29.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/63

(1)

De-a lungul ultimelor decenii, Uniunea a făcut progrese considerabile în crearea unei piețe interne a serviciilor bancare. În consecință, în multe state membre, grupurile bancare al căror sediu central se află în alte state membre dețin o cotă semnificativă de piață, iar instituțiile de credit și-au diversificat activitatea din punct de vedere geografic, atât în zona euro, cât și în afara zonei euro.

(2)

Actuala criză economică și financiară demonstrează că integritatea monedei unice și a pieței interne poate fi amenințată de fragmentarea sectorului financiar. Este, așadar, esențial să se intensifice integrarea supravegherii bancare pentru a consolida Uniunea, a restabili stabilitatea financiară și a pune bazele redresării economice.

(3)

Menținerea și aprofundarea pieței interne a serviciilor bancare este esențială pentru a stimula creșterea economică în Uniune și finanțarea adecvată a economiei reale. Acest lucru ridică însă provocări din ce în ce mai mari. Există dovezi potrivit cărora integrarea piețelor bancare din Uniune se află în impas.

(4)

În același timp, pe lângă adoptarea unui cadru de reglementare mai îmbunătățit la nivelul Uniunii, autoritățile de supraveghere trebuie să-și intensifice activitatea de supraveghere pentru a integra lecțiile crizei financiare din ultimii ani și să fie capabile să supravegheze piețe și instituții extrem de complexe și interconectate.

(5)

Competența de supraveghere a instituțiilor de credit individuale din Uniune rămâne în cea mai mare parte la nivel național. Coordonarea între autoritățile de supraveghere este esențială, dar criza a demonstrat că simpla coordonare nu este suficientă, în special în contextul unei monede unice. Pentru a menține stabilitatea financiară în Uniune și pentru a spori efectele pozitive ale integrării pieței asupra creșterii și bunăstării, ar trebui îmbunătățită integrarea responsabilităților în materie de supraveghere. Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura o imagine de ansamblu coerentă și exactă asupra unui întreg grup bancar și a solidității sale în ansamblu și ar reduce riscul unor interpretări diferite și decizii contradictorii la nivel de entitate individuală.

(6)

În multe cazuri, stabilitatea instituțiilor de credit este încă strâns legată de statul membru în care acestea își au sediul. Îndoielile existente în ceea ce privește sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creștere economică și viabilitatea instituțiilor de credit au creat și creează pe piață tendințe negative, care se influențează reciproc. Acest lucru poate conduce la apariția de riscuri pentru viabilitatea unor instituții de credit, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar în zona euro și în întreaga Uniune și poate îngreuna situația deja tensionată a finanțelor publice din statele membre în cauză.

(7)

Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE), înființată în 2011 prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (1), precum și Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) instituit prin articolul 2 din regulamentul respectiv și articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (2) (AEAPO) și prin articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3) (AEVMP) au îmbunătățit în mod semnificativ cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară din cadrul Uniunii. ABE aduce contribuții importante la crearea unui cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare din Uniune și a avut un rol fundamental în punerea în aplicare cu consecvență a recapitalizării instituțiilor de credit importante din Uniune, convenită de reuniunea la nivel înalt a zonei euro din 26 octombrie 2011, în conformitate cu orientările și condițiile adoptate de către Comisie referitoare la ajutoarele de stat.

(8)

Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri desemnarea unui organism european care să fie direct responsabil cu îndeplinirea anumitor atribuții de supraveghere a instituțiilor financiare, începând cu rezoluțiile sale din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune (4) și continuând cu rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială din Uniunea Europeană (5).

(9)

Concluziile Consiliului European din 29 iunie 2012 au invitat președintele Consiliului European să elaboreze o foaie de parcurs pentru realizarea unei uniuni economice și monetare autentice. În aceeași zi, reuniunea la nivel înalt a zonei euro a subliniat că, în momentul în care va fi instituit un mecanism unic de supraveghere eficient, cu implicarea Băncii Centrale Europene (BCE) pentru băncile din zona euro, Mecanismul European de Stabilitate (MES) ar putea avea posibilitatea, în urma unei decizii obișnuite, de a recapitaliza băncile în mod direct, bazându-se pe condiționalități adecvate, inclusiv respectarea normelor în materie de ajutoare de stat.

(10)

Consiliul European din 19 octombrie 2012 a conchis că procesul spre o uniune economică și monetară profundă ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și legal al Uniunii și să fie caracterizat prin deschidere și transparență față de statele membre a căror monedă nu este euro, precum și prin respect pentru integritatea pieței interne. Cadrul financiar integrat va dispune de un mecanism unic de supraveghere, care va fi deschis în măsura posibilului tuturor statelor membre care doresc să participe.

(11)

Prin urmare, ar trebui instituită o uniune bancară în Uniune, susținută de un cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare, cuprinzător și detaliat, aplicabil pieței interne în ansamblul său, și având în componență un mecanism unic de supraveghere și noi cadre de garantare a depozitelor și de rezoluție. Având în vedere legăturile strânse și interacțiunile dintre statele membre a căror monedă este euro, uniunea bancară ar trebui să se aplice cel puțin pentru toate statele membre din zona euro. În vederea menținerii și adâncirii pieței interne și în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere instituțional, uniunea bancară ar trebui, de asemenea, să fie deschisă participării altor state membre.

(12)

Ca prim pas în direcția unei uniuni bancare, un mecanism unic de supraveghere ar trebui să asigure punerea în aplicare în mod coerent și eficace a politicii Uniunii referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, aplicarea cadrului unic de reglementare pentru serviciile financiare în același mod instituțiilor de credit din toate statele membre în cauză și faptul că respectivele instituții de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate, nestingherită de alte considerații care nu sunt de ordin prudențial. Mecanismul unic de supraveghere (MUS) ar trebui mai ales să fie în concordanță cu funcționarea pieței interne a serviciilor financiare și cu libera circulație a capitalurilor. Un mecanism unic de supraveghere reprezintă punctul de pornire pentru următorii pași în direcția uniunii bancare. Acest lucru reflectă principiul potrivit căruia, în urma unei decizii obișnuite, MES va avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, odată cu instituirea unui mecanism unic de supraveghere eficace. În concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012 se preciza că „Într-un context în care supravegherea bancară este efectiv transferată unui mecanism unic de supraveghere, va fi necesar un mecanism unic de rezoluție, care să aibă prerogativele necesare pentru a asigura rezoluția oricărei bănci din statele membre participante cu ajutorul instrumentelor adecvate” și că „Mecanismul unic de rezoluție ar trebui să se bazeze pe contribuțiile sectorului financiar și să includă mecanisme de sprijin adecvate și eficace”.

(13)

În calitate de bancă centrală a zonei euro, cu o vastă experiență în probleme de stabilitate macroeconomică și financiară, BCE este în măsură să îndeplinească atribuții de supraveghere bine definite, având ca obiectiv principal protejarea stabilității sistemului financiar din Uniune. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt deja responsabile cu supravegherea bancară. Băncii Centrale Europene ar trebui să-i fie, prin urmare, conferite atribuții specifice privind politicile legate de supravegherea instituțiilor de credit din statele membre participante.

(14)

BCE și autoritățile naționale competente din statele membre nu sunt state membre participante („state membre neparticipante”) ar trebui să încheie un memorandum de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera unele cu altele în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate în prezentul regulament. Memorandumul de înțelegere ar putea, printre altele, să clarifice consultarea referitoare la deciziile BCE care produc efecte asupra sucursalelor sau filialelor cu sediul în statul membru neparticipant, a căror întreprindere-mamă își are sediul într-un stat membru participant, precum și cooperarea în situații de urgență, inclusiv mecanismele de alertă timpurie, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația relevantă a Uniunii. Memorandumul ar trebui revizuit în mod periodic.

