EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 22018A0126(01)

Acord de parteneriat cuprinzător și consolidat între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte

OJ L 23, 26.1.2018, p. 4–466 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

26.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/4


ACORD DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ȘI CONSOLIDAT

între Uniunea Europeană

și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

și statele membre ale acestora, pe de o parte,

și Republica Armenia, pe de altă parte

PREAMBUL

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

părți contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, denumite în continuare „statele membre”,

UNIUNEA EUROPEANĂ și

COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, denumită în continuare „Euratom”,

pe de o parte, și

REPUBLICA ARMENIA,

pe de altă parte,

în continuare denumite împreună „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile strânse dintre părți și valorile pe care le împărtășesc, precum și dorința lor de a consolida legăturile stabilite în trecut prin Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 22 aprilie 1996 și care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999 (APC) și de a promova o cooperare strânsă și intensă întemeiată pe un parteneriat bazat pe egalitate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al Parteneriatului estic, precum și în cadrul prezentului acord;

RECUNOSCÂND contribuția Planului de acțiune comun UE – Armenia din cadrul PEV, inclusiv dispozițiile introductive ale acestuia, și importanța pe care o au prioritățile parteneriatului în consolidarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia și în sprijinirea procesului de reformă și de apropiere legislativă în Republica Armenia, astfel cum se menționează în continuare, contribuind în acest mod la consolidarea cooperării politice și economice;

HOTĂRÂTE să consolideze în continuare respectarea libertăților fundamentale, a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, a principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernanțe;

RECUNOSCÂND faptul că reformele interne menite să consolideze democrația și economia de piață, pe de o parte, și soluționarea durabilă a conflictelor, pe de altă parte, sunt legate între ele. Prin urmare, procesele de reformă democratică durabilă din Republica Armenia vor contribui la consolidarea încrederii și a stabilității în întreaga regiune;

HOTĂRÂTE să promoveze în continuare dezvoltarea politică, socioeconomică și instituțională a Republicii Armenia, de exemplu prin dezvoltarea societății civile, consolidarea instituțiilor, reforma administrației publice și a funcției publice, lupta împotriva corupției, precum și prin consolidarea cooperării comerciale și economice, inclusiv buna guvernanță în domeniul fiscal, reducerea sărăciei și o cooperare extinsă într-o gamă largă de domenii de interes comun, printre care se numără și domeniul justiției, libertății și securității;

HOTĂRÂTE să pună integral în aplicare scopurile, principiile și dispozițiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, Declarației universale a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite din 1948, Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950 („Convenția europeană a drepturilor omului”) și Actului final de la Helsinki din 1975 al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa („Actul final de la Helsinki al OSCE”);

REAMINTIND voința lor de a promova pacea și securitatea în lume și de a participa la un multilateralism concret și la soluționarea pașnică a conflictelor în formatele convenite, în special prin cooperarea în acest sens în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);

ASUMÂNDU-ȘI obligațiile internaționale în ceea ce privește lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (ADM) și a vectorilor acestora și cooperarea în materie de dezarmare și neproliferare, precum și securitatea și siguranța nucleară;

RECUNOSCÂND importanța participării active a Republicii Armenia la formatele de cooperare regională, inclusiv la cele care beneficiază de sprijin din partea Uniunii Europene; recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări;

DORIND să dezvolte în continuare un dialog politic periodic privind chestiuni bilaterale și internaționale de interes reciproc, inclusiv aspectele regionale, ținând seama de politica externă și de securitate comună, inclusiv de politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, precum și de politicile relevante ale Republicii Armenia; recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări;

RECUNOSCÂND importanța angajamentului Republicii Armenia față de soluționarea pașnică și durabilă a conflictului din Nagorno-Karabah, precum și necesitatea de a găsi o soluție cât mai curând posibil, în cadrul negocierilor purtate de copreședinții Grupului de la Minsk din cadrul OSCE; recunoscând, de asemenea, faptul că pentru găsirea unei soluții trebuie să se respecte scopurile și principiile consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite și în Actul final de la Helsinki al OSCE, în special cele referitoare la nerecurgerea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței, integritatea teritorială a statelor, precum și egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, și reflectate în toate declarațiile emise de copreședinții Grupului de la Minsk din cadrul OSCE începând cu cel de al 16-lea Consiliu ministerial al OSCE, care a avut loc în 2008; luând act, de asemenea, de angajamentul declarat al Uniunii Europene de a sprijini acest proces de soluționare a conflictului;

