie suplimentară, forța este mai mare de 0,8 Fmax;

3.8.5.3.

fisurile sau rupturile suplimentare sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după îndepărtarea sarcinii, structura de protecție nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, care trebuie să fie protejat în întregime;

3.8.6.

forța necesară trebuie să fie menținută în ambele încercări de strivire;

3.8.7.

nu trebuie să existe niciun element sau componentă proeminentă care poate fi de natură să cauzeze o rănire gravă în timpul unei răsturnări sau care, în timpul deformării, ar putea imobiliza operatorul, de exemplu, prinzându-i gamba sau laba piciorului;

3.8.8.

nu trebuie să existe alte accesorii care prezintă un pericol grav pentru operator.

3.9.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.9.1.   [nu se aplică]

3.9.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.9.2.1.

Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările de strivire și de sarcină nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.9.2.1.1-3.9.2.1.5 de mai jos:

3.9.2.1.1.

structura este identică celei care a fost supusă încercării;

3.9.2.1.2.

energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %. Limita de 5 % se aplică, de asemenea, în cazul extinderilor privind înlocuirea roților cu șenile pe același tractor;

3.9.2.1.3.

metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice;

3.9.2.1.4.

toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi apărătorile de noroi și capota, trebuie să fie identice;

3.9.2.1.5.

poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția relativă a acesteia pe tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.9.2.2.

Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.9.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție pe tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie).

3.9.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.9.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip.

3.9.2.2.2.1.

Nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare.

3.9.2.2.2.2.

Rezultatele încercării de validare sunt acceptate pentru extindere dacă sunt îndeplinite toate condițiile de acceptare din prezenta anexă și dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o deviație de mai mult de ± 7 %, iar deformarea măsurată (3) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale o deviație de mai mult de ± 7 %.

3.9.2.2.2.3.

Același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost încercate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.9.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja încercată. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.9.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.10.   [nu se aplică]

3.11.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.11.1.

Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.11.2.

Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.11.2.1.

Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.11.2.2.

Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.11.2.3 de mai jos.

3.11.2.3.

Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de încărcare, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 4.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință. Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la încărcarea la temperatură redusă.

3.11.2.4.

Atunci când se testează cerințele de energie de încărcare, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 4.1 pe care o permite materialul.

3.11.2.5.

Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 4.1.

3.11.2.6.

Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995; Amd1:2003.

3.11.2.7.

Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

Tabelul 4.1

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei

Energia la

Energia la

 

– 30 °C

– 20 °C

mm

J

J (2)

10 × 10 (1)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (1)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (1)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

3.12.   [nu se aplică]

Figura 4.1

Aplicarea sarcinii în părțile posterioară și anterioară Cabina de protecție și bara de siguranță spate

(Dimensiuni în mm)

Figura 4.1.a

Cabină de protecție

Image

Figura 4.1.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 4.2

Aplicări longitudinale ale sarcinii

Image

Figura 4.3

Exemple de „W” pentru ROPS cu elemente curbate

Figura 4.3.a

ROPS cu patru lonjeroane

Image

Legendă:

1— Punctul index al scaunului

2— PIS, plan central longitudinal

3— Punctul celei de-a doua aplicări a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

4— Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

Figura 4.3.b

ROPS cu două lonjeroane

Image

Legendă:

1— Punctul index al scaunului (PIS)

2— PIS, plan central longitudinal

3— Punctul celei de-a doua aplicări a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

4— Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale, în față sau în spate

Figura 4.4

Aplicarea sarcinii laterale (vedere laterală), cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 4.4.a

Cabină de protecție

Image

Figura 4.4.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 4.5

Aplicarea sarcinii laterale (vedere din spate)

Image

Image

(a)

(b)

Figura 4.6

Exemplu de dispunere utilizată la încercarea de strivire

Image

Figura 4.7

Poziția bârnei în încercările de strivire în spate și în față, cabina de protecție și bara de siguranță spate,

Figura 4.7.a

Strivire în partea din spate

Image

Image

Figura 4.7.b

Strivire în partea din față

Image

Image

Figura 4.7.c

Încercare de strivire pentru bara de siguranță spate

Image

Image

Figura 4.7.d

Cabină de protecție

Image

Figura 4.7.e

Bara de siguranță spate

Image

Figura 4.8

Poziția bârnei în încercările de strivire în față atunci când forța de strivire nu este susținută integral în față

Figura 4.8.a

Cabină de protecție

Image

Figura 4.8.b

Bara de siguranță spate

Image

Image

Figura 4.9

Forța de strivire este aplicată când punctul central al bârnei trece prin planul vertical de referință al tractorului (acesta fiind, de asemenea, planul scaunului și al volanului)

Cazul 1

:

când ROPS, scaunul și volanul sunt fixate strâns pe șasiu;

Cazul 2

:

atunci când ROPS se fixează strâns pe șasiu, iar scaunul și volanul sunt amplasate pe planșeu (suspendate sau nu), dar NU sunt conectate la ROPS.

În aceste cazuri, planul de referință vertical menționat al scaunului și al volanului include în mod normal și centrul de gravitate al tractorului în timpul efectuării întregii serii de încărcări.

Figura 4.10

Forța de strivire este aplicată când punctul central al bârnei trece doar prin planul vertical de referință al tractorului

Image

Pot fi definite cazurile 3 și 4, în care ROPS este fixată pe o platformă, fixată rigid (cazul 3) sau suspendată (cazul 4) în raport cu șasiul tractorului. Aceste soluții de îmbinare sau conectare cauzează mișcări diferite atât pentru cabine și spațiul liber, cât și pentru planul vertical de referință.

Image

Tabelul 4.2

Dimensiunile spațiului liber

Dimensiuni

mm

Observații

A1 A0

100

minimă

B1 B0

100

minimă

F1 F0

250

minimă

F2 F0

250

minimă

G1 G0

250

minimă

G2 G0

250

minimă

H1 H0

250

minimă

H2 H0

250

minimă

J1 J0

250

minimă

J2 J0

250

minimă

E1 E0

250

minimă

E2 E0

250

minimă

D0 E0

300

minimă

J0 E0

300

minimă

A1 A2

500

minimă

B1 B2

500

minimă

C1 C2

500

minimă

D1 D2

500

minimă

I1 I2

500

minimă

F0 G0

în funcție de tractor

I0 G0

C0 D0

E0 F0

Figura 4.11

Spațiul liber

Image

Legendă:

1

Punctul index al scaunului

Notă:

pentru dimensiuni, a se vedea tabelul 4.2 de mai sus.