(15)

Ar trebui să i se confere BCE atribuții specifice de supraveghere care sunt esențiale pentru a asigura punerea în aplicare coerentă și eficace a politicii Uniunii în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în timp ce alte atribuții ar trebui să rămână ale autorităților naționale. Atribuțiile BCE ar trebui să includă luarea de măsuri pentru asigurarea stabilității macroprudențiale, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.

(16)

Siguranța și soliditatea instituțiilor de credit de mari dimensiuni este esențială pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar. Cu toate acestea, experiența recentă arată că instituțiile de credit de mai mici dimensiuni pot reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa stabilității financiare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie în măsură să își exercite atribuțiile de supraveghere în raport cu toate instituțiile de credit autorizate și sucursalele cu sediul în statele membre participante.

(17)

În îndeplinirea atribuțiilor care i-au fost conferite și fără a aduce atingere obiectivului de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, BCE ar trebui să țină seama pe deplin de diversitatea instituțiilor de credit, de dimensiunile și modelele de afaceri ale acestora, precum și de beneficiile sistemice ale diversității în sectorul bancar din Uniune.

(18)

Exercitarea atribuțiilor BCE ar trebui să contribuie, în special, la asigurarea faptului că instituțiile de credit internalizează integral toate costurile generate de activitățile lor, astfel încât să se evite hazardul moral și asumarea de riscuri excesive asociată acestuia. BCE ar trebui să țină cont pe deplin de condițiile macroeconomice relevante din statele membre, în special de stabilitatea ofertei de credit și de facilitarea activităților productive pentru economie în general.

(19)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să fie înțeleasă drept o modificare a cadrului contabil aplicabil în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.

(20)

Autorizarea prealabilă pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit este o tehnică prudențială-cheie pentru a se asigura că aceste activități sunt întreprinse doar de acei operatori care dețin o bază economică solidă, o organizare care le permite să facă față riscurilor specifice inerente atragerii de depozite și acordării de credite, precum și directori cu competențe în domeniu. BCE ar trebui să aibă deci atribuția de a autoriza instituțiile de credit care urmează să fie înființate în statele membre participante și ar trebui să fie responsabilă cu retragerea autorizațiilor, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.

(21)

În plus față de condițiile prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la autorizarea instituțiilor de credit și cazurile de retragere a acestor autorizații, statele membre pot să prevadă în prezent condiții suplimentare pentru autorizare și cazuri suplimentare de retragere a autorizațiilor. BCE ar trebui prin urmare să își îndeplinească atribuția legată de autorizarea instituțiilor de credit și de retragere a autorizației, în caz de nerespectare a dreptului național, la propunerea respectivei autorități naționale competente, care evaluează conformitatea cu condițiile relevante prevăzute în dreptul național.

(22)

O evaluare a caracterului adecvat al oricărui nou proprietar înainte de achiziționarea unei participații semnificative într-o instituție de credit este un instrument indispensabil pentru a asigura menținerea caracterului adecvat și a solidității financiare a proprietarilor instituțiilor de credit. În calitate de instituție a Uniunii, BCE este în măsură să efectueze o astfel de evaluare, fără a impune restricții nejustificate pe piața internă. BCE ar trebui să aibă atribuția de a evalua achiziționarea și cedarea de participații semnificative în instituțiile de credit, cu excepția contextului rezoluției bancare.

(23)

Respectarea acelor norme ale Uniunii, care obligă instituțiile de credit să dețină anumite niveluri de capital pentru a acoperi riscurile inerente activității instituțiilor de credit, să limiteze dimensiunea expunerilor față de contrapartidele individuale, să facă publice informațiile referitoare la propria situație financiară, să dispună de suficiente active lichide pentru a face față situațiilor de criză pe piață și să limiteze efectul de levier reprezintă o condiție prealabilă a solidității prudențiale a instituțiilor de credit. BCE ar trebui să aibă atribuția de a asigura respectarea acestor norme care includ, în special, acordarea de aprobări, permisiuni, derogări sau exceptări prevăzute în scopul respectivelor norme.

(24)

Existența unor amortizoare suplimentare de capital, inclusiv a unui amortizor de conservare a capitalului și a unui amortizor anticiclic de capital pentru a se asigura că instituțiile de credit acumulează, în perioadele de creștere economică, o bază de capital suficientă pentru a absorbi pierderile în perioadele de criză, a unor amortizoare pentru instituții globale de importanță sistemică și pentru alte instituții de importanță sistemică, precum și a altor măsuri care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale, reprezintă instrumente prudențiale-cheie. În scopul de a asigura coordonarea deplină, BCE ar trebui să fie informată în mod corespunzător în cazul în care autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate impun astfel de măsuri. Mai mult, BCE ar trebui să fie în măsură, după caz, să aplice cerințe mai stricte și măsuri mai stringente, sub rezerva coordonării strânse cu autoritățile naționale. Dispozițiile din prezentul regulament privind măsurile de contracarare a riscurilor sistemice sau macroprudențiale nu aduc atingere procedurilor de coordonare prevăzute în alte acte de drept al Uniunii. Autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate și BCE vor acționa în conformitate cu toate procedurile de coordonare prevăzute în astfel de acte, după ce au urmat procedurile prevăzute în prezentul regulament.

(25)

Siguranța și soliditatea unei instituții de credit depind, de asemenea, de alocarea unui capital intern adecvat, ținând seama de riscurile la care ar putea fi expusă instituția, precum și de existența unor structuri de organizare internă și a unor structuri de administrare corporativă adecvate. BCE ar trebui să aibă, prin urmare, atribuția de a aplica cerințe care să asigure faptul că instituțiile de credit în statele membre participante dispun de structuri, procese și mecanisme de administrare solide, inclusiv strategii și procese de evaluare și menținere a caracterului adecvat al capitalului intern. În cazul apariției unor deficiențe, BCE ar trebui să aibă, de asemenea, atribuția de a impune măsuri adecvate, inclusiv cerințe specifice de suplimentare a fondurilor proprii, cerințe specifice de publicare, precum și cerințe specifice de lichiditate.

(26)

Riscurile la adresa siguranței și solidității unei instituții de credit pot apărea atât la nivelul instituțiilor de credit individuale, cât și la nivelul unui grup bancar sau al unui conglomerat financiar. Pentru a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, este importantă existența unor acorduri specifice de supraveghere care să atenueze aceste riscuri. În plus față de supravegherea instituțiilor de credit individuale, atribuțiile BCE ar trebui să includă supravegherea la nivel consolidat, supravegherea suplimentară, supravegherea societăților financiare holding și supravegherea societăților financiare holding mixte, excluzând supravegherea întreprinderilor de asigurare.

(27)

În vederea menținerii stabilității financiare, deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții trebuie remediată în stadiu incipient. BCE ar trebui să aibă atribuția de a lua măsuri de intervenție timpurie, astfel cum se prevede în dreptul relevant al Uniunii. Totuși, BCE ar trebui să-și coordoneze măsurile de intervenție timpurie cu autoritățile de rezoluție relevante. În măsura în care autoritățile naționale își mențin competențele privind rezoluția instituțiilor de credit, BCE ar trebui, în plus, să se coordoneze în mod corespunzător cu autoritățile naționale în cauză, pentru a asigura o înțelegere comună a responsabilităților fiecăruia în caz de producere a unei crize, în special în contextul grupurilor de gestionare a crizelor transfrontaliere și al viitoarelor colegii de rezoluție instituite în acest scop.

(28)

Atribuțiile de supraveghere care nu sunt conferite BCE ar trebui să rămână în competența autorităților naționale. Aceste atribuții ar trebui să includă prerogativa de a primi notificări de la instituțiile de credit în legătură cu dreptul de stabilire și de liberă prestare a serviciilor, de a supraveghea organismele care nu se încadrează în definiția instituțiilor de credit în temeiul dreptului Uniunii, dar care sunt supravegheate ca instituții de credit în conformitate cu dreptul național, de a supraveghea instituțiile de credit din țări terțe care își înființează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere în Uniune, de a supraveghea serviciile de plăți, de a efectua verificări curente ale instituțiilor de credit, de a îndeplini funcția autorităților competente în relația cu instituțiile de credit în ceea ce privește piețele instrumentelor financiare, de a preveni utilizarea sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului și de a asigura protecția consumatorilor.