HOTĂRÂTE să prevină și să combată corupția, să lupte împotriva criminalității organizate și să intensifice cooperarea privind combaterea terorismului;

HOTĂRÂTE să își intensifice dialogul și cooperarea în domeniile migrației, azilului și gestionării frontierelor, în cadrul unei abordări globale, acordând o atenție deosebită migrației legale și cooperării care vizează combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane și punerea în aplicare eficientă a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 (denumit în continuare „Acordul de readmisie”);

RECONFIRMÂND faptul că îmbunătățirea mobilității cetățenilor părților într-un cadru sigur și bine gestionat rămâne un obiectiv fundamental și ținând seama de posibilitatea deschiderii, în timp util, a unui dialog pe tema vizelor cu Republica Armenia, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru o mobilitate bine gestionată și sigură, inclusiv punerea în aplicare eficace a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 (denumit în continuare „Acordul de facilitare a eliberării vizelor”) și a Acordului de readmisie;

HOTĂRÂTE să respecte principiile economiei de piață și disponibilitatea Uniunii Europene de a contribui la reformele economice din Republica Armenia;

RECUNOSCÂND dorința părților de a aprofunda cooperarea economică, inclusiv în domenii conexe comerțului, în conformitate cu drepturile și obligațiile care decurg din calitatea părților de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și prin aplicarea transparentă și nediscriminatorie a drepturilor și obligațiilor respective;

CONVINSE că prezentul acord va crea un nou climat favorabil relațiilor economice dintre părți și, mai presus de toate, dezvoltării comerțului și a investițiilor și va stimula concurența, factori esențiali pentru restructurarea și modernizarea economiei;

HOTĂRÂTE să respecte principiile dezvoltării durabile;

HOTĂRÂTE să garanteze protecția mediului, inclusiv cooperarea transfrontalieră și punerea în aplicare a acordurilor internaționale multilaterale;

HOTĂRÂTE să îmbunătățească securitatea și siguranța aprovizionării cu energie, să faciliteze dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, să sporească integrarea piețelor și apropierea progresivă de elementele-cheie ale acquis-ului UE menționate în continuare, inclusiv, între altele, prin promovarea eficienței energetice și a utilizării surselor regenerabile de energie, ținând seama de angajamentele asumate de Republica Armenia cu privire la respectarea principiilor egalității de tratament între țările furnizoare de energie, țările de tranzit al energiei și țările consumatoare de energie;

HOTĂRÂTE să respecte niveluri înalte de securitate și siguranță nucleară, astfel cum se menționează în continuare;

RECUNOSCÂND necesitatea unei cooperări sporite în domeniul energiei și angajamentul părților de a respecta pe deplin dispozițiile Tratatului privind Carta energiei;

DORIND să îmbunătățească nivelul sănătății și siguranței publice și protecția sănătății umane, respectând principiile legate de dezvoltarea durabilă, de necesitățile în materie de mediu și de schimbările climatice;

HOTĂRÂTE să intensifice contactele interpersonale, inclusiv prin cooperare și schimburi în domeniul științei și tehnologiei, al educației și culturii, al tineretului și sportului;

HOTĂRÂTE să promoveze cooperarea transfrontalieră și interregională;

RECUNOSCÂND angajamentul Republicii Armenia de a-și apropia progresiv legislația în sectoarele relevante de cea a Uniunii Europene, de a o pune în aplicare în mod eficace în cadrul eforturilor sale mai largi de reformă și de a-și dezvolta capacitatea administrativă și instituțională în măsura necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord și recunoscând sprijinul constant al Uniunii Europene, în conformitate cu toate instrumentele disponibile în materie de cooperare, inclusiv asistența tehnică, financiară și economică în legătură cu acest angajament, reflectând ritmul reformelor și nevoile economice ale Republicii Armenia;