Figura 4.12

Spațiul liber

Figura 4.12.a

Vedere laterală Secțiune în planul de referință

Image

Figura 4.12.b

Vedere din spate sau din față

Image

Legendă:

1— Punctul index al scaunului

2— Forța

3— Planul vertical de referință

Figura 4.13

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile, cabina de protecție și bara de siguranță spate

Figura 4.13.a

Cabină de protecție

Image

Figura 4.13.b

Bara de siguranță spate

Image

Figura 4.14

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină nu este necesară

Image

Observații:

1.

Localizați Fa în raport cu 0,95 D'

2.

Încercarea de suprasarcină nu este necesară deoarece Fa ≤ 1,03 F'

Figura 4.15

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină este necesară

Image

Observații:

1.

Localizați Fa în raport cu 0,95 D'

2.

Încercarea de suprasarcină este necesară deoarece Fa > 1,03 F'

3.

Performanța încercării de suprasarcină este satisfăcătoare deoarece Fb > 0,97 F' și Fb > 0,8 F max

Figura 4.16

Curba forței/de deformare

Încercarea de suprasarcină urmează să fie continuată

Image

Observații:

1.

Localizați Fa referitoare la 0,95 D'

2.

Încercarea de suprasarcină este necesară deoarece Fa > 1,03 F'

3.

Fb < 0,97 F', prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

4.

Fc < 0,97 Fb, prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

5.

Fd < 0,97 Fc, prin urmare încercarea de suprasarcină este necesară în continuare

6.

Performanța încercării de suprasarcină este satisfăcătoare dacă Fe > 0,8 F max

7.

Insucces în orice etapă atunci când sarcina scade sub 0,8 Fmax

Note explicative la anexa VIII

(1)

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, textele cerințelor și numerotarea prevăzute la punctul B sunt identice cu textul și numerotarea codului standard OCDE pentru încercarea oficială a structurilor de protecție ale tractoarelor agricole sau forestiere (încercare statică), OCDE Code 4, ediția 2015 din iulie 2014.

(2)

Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii zonei de degajare, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.

(3)

Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.


(1)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(2)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30°C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.

ANEXA IX

Cerințe cu privire la structurile de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în față pe tractoare cu ecartament îngust)

A.   DISPOZIȚII GENERALE

1.

Cerințele Uniunii aplicabile structurilor de protecție în caz de răsturnare (structuri de protecție în caz de răsturnare montate în față pe tractoare cu ecartament îngust) sunt stabilite la punctul B.

2.

Încercările se pot realiza conform procedurilor pentru încercarea statică sau pentru încercarea dinamică, astfel cum sunt prevăzute în secțiunile B1 și B2. Cele două metode sunt considerate echivalente.

3.

În plus față de cerințele prevăzute la punctul 2., trebuie îndeplinite cerințele referitoare la performanța ROPS pliabile prevăzute în secțiunile B3.

4.

În secțiunea B4 este prezentat programul informatic pentru determinarea comportamentului la rostogolire continuă sau întreruptă care se folosește pentru încercarea virtuală.

B.   CERINȚE CU PRIVIRE LA STRUCTURILE DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE (STRUCTURI DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE MONTATE ÎN FAȚĂ PE TRACTOARE CU ECARTAMENT ÎNGUST)(1)

1.   Definiții

1.1.   [Nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție în caz de răsturnare (ROPS)

Prin structură de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de protecție), denumită în continuare „structură de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Dispozitivul de protecție în caz de răsturnare se caracterizează prin crearea unui spațiu pentru o zonă tampon (un spațiu liber) suficient de mare pentru a proteja conducătorul atunci când persoana respectivă este așezată fie în interiorul structurii dispozitivului, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte orientate dinspre marginile exterioare ale dispozitivului către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este în măsură să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții

Planul median al roții este echidistant față de cele două plane care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două plane, fiecare dintre acestea fiind planul median al perechilor de roți.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce permite aflarea valorii maxime posibile pentru ecartament. Planul vertical care formează unghiuri drepte cu segmentul AB în punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planele verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Determinarea punctului index al scaunului; poziția și reglarea scaunului pentru încercare

1.5.1.   Punct index al scaunului (PPS)(2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995

1.5.2.   Poziția scaunului și reglarea pentru încercare

1.5.2.1.

Dacă scaunul este reglabil, trebuie adus în poziția cea mai înaltă și cât mai în spate posibil;

1.5.2.2.

În cazul în care înclinarea spătarului este reglabilă, aceasta trebuie ajustată în poziția medie;

1.5.2.3.

În cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către producătorul scaunului;

1.5.2.4.

În cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Planul vertical de referință și linia de referință

Spațiul liber (figura 6.1) se definește pe baza unui plan vertical de referință și a unei linii de referință:

1.6.1.1.

Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal în raport cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție în caz de răsturnare.

1.6.1.2.