(29)

BCE ar trebui să coopereze în mod corespunzător și pe deplin cu autoritățile naționale competente cu asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și cu combaterea spălării banilor.

(30)

BCE ar trebui să îndeplinească atribuțiile care îi sunt conferite cu scopul de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar din Uniune și al fiecărui stat membru participant în parte, precum și unitatea și integritatea pieței interne, asigurând astfel protecția deponenților și îmbunătățind funcționarea pieței interne, în conformitate cu cadrul unic de reglementare pentru serviciile financiare din Uniune. În special, BCE ar trebui să ia în considerare în mod adecvat principiile de egalitate și nediscriminare.

(31)

Conferirea unor atribuții de supraveghere Băncii Centrale Europene ar trebui să fie în concordanță cu cadrul SESF și cu obiectivul său fundamental de a elabora cadrul unic de reglementare și de a consolida convergența practicilor de supraveghere pe întreg teritoriul Uniunii. Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară și autoritățile de supraveghere a piețelor asigurărilor și valorilor mobiliare este importantă pentru a aborda chestiunile de interes comun și a asigura o supraveghere adecvată a instituțiilor de credit care operează și în sectorul asigurărilor și în cel al valorilor mobiliare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze strâns cu ABE, cu AEVMP, cu AEAPO și cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și cu celelalte autorități care fac parte din SESF. BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și fără a aduce atingere competenței și atribuțiilor altor participanți din cadrul SESF. De asemenea, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze cu autoritățile de rezoluție relevante și cu organismele care finanțează direct sau indirect asistența financiară publică.

(32)

BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile sub rezerva dreptului relevant al Uniunii și în conformitate cu acesta, inclusiv cu totalitatea dreptului primar și secundar al Uniunii, cu deciziile Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, cu normele privind concurența și controlul fuziunilor și cu cadrul unic de reglementare aplicabil tuturor statelor membre. ABE este însărcinată cu elaborarea de proiecte de standarde tehnice, precum și de orientări și recomandări care să asigure convergența în materie de supraveghere și coerența rezultatelor activităților de supraveghere pe teritoriul Uniunii. BCE nu ar trebui să se substituie ABE în exercitarea acestor atribuții și, prin urmare, ar trebui să dețină prerogative privind adoptarea de regulamente în conformitate cu articolul 132 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și în conformitate cu actele Uniunii adoptate de Comisie pe baza propunerilor elaborate de ABE și sub rezerva articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(33)

După caz, BCE și autoritățile competente responsabile cu piețele destinate instrumentelor financiare ar trebui să încheie memorandumuri de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera în vederea îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere ce le revin în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate în prezentul regulament. Aceste memorandumuri ar trebui transmise Parlamentului European, Consiliului și autorităților competente din toate statele membre.

(34)

În exercitarea atribuțiilor sale și în exercitarea prerogativelor sale de supraveghere, BCE ar trebui să aplice normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. În componența normelor respective intră dreptul relevant al Uniunii, în special regulamente direct aplicabile sau directive precum cele privind cerințele de capital impuse instituțiilor de credit și cele privind conglomeratele financiare. În cazul în care normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit sunt prevăzute de directive, BCE ar trebui să aplice legislația națională de transpunere a directivelor respective. În cazul în care dreptul relevant al Uniunii constă din regulamente și se referă la domenii în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni pentru statele membre, BCE ar trebui să aplice și legislația națională de exercitare a acelor opțiuni. Asemenea opțiuni ar trebui interpretate ca excluzând opțiunile aflate numai la dispoziția autorităților competente sau desemnate. Acest lucru nu aduce atingere principiului supremației dreptului Uniunii. Prin urmare, BCE ar trebui, atunci când adoptă orientări sau recomandări sau când ia decizii, să se bazeze pe dreptul obligatoriu relevant al Uniunii și să acționeze în conformitate cu aceasta.

(35)

În cadrul domeniului de aplicare a atribuțiilor conferite BCE, dreptul național conferă autorităților naționale competente anumite prerogative care în prezent nu sunt cerute de dreptul Uniunii, inclusiv anumite prerogative privind intervenția timpurie și măsurile preventive. BCE ar trebui să poată solicita autorităților naționale în statele membre participante să facă uz de aceste prerogative, pentru a asigura realizarea integrală și eficace a supravegherii în cadrul MUS.

(36)

Pentru a se asigura că instituțiile de credit, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte aplică normele și deciziile în materie de supraveghere, ar trebui impuse sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în caz de încălcări. În conformitate cu articolul 132 alineatul (3) din TFUE și cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (6), BCE are dreptul de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu asupra întreprinderilor pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din regulamentele și deciziile sale. Mai mult, pentru a permite BCE să își exercite în mod eficient atribuțiile referitoare la asigurarea respectării normelor în materie de supraveghere prevăzute în dreptul direct aplicabil al Uniunii, BCE ar trebui să fie împuternicită să impună sancțiuni pecuniare instituțiilor de credit, societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte pentru încălcarea acestor norme. Autoritățile naționale ar trebui să poată în continuare aplica sancțiuni în caz de nerespectare a obligațiilor care decurg din dreptul național care transpune directivele Uniunii. În cazul în care BCE consideră că pentru îndeplinirea atribuțiilor sale este necesară aplicarea unei sancțiuni pentru astfel de încălcări, ea ar trebui să fie în măsură să sesizeze autoritățile naționale competente în acest sens.

(37)

Autoritățile naționale de supraveghere dețin o expertiză bogată și de lungă durată în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit aflate pe teritoriul lor și cunosc în detaliu caracteristicile economice, organizaționale și culturale ale acestora. În acest scop, ele dispun de un personal numeros specializat în acest domeniu. Prin urmare, pentru a asigura o supraveghere de înaltă calitate la nivelul întregii Uniuni, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă responsabilitatea de a sprijini BCE în pregătirea și punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale BCE. Aceasta ar trebui să includă mai ales evaluările curente ale situației unei instituții de credit și verificările la fața locului aferente.

(38)

Criteriile prevăzute în prezentul regulament care definesc sfera instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui să se aplice la cel mai înalt nivel de consolidare în cadrul statelor membre participante, pe bază de date consolidate. Atunci când își îndeplinește atribuțiile care i-au fost conferite prin prezentul regulament în ceea ce privește un grup de instituții de credit care nu este mai puțin semnificativ pe bază consolidată, BCE ar trebui să își îndeplinească aceste atribuții pe bază consolidată în ceea ce privește grupul instituțiilor de credit și pe bază individuală în ceea ce privește filialele și sucursalele bancare ale grupului respectiv cu sediul în state membre participante.

(39)

Criteriile prevăzute în prezentul regulament care definesc sfera instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui specificate într-un cadru adoptat și publicat de BCE în consultare cu autoritățile naționale competente. Pe această bază, BCE ar trebui să fie responsabilă cu aplicarea acestor criterii și să verifice, prin propriile calcule, dacă aceste criterii sunt îndeplinite. Informațiile solicitate de BCE pentru a-și efectua calculele nu ar trebui să forțeze instituțiile să aplice cadre contabile diferite de cele care le sunt aplicabile în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.

(40)

Odată ce o instituție de credit a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, această evaluare nu ar trebui să fie, în general, modificată mai des decât o dată la 12 luni, cu excepția cazului în care există modificări structurale în cadrul grupurilor bancare, precum fuziunile sau cesionările.

(41)

Atunci când se decide, ca urmare a unei notificări din partea unei autorități naționale competente, că o instituție are o relevanță semnificativă pentru economia națională și că, prin urmare, ar trebui să fie supravegheată de către BCE, BCE ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv aspecte legate de condiții de concurență echitabile.