SUBLINIIND faptul că, în cazul în care părțile decid, în cadrul prezentului acord, să încheie acorduri specifice în materie de libertate, securitate și justiție, care ar fi încheiate de către Uniunea Europeană în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dispozițiile acestor acorduri viitoare nu vor fi obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană, în același timp cu Regatul Unit și/sau Irlanda în ceea ce privește relațiile lor bilaterale anterioare, notifică Republica Armenia cu privire la faptul că aceste acorduri sunt obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, în calitate de membri ai Uniunii Europene, în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În mod similar, orice măsură internă ulterioară a Uniunii Europene, adoptată de aceasta în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a pune în aplicare prezentul acord nu va fi obligatorie pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care acestea și-au notificat intenția de a participa la astfel de măsuri sau de a le accepta, în conformitate cu Protocolul nr. 21; luând act, de asemenea, de faptul că astfel de acorduri viitoare sau măsuri interne ulterioare ale Uniunii Europene vor intra sub incidența Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentului acord sunt:

(a)

să intensifice parteneriatul politic și economic cuprinzător și cooperarea dintre părți, pe baza unor valori comune și a unor legături strânse, inclusiv printr-o participare sporită a Republicii Armenia la politicile, programele și agențiile Uniunii Europene;

(b)

să consolideze cadrul pentru un dialog politic în toate domeniile de interes reciproc, promovând dezvoltarea unor relații politice strânse între părți;

(c)

să contribuie la consolidarea democrației și a stabilității politice, economice și instituționale în Republica Armenia;

(d)

să promoveze, să mențină și să consolideze pacea și stabilitatea atât la nivel regional, cât și la nivel internațional, inclusiv prin unirea eforturilor în vederea eliminării surselor de tensiune, prin îmbunătățirea securității frontierelor și prin promovarea cooperării transfrontaliere și a relațiilor de bună vecinătate;

(e)

să intensifice cooperarea în materie de libertate, securitate și justiție, cu scopul de a consolida statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

(f)

să sporească mobilitatea și contactele interpersonale;

(g)

să susțină eforturile Republicii Armenia de a-și dezvolta potențialul economic prin intermediul cooperării internaționale, inclusiv prin apropierea legislației sale de acquis-ul UE menționat în continuare;

(h)

să stabilească o cooperare comercială consolidată care să permită o cooperare susținută în materie de reglementare în domeniile relevante, în conformitate cu drepturile și obligațiile care decurg din statutul de membru al OMC, și

(i)

să creeze condițiile necesare pentru o cooperare tot mai strânsă în alte domenii de interes reciproc.

Articolul 2

Principii generale

(1)   Respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacrate în special în Carta Organizației Națiunilor Unite, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, precum și în alte instrumente relevante privind drepturile omului, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului a ONU și Convenția europeană a drepturilor omului, stă la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord.

(2)   Părțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, dezvoltării durabile, cooperării regionale și multilateralismului concret.

(3)   Părțile își reafirmă respectul față de principiile bunei guvernanțe și față de obligațiile lor internaționale, îndeosebi în cadrul ONU, al Consiliului Europei și al OSCE.

(4)   Părțile se angajează să combată corupția și diferitele forme de criminalitate transnațională organizată și terorism, să promoveze dezvoltarea durabilă, multilateralismul concret și lupta împotriva proliferării ADM și a vectorilor acestora, inclusiv prin intermediul Inițiativei UE privind centrele de excelență pentru diminuarea riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare. Acest angajament constituie un factor-cheie în dezvoltarea relațiilor și în cooperarea dintre părți și contribuie la menținerea păcii și a stabilității în regiune.

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC ȘI REFORMA; COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

Articolul 3

Obiectivele dialogului politic

(1)   Dialogul politic în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv chestiunile de politică externă și de securitate, precum și reformele interne, este dezvoltat și consolidat în continuare între părți. Un astfel de dialog va spori eficacitatea cooperării politice privind chestiuni de politică externă și de securitate, recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări.

