03/Volumul 58

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37

L 156/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În cazul în care apreciază că întregul lor teritoriu sau o parte a lui sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa A coloana 1 lista III la Directiva 91/67/CEE, statele membre pot, în temeiul articolului 13 din această directivă, să prezinte Comisiei documentele justificative corespunzătoare pentru a li se acorda statutul de teritoriu sau de parte de teritoriu indemn de boală. Danemarca, Finlanda, Irlanda, Suedia și Regatul Unit au prezentat aceste documente Comisiei.

(2)

În cazul în care stabilesc un program de combatere a uneia sau a mai multor boli enumerate în anexa A coloana 1 lista III la Directiva 91/67/CEE, statele membre pot, în temeiul articolului 12 din această directivă, să prezinte programele respective Comisiei spre aprobare. Finlanda, Irlanda, Suedia și Regatul Unit au prezentat programele Comisiei.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 706/73 al Consiliului din 12 martie 1973 privind măsurile ce se aplică Insulelor Channel și Insulei Man cu privire la schimburile de produse agricole (3) prevede că legislația sanitar-veterinară se aplică acestor insule în aceleași condiții ca în Regatul Unit în ceea ce privește produsele care sunt importate în aceste insule sau care sunt exportate din aceste insule către Comunitate.

(4)

Este necesar să se definească cerințele pe care trebuie să le îndeplinească statele membre pentru a fi declarate indemne de boală, precum și criteriile pe care trebuie să le aplice în cadrul programelor de combatere și de eradicare. Este, de asemenea, necesar să se precizeze garanțiile suplimentare necesare în vederea introducerii anumitor specii de pești în zonele indemne de boală și în zonele avute în vedere de programele de combatere și de eradicare. În acest scop, este necesar să se țină seama de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății Animale (OIE).

(5)

Danemarca a furnizat documente care dovedesc absența viremiei de primăvară a crapului (VPC) pe teritoriul său;,prin urmare, este necesar să fie considerată indemnă de această boală.

(6)

Finlanda a furnizat documente care dovedesc absența VPC pe ansamblul teritoriului său și absența Gyrodactylus salaris și a necrozei pancreatice infecțioase (NPI) în anumite părți din teritoriul său. Prin urmare, este necesar ca teritoriile respective să fie considerate indemne de aceste boli. Finlanda a prezentat, de asemenea, un program de combatere și de eradicare privind boala bacteriană a rinichiului (BKD sau renibacterioza), care va fi pus în aplicare în partea continentală a teritoriului său. Este necesar să se aprobe acest program pentru ca boala să fie eradicată și pentru ca regiunea respectivă să fie declarată indemnă.

(7)

Irlanda a furnizat documente care dovedesc absența VPC, a BKD și a Gyrodactylus salaris pe ansamblul teritoriului său; prin urmare, este necesar să fie considerată indemnă de aceste boli.

(8)

Suedia a furnizat documente care dovedesc absența VPC și a NPI pe ansamblul teritoriului său; prin urmare, este necesar să fie considerată indemnă de aceste boli. Suedia a prezentat, de asemenea, un program de combatere și de eradicare privind (BKD), care va fi pus în aplicare în partea continentală a teritoriului său. Este necesar să se aprobe acest program pentru ca boala să fie eradicată și pentru ca regiunea respectivă să fie declarată indemnă.

(9)

Regatul Unit a furnizat documente care dovedesc absența Gyrodactylus salaris pe ansamblul teritoriului său și absența NPI, a BKD și a VPC în anumite părți ale teritoriului său. Prin urmare, este necesar ca teritoriile respective să fie considerate indemne de aceste boli. Regatul Unit a prezentat, de asemenea, programe de combatere și de eradicare privind VPC și BKD, care vor fi puse în aplicare în celelalte părți ale teritoriului său. Este necesar să se aprobe aceste programe pentru ca bolile să fie eradicate și ca regiunile respective să fie declarate indemne.

(10)

Este necesar ca garanțiile suplimentare prevăzute de prezenta decizie să fie revizuite la sfârșitul unei perioade de trei ani, ținând seama de experiența dobândită în combaterea bolilor și eradicarea lor, precum și de punerea la punct a altor măsuri de combatere, de exemplu vaccinurile.

(11)

Garanții suplimentare au fost definite de Decizia 93/44/CE a Comisiei (4) în ceea ce privește VPC pentru anumite specii de pești destinate Marii Britanii, Irlandei de Nord, Insulelor Man și Guernesey. Este necesar ca această decizie să fie abrogată și înlocuită cu prezenta decizie.

(12)

Decizia 2003/513/CE a Comisiei (5) este o decizie de salvgardare care protejează anumite regiuni ale Comunității împotriva introducerii Gyrodactylus salaris. Măsurile respective sunt în vigoare din 1996 și constituie prin natura lor garanții suplimentare și nu măsuri de salvgardare. Prin urmare, este necesar ca Decizia 2003/513/CE să fie abrogată și înlocuită cu prezenta decizie.