(42)

În ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit transfrontaliere, active atât în interiorul, cât și în afara zonei euro, BCE ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile competente ale statelor membre neparticipante. În calitate de autoritate competentă, BCE ar trebui să se supună obligațiilor aferente de cooperare și schimb de informații în temeiul dreptului Uniunii și ar trebui să participe pe deplin în cadrul colegiilor autorităților de supraveghere. În plus, deoarece exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către o instituție a Uniunii aduce beneficii clare în ceea ce privește stabilitatea financiară și integrarea sustenabilă a pieței, statele membre a căror moneda nu este euro ar trebui să aibă și ele, prin urmare, posibilitatea de a participa la MUS. Cu toate acestea, condiția prealabilă necesară pentru exercitarea cu eficacitate a atribuțiilor de supraveghere este ca deciziile de supraveghere să fie puse în aplicare pe deplin și fără întârziere. Statele membre care doresc să participe la MUS ar trebui, prin urmare, să se angajeze să ia toate măsurile pentru ca autoritățile lor naționale competente să respecte și să adopte orice măsură solicitată de BCE în legătură cu instituțiile de credit. BCE ar trebui să fie în măsură să stabilească o cooperare strânsă cu autoritățile competente ale unui stat membru a cărui monedă nu este euro. Aceasta ar trebui să fie obligată să stabilească cooperarea în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(43)

Ținând seama de faptul că statele membre participante a căror monedă nu este euro nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor atât timp cât nu adoptă moneda euro, în conformitate cu TFUE și că nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre a căror monedă este euro, în prezentul regulament sunt prevăzute garanții suplimentare în cadrul procesului decizional. Cu toate acestea, garanțiile respective, în special posibilitatea statelor membre participante a căror monedă nu este euro să solicite încetarea imediată a cooperării strânse după informarea Consiliului guvernatorilor cu privire la dezacordul lor motivat privind un proiect de decizie al Consiliului de supraveghere, ar trebui utilizate în cazuri excepționale, pe deplin justificate. Acestea ar trebui să fie utilizate numai atât timp cât se aplică respectivele circumstanțe speciale. Garanțiile se datorează circumstanțelor specifice în care se află, în temeiul prezentului regulament, statele membre participante a căror monedă nu este euro, întrucât acestea nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor și nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre a căror monedă este euro. Prin urmare, garanțiile nu pot și nu ar trebui să fie considerate un precedent pentru alte domenii de politică a Uniunii.

(44)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să modifice în vreun fel cadrul actual care reglementează schimbarea formei juridice a sucursalelor sau filialelor și nici aplicarea acestui cadru, sau să se înțeleagă ori să se aplice în sensul oferirii de stimulente în favoarea acestei schimbări. În această privință, responsabilitatea autorităților competente ale statelor membre neparticipante ar trebui să fie respectată pe deplin, astfel încât aceste autorități să dispună în continuare de suficiente instrumente și prerogative în domeniul supravegherii instituțiilor de credit care funcționează pe teritoriul lor, pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini această responsabilitate și de a proteja în mod eficace stabilitatea financiară și interesul general. Mai mult, în scopul de a sprijini autoritățile competente în îndeplinirea responsabilităților care le revin, informațiile privind modificarea formei juridice a sucursalelor sau a filialelor ar trebui oferite în timp util deponenților și autorităților competente.

(45)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile, BCE ar trebui să dețină prerogative adecvate în domeniul supravegherii. Dreptul Uniunii privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevede conferirea anumitor prerogative autorităților competente desemnate de statele membre în aceste scopuri. În măsura în care aceste prerogative se înscriu în sfera atribuțiilor de supraveghere conferite BCE, în raport cu statele membre participante, BCE ar trebui să fie considerată autoritatea competentă și ar trebui să dețină prerogativele conferite autorităților competente prin dreptul Uniunii. Aceasta include prerogativele conferite prin aceste acte autorităților competente ale statelor membre de origine și gazdă, precum și prerogativele conferite autorităților desemnate.

(46)

BCE ar trebui să dețină prerogativa în domeniul supravegherii pentru înlăturarea unui membru al unei structuri de conducere, în conformitate cu prezentul regulament.

(47)

Pentru a-și îndeplini atribuțiile cu eficacitate, BCE ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita toate informațiile necesare și de a efectua, după caz, în cooperare cu autoritățile naționale competente, investigații și verificări la fața locului. BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să aibă acces la aceleași informații, fără ca instituțiile de credit să facă obiectul dublei raportări.

(48)

Privilegiul profesiei juridice este un principiu fundamental de drept al Uniunii, care protejează confidențialitatea comunicării dintre persoanele fizice sau juridice și consilierii acestora, în conformitate cu condițiile prevăzute în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

(49)

Atunci când BCE are nevoie să ceară informații de la o persoană stabilită într-un stat membru neparticipant, dar care aparține unei instituții de credit, unei societăți financiare holding sau unei societăți financiare holding mixte cu sediul într-un stat membru participant sau către care această instituție de credit, societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă a externalizat funcții sau activități operaționale, și când aceste cerințe nu se aplică și nu pot fi puse în aplicare în statul membru neparticipant, BCE ar trebui să se coordoneze cu autoritatea competentă din statul membru neparticipant în cauză.

(50)

Prezentul regulament nu afectează aplicarea normelor instituite de articolele 34 și 42 din Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, atașat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE („Statutul SEBC și al BCE”). Actele adoptate de BCE în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să dea naștere niciunui drept sau să impună vreo obligație în statele membre neparticipante, cu excepția cazului în care astfel de acte sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii, în conformitate cu protocolul respectiv și cu Protocolul nr. 15 privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, atașat la TUE și la TFUE.

(51)

În cazul în care instituțiile de credit își exercită dreptul de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru, sau atunci când mai multe entități dintr-un grup au sediile în state membre diferite, dreptul Uniunii prevede proceduri specifice și atribuirea de competențe fiecăruia dintre statele membre în cauză. În măsura în care BCE preia anumite atribuții de supraveghere pentru toate statele membre participante, aceste proceduri și atribuiri nu ar trebui să se aplice în cazul exercitării dreptului de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru participant.

(52)

Atunci când își îndeplinește atribuțiile în temeiul prezentului regulament, precum și atunci când solicită sprijin din partea autorităților naționale competente, BCE ar trebui să aibă în vedere un echilibru echitabil cu privire la implicarea tuturor autorităților naționale competente în cauză, în conformitate cu responsabilitățile prevăzute în dreptul aplicabil al Uniunii pentru supravegherea individuală si pentru supravegherea pe baza subconsolidată și consolidată.

(53)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată drept prerogativă conferită BCE de a impune sancțiuni persoanelor fizice sau juridice altele decât instituțiile de credit, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte, fără a se aduce atingere prerogativei BCE de a solicita autorităților naționale competente să acționeze pentru a se asigura că sunt impuse sancțiunile corespunzătoare.

(54)

Astfel cum se prevede în tratate, BCE este o instituție a Uniunii în ansamblu. În ceea ce privește procedurile sale decizionale, aceasta ar trebui să se supună normelor și principiilor generale ale Uniunii referitoare la un proces echitabil și la transparență. Dreptul destinatarilor deciziilor BCE de a fi audiați ar trebui să fie pe deplin respectat, precum și dreptul lor de a solicita un control al deciziilor BCE în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament.

(55)

Conferirea atribuțiilor de supraveghere implică o responsabilitate semnificativă pentru BCE de a proteja stabilitatea financiară în Uniune și de a face uz de prerogativele sale în domeniul supravegherii în modul cel mai eficace și echilibrat. Orice transfer de competențe în domeniul supravegherii de la nivelul unui stat membru la nivelul Uniunii ar trebui însoțit de cerințe corespunzătoare în privința transparenței și a asumării răspunderii. Prin urmare, BCE ar trebui să răspundă pentru exercitarea acestor atribuții în fața Parlamentului European și a Consiliului, instituții legitimate democratic care reprezintă cetățenii Uniunii și statele membre. Aceasta ar trebui să includă raportarea periodică și furnizarea de răspunsuri la întrebările adresate de Parlamentul European, în conformitate cu regulamentul său de procedură, și de Eurogrup, în conformitate cu procedurile sale. Orice obligații de raportare ar trebui să se supună cerințelor relevante privind secretul profesional.