Linia de referință este linia cuprinsă în planul de referință care trece printr-un punct aflat la 140 + ah în spate și la 90 – av sub punctul index al scaunului și prin primul punct în care această linie intersectează coroana volanului atunci când este adusă la orizontală.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun nereversibil este definit la punctele 1.6.2.1. - 1.6.2.11. de mai jos și este limitat de următoarele plane, tractorul aflându-se pe o suprafață orizontală, scaunul fiind ajustat și poziționat astfel cum este precizat la punctele 1.5.2.1. – 1.5.2.4.(3), iar volanul, când este reglabil, fiind ajustat în poziția medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

două plane verticale situate la 250 mm de o parte și de alta ale planului de referință, limitate în sus la 300 mm de planul definit la punctul 1.6.2.8. de mai jos și longitudinal la cel puțin 550 mm în fața planului vertical perpendicular pe planul de referință ce trece la o distanță de (210 – a h ) mm în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.2.

două plane verticale situate la 200 mm de ambele părți ale planului de referință, limitate deasupra la 300 mm de planul definit la punctul 1.6.2.8. de mai jos și longitudinal față de suprafața definită la punctul 1.6.2.11. de mai jos la planul vertical perpendicular pe planul de referință ce trece la (210 – a h ) mm în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.3.

un plan înclinat perpendicular pe planul de referință, situat la 400 mm deasupra liniei de referință și paralel cu aceasta, prelungindu-se în spate spre punctul în care intersectează planul vertical perpendicular pe planul de referință și trecând printr-un punct (140 + a h ) mm în spatele punctului index al scaunului;

1.6.2.4.

un plan înclinat, perpendicular pe planul de referință care secționează planul definit la punctul 1.6.2.3 de mai sus în extremitatea sa situată cel mai în spate și se sprijină pe capătul de sus al spătarului scaunului;

1.6.2.5.

un plan vertical perpendicular pe planul de referință, trecând la o distanță de cel puțin 40 mm în fața volanului și de cel puțin 760 – a h în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.6.

o suprafață cilindrică, a cărei axă este perpendiculară pe planul de referință, cu o rază de 150 mm și care este tangentă la planele definite la punctele 1.6.2.3. și 1.6.2.5.;

1.6.2.7.

două plane înclinate paralele care trec prin extremitățile superioare ale planelor definite la punctul 1.6.2.1. de mai sus, planul înclinat situat pe partea supusă impactului fiind situat la cel puțin 100 mm de planul de referință de deasupra spațiului liber;

1.6.2.8.

un plan orizontal care trece printr-un punct situat la o distanță de 90 – a v sub punctul index al scaunului;

1.6.2.9.

două porțiuni ale planului vertical perpendicular pe planul de referință care trece la 210 – a h în fața punctului index al scaunului, aceste două semiplane unind extremitățile din spate ale planelor definite la punctul 1.6.2.1. de mai sus și, respectiv, extremitățile anterioare ale planelor definite la punctul 1.6.2.2. de mai sus;

1.6.2.10.

două porțiuni ale planului orizontal care trece la o distanță de 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.8. de mai sus, aceste două semiplane unind extremitățile superioare ale planelor verticale definite la punctul 1.6.2.2. de mai sus și, respectiv, extremitățile inferioare ale planelor înclinate definite la punctul 1.6.2.7. de mai sus;

1.6.2.11.

o suprafață, curbă în cazul în care este necesar, a cărei linie generatoare este perpendiculară pe planul de referință și se sprijină pe partea din spate a spătarului scaunului.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este ansamblul celor două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului. Pentru fiecare poziție a volanului și a scaunului, spațiul liber se definește în conformitate cu punctele 1.6.1. și 1.6.2.de mai sus pentru postura conducătorului auto în poziție normală, respectiv în conformitate cu punctele 1.6.1. și 1.6.2. din anexa X pentru postura conducătorului auto în poziția inversă (a se vedea figura 6.2.).

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, în timpul încercărilor se utilizează spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Dispozitivul de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste diverse puncte index ale scaunului.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului punct index al scaunului (PIS) se situează în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu are loc, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.6.4.3.

Scaunul opțional nu poate fi un scaun destinat unei alte persoane în afară de conducătorul auto și de unde tractorul nu poate fi controlat. PIS nu este determinat deoarece definiția spațiului liber este legată de scaunul conducătorului auto.

1.7.   Masă

1.7.1.   Masa fără lest/fără încărcătură

Este masa tractorului exclusiv accesoriile opționale, însă inclusiv apa de răcire, lubrifianții, combustibilul și utilajele plus dispozitivul de protecție. Nu se iau în considerare masele opționale din față sau din spate, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice componente speciale;

1.7.2.   Masa maximă tehnic admisă

Masa maximă a tractorului declarată de producător ca fiind tehnic admisă și declarată pe plăcuța de identificare a vehiculului și/sau a manualului operatorului;

1.7.3.   Masa de referință

Masa specificată de producător și utilizată în formulele de calcul al înălțimii de cădere a ciocanului pendul, al aporturilor de energie și al forțelor de strivire care sunt utilizate în cadrul încercărilor. Masa de referință nu trebuie să fie mai mică decât masa fără lest și trebuie să fie suficient de mare pentru a se garanta că raportul maselor nu depășește valoarea 1,75 (a se vedea punctele 1.7.4. și 2.1.3.);

1.7.4.   Raportul maselor

Raportul FormulaAcesta nu trebuie să fie mai mare decât 1,75.

1.8.   Toleranțele admise la măsurare

Dimensiuni liniare:

 

± 3 mm

cu excepția următoarelor elemente:

- deformarea pneurilor:

± 1 mm

 

- deformarea dispozitivului în timpul aplicării sarcinilor orizontale:

± 1 mm

 

- înălțimea de cădere a ciocanului pendul:

± 1 mm

Mase:

 

± 0,2 % (din întreaga scală a senzorului)

Forțe:

 

± 0,1 % (din întreaga scală)

Unghiuri:

 

± 0,1°

1.9.   Simboluri

ah

(mm)

Jumătate din reglajul orizontal al scaunului

av

(mm)

Jumătate din reglajul vertical al scaunului

B

(mm)

Lățimea minimă totală a tractorului;

Bb

(mm)

Lățimea maximă exterioară a structurii de protecție;

D

(mm)

Deformarea structurii în punctul de impact (încercări dinamice) sau în punctul și în axul de aplicare a sarcinii (încercări statice);

D'

(mm)

Deformarea structurii pentru energia calculată cerută;

Ea

(J)

Energia de deformare absorbită în locul în care este suprimată sarcina. Zonă înscrisă în interiorul curbei F-D;

Ei

(J)

Energia de deformare absorbită. Zonă situată sub curba F-D;

E'i

(J)

Energia de deformare absorbită după aplicarea sarcinii suplimentare în urma unei rupturi sau fisuri;

E''i

(J)

Energia de deformare absorbită în timpul încercării de suprasarcină în cazul în care sarcina a fost suprimată înainte de începerea acestei încercări de suprasarcină. Zonă situată sub curba F-D;

Eil

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale;

Eis

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale;

F

(N)

Forța de sarcină statică;

F'

(N)

Forța de sarcină pentru energia calculată cerută, corespunzătoare E'i;

F-D

 

Diagrama forță/deformare;

Fi

(N)

Forță aplicată elementului rigid din spate;

Fmax

(N)

Forța de sarcină statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii;

Fv

(N)

Forța de strivire verticală;

H

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul (încercări dinamice);

H’

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul pentru încercarea suplimentară (încercări dinamice);

I

(kg.m2)

Momentul de inerție de referință al tractorului în raport cu linia centrală a roților posterioare, indiferent de valoarea masei acestor roți posterioare;

L

(mm)

Ampatamentul de referință al tractorului;

M

(kg)

Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență.