(2)   Obiectivele dialogului politic sunt:

(a)

să dezvolte în continuare și să consolideze dialogul politic în toate domeniile de interes reciproc;

(b)

să consolideze parteneriatul politic și să sporească eficacitatea cooperării în domeniul politicii externe și de securitate;

(c)

să promoveze pacea, stabilitatea și securitatea în lume pe baza multilateralismului concret;

(d)

să consolideze cooperarea și dialogul dintre părți cu privire la securitatea internațională și la gestionarea crizelor în lume, îndeosebi pentru a aborda provocările existente la nivel mondial și regional și amenințările legate de acestea;

(e)

să consolideze cooperarea în domeniul combaterii proliferării ADM și a vectorilor acestora;

(f)

să stimuleze cooperarea practică și orientată către rezultate dintre părți în vederea asigurării păcii, a securității și a stabilității pe continentul european;

(g)

să consolideze respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății mijloacelor de comunicare în masă și a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și să contribuie la consolidarea reformelor politice interne;

(h)

să dezvolte dialogul și să aprofundeze cooperarea dintre părți în domeniul securității și apărării;

(i)

să promoveze soluționarea pașnică a conflictelor;

(j)

să promoveze obiectivele și principiile consacrate în Carta ONU și principiile care guvernează relațiile dintre statele participante, astfel cum se prevede în Actul final de la Helsinki al OSCE, și

(k)

să promoveze cooperarea regională, să dezvolte relații de bună vecinătate și să consolideze securitatea regională, inclusiv prin adoptarea de măsuri menite să conducă la deschiderea frontierelor pentru favorizarea comerțului regional și a mobilității transfrontaliere.

Articolul 4

Reforma internă

Părțile cooperează în următoarele domenii:

(a)

dezvoltarea, consolidarea și sporirea stabilității și a eficacității instituțiilor democratice și a statului de drept;

(b)

asigurarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

(c)

realizarea de noi progrese în ceea ce privește reforma sistemului judiciar și reforma legislativă, astfel încât să se asigure independența, calitatea și eficiența sistemului judiciar, a Ministerului Public și a instituțiilor de asigurare a respectării legii;

(d)

consolidarea capacității administrative și garantarea imparțialității și a eficacității organismelor de asigurare a respectării legii;

(e)

continuarea reformei administrației publice și crearea unui corp al funcționarilor publici responsabil, eficient, transparent și profesionist și

(f)

asigurarea eficacității în lupta împotriva corupției, îndeosebi în vederea consolidării cooperării internaționale în domeniu, și asigurarea unei puneri în aplicare eficace a instrumentelor juridice internaționale relevante, cum ar fi Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției din 2003.

Articolul 5

Politica externă și de securitate

(1)   Părțile își intensifică dialogul și cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv al politicii de securitate și apărare comune, recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări, și abordează în special aspecte legate de prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, reducerea riscurilor, securitatea cibernetică, reforma sectorului securității, stabilitatea regională, dezarmarea, neproliferarea, controlul armamentului și controlul exporturilor de armament. Cooperarea se bazează pe valori comune și pe interese reciproce și urmărește să își sporească eficacitatea, cu ajutorul forurilor bilaterale, internaționale și regionale, în special OSCE.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile și normele de drept internațional, inclusiv cele consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite și în Actul final de la Helsinki al OSCE, și față de promovarea acestor principii în relațiile lor bilaterale și multilaterale.

Articolul 6

Infracțiuni grave care preocupă comunitatea internațională și Curtea Penală Internațională

(1)   Părțile reafirmă că cele mai grave infracțiuni care preocupă întreaga comunitate internațională nu trebuie să rămână nepedepsite și că urmărirea cu eficacitate în justiție a acestora trebuie asigurată prin adoptarea de măsuri la nivel național și internațional, inclusiv la nivelul Curții Penale Internaționale.