(56)

BCE ar trebui, de asemenea, să înainteze parlamentelor naționale ale statelor membre participante rapoartele pe care le adresează Parlamentului European și Consiliului. Parlamentele naționale ale statelor membre participante ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa BCE orice observație sau întrebare cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere, la care BCE poate furniza un răspuns. Normele interne ale acestor parlamente naționale ar trebui să ia în considerare detalii ale procedurilor și modalităților relevante atunci când formulează observații și întrebări adresate BCE. În acest context, ar trebui acordată o atenție deosebită observațiilor sau întrebărilor legate de retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit față de care autoritățile naționale au adoptat măsuri necesare pentru rezoluție sau pentru a menține stabilitatea financiară, în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul regulament. Parlamentul național al unui stat membru participant ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a invita președintele sau un reprezentant al Consiliului de supraveghere să participe la un schimb de opinii cu un reprezentant al autorității naționale competente, cu privire la supravegherea instituțiilor de credit din statul membru respectiv. Acest rol al parlamentelor naționale este oportun, având în vedere impactul potențial al măsurilor de supraveghere asupra finanțelor publice, a instituțiilor de credit, a clienților și angajaților acestora, precum și asupra piețelor din statele membre participante. În cazul în care autoritățile naționale competente iau măsuri în conformitate cu prezentul regulament, modalitățile de responsabilizare prevăzute de dreptul național ar trebui aplicate în continuare.

(57)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Parlamentului European de a constitui, în conformitate cu articolul 226 din TFUE, o comisie temporară de anchetă care să examineze presupuse contravenții sau administrarea defectuoasă în punerea în aplicare a dreptului Uniunii, și nici dreptului Parlamentului European de a-și exercita funcțiile de control politic prevăzute în tratate, inclusiv dreptul acestuia de a adopta o poziție sau o rezoluție în situațiile în care consideră oportun acest lucru.

(58)

În acțiunile sale, BCE ar trebui să respecte principiul procesului echitabil și al transparenței.

(59)

Regulamentul menționat la articolul 15 alineatul (3) din TFUE ar trebui să stabilească norme detaliate care să permită accesul la documentele pe care BCE le deține ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor sale de supraveghere, în conformitate cu TFUE.

(60)

În conformitate cu articolul 263 din TFUE, CJUE îi revine sarcina de a controla, printre altele, legalitatea actelor BCE, altele decât recomandările și avizele, menite să producă efecte juridice față de terți.

(61)

În conformitate cu articolul 340 din TFUE, BCE, în concordanță cu principiile generale comune ale cadrelor legislative ale statelor membre, ar trebui să repare orice prejudiciu provocat de către aceasta sau de către funcționarii acesteia în exercitarea funcțiilor lor. Această dispoziție nu ar trebui să aducă atingere răspunderii autorităților naționale competente de a repara orice prejudiciu cauzat de către acestea sau de către funcționarii acestora în exercitarea funcțiilor lor în conformitate cu legislația națională.

(62)

Regulamentul nr. 1 al Consiliului de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (7) se aplică BCE în temeiul articolului 342 din TFUE.

(63)

Atunci când stabilește dacă dreptul de acces la dosar al persoanelor în cauză ar trebui limitat, BCE ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, îndeosebi dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil.

(64)

BCE ar trebui să ofere persoanelor juridice și fizice posibilitatea de a solicita un control al deciziilor care le sunt adresate sau care le privesc în mod direct și individual și care au fost luate în temeiul prerogativelor care i-au fost conferite prin prezentul regulament. Sfera de aplicare a controlului ar trebui să se refere la conformitatea procedurală și de fond cu prezentul regulament a unor astfel de decizii, cu respectarea marjei discreționare acordate BCE pentru a hotărî cu privire la oportunitatea luării acestor decizii. În acest scop și din motive de economie procedurală, BCE ar trebui să înființeze un comitet administrativ de control în vederea efectuării unei astfel de evaluări interne. Pentru formarea comitetului, Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să numească persoane cu o reputație solidă. În luarea deciziei sale, Consiliul guvernatorilor ar trebui să asigure, în măsura posibilului, un echilibru adecvat privind distribuția geografică și între genuri la nivelul statelor membre. Procedura stabilită pentru efectuarea controlului ar trebui să prevadă reanalizarea de către Consiliul de supraveghere a proiectului de decizie anterior, după caz.

(65)

BCE este responsabilă cu îndeplinirea funcțiilor legate de politica monetară, în vederea menținerii stabilității prețurilor, în conformitate cu articolul 127 alineatul (1) din TFUE. Exercitarea atribuțiilor de supraveghere are drept obiectiv protejarea siguranței și solidității instituțiilor de credit și a stabilității sistemului financiar. Prin urmare, acestea ar trebui îndeplinite complet separat, pentru a evita conflictele de interese și a asigura exercitarea fiecărei funcții în conformitate cu obiectivele urmărite. BCE ar trebui să fie în măsură să garanteze funcționarea complet diferențiată a Consiliului guvernatorilor în ceea ce privește funcția sa monetară și cea de supraveghere. O astfel de diferențiere ar trebui să cuprindă cel puțin reuniuni și ordini de zi strict separate.

(66)

Separarea personalului din punct de vedere organizațional ar trebui să vizeze toate serviciile necesare unei politici monetare independente și ar trebui să asigure faptul că exercitarea atribuțiilor conferite prin prezentul regulament este pe deplin supusă controlului democratic și monitorizării prevăzute de prezentul regulament. Personalul implicat în îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament ar trebui să raporteze președintelui Consiliului de supraveghere.

(67)

Mai exact, în cadrul BCE ar trebui instituit un Consiliu de supraveghere responsabil cu pregătirea deciziilor în materie de supraveghere care să includă expertiza specifică a autorităților naționale de supraveghere. Prin urmare, consiliul ar trebui să fie prezidat de un președinte, să aibă un vicepreședinte și să includă reprezentanți ai BCE și ai autorităților naționale competente. În conformitate cu prezentul regulament, numirile în cadrul Consiliului de supraveghere ar trebui să respecte principiile echilibrului între genuri, experienței și calificării. Toți membrii Consiliului de supraveghere ar trebui să fie informați prompt și complet cu privire la punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor acestuia, în vederea facilitării eficacității discuției și a procesului de adoptare a proiectelor de decizii.

(68)

În cursul exercitării atribuțiilor sale, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină cont de toate faptele și împrejurările relevante din statele membre participante și ar trebui să își îndeplinească îndatoririle în interesul întregii Uniuni.

(69)

Respectând pe deplin acordurile instituționale și modalitățile de vot instituite prin tratate, Consiliul de supraveghere ar trebui să reprezinte un organism esențial în exercitarea de către BCE a atribuțiilor de supraveghere, atribuții care, până în prezent, au revenit autorităților naționale competente. Din acest motiv, Consiliului ar trebui să i se confere competența de a adopta o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere. După audierea Consiliului de supraveghere, BCE ar trebui să prezinte Parlamentului European, spre aprobare, o propunere de numire a președintelui și a vicepreședintelui. Odată ce respectiva propunere a fost aprobată, Consiliul ar trebui să adopte decizia de punere în aplicare respectivă. Președintele ar trebui să fie ales pe baza unei proceduri de selecție deschise, despre care Parlamentul European și Consiliul ar trebui să fie informați în mod corespunzător.