2.   Domeniul de aplicare

2.1.

Prezenta anexă se aplică tractoarelor având următoarele caracteristici:

2.1.1.

gardă la sol de maximum 600 mm sub punctul cel mai de jos al osiilor din față și din spate, luând în considerare diferențialul;

2.1.2.

ecartament minim fix sau reglabil mai mic de 1 150 în cazul osiei echipate cu pneuri de dimensiuni mai mari; Se consideră că osia echipată cu pneurile mai largi este reglată pentru un ecartament de maximum 1 150 mm. Trebuie să fie posibil să se regleze ecartamentul celeilalte osii astfel încât marginile exterioare ale pneurilor celor mai înguste să nu depășească marginile exterioare ale pneurilor celeilalte osii. În cazul în care cele două osii sunt echipate cu jante și pneuri de aceleași dimensiuni, ecartamentul fix sau reglabil al celor două osii trebuie să măsoare mai puțin de 1 150 mm;

2.1.3.

masă mai mare de 400 kg, dar mai mică de 3 500 kg, corespunzătoare masei fără încărcătură a tractorului, care include structura de protecție în caz de răsturnare și pneurile cu cea mai mare dimensiune recomandată de constructor. Masa maximă admisă nu trebuie să depășească 5 250 kg, iar raportul de masă (masa maximă admisă/masa de referință) nu trebuie să fie mai mare de 1,75;

2.1.4.

și care sunt dotate cu structuri de protecție în caz de răsturnare de tipul celor cu doi montanți fixați în partea din față a scaunului conducătorului și caracterizați printr-un spațiu liber redus având în vedere limitele de gabarit ale tractorului, de unde rezultă că este util ca accesul la locul de conducere al tractorului să fie liber, indiferent de circumstanțe, și ca aceste structuri (pliabile sau nu) să poată fi mereu simplu de utilizat;

2.2.

Este recunoscut faptul că pot exista modele de tractoare, de exemplu, mașini forestiere speciale, precum expeditorii și mașinile tip skidders, pentru care prezenta anexă nu se aplică.

B1.   PROCEDURA DE ÎNCERCARE STATICĂ

3.   Reglementări și instrucțiuni

3.1.   Condiții prealabile pentru încercările de rezistență

3.1.1.   Finalizarea a două încercări preliminare

Structura de protecție poate fi supusă încercărilor de rezistență doar dacă atât încercarea de stabilitate laterală, cât și cea de rostogolire discontinuă au fost finalizate în mod satisfăcător (a se vedea diagrama răsturnării, ca în figura 6.3.).

3.1.2.   Pregătirea pentru încercările preliminare

3.1.2.1.   Tractorul trebuie să fie echipat cu structura de protecție în poziția de siguranță.

3.1.2.2.   Tractorul trebuie să fie echipat cu pneuri care au diametrul maxim indicat de către constructor și cea mai mică secțiune transversală pentru pneuri de diametrul respectiv. Pneurile trebuie să nu conțină niciun lest lichid și să fie umflate la presiunea recomandată pentru lucrări agricole.

3.1.2.3.   Roțile posterioare trebuie să fie reglate la cel mai îngust ecartament; roțile anterioare trebuie să fie reglate cât mai precis posibil față de același ecartament. Dacă există două posibilități de reglaj al ecartamentului anterior care se îndepărtează la fel de mult față de reglajul cel mai îngust al ecartamentului posterior, trebuie ales reglajul corespunzător ecartamentului anterior cel mai larg.

3.1.2.4.   Toate rezervoarele tractorului trebuie umplute sau trebuie înlocuite lichidele printr-o masă echivalentă dispusă în poziția corespunzătoare.

3.1.2.5.   Toate anexele utilizate în cadrul producției în serie trebuie fixate pe tractor în poziția normală.

3.1.3.   Încercarea de stabilitate laterală

3.1.3.1.   Tractorul, pregătit după indicațiile de mai sus, se plasează pe un plan orizontal astfel încât pivotul osiei anterioare sau, în cazul unui tractor articulat, pivotul orizontal aflat între cele două osii să se poată mișca liber.

3.1.3.2.   Se înclină cu ajutorul unui cric sau troliu partea tractorului legată rigid de osia care suportă peste 50 % din masa tractorului, măsurând permanent unghiul de înclinare. Acest unghi trebuie să atingă o valoare minimă de 38° în momentul în care tractorul este în echilibru instabil pe roțile care ating solul. Încercarea se execută odată cu volanul rotit total dreapta și odată cu volanul rotit total stânga.

3.1.4.   Încercarea de rostogolire discontinuă

3.1.4.1.   Observații generale

Încercarea de rostogolire discontinuă are scopul de a verifica dacă un dispozitiv, fixat la tractor și destinat protecției conducătorului, este în măsură să împiedice în mod eficient tractorul să se rostogolească în cazul unei răsturnări laterale pe o pantă cu înclinarea de 1/1,5 (figura 6.4.).

Rostogolirea discontinuă poate fi demonstrată prin una dintre cele două metode descrise la punctele 3.1.4.2. și 3.1.4.3.

3.1.4.2.   Demonstrarea caracteristicilor rostogolirii discontinue prin intermediul încercării de răsturnare

3.1.4.2.1.