(13)

Este necesar să se actualizeze garanțiile definite în Deciziile 93/44/CE și 2003/513/CE pentru a ține seama de cunoștințele științifice actuale, precum și de ultimele recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății Animale (OIE).

(14)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.1.

condițiile de siguranță de bază față de boală au fost reunite în permanență de cel puțin zece ani. Aceste condiții de siguranță de bază față de boală se referă cel puțin la următoarele aspecte:

1.2.

nu s-a stabilit că infecția cuprinde populațiile sălbatice;

1.3.

se aplică măsuri în domeniul schimburilor comerciale și al importurilor pentru a împiedica introducerea bolii în statul membru.

2.1.

îndeplinește condițiile de siguranță de bază față de boală descrise la punctul 1.1 și

2.2.

un sistem de supraveghere țintă este funcțional de cel puțin doi ani în unitățile de acvacultură care dețin una dintre speciile sensibile fără ca agentul patogen să fi fost detectat. În cazul în care țara are regiuni unde simpla supraveghere din unitățile de acvacultură nu permite colectarea unor date epidemiologice suficiente (atunci când numărul de unități de acvacultură este restrâns) și care adăpostesc una dintre speciile sensibile în stare sălbatică, supravegherea țintă trebuie să se refere și la aceste populații sălbatice. Este necesar ca metodele de eșantionare și dimensiunea eșantioanelor să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute de Decizia 2001/183/CE a Comisiei sau în capitolele corespunzătoare din Codul sanitar internațional pentru animalele acvatice și din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice, publicate de OIE. Este necesar ca metodele de diagnostic să fie cel puțin echivalente cu cele stabilite în capitolele corespunzătoare din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice al OIE.

1.1.

condițiile de siguranță de bază față de boală au fost aplicate în permanență de cel puțin zece ani. Aceste condiții de siguranță de bază față de boală se referă cel puțin la următoarele aspecte:

1.2.

nu s-a stabilit că infecția cuprinde populațiile sălbatice;

1.3.

se aplică măsuri în domeniul schimburilor comerciale și al importurilor pentru a împiedica introducerea bolii în zonă.

2.1.

îndeplinește condițiile de siguranță de bază față de boală, descrise la punctul 1.1 și

2.2.

un sistem de supraveghere țintă este funcțional de cel puțin doi ani în unitățile de acvacultură care dețin una dintre speciile sensibile fără ca agentul patogen să fi fost detectat. În cazul în care țara are regiuni unde simpla supraveghere din unitățile de acvacultură nu permite colectarea unor date epidemiologice suficiente (atunci când numărul de unități de acvacultură este restrâns) și care adăpostesc una dintre speciile sensibile în stare sălbatică, supravegherea precisă trebuie să se refere și la aceste populații sălbatice. Este necesar ca metodele de eșantionare și dimensiunea eșantioanelor să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute în Decizia 2001/183/CE a Comisiei sau în capitolele corespunzătoare din Codul sanitar internațional pentru animalele acvatice și din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice, publicate de OIE. Este necesar ca metodele de diagnostic să fie cel puțin echivalente cu cele stabilite în capitolele corespunzătoare din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice al OIE.

1.

Boala trebuie să fie cu declarare obligatorie la autoritatea competentă, inclusiv în cazurile de simplă suspiciune.

2.

Un sistem de detectare precoce autorizând recunoașterea rapidă a semnelor care lasă să se bănuiască boala respectivă la animalele acvatice care trăiesc într-o unitate de acvacultură sau în stare sălbatică, precum și comunicarea rapidă a faptelor autorității competente în vederea declanșării unei anchete diagnostice într-un termen minim trebuie să fie funcțional pentru a permite autorității competente să efectueze o anchetă și să raporteze în mod eficient cu privire la boală, ceea ce implică, în special, accesul la laboratoare capabile să diagnosticheze și să diferențieze bolile care trebuie luate în considerare, precum și formarea de medici veterinari sau de specialiști în sănătatea peștilor în domeniul detectării și declarării cazurilor de boli neobișnuite. Sistemul de detectare precoce se sprijină cel puțin pe următoarele elemente:

3.

Trebuie să se aplice măsuri în domeniul schimburilor comerciale și al importurilor pentru a împiedica introducerea bolii în statul membru.

4.

