2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.2.

Toate bovinele în vârstă de peste 30 luni:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.3.

Prin derogare de la punctul 2.2, pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul sau, Suedia poate hotărî analiza unui singur eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 luni care au murit sau au fost sacrificate, dar nu în situatiile de mai jos:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

3.2.

Statele membre pot hotărî o derogare de la dispozițiile punctului 3.1, în zonele îndepărtate unde densitatea animalelor este slabă și unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care au recurs la această derogare informează Comisia cu privire la aceasta și îi transmit o listă a zonelor respective. Derogarea nu poate include mai mult de 10 % din populația bovină din statul membru.

4.1.

Toate animalele supuse sacrificării de urgență sau declarate bolnave cu ocazia inspecției ante mortem sunt supuse unui test de depistare a ESB.

4.2.

Toate animale care au mai mult de 42 luni, născute după 1 august 1996, fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.

Un eșantion aleatoriu de cel puțin 10 000 de animale pe an, care nu sunt menționate la punctele 4.1 sau 4.2, este supus unui test de depistare a ESB.

6.1.

Atunci când un animal sacrificat pentru consumul uman este selecționat pentru a fi supus unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzute la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot acorda o derogare de la dispozițiile punctului 6.1 atunci când se aplică un sistem oficial în abator, care garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Comisiei (3).

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

Când un animal sacrificat pentru consumul uman a fost declarat pozitiv după testul rapid, nu numai carcasa declarată pozitivă, dar și cel puțin carcasa care precedă imediat carcasa declarată pozitiv, precum și cele două carcase care urmează imediat după aceasta din urmă pe linia de sacrificare a abatorului trebuie distruse în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.4.

6.6.

Statele membre pot acorda derogări de la dispozițiile de la punctul 6.5 atunci când abatorul este prevăzut cu un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.

—

în cadrul unei campanii de eradicare a bolii;

—

pentru consumul uman

—

animalele folosite pentru producție;

—

animalele care provin din țări în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

—

animalele care au consumat hrana pentru animale potențial contaminată;

—

animalele născute sau provenite din femele infectate cu EST.

6.1.

Când o ovină sau o caprină sacrificată pentru consumul uman este selecționată pentru a fi supusă unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzute la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot acorda o derogare de la punctul 6.1 atunci când se aplică un sistem oficial în abator care garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv după testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/20024, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

7.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionice. Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe cele două alele ale codonului 136, arginina pe cele două alele ale codonului 154 și arginina pe cele două alele ale codonului 171) trebuie imediat semnalate Comisiei. Dacă este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării sursei. Dacă această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum și toate celelalte turme care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri amănunțite în vederea depistării altor cazuri de EST pentru identificarea sursei.

7.2.

În afară de animalele supuse unei analize a genotipului în conformitate cu dispozițiile de la punctul 7.1, trebuie de asemenea determinat genotipul proteinei prionului la un eșantion de ovine. În cazul statelor membre a căror populație de ovine adulte cuprinde mai mult de 750 000 de animale, acest eșantion cuprinde cel puțin 600 de animale. În cazul celorlalte state membre, eșantionul cuprinde cel puțin 100 de animale. Eșantioanele pot fi alese dintre animalele sacrificate pentru consumul uman, animalele moarte la fermă sau animalele vii. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru ansamblul populației ovine.

1.

Numărul de cazuri suspecte pe specii animale supuse restricțiilor de mișcare în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.

Numărul de cazuri suspecte pe specii animale supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele examinărilor.

3.

Numărul de turme în care cazurile suspecte de ovine si caprine au fost raportate si investigate în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.

Mărimea estimată a fiecărei subpopulații, menționată în capitolul A partea I punctele 3 și 4.

5.

Numărul de bovine supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea I punctele 2-5, metoda de selecție a eșantionului și rezultatele testelor.

6.

Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate la capitolul A partea II punctele 2 și 3, care au fost selectate pentru eșantionare.

7.

Numărul de ovine și caprine si turmele supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

8.

Numărul, defalcarea după vârstă și distribuția geografica a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie, dacă nu este aceeași cu țara notificatoare. Numărul și distribuția geografică a turmelor afectate de scrapie. Anul și, dacă este posibil, luna nașterii trebuie indicate pentru fiecare caz de ESB.

9.

Cazurile pozitive de EST, confirmate la alte animale decât bovine, ovine și caprine.

10.

Genotipul și, dacă este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei eșantionări, în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu capitolul A partea II punctele 7.1 și 7.2.

1.

Autoritatea competentă notează în evidențe, care se păstrează timp de șapte ani, următoarele informații:

2.

Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra o perioadă de șapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile imuno-amprentelor (Western-blots).