Încercarea de răsturnare trebuie să se realizeze pe un plan înclinat experimental de cel puțin 4 m lungime (a se vedea figura 6.4.). Suprafața trebuie să fie acoperită cu un strat de 18 cm de materie care, măsurată în conformitate cu standardele ASAE S313.3 FEB1999 și ASAE EP542 FEB1999 privind penetrometrul conului în raport cu solul, are un indice de penetrare cu conul de:

Formula

sau de:

Formula

3.1.4.2.2.

Tractorul (pregătit după descrierea de la punctul 3.1.2.) este înclinat lateral cu o viteză inițială nulă. În acest scop, el este plasat în vârful planului înclinat experimental, astfel încât roțile situate pe partea înclinării să stea pe pantă, iar planul median al tractorului să fie paralel cu curbele de nivel. Atunci când a atins suprafața planului înclinat experimental, tractorul se poate ridica pivotând în jurul muchiei superioare a structurii de protecție, dar nu trebuie să se răstoarne. El trebuie să revină pe partea care a atins prima dată panta.

3.1.4.3.   Demonstrația matematică a caracteristicilor rostogolirii discontinue

3.1.4.3.1.

Pentru verificarea matematică a caracteristicilor rostogolirii discontinue, trebuie să se determine următoarele date caracteristice privind tractorul (a se vedea figura 6.5.):

B0

(m)

Lățimea pneurilor de la roțile posterioare;

B6

(m)

Lățimea structurii de protecție dintre punctele de impact din dreapta și din stânga;

B7

(m)

Lățimea capotei;

D0

(rad)

Unghiul de oscilație al osiei anterioare, de la poziția zero la maxim;

D2

(m)

Înălțimea pneurilor anterioare sub sarcina osiei complete;

D3

(m)

Înălțimea pneurilor posterioare sub sarcina osiei complete;

H0

(m)

Înălțimea pivotului osiei anterioare;

H1

(m)

Înălțimea centrului de greutate;

H6

(m)

Înălțimea la punctul de impact;

H7

(m)

Înălțimea capotei;

L2

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și osia anterioară;

L3

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și osia posterioară;

L6

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (a se indica negativ dacă punctul frontal este situat în fața planului centrului de greutate);

L7

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și muchia frontală a capotei;

Mc

(kg)

Masa tractorului utilizată pentru calcul;

Q

(kgm2)

Momentul de inerție la nivelul axului longitudinal care trece prin centrul de greutate;

S

(m)

Ecartamentul osiei posterioare.

Suma dintre ecartamentul (S) și lățimea pneurilor (B0) trebuie să fie superioară lățimii B6 a structurii de protecție.

3.1.4.3.2.

În scopul efectuării calculelor, se pot emite următoarele ipoteze simplificatoare:

3.1.4.3.2.1.

tractorul oprit se răstoarnă pe planul înclinat cu panta de 1/1,5 cu osia anterioară oscilând din momentul în care centrul de greutate se situează vertical deasupra axei de rotație;

3.1.4.3.2.2.

axa de rotație este paralelă cu axul longitudinal al tractorului și trece prin centrul suprafețelor de contact ale roților anterioare și posterioare situate în partea din jos a pantei;

3.1.4.3.2.3.

tractorul nu alunecă pe pantă;

3.1.4.3.2.4.

impactul pe planul înclinat este parțial elastic, cu un coeficient de elasticitate de:

Formula

3.1.4.3.2.5.

adâncimea penetrării pe planul înclinat și deformarea structurii de protecție dau un total de:

Formula

3.1.4.3.2.6.

în planul înclinat nu pătrund alte componente ale tractorului.

3.1.4.3.3.

Programul informatic (BASIC(4)) pentru stabilirea caracteristicilor rostogolirii continue sau întrerupte a unui tractor cu ecartament îngust care se răstoarnă lateral și care are o structură de protecție în caz de răsturnare montată în partea din față este prezentat la punctul B4 (exemplele 6.1. - 6.11.)

3.1.5.   Metode de măsurare

3.1.5.1.   Distanțele orizontale dintre centrul de greutate și osia posterioară (L3) sau anterioară (L2)

Distanțele dintre osiile posterioare și anterioare de pe ambele părți ale tractorului trebuie măsurate în scopul de a verifica dacă nu există unghi de virare.

Distanțele dintre centrul de greutate și osia posterioară (L3) sau din față (L2) trebuie să se calculeze pornind de la distribuirea masei tractorului între roțile posterioare și anterioare.

3.1.5.2.   Înălțimile pneurilor posterioare (D3) și anterioare (D2)

Se măsoară distanța de la cel mai înalt punct al pneului până la planul solului (figura 6.5.) și se utilizează aceeași metodă pentru pneurile anterioare și posterioare.

3.1.5.3.   Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (L6)

Se măsoară distanța dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (figurile 6.6.a, 6.6.b și 6.6.c). Dacă structura de protecție este situată în fața planului centrului de greutate, măsura înregistrată va fi indicată negativ (-L6).

3.1.5.4.   Lățimea structurii de protecție (B6)

Se măsoară distanța dintre punctele de impact din dreapta și din stânga ale celor două elemente verticale ale structurii.

Punctul de impact se definește prin planul tangent la structura de protecție care trece prin linia realizată de punctele exterioare superioare ale pneurilor anterioare și posterioare (figura 6.7.).

3.1.5.5.   Lățimea structurii de protecție (H6)

Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al structurii la planul solului.

3.1.5.6.   Înălțimea capotei (H7)

Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al capotei la planul solului.

Punctul de impact se definește prin planul tangent la capotă și la structura de protecție care trece prin punctele exterioare superioare ale pneului anterior (figura 6.7.). Măsurarea se efectuează pe ambele părți ale capotei.

3.1.5.7.   Lățimea capotei (B7)

Se măsoară distanța dintre cele două puncte de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior.

3.1.5.8.   Distanța orizontală dintre centrul de greutate și muchia frontală a capotei (L7)

Se măsoară distanța de la punctul de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior, la centrul de greutate.