Un sistem de supraveghere țintă trebuie să fie funcțional în unitățile de acvacultură care dețin una dintre speciile sensibile. În cazul în care țara are regiuni unde simpla supraveghere din unitățile de acvacultură nu permite colectarea unor date epidemiologice suficiente (atunci când numărul de unități de acvacultură este restrâns) și care adăpostesc una dintre speciile sensibile în stare sălbatică, supravegherea țintă trebuie să se refere și la aceste populații sălbatice. Este necesar ca metodele de eșantionare și dimensiunea eșantioanelor să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute de Decizia 2001/183/CE a Comisiei sau în capitolele corespunzătoare din Codul sanitar internațional pentru animalele acvatice și din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice, publicate de OIE. Este necesar ca metodele de diagnostic să fie cel puțin echivalente cu cele stabilite în capitolele corespunzătoare din Manualul de teste de diagnostic pentru animalele acvatice al OIE.

5.

Este necesar ca programul de combatere și de eradicare să fie pus în aplicare până atunci când sunt îndeplinite cerințele prevăzute în anexa I și tot statul membru sau o parte a lui pot fi considerate indemne de boală.

6.

În fiecare an, până la data de 1 mai, statul membru prezintă Comisiei un raport care furnizează informații privind numărul de suspiciuni, numărul de confirmări, numărul de exploatații și de situri supuse unor restricții, numărul de restricții ridicate și rezultatul tuturor programelor de supraveghere activă aplicate în anul calendaristic precedent. Aceste informații sunt prezentate cu ajutorul următorului tabel:

1.

Sunt prelevate eșantioane corespunzătoare în vederea efectuării testelor de depistare a agentului patogen respectiv.

2.

În așteptarea rezultatelor testelor menționate la punctul 1, autoritatea competentă pune exploatația sub supraveghere oficială, toate măsurile de combatere care se impun sunt puse în aplicare și nici un pește nu părăsește exploatația respectivă decât cu autorizația serviciului oficial.

3.

În cazul în care testele menționate la punctul 1 pun în evidență un agent patogen sau semne clinice, se efectuează o anchetă epizootică de către serviciul oficial pentru a identifica posibilele căi de contaminare și pentru a stabili dacă unii pești au părăsit exploatația în perioada aplicabilă care a precedat constatarea suspiciunii.

4.

În cazul în care ancheta epizootică arată că boala a fost introdusă într-una sau mai multe exploatații sau în întinderile de apă nedelimitate, dispozițiile de la punctul 1 se aplică acestor zone și:

5.

În ceea ce privește bazinele hidrografice și zonele litorale de mare întindere, serviciul oficial poate decide să limiteze această măsură la o zonă mai restrânsă, apropiată de exploatația suspectă de a fi infectată, în cazul în care consideră că această zonă prezintă toate garanțiile pentru a împiedica propagarea bolii.

1.

Exploatația sau situl care adăpostește peștii infectați este supusă de îndată unor restricții, nici un pește viu nu este introdus în locurile respective și nici un pește nu părăsește exploatația decât cu autorizația serviciului oficial al statului membru.

2.

Restricțiile sunt menținute până ce boala a fost eradicată datorită aplicării dispozițiilor de la punctul 2.1 sau de la punctul 2.2 de mai jos.

3.

Pentru a favoriza eradicarea rapidă a bolii în locurile infectate, autoritatea competentă a statului membru poate să permită ca peștii care nu prezintă semne clinice ale bolii să fie transportați, sub supravegherea sa, în alte exploatații sau în zone din statul membru respectiv, care nu sunt declarate indemne de boală sau care nu fac obiectul unui program aprobat de combatere și de eradicare.

4.

Peștii ridicați și eliminați prin aplicarea măsurilor prevăzute la punctele 2.1 și 2.2 sunt eliminați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

5.

Peștii utilizați pentru repopularea siturilor provin din surse oficial recunoscute indemne de boală.

6.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica propagarea bolii la alte stocuri de pești de crescătorie sau de pești în stare sălbatică.

1.

Boala trebuie să fie cu declarare obligatorie la autoritatea competentă, inclusiv în cazurile de simplă suspiciune.

2.

Totalitatea exploatațiilor care dețin specii sensibile la boală, cărora statul membru le-a acordat statutul de teritoriu indemn, trebuie să fie puse sub supravegherea autorității competente.

3.

Un sistem de detectare precoce autorizând recunoașterea rapidă a semnelor care lasă să se suspecteze boala respectivă la animale acvatice care trăiesc într-o unitate de acvacultură sau în stare sălbatică, precum și comunicarea rapidă a faptelor autorității competente în vederea declanșării unei anchete diagnostice într-un termen minim trebuie să fie funcțional pentru ca autoritatea competentă să poată efectua o anchetă și să raporteze în mod eficient la boală, ceea ce presupune, în special, accesul la laboratoare capabile să diagnosticheze și să diferențieze bolile care trebuie luate în considerare, precum și formarea de medici veterinari sau de specialiști în sănătatea peștilor în domeniul detectării și notificării cazurilor de boli neobișnuite. Sistemul de detectare precoce se sprijină cel puțin pe următoarele elemente:

4.