(2)   Părțile consideră că înființarea și funcționarea eficace a Curții Penale Internaționale constituie o evoluție importantă pentru pacea și justiția internaționale. Părțile urmăresc să consolideze cooperarea pentru promovarea păcii și a justiției internaționale prin ratificarea și punerea în aplicare a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și a instrumentelor sale conexe, ținând seama de cadrele lor juridice și constituționale.

(3)   Părțile convin să coopereze îndeaproape pentru a preveni genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război prin utilizarea cadrelor bilaterale și multilaterale corespunzătoare.

Articolul 7

Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor

Părțile îmbunătățesc cooperarea practică în ceea ce privește prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, în special în perspectiva unei posibile participări a Republicii Armenia la operațiunile civile și militare de gestionare a crizelor conduse de UE, precum și la exercițiile și activitățile de formare relevante, de la caz la caz.

Articolul 8

Stabilitatea regională și soluționarea pașnică a conflictelor

(1)   Părțile își intensifică eforturile comune de îmbunătățire a condițiilor necesare pentru continuarea cooperării regionale promovând deschiderea frontierelor și circulația transfrontalieră, relațiile de bună vecinătate și dezvoltarea democratică, contribuind astfel la stabilitate și securitate, și depun eforturi pentru soluționarea pașnică a conflictelor.

(2)   Eforturile menționate la alineatul (1) urmăresc principiile comune de menținere a păcii și securității internaționale, astfel cum sunt consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în alte acte multilaterale relevante la care părțile au aderat. Părțile subliniază importanța formatelor convenite existente pentru soluționarea pașnică a conflictelor.

(3)   Părțile subliniază faptul că atât controlul armelor, cât și măsurile de consolidare a încrederii și a securității au în continuare o importanță majoră pentru securitatea, previzibilitatea și stabilitatea în Europa.

Articolul 9

Armele de distrugere în masă, neproliferarea și dezarmarea

(1)   Părțile consideră că proliferarea ADM și a vectorilor acestora, atât în rândul actorilor statali, cât și în rândul actorilor nestatali, cum ar fi grupurile teroriste și alte grupuri infracționale, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și stabilității internaționale. Prin urmare, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin respectarea în totalitate și prin punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor existente care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și al altor obligații internaționale relevante. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

(2)   Părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin:

(a)

luarea de măsuri în vederea semnării sau a ratificării altor instrumente internaționale relevante ori a aderării la acestea, după caz, și în vederea punerii în aplicare pe deplin a acestora și

(b)

dezvoltarea în continuare a unui sistem eficace de controale naționale ale exporturilor, inclusiv controale ale exportului și tranzitului de mărfuri legate de ADM, precum și controale ale utilizării finale a tehnologiilor cu dublă utilizare legate de ADM.

(3)   Părțile convin să instituie un dialog politic periodic care să însoțească și să consolideze elementele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 10

Armele de calibru mic și armamentul ușor și controlul exporturilor de arme convenționale

(1)   Părțile recunosc că fabricarea ilicită și traficul de arme de calibru mic și armament ușor (SALW), inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea în exces a acestora, gestionarea lor necorespunzătoare, securizarea inadecvată a stocurilor de astfel de arme și răspândirea necontrolată a acestora reprezintă în continuare o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale.

(2)   Părțile convin să respecte și să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale în vigoare la care sunt părți și al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și angajamentele care le revin în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu SALW sub toate aspectele sale.

(3)   Părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia eforturilor pe care le depun pentru a combate comerțul ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, și distrugerea stocurilor excesive, la nivel mondial, regional, subregional și, după caz, național.

(4)   Mai mult, părțile convin să își continue cooperarea în domeniul controlului armelor convenționale, ținând seama de Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar și de legislația națională relevantă a Republicii Armenia.

(5)   Părțile convin să instituie un dialog politic periodic care să însoțească și să consolideze elementele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 11

Combaterea terorismului

(1)   Părțile reafirmă importanța luptei împotriva terorismului și a prevenirii acestuia și convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în toate formele și manifestările sale.

(2)   Părțile convin asupra faptului că este esențial ca lupta împotriva terorismului să se realizeze cu respectarea deplină a statului de drept și în deplină conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional al drepturilor omului, cu dreptul internațional al refugiaților și cu dreptul internațional umanitar, cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, precum și cu toate instrumentele internaționale relevante în materie de combatere a terorismului.