(70)

Pentru a permite o rotație adecvată, asigurând totodată independența deplină a președintelui, mandatul acestuia nu ar trebui să depășească cinci ani și nu ar trebui să poată fi reînnoit. Pentru a asigura o coordonare deplină cu activitățile ABE și cu politicile prudențiale ale Uniunii, Consiliul de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a invita ABE și Comisia în calitate de observatori. Președintele Autorității europene de rezoluție ar trebui, odată ce aceasta este instituită, să participe ca observator la reuniunile Consiliului de supraveghere.

(71)

Consiliul de supraveghere ar trebui sprijinit de către un comitet director, cu o componență mai restrânsă. Comitetul director ar trebui să pregătească reuniunile Consiliului de supraveghere, să își îndeplinească îndatoririle strict în interesul întregii Uniuni și să funcționeze în condiții de transparență totală față de Consiliul de supraveghere.

(72)

Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să invite reprezentanții din statele membre participante a căror monedă nu este euro oricând acesta intenționează să obiecteze față de un proiect de decizie pregătit de Consiliul de supraveghere sau oricând autoritățile naționale competente vizate informează Consiliul guvernatorilor cu privire la dezacordul lor justificat privind un proiect de decizie a Consiliului de supraveghere, atunci când o astfel de decizie se adresează autorităților naționale în legătură cu instituții de credit din state membre participante a căror monedă nu este euro.

(73)

Pentru a asigura separarea atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere, ar trebui să i se solicite BCE să instituie un grup de mediere. Instituirea grupului și, în special, componența sa, ar trebui să asigure soluționarea diferențelor de opinii într-un mod echilibrat, în interesul Uniunii în ansamblu.

(74)

Consiliul de supraveghere, comitetul director și personalul BCE care îndeplinește atribuțiile de supraveghere ar trebui să facă obiectul unor cerințe corespunzătoare privind secretul profesional. Cerințe similare ar trebui să se aplice schimbului de informații cu personalul BCE care nu este implicat în activități de supraveghere. Această cerință nu ar trebui să împiedice BCE să facă schimb de informații, în limitele și condițiile prevăzute de legislația relevantă a Uniunii, inclusiv cu Comisia, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin în temeiul articolelor 107 și 108 din TFUE și în conformitate cu dreptul Uniunii privind supravegherea economică și bugetară îmbunătățite.

(75)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficace, BCE ar trebui să-și exercite atribuțiile de supraveghere care îi sunt conferite în mod complet independent, în special față de influența politică nejustificată și față de ingerința industriei de profil, care i-ar afecta independența operațională.

(76)

Utilizarea unor perioade de așteptare aplicabile în cazul autorităților de supraveghere constituie un aspect important al asigurării eficacității și independenței supravegherii efectuate de către aceste autorități. În acest scop și fără a aduce atingere aplicării unor norme naționale mai stricte, BCE ar trebui să stabilească și să mențină proceduri cuprinzătoare și oficiale, inclusiv perioade de control adecvate, pentru a evalua în prealabil și a preveni posibilele conflicte cu interesul legitim al MUS/BCE, în cazul în care un fost membru al Consiliului de supraveghere își începe activitatea în cadrul industriei bancare pe care a supravegheat-o anterior.

(77)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să dispună de resurse adecvate. Aceste resurse ar trebui să fie obținute într-un mod care să asigure independența BCE față de influențe nejustificate din partea autorităților naționale competente și a participanților la piață, precum și separarea dintre politica monetară și atribuțiile de supraveghere. Costurile activității de supraveghere ar trebui suportate de către entitățile care fac obiectul acesteia. Prin urmare, exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către BCE ar trebui finanțată prin taxe anuale percepute de la instituțiile de credit care își au sediul în statele membre participante. BCE ar trebui, de asemenea, să poată percepe taxe sucursalelor înființate într-un stat membru participant de către instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant pentru a acoperi cheltuielile suportate de BCE atunci când aceasta își exercită atribuțiile în calitate de supraveghetor gazdă asupra sucursalelor respective. În cazul în care o instituție de credit sau o sucursală este supravegheată pe bază consolidată, taxa ar trebui percepută la cel mai înalt nivel al unei instituții de credit din cadrul grupului implicat având sediul în statul membru participant. Calculul taxelor ar trebui să excludă orice filială cu sediul într-un stat membru neparticipant.

(78)

Atunci când o instituție de credit este inclusă în supraveghere pe o baza consolidată, taxa ar trebui să fie calculată la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante și să fie alocată instituțiilor de credit cu sediul într-un stat membru participant și incluse în supravegherea pe o baza consolidată, pe baza unor criterii obiective privind importanța și profilul de risc, incluzând activele ponderate în funcție de risc.

(79)

Un personal foarte motivat, bine instruit și imparțial este indispensabil pentru realizarea unei supravegheri eficace. Pentru a crea un mecanism de supraveghere cu adevărat integrat, ar trebui prevăzute schimburi și detașări adecvate de personal, cu și între toate autoritățile naționale competente și BCE. Pentru asigurarea unui control inter pares continuu, în special în supravegherea instituțiilor de credit mari, BCE ar trebui să poată solicita ca echipele naționale de supraveghere să implice, de asemenea, personal de la autoritățile competente ale altor state membre participante, făcând posibilă constituirea de echipe de supraveghere cu diversitate geografică, cu o expertiză și un profil specifice. Schimburile și detașările de personal ar trebui sa contribuie la instituirea unei culturi comune a supravegherii. BCE ar trebui sa furnizeze periodic informații cu privire la numărul de membri ai personalului provenind de la autoritățile naționale competente care sunt detașați la BCE pentru funcționarea MUS.

(80)

Având în vedere globalizarea serviciilor bancare și importanța sporită a standardelor internaționale, BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în respectul standardelor internaționale și în dialog și cooperare strânsă cu autoritățile de supraveghere din afara Uniunii, fără a se suprapune rolului internațional al ABE. BCE ar trebui împuternicită să dezvolte contacte și să încheie acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere și administrațiile din țări terțe și cu organizațiile internaționale, coordonându-se în același timp cu ABE și respectând pe deplin rolurile existente și respectivele competențe ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii.

(81)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9) se aplică pe deplin prelucrării datelor cu caracter personal de către BCE în sensul prezentului regulament.

(82)

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) (10) se aplică BCE. BCE a adoptat Decizia BCE/2004/11 (11) privind modalitățile și condițiile aplicabile investigațiilor efectuate de Oficiul European Antifraudă în cadrul Băncii Centrale Europene.

(83)

Pentru a se asigura că instituțiile de credit fac obiectul unei supravegheri de cea mai înaltă calitate, nestingherite de alte considerații de natură neprudențială, și că evoluțiile pieței cu influențe negative reciproce care afectează instituțiile de credit și statele membre sunt abordate în timp util și cu eficacitate, BCE ar trebui să treacă în cel mai scurt timp posibil la îndeplinirea atribuțiilor specifice de supraveghere. Cu toate acestea, transferul atribuțiilor de supraveghere de la autoritățile naționale de supraveghere la BCE necesită o anumită pregătire. Prin urmare, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție.

(84)

La adoptarea modalităților operaționale detaliate privind punerea în aplicare a atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament, BCE ar trebui să prevadă măsuri tranzitorii care să asigure finalizarea procedurilor de supraveghere în curs, inclusiv orice decizii și/sau măsuri adoptate sau investigații inițiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(85)

În Comunicarea sa din 28 noiembrie 2012 privind proiectul unei uniuni economice și monetare profunde și autentice, Comisia a declarat că „articolul 127 alineatul (6) din TFUE ar putea fi modificat, astfel încât să se aplice procedura legislativă ordinară și să se elimine unele dintre constrângerile juridice care vizează în prezent configurarea MUS (și anume consfințirea unei opțiuni directe și irevocabile de participare la MUS a statelor membre a căror monedă nu este euro, dincolo de modelul „cooperării strânse”; acordarea de drepturi absolut egale în cadrul procesului decizional al BCE statelor membre a căror monedă nu este euro care participă la MUS; și realizarea de noi progrese în direcția separării interne a procesului decizional vizând politica monetară de cel vizând supravegherea)”. De asemenea, a precizat că „un anumit aspect care ar trebui rezolvat ar fi consolidarea responsabilității democratice a BCE în măsura în care aceasta acționează ca organism de supraveghere bancară”. Se reamintește faptul că TUE prevede că propunerile de modificare a tratatului pot fi depuse de către guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia Europeană, și că pot să se refere la orice aspect al tratatelor.