3.1.5.9.   Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0)

Distanța verticală dintre centrul pivotului osiei anterioare și centrul osiei pneurilor anterioare (H01) trebuie inclusă în raportul tehnic al producătorului și verificată.

Se măsoară distanța verticală de la centrul osiei pneurilor anterioare la planul solului (H02) (figura 6.8.).

Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0) este suma celor două valori anterioare.

3.1.5.10.   Ecartamentul osiei posterioare (S)

Se măsoară ecartamentul minim al osiei posterioare prevăzute cu pneuri de cea mai mare mărime, astfel cum a fost specificat de către constructor (figura 6.9.).

3.1.5.11.   Lățimea pneului anterior (B0)

Se măsoară distanța dintre planele verticale exterioare și interioare ale unui pneu posterior în partea sa superioară (figura 6.9.).

3.1.5.12.   Unghiul de oscilație al osiei anterioare (D0)

Unghiul cel mai mare definit de oscilația osiei anterioare de la poziția orizontală la deformarea maximă trebuie măsurat de ambele părți ale osiei, ținând cont de orice element care neutralizează impacturile care se găsește la capătul cursei. Trebuie utilizat unghiul maxim măsurat.

3.1.5.13.   Masa tractorului

Masa tractorului trebuie stabilită în conformitate cu condițiile specificate la punctul 1.7.1.

3.2.   Condiții pentru încercarea privind rezistența structurilor de protecție și a elementelor de fixare a acestora pe tractoare

3.2.1.   Cerințe generale

3.2.1.1.   Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor preluate de către structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate constata rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și a oricăror părți ale tractorului care transmit sarcina de încercare.

3.2.1.2.   Metode de încercare

Încercările se pot realiza conform procedurii statice sau dinamice ( a se vedea anexa A). Cele două metode sunt considerate echivalente.

3.2.1.3.   Dispoziții generale aplicabile pregătirii încercărilor

3.2.1.3.1.

Structura de protecție trebuie să fie conformă cu indicațiile privind producția în serie. Aceasta trebuie fixată, conform metodei recomandate de către producător, la unul dintre tractoarele pentru care este concepută.

Notă:

Nu este necesar un tractor complet pentru încercarea statică de rezistență; cu toate acestea, structura de protecție și părțile tractorului pe care este fixată această structură reprezintă o instalație funcțională, denumită în continuare „ansamblul”.

3.2.1.3.2.

Atât pentru încercarea statică, cât și pentru cea dinamică, tractorul, astfel cum a fost asamblat, (sau ansamblul) trebuie să fie echipat cu toate elementele producției de serie care pot avea o influență asupra rezistenței structurii de protecție sau care pot fi necesare pentru încercarea de rezistență.

Componentele care pot genera riscuri în spațiul liber trebuie, de asemenea, să fie prezente pe tractor (sau pe ansamblu) pentru a putea fi examinate, pentru a verifica dacă sunt întrunite cerințele condițiilor de acceptare de la punctul 3.2.3.

Toate componentele tractorului sau ale structurii de protecție, inclusiv structurile de protecție împotriva intemperiilor, trebuie să fie furnizate sau descrise în desene.

3.2.1.3.3.

Pentru încercările de rezistență, trebuie îndepărtate toate panourile și componentele mobile nestructurale, astfel încât acestea să nu poată contribui la întărirea structurii de protecție.

3.2.1.3.4.

Ecartamentul trebuie reglat astfel încât, în măsura posibilului, structura de protecție să nu fie sprijinită de pneuri în timpul încercărilor de rezistență. Dacă aceste încercări sunt realizate conform procedurii statice, roțile pot fi demontate.

3.2.2.   Încercări

3.2.2.1.   Succesiunea încercărilor conform procedurii statice

Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.3.1.6. și 3.3.1.7., succesiunea încercărilor este următoarea:

(1)

sarcina în partea posterioară a structurii

(a se vedea punctul 3.3.1.1.);

(2)

încercare la strivire în partea posterioară

(a se vedea punctul 3.3.1.4.);

(3)

sarcina în partea anterioară a structurii

(a se vedea punctul 3.3.1.2.);

(4)

sarcina în partea laterală a structurii

(a se vedea punctul 3.3.1.3.);

(5)

strivirea în partea anterioară a structurii

a se vedea punctul 3.3.1.5.);

3.2.2.2.   Cerințe generale

3.2.2.2.1.

În cazul în care, pe parcursul încercării, unul sau mai multe elemente ale echipamentului de fixare a tractorului se defectează sau se deplasează, încercarea trebuie reluată.

3.2.2.2.2.

Nu se admit reparații sau reglaje ale tractorului sau ale structurii de protecție în cursul încercărilor.

3.2.2.2.3.

În timpul încercărilor, cutia de viteze a tractorului trebuie să fie în poziție neutră, iar frânele nu trebuie să fie utilizate.

3.2.2.2.4.

Dacă tractorul este echipat cu un sistem de suspensie între șasiu și roți, acesta trebuie blocat în cursul încercărilor.

3.2.2.2.5.

Latura aleasă pentru aplicarea primei sarcini în partea posterioară a structurii trebuie să fie cea care, după părerea autorităților responsabile cu încercările, va avea drept rezultat aplicarea seriei de sarcini în cele mai defavorabile condiții pentru structură. Sarcina în partea laterală și sarcina în partea posterioară trebuie să se aplice de o parte și de alta a planului longitudinal median al structurii de protecție. Sarcina în partea anterioară trebuie să se aplice pe aceeași parte a planului median longitudinal al structurii de protecție ca sarcina în partea laterală.

3.2.3.   Condiții de acceptare

3.2.3.1.   O structură de protecție este considerată satisfăcătoare din punctul de vedere al cerințelor privind rezistența dacă îndeplinește următoarele condiții:

3.2.3.1.1.

După fiecare încercare parțială, nu trebuie să prezinte fisuri sau rupturi în sensul punctului 3.3.2.1. sau

3.2.3.1.2.

În cazul în care, pe durata uneia dintre încercările la strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie efectuată o încercare suplimentară, în conformitate cu punctul 3.3.1.7., imediat după strivirea care a determinat apariția acestor fisuri sau rupturi;

3.2.3.1.3.