Condiții aplicabile schimburilor comerciale și importurilor, precum și un sistem de gestionare a stocurilor de pești sălbatici din speciile sensibile trebuie să fie funcționale pentru a împiedica introducerea bolii respective în statele membre sau în părțile din statele membre vizate de prezenta decizie. Este necesar ca peștii care provin din zone litorale să nu fie introduși în zone continentale, cu excepția cazului în care există o autorizație dată de autoritatea competentă a statului membru de destinație.

5.

În statele membre în care numai anumite părți ale teritoriului sunt declarate indemne în conformitate cu anexa I capitolul II, trebuie menținută o supraveghere țintă în zonele declarate indemne, în conformitate cu dispozițiile din anexa II capitolul I punctul 4.

6.

Peștii de acvacultură vii, precum și icrele și gameții lor, introduși pe teritoriile enumerate în anexa I capitolul II sau în anexa II capitolul II, sunt transportați în condiții care nu sunt de natură să modifice statutul lor sanitar și nici să compromită statutul sanitar al locului de destinație. Animalele sunt transportate în apă considerată indemnă de boala respectivă deoarece este prelevată din apa exploatației sau a sitului de origine și nu este schimbată în timpul transportului decât în locurile autorizate de către autoritatea competentă a statului membru de destinație, după caz în colaborare cu autoritatea competentă a statului membru de origine.

7.

Nu se efectuează vaccinarea împotriva bolii respective.

8.

În fiecare an înainte de 1 mai, statul membru prezintă Comisiei un raport care dă informații privind numărul de suspiciuni, numărul de confirmări, numărul de exploatații și de situri supuse unor restricții, numărul de restricții ridicate și rezultatul oricărui program de supraveghere activă aplicat în anul calendaristic precedent. Aceste informații sunt prezentate cu ajutorul următorului tabel:

1.

Sunt prelevate eșantioane corespunzătoare în vederea efectuării testelor de depistare a agentului patogen respectiv.

2.

În așteptarea rezultatelor testelor menționate la punctul 1, autoritatea competentă pune exploatația sub supraveghere oficială, toate măsurile de combatere care se impun sunt puse în aplicare și nici un pește nu părăsește exploatația respectivă decât cu autorizația serviciului oficial.

3.

În cazul în care testele menționate la punctul 1 pun în evidență un agent patogen sau semne clinice, se efectuează o anchetă epizootică de către serviciul oficial pentru a identifica posibilele căi de contaminare și pentru a stabili dacă unii pești au părăsit exploatația în perioada aplicabilă care a precedat constatarea suspiciunii.

4.

În cazul în care ancheta epizootică arată că boala a fost introdusă într-una sau mai multe exploatații sau în întinderile de apă nedelimitate, dispozițiile de la punctul 1 se aplică acestor zone și:

5.

În ceea ce privește bazinele hidrografice și zonele litorale de mare întindere, serviciul oficial poate decide să limiteze această măsură la o zonă mai restrânsă, apropiată de exploatația suspectă de a fi infectată, în cazul în care consideră că această zonă prezintă toate garanțiile pentru a împiedica propagarea bolii.

1.

Exploatația sau situl care adăpostește peștii infectați este supusă de îndată unor restricții, nici un pește viu nu este introdus în locurile respective și nici un pește nu părăsește exploatația decât cu autorizația serviciului oficial al statului membru.

2.

Restricțiile sunt menținute până ce boala a fost eradicată datorită aplicării dispozițiilor de la punctul 2.1 sau de la punctul 2.2 de mai jos.

3.

Pentru a favoriza eradicarea rapidă a bolii în locurile infectate, autoritatea competentă a statului membru poate permite ca peștii care nu prezintă semnele clinice ale bolii să fie transportați, sub supravegherea sa, în alte exploatații sau zone din statul membru respectiv, care nu sunt declarate indemne de boală sau care nu fac obiectul unui program aprobat de combatere și de eradicare.

4.

Peștii ridicați și eliminați prin aplicarea măsurilor prevăzute la punctele 2.1 și 2.2 sunt eliminați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

5.

Peștii utilizați pentru repopularea siturilor provin din surse recunoscute în mod oficial ca fiind indemne de boală.

6.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica propagarea bolii la alte stocuri de pești de crescătorie sau de pești în stare sălbatică.

7.

În cazul în care statele membre au eradicat boala într-o exploatație continentală în conformitate cu punctul C.2.1 din prezenta anexă și anchetele epizootice prevăzute la punctul B.3 din prezenta anexă ajung la concluzia că boala nu s-a propagat la alte exploatații sau în mediul natural, statutul de zonă indemnă de boală este restabilit de îndată. În caz contrar, statutul de zonă indemnă de boală nu ar putea fi restabilit decât după ce s-au îndeplinit cerințele din anexa I.