(3)   Părțile subliniază importanța ratificării universale și a punerii în aplicare integrale a tuturor convențiilor și protocoalelor ONU legate de combaterea terorismului. Părțile convin să promoveze în continuare dialogul cu privire la proiectul de Convenție generală privind terorismul internațional și să coopereze în materie de punere în aplicare a Strategiei globale a Organizației Națiunilor Unite de combatere a terorismului, precum și a tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și a tuturor convențiilor relevante ale Consiliului Europei. Părțile convin, de asemenea, să coopereze pentru a promova consensul internațional în materie de prevenire și luptă împotriva terorismului.

TITLUL III

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE

Articolul 12

Statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(1)   În cadrul cooperării lor în materie de libertate, securitate și justiție, părțile acordă o importanță deosebită consolidării statului de drept, inclusiv independenței sistemului judiciar, accesului la justiție și dreptului la un proces echitabil, astfel cum se prevede în Convenția europeană a drepturilor omului, și garanțiilor procedurale în materie penală și drepturilor victimelor.

(2)   Părțile cooperează pe deplin pentru buna funcționare a instituțiilor responsabile cu asigurarea respectării legii, cu combaterea corupției și cu administrarea justiției.

(3)   Respectarea drepturilor omului, a principiului nediscriminării și a libertăților fundamentale ghidează toate activitățile de cooperare în materie de libertate, securitate și justiție.

Articolul 13

Protecția datelor cu caracter personal

Părțile convin să coopereze în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu instrumentele juridice internaționale și cu standardele Uniunii Europene, ale Consiliului Europei și ale altor organisme internaționale.

Articolul 14

Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al gestionării frontierelor

(1)   Părțile reafirmă importanța gestionării comune a fluxurilor de migrație între teritoriile lor și instituie un dialog amplu cu privire la toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația legală, protecția internațională și lupta împotriva migrației ilegale, a traficului de migranți și a traficului de persoane.

(2)   Cooperarea se va baza pe o evaluare a nevoilor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și va fi pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a părților. Aceasta se va axa, în special, pe:

(a)

abordarea cauzelor profunde ale migrației;

(b)

elaborarea și punerea în aplicare a unor legi și practici naționale privind protecția internațională, în vederea respectării dispozițiilor Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951, ale Protocolului privind statutul refugiaților din 1967 și ale altor instrumente internaționale relevante, cum ar fi Convenția europeană a drepturilor omului, și în vederea asigurării respectării principiului nereturnării;

(c)

normele în materie de admisie, drepturile și statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil și integrarea persoanelor care nu au cetățenia statului-gazdă aflate în situație de ședere legală, educația, formarea și măsurile de combatere a rasismului și a xenofobiei;

(d)

instituirea unei politici preventive eficace împotriva migrației ilegale, a traficului de migranți și de persoane, care să includă mijloacele de combatere a rețelelor de traficanți de migranți și de persoane și de asigurare a protecției victimelor acestui tip de trafic în cadrul instrumentelor internaționale relevante;

(e)

aspecte cum ar fi organizarea, formarea, bunele practici și alte măsuri operaționale în domeniile gestionării migrației, securității documentelor, politicii în domeniul vizelor, sistemelor de gestionare a frontierelor și sistemelor de informații privind migrația.

(3)   De asemenea, cooperarea poate facilita migrația circulară în beneficiul dezvoltării.

Articolul 15

Circulația persoanelor și readmisia

(1)   Părțile asigură punerea în aplicare integrală a următoarelor acorduri la care sunt parte:

(a)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală; și

(b)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor.

(2)   Părțile continuă să promoveze mobilitatea cetățenilor prin intermediul Acordului de facilitare a eliberării vizelor și iau în calcul lansarea, în timp util, a unui dialog privind liberalizarea vizelor, sub rezerva întrunirii condițiilor necesare pentru asigurarea unei mobilități bine gestionate și desfășurate în condiții de siguranță. Părțile cooperează pentru combaterea migrației neregulamentare, inclusiv prin punerea în aplicare a Acordului de readmisie, precum și prin promovarea politicii de gestionare a frontierelor, precum și a cadrelor juridice și operaționale.