în timpul încercărilor, altele decât încercarea la suprasarcină, nicio parte a structurii de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber astfel cum acesta este definit la punctul 1.6.;

3.2.3.1.4.

în cursul încercărilor, altele decât încercarea la suprasarcină, toate părțile spațiului liber trebuie protejate de către structură, în conformitate cu punctul 3.3.2.2.;

3.2.3.1.5.

în cursul încercărilor, structura de protecție nu trebuie să exercite niciun fel de forță asupra structurii scaunului;

3.2.3.1.6.

deformarea elastică, măsurată în conformitate cu punctul 3.3.2.4., trebuie să fie mai mică de 250 mm.

3.2.3.2.   Nu trebuie să existe accesorii care să prezinte un pericol pentru conducător. Nu trebuie să existe accesorii sau elemente proeminente care pot răni conducătorul în caz de răsturnare a tractorului, nici accesorii sau elemente care îl pot bloca, prinzându-i gamba sau laba piciorului, de exemplu, ca urmare a deformării structurii.

3.2.4.   [Nu se aplică]

3.2.5.   Aparatură și echipament de încercare

3.2.5.1.   Dispozitivul pentru încercarea statică

3.2.5.1.1.

Dispozitivul pentru încercarea statică trebuie să fie conceput astfel încât să permită aplicarea unor lovituri sau a unor sarcini asupra structurii de protecție.

3.2.5.1.2.

Trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform și perpendicular pe direcția în care aceasta se aplică, de-a lungul unei bârne cu o lungime egală cu unul dintre multiplii exacți ai lui 50, cuprinși între 250 și 700 mm. Dimensiunea verticală a extremității bârnei rigide trebuie să fie de 150 mm. Extremitățile bârnei aflate în contact cu structura de protecție trebuie să fie curbate, cu o rază maximă a curburii de 50 mm.

3.2.5.1.3.

Suportul trebuie să poată fi adaptat la orice unghi în raport cu direcția sarcinii, pentru a putea urmări variațiile unghiulare ale suprafeței structurii care suportă sarcina pe măsură ce structura se deformează.

3.2.5.1.4.

Direcția forței (abatere față de orizontală și verticală):

la începutul încercării, cu sarcină zero: ± 2°;

în timpul încercării, sub sarcină: 10° deasupra orizontalei și 20° sub orizontală. Aceste variații trebuie să fie reduse la minimum.

3.2.5.1.5.

Viteza de deformare trebuie să fie suficient de lentă, sub 5 mm/s, pentru ca sarcina să poată fi considerată în orice moment statică.

3.2.5.2.   Aparatură de măsură a energiei absorbite de structură

3.2.5.2.1.

Trebuie trasată curba forță/deformare pentru a determina energia absorbită de structură. Nu este necesară măsurarea forței și a deformării în punctul de aplicare al sarcinii pe structură; cu toate acestea, forța și deformarea trebuie să fie măsurate simultan și coliniar.

3.2.5.2.2.

Punctul de origine al măsurărilor deformării trebuie să fie ales astfel încât să se ia în considerare numai energia absorbită de către structură și/sau deformarea anumitor părți ale tractorului. Energia absorbită prin deformarea și/sau derapajul dispozitivului de fixare nu trebuie să fie luată în considerare.

3.2.5.3.   Mijloace de fixare a tractorului la sol

3.2.5.3.1.

Șinele de fixare, prezentând ecartamentul cerut și acoperind suprafața necesară pentru fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate, trebuie să fie fixate rigid pe un soclu rezistent aflat în apropierea dispozitivului de încercare.

3.2.5.3.2.

Tractorul trebuie să fie ancorat de șine prin orice mijloc adecvat (plăci, cale, cabluri, suporturi etc.), astfel încât să nu se poată mișca în timpul încercărilor. Imobilitatea tractorului trebuie verificată pe perioada desfășurării încercării, cu ajutorul dispozitivelor obișnuite de măsurare a lungimii.

Dacă tractorul se deplasează, trebuie reluată încercarea în totalitate, excepție făcând cazul în care sistemul de măsurare a deformării utilizat pentru trasarea curbei forță/deformare este cuplat la tractor.

3.2.5.4.   Dispozitiv de strivire

Pe structura de protecție trebuie să poată fi exercitată o forță descendentă de către un dispozitiv, ilustrat în figura 6.10., prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Sub osii trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare, astfel încât pneurile tractorului să nu preia forța de strivire.

3.2.5.5.   Alte aparate de măsură

Sunt necesare, de asemenea, următoarele dispozitive de măsură:

3.2.5.5.1.

Un dispozitiv pentru măsurarea deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă) (a se vedea figura 6.11.);

3.2.5.5.2.

Un dispozitiv cu ajutorul căruia să se verifice dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă spațiul liber a rămas în interiorul structurii de protecție în timpul încercării (a se vedea punctul 3.3.2.2.).

3.3.   Procedura de încercare statică

3.3.1.   Încercări de sarcină și la strivire

3.3.1.1.   Sarcina posterioară

3.3.1.1.1.

Sarcina trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului.

Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție în caz de răsturnare care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări în spate a tractorului, adică în mod normal marginea superioară. Planul vertical în care se aplică sarcina este situat la o distanță egală cu 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție, în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea exterioară a vârfului structurii de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.3.1.1.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.6.3.

3.3.1.1.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Formula

3.3.1.1.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), trebuie aplicată aceeași formulă.

3.3.1.2.   Sarcina din față

3.3.1.2.1

Sarcina se aplică orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului și este situată la o distanță de 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție, în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea exterioară a vârfului structurii de protecție.

Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului în timp ce se mișcă în față, adică în mod normal latura superioară.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.3.1.2.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.5.3.

3.3.1.2.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Formula

3.3.1.2.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile de mai sus sau oricare dintre următoarele, astfel cum au fost selectate:

Formula

sau

Formula

3.3.1.3.   Sarcina laterală

3.3.1.3.1.

Sarcina laterală trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical perpendicular pe planul median al tractorului. Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție în caz de răsturnare care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal marginea superioară.