(86)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil și trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(87)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru eficient și eficace pentru exercitarea atribuțiilor specifice de supraveghere a instituțiilor de credit de către o instituție a Uniunii și asigurarea aplicării coerente a cadrului unic de reglementare a instituțiilor de credit, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, și, în consecință, având în vedere structura panunională a pieței bancare și impactul exercitat asupra altor state membre de derapajele instituțiilor de credit –,pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

1.

„stat membru participant” înseamnă un stat membru a cărui monedă este euro sau un stat membru a cărui monedă nu este euro și care a stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu articolul 7;

2.

„autoritate națională competentă” înseamnă o autoritate națională competentă desemnată de către un stat membru participant, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (13) și cu Directiva 2013/36/UE;

3.

„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

4.

„societate financiară holding” înseamnă o societate financiară holding în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

5.

„societate financiară holding mixtă” înseamnă o societate financiară holding mixtă în sensul definiției de la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a firmelor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (14);

6.

„conglomerat financiar” înseamnă un conglomerat financiar în sensul definiției de la articolul 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE;

7.

„autoritate națională desemnată” înseamnă o autoritate desemnată dintr-un stat membru participant, în sensul dreptului relevant al Uniunii.

8.

„participație calificată” înseamnă o participație calificată conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

9.

„Mecanism unic de supraveghere” (MUS) înseamnă sistemul de supraveghere financiară compus din BCE și din autoritățile naționale competente ale statelor membre participante, astfel cum se prevede la articolul 6 din prezentul regulament.

(a)

autorizarea și retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit, sub rezerva articolului 14;

(b)

pentru instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru participant, care doresc să înființeze o sucursală sau să furnizeze servicii transfrontaliere într-un stat membru neparticipant, îndeplinirea atribuțiilor pe care le are autoritatea competentă din statul membru de origine în temeiul dreptului relevant al Uniunii;

(c)

evaluarea notificărilor de achiziție și cedare a participațiilor calificate la instituții de credit, cu excepția cazului rezoluției bancare și sub rezerva articolului 15;

(d)

asigurarea conformității cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun instituțiilor de credit cerințe prudențiale în domeniul cerințelor de fonduri proprii, al securitizării, al limitelor aferente expunerilor mari, al lichidității, al efectului de levier, precum și al raportării și publicării informațiilor referitoare la aceste aspecte;

(e)

asigurarea conformității cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun instituțiilor de credit cerințe legate de existența unor structuri solide de administrare, inclusiv cerințe referitoare la îndeplinirea criteriilor de onorabilitate și competență de către persoanele responsabile de conducerea instituțiilor de credit, de procesele de administrare a riscurilor, de mecanismele de control intern, de politicile și practicile privind remunerarea și de procesele interne de evaluare eficace a adecvării capitalului propriu, inclusiv de modelele bazate pe ratinguri interne;

(f)

desfășurarea proceselor de supraveghere, inclusiv, după caz, în coordonare cu ABE, realizarea de simulări de criză și posibila lor publicare, pentru a determina măsura în care acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de instituțiile de credit, precum și fondurile proprii deținute de acestea asigură o administrare sănătoasă și o acoperire corespunzătoare a riscurilor la care sunt expuse și, pe baza acestui proces de supraveghere, impunerea asupra instituțiilor de credit a unor cerințe specifice de suplimentare a fondurilor proprii, a unor cerințe specifice de publicare, a unor cerințe specifice de lichiditate și a altor măsuri, în cazurile specifice puse la dispoziția autorităților competente în dreptul relevant al Uniunii;

(g)

desfășurarea supravegherii pe bază consolidată în cazul societăților-mamă ale instituțiilor de credit cu sediul într-unul din statele membre participante, inclusiv în cazul societăților financiare holding și al societăților financiare holding mixte, și participarea la supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în cadrul colegiilor de supraveghetori, fără a aduce atingere participării autorităților naționale competente în cadrul respectivelor colegii, în calitate de observatori, în ceea ce privește societăților-mamă care nu au sediul într-unul din statele membre participante;

(h)

participarea la supravegherea suplimentară a unui conglomerat financiar, în legătură cu instituțiile de credit incluse în acesta și asumarea atribuțiilor de coordonator, în cazul în care BCE este desemnată coordonator pentru un conglomerat financiar, în conformitate cu criteriile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii;

(i)

îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere în ceea ce privește planurile de redresare și intervenția timpurie în cazul în care o instituție de credit sau un grup pentru care BCE este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplinește sau este susceptibilă să nu îndeplinească cerințele prudențiale aplicabile și, doar în situațiile prevăzute în mod explicit în dreptul relevant al Uniunii pentru autoritățile competente, operarea de modificări structurale impuse instituțiilor de credit pentru a preveni dificultățile financiare sau falimentul, cu excepția oricăror competențe în materie de rezoluție.

—

cele care sunt mai puțin semnificative la nivel consolidat, la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, sau individual în cazul specific al sucursalelor cu sediul în state membre participante, care aparțin instituțiilor de credit cu sediul în state membre neparticipante. Caracterul semnificativ se evaluează pe baza următoarelor criterii:

(i)

valoarea totală a activelor sale depășește 30 de miliarde de euro;

(ii)

raportul dintre totalul activelor sale și PIB al statului membru participant în care își are sediul depășește 20 %, cu excepția cazului în care valoarea totală a activelor sale nu depășește 5 miliarde de euro;

(iii)

ca urmare a unei notificări din partea autorității naționale competente conform căreia aceasta consideră că o astfel de instituție are o relevanță semnificativă pentru economia internă, BCE ia o decizie de confirmare a caracterului semnificativ ca urmare a unei evaluări cuprinzătoare efectuate de către BCE asupra respectivei instituții de credit, inclusiv o evaluare a bilanțului acesteia.

(a)

BCE emite regulamente, orientări sau instrucțiuni de ordin general pentru autoritățile naționale competente, în conformitate cu care autoritățile naționale competente desfășoară atribuțiile prevăzute la articolul 4, cu excepția literelor (a) și (c) de la alineatul (1), și adoptă decizii în materie de supraveghere.

Astfel de instrucțiuni se pot referi la competențele specifice de la articolul 16 alineatul (2) pentru grupuri sau categorii de instituții de credit, în scopul de a asigura consecvența rezultatelor supravegherii în cadrul MUS;

(b)

atunci când este necesar pentru a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere, BCE poate, în orice moment și din inițiativă proprie, după consultarea autorităților naționale competente sau la solicitarea unei autorități naționale competente, să decidă să exercite în mod direct toate competențele relevante în legătură cu una sau mai multe instituții de credit menționate la alineatul (4), inclusiv în cazul în care s-a solicitat sau s-a beneficiat indirect de asistență financiară din partea EFSF sau MES;

(c)

BCE monitorizează funcționarea sistemului, pe baza responsabilităților și procedurilor stabilite la prezentul articol și în special la alineatul (7) litera (c);

(d)

BCE poate oricând să facă uz de prerogativele menționate la articolele 10-13;

(e)

de asemenea, BCE poate solicita, în mod ad-hoc sau permanent, informații din partea autorităților naționale competente, cu privire la îndeplinirea atribuțiilor desfășurate de către acestea în temeiul prezentului articol.