3.3.1.3.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.5.3.

3.3.1.3.3

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Formula

3.3.1.3.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile calculate cu formula de mai sus sau cu următoarea:

Formula

3.3.1.4.   Strivire în partea posterioară

Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) cea (cele) mai înaltă (înalte) situată (situate) în partea din spate a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, conform formulei următoare:

Formula

Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, această forță trebuie aplicată până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi forța de strivire Fv trebuie aplicată din nou.

3.3.1.5.   Strivire în partea anterioară

Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei (celor) mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, conform formulei următoare:

Formula

Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Apoi forța de strivire Fv trebuie aplicată din nou.

3.3.1.6.   Încercare suplimentară de suprasarcină (figurile 6.14. - 6.16.)

Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3% în timpul ultimelor 5% din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 6.15.).

Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori succesive de câte 5 % din energia inițială cerută până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 6.16.).

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % a energiei și rămâne mai mare de 0,8 Fmax.

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20% din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax.

Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, care trebuie să fie protejat în întregime.

3.3.1.7.   Încercări suplimentare la strivire

Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare prin strivire, similară, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea prin strivire care a dus la apariția fisurilor sau rupturilor respective.

3.3.2.   Măsurătorile care trebuie efectuate

3.3.2.1.   Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici apărute la elementele fără importanță.

3.3.2.2.   Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, astfel cum aceasta este definită la punctul 1.6 de mai sus.

În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea dinspre care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima acest fapt, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către producător.

3.3.2.3.   Încercări ale elementului rigid din spate

Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu un carter sau cu orice element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului trebuie să poată suporta, fără a rupe sau a intra în spațiul liber, o forță descendentă Fi, unde:

Formula

aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial sub care se aplică forței este de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum se arată în figura 6.12. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 6.13.).

În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și ferm fixată în spatele tractorului.

3.3.2.4.   Deformarea elastică sub sarcină laterală

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical în care este aplicată sarcina. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 6.11.

3.3.2.5.   Deformarea permanentă

După ultima încercare la strivire, trebuie înregistrată deformarea permanentă a structurii de protecție. În acest scop, trebuie să se înregistreze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție în caz de răsturnare în raport cu punctul index al scaunului.

3.4.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.4.1.   [Nu se aplică]

3.4.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice ale tractorului, ale structurii de protecție sau legate de metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, centrul de încercări care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în cazul în care tractorul și structura de protecție au îndeplinit condițiile încercărilor preliminare de stabilitate laterală și de rostogolire discontinuă, astfel cum au fost definite la punctele 3.1.3. și 3.1.4., și dacă elementul rigid posterior, astfel cum a fost descris la punctul 3.3.2.3., când există, a fost supus încercării în conformitate cu procedura descrisă la prezentul punct (cu excepția punctului 3.4.2.2.4.) în următoarele cazuri:

3.4.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările la impact sau la sarcină și la strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.4.2.1.1. - 3.4.2.1.5. de mai jos.

3.4.2.1.1.

Structura (inclusiv elementul rigid posterior) trebuie să fie identică cu cea supusă încercării.

3.4.2.1.2.

Energia necesară nu trebuie să depășească cu mai mult de 5 % energia calculată pentru încercarea inițială.

3.4.2.1.3.

Metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice.

3.4.2.1.4.

Toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum sunt aripile și capota, trebuie să fie identice.

3.4.2.1.5.

Poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția acesteia în funcție de tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.4.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.4.2.1. nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie):

3.4.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării faptului că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de către structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.4.2.2.2.

Modificări care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție pe tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărui rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip:

3.4.2.2.2.1.

nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare;

3.4.2.2.2.2.

rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă toate condițiile de acceptare din prezenta anexă sunt îndeplinite și:

dacă deformarea măsurată după fiecare încercare la impact nu prezintă, față de deformarea măsurată după fiecare încercare la impact din cadrul raportului încercării inițiale, o diferență mai mare de ±7 % (în cazul încercărilor dinamice);

dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă, față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale, o diferență mai mare de ± 7%, iar deformarea măsurată(4) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări la sarcină orizontală nu prezintă, față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale, o diferență mai mare de ±7% (în cazul încercărilor statice).

3.4.2.2.2.3.

același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost verificate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.4.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de producător pentru o structură de protecție deja supusă încercărilor. Dacă producătorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.4.2.2.2.2. nu se aplică în acest caz).

3.4.2.2.4.

Modificarea elementului rigid din spate sau adăugarea unui nou element rigid în spate. Trebuie să se verifice dacă spațiul liber rămâne protejat de structura deformată pe durata tuturor fazelor încercării, luând în considerare noul element rigid posterior sau pe cel modificat. Trebuie să se efectueze o validare a elementului rigid din spate, sub forma încercării descrise la punctul 3.3.2.3., iar rezultatele încercării vor fi consemnate în raportul de extindere.

3.5.   [Nu se aplică]

3.6.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.6.1.   Dacă este precizat că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, producătorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.6.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au drept scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează îndeplinirea următoarelor cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.6.2.1.   Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție pe tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.6.2.2.   Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.6.2.3. de mai jos.

3.6.2.3.   Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate, materialul trebuind să respecte nivelul minim prescris de energie de impact, în sensul încercării prin metoda Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 6.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință.

Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la impactul la temperatură redusă.

3.6.2.4.   Atunci când se verifică cerințele privind energia de impact, în sensul încercării prin metoda Charpy cu crestătură în V, dimensiunea epruvetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 6.1. pe care o permite materialul.

3.6.2.5.   Încercările prin metoda Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor epruvetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 6.1.

3.6.2.6.   Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995, Amd 1:2003.

3.6.2.7.   Epruvetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Epruvetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

Tabelul 6.1

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul încercării prin metoda Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea epruvetei

Energia la

Energia la

 

– 30 °C

– 20 °C

mm

J

J (2)

10 × 10 (1)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (1)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (1)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

10 × 3

6

15

10 × 2,5 (1)

5,5

14

3.7.   [Nu se aplică]

Figura 6.1

Spațiu liber

Dimensiuni în mm

Figura 6.1.a