(a)

metodologia specifică pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4) primul, al doilea și al treilea paragraf și a criteriilor conform cărora alineatul (4) paragraful al patrulea încetează să se aplice unei anumite instituții de credit, precum și măsurile care rezultă în scopul punerii în aplicare a alineatelor (5) și (6). Aceste măsuri și metodologia pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4) primul, al doilea și al treilea paragraf sunt revizuite pentru a reflecta eventualele modificări relevante și asigură faptul că, în cazul în care o instituție de credit a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, respectiva evaluare se modifică numai în cazul unor schimbări substanțiale și fără caracter tranzitoriu ale circumstanțelor, în special a acelor circumstanțe care se referă la situația instituției de credit și care sunt relevante pentru respectiva evaluare;

(b)

stabilirea procedurilor, inclusiv stabilirea termenelor, precum și posibilitatea de a elabora proiecte de decizii care urmează a fi transmise BCE spre analiză, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care nu sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4);

(c)

stabilirea procedurilor, inclusiv stabilirea termenelor, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4). Astfel de proceduri prevăd, în special, ca autoritățile naționale competente, în funcție de cazurile definite în cadru:

(a)

statul membru în cauză notifică celorlalte state membre, Comisiei, BCE și ABE cererea de a iniția o cooperare strânsă cu BCE în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor prevăzute la articolele 4 și 5, în legătură cu toate instituțiile de credit care au sediul în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 6;

(b)

în notificare, statul membru în cauză se angajează:

(c)

statul membru în cauză a adoptat legislația națională relevantă pentru a se asigura că autoritatea sa națională competentă va fi obligată să adopte orice măsură referitoare la instituțiile de credit, solicitată de către BCE, în conformitate cu alineatul (4).

(a)

atunci când, în opinia BCE, condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) nu mai sunt îndeplinite de către statul membru vizat; sau

(b)

atunci când, în opinia BCE, autoritatea națională competentă a statului membru în cauză nu acționează în conformitate cu obligația menționată la alineatul (2) litera (c).

(a)

dacă absența respectivei suspendări sau încetări ar putea pune în pericol integritatea MUS sau ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statelor membre;

(b)

dacă respectiva suspendare sau încetare ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statului membru care și-a notificat dezacordul motivat în conformitate cu articolul 26 alineatul (8);

(c)

dacă este sau nu încredințată că autoritatea națională competentă în cauză a adoptat măsuri care, în opinia BCE:

(a)

instituții de credit cu sediul în state membre participante;

(b)

societăți financiare holding cu sediul în state membre participante;

(c)

societăți financiare holding mixte cu sediul în state membre participante;

(d)

societăți financiare holding cu activitate mixtă cu sediul în state membre participante;

(e)

persoane care aparțin entităților menționate la literele (a)-(d);

(f)

părți terțe către care entitățile menționate la literele (a)-(d) au externalizat anumite funcții sau activități.

(a)

să solicite prezentarea de documente;

(b)

să examineze registrele și înregistrările persoanelor menționate la articolul 10 alineatul (1) și să ridice copii sau extrase ale acestor registre și înregistrări;

(c)

să obțină explicații scrise sau orale de la orice persoană menționată la articolul 10 alineatul (1) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia;

(d)

să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(a)

instituția de credit nu îndeplinește cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf;

(b)

BCE are dovezi conform cărora este probabil ca instituția de credit să încalce cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf în următoarele 12 luni;

(c)

în baza unei constatări, în cadrul unui proces de supraveghere desfășurat în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f), conform căreia cadrul, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituția de credit și fondurile proprii și lichiditatea deținute de aceasta nu asigură o administrare sănătoasă și o acoperire a riscurilor.

(a)

de a solicita instituțiilor să dețină fonduri proprii în plus față de cerințele de capital prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf legate de elementele de risc și de riscurile nereglementate în actele relevante ale Uniunii;

(b)

de a solicita întărirea cadrului, a proceselor, mecanismelor și strategiilor;

(c)

de a solicita instituțiilor să prezinte un plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere în temeiul actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf și de a stabili un termen pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătățiri ale planului respectiv în ceea ce privește sfera de aplicare și termenul;

(d)

de a solicita instituțiilor să aplice o politică specifică de provizionare sau un tratament specific al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;

(e)

de a restrânge sau limita activitățile, operațiunile sau rețeaua instituțiilor sau de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituții;

(f)

de a solicita reducerea riscului inerent în activitățile, produsele și sistemele instituțiilor;

(g)

de a solicita instituțiilor limitarea componentei variabile a remunerației ca procent în veniturile nete, atunci când nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze solide de capital;

(h)

de a solicita instituțiilor să utilizeze profiturile nete pentru a-și consolida fondurile proprii;

(i)

de a restrânge sau interzice distribuirile de către instituție către acționari, membri sau către deținătorii unor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare, în cazul în care interdicția nu constituie o situație de nerespectare a obligațiilor de plată de către instituția respectivă;

(j)

de a impune cerințe de raportare suplimentară sau cu o frecvență mai ridicată, inclusiv de raportare cu privire la situația capitalurilor și pozițiile de lichiditate;

(k)

de a impune cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și datorii;

(l)

de a solicita publicarea de informații suplimentare;

(m)

de a îndepărta în orice moment din structura de conducere a instituțiilor de credit membrii care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf.

(a)

funcționarea MUS în cadrul SESF și impactul activităților de supraveghere ale BCE asupra intereselor întregii Uniuni și asupra coerenței și integrității pieței interne a serviciilor financiare, inclusiv impactul său posibil asupra structurilor sistemelor bancare naționale din cadrul Uniunii, precum și eficacitatea acordurilor de cooperare și de realizare a schimbului de informații între MUS și autoritățile competente ale statelor membre neparticipante;

(b)

separarea atribuțiilor între BCE și autoritățile naționale competente în cadrul MUS, eficacitatea modalităților practice de organizare adoptate de BCE și impactul MUS asupra funcționării restului colegiilor de supraveghetori;

(c)

eficacitatea prerogativelor de supraveghere și de sancționare ale BCE și oportunitatea conferirii BCE unor prerogative de sancționare suplimentare, inclusiv în ceea ce privește alte persoane decât instituțiile de credit, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte;

(d)

gradul de adecvare a acordurilor stabilite pentru atribuțiile macroprudențiale, respectiv pentru instrumentele macroprudențiale în temeiul articolului 5 și pentru acordarea și retragerea autorizațiilor în temeiul articolului 14;

(e)

eficacitatea acordurilor în materie de independență și răspundere;

(f)

interacțiunea dintre BCE și ABE;

(g)

gradul de adecvare a structurilor de administrare, inclusiv componența Consiliului de supraveghere, modalitățile de vot în cadrul acestuia și relațiile sale cu Consiliul guvernatorilor, precum și conlucrarea, în cadrul Consiliului de supraveghere, dintre statele membre a căror monedă este euro și celelalte state membre participante la MUS;

(h)

interacțiunea dintre BCE și autoritățile competente din statele membre neparticipante și efectele MUS asupra acestor state membre;

(i)

eficacitatea mecanismului de recurs împotriva deciziilor BCE;

(j)

eficiența MUS din punct de vedere al costurilor;

(k)

posibilul impact al aplicării articolului 7 alineatele (6), (7) și (8) asupra funcționării și integrității MUS;

(l)

eficacitatea separării funcțiilor de supraveghere de funcțiile de politică monetară în cadrul BCE și a separării resurselor financiare alocate atribuțiilor de supraveghere din bugetul BCE, luându-se în considerare orice modificări ale dispozițiilor legale relevante, inclusiv la nivelul dreptului primar;

(m)

efectele fiscale ale deciziilor în materie de supraveghere luate de MUS asupra statelor membre participante și impactul evoluțiilor referitoare la mecanismele de finanțare a rezoluției;

(n)

posibilitățile de continuare a dezvoltării MUS, luând în considerare modificările dispozițiilor relevante, inclusiv la nivel de drept primar, și luând în considerare dacă nu se mai justifică argumentarea dispozițiilor instituționale din prezentul regulament, inclusiv posibilitatea de a se alinia pe deplin drepturile și obligațiile statelor membre a căror monedă este euro cu cele ale altor state membre participante.