Articolul 16

Combaterea criminalității organizate și a corupției

(1)   Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea și combaterea activităților infracționale și ilegale, inclusiv a activităților transnaționale, organizate sau nu, cum ar fi:

(a)

traficul de migranți și traficul de persoane;

(b)

contrabanda și traficul de arme de foc, inclusiv de SALW;

(c)

contrabanda și traficul de droguri ilicite;

(d)

contrabanda și traficul de bunuri;

(e)

activitățile economice și financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală și fraudele legate de achizițiile publice;

(f)

deturnarea de fonduri în cadrul unor proiecte finanțate de donatori internaționali;

(g)

corupția activă și pasivă, atât în sectorul privat, cât și în cel public;

(h)

falsificarea de documente și prezentarea de declarații false și

(i)

criminalitatea informatică.

(2)   Părțile consolidează cooperarea bilaterală, regională și internațională dintre organismele de asigurare a respectării legii, care include o posibilă dezvoltare a cooperării dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile competente din Republica Armenia. Părțile se angajează să pună în aplicare în mod eficace standardele internaționale relevante, în special cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) din 2000 și în cele trei protocoale la aceasta. Părțile cooperează în prevenirea și combaterea corupției, în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției din 2003, cu recomandările Grupului de state ale Consiliului Europei împotriva corupției (GRECO) și ale OCDE referitoare la combaterea corupției, pentru a asigura transparența în ceea ce privește declarațiile de avere, protecția denunțătorilor și publicarea de informații privind beneficiarii finali ai entităților juridice.

Articolul 17

Drogurile ilicite

(1)   În limitele competențelor și prerogativelor fiecăreia, părțile cooperează pentru a asigura adoptarea unei abordări echilibrate și integrate cu privire la prevenirea și combaterea drogurilor ilicite, precum și a substanțelor psihoactive noi. Politicile și acțiunile în acest domeniu au drept obiectiv să consolideze structurile de prevenire și combatere a drogurilor ilicite, să reducă oferta, traficul și cererea de droguri ilicite și să abordeze consecințele abuzului de droguri asupra sănătății și a societății, în scopul reducerii efectelor sale nocive, precum și să prevină într-un mod mai eficace deturnarea precursorilor chimici utilizați la fabricarea ilicită a drogurilor narcotice și a substanțelor psihotrope sau psihoactive.

(2)   Părțile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (1). Acțiunile se bazează pe principii stabilite de comun acord, în conformitate cu convențiile internaționale relevante, și vizează punerea în aplicare a recomandărilor consacrate în documentul final al sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU privind problema drogurilor la nivel mondial, desfășurată în aprilie 2016.

Articolul 18

Spălarea banilor și finanțarea terorismului

(1)   Părțile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare și nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor rezultate din activități infracționale, în general, și din infracțiuni legate de droguri, în special, precum și în scopul finanțării terorismului. Această cooperare cuprinde și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.

(2)   Cooperarea în acest domeniu permite realizarea unor schimburi de informații relevante în cadrul legislației fiecăreia dintre părți și al instrumentelor internaționale relevante, precum și adoptarea de standarde adecvate pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, echivalente cu cele adoptate de organismele internaționale competente care își desfășoară activitatea în acest domeniu, cum ar fi Grupul de Acțiune Financiară Internațională în domeniul spălării banilor.

Articolul 19

Cooperarea în domeniul combaterii terorismului

(1)   În conformitate cu principiile care stau la baza combaterii terorismului, astfel cum sunt prevăzute la articolul 11, părțile reafirmă importanța unei abordări judiciare și de asigurare a respectării legii în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și convin să coopereze în domeniul prevenirii și al eradicării terorismului, în special prin:

(a)

schimbul de informații referitoare la grupurile teroriste, teroriști și rețelele lor de sprijin, în conformitate cu reglementările internaționale și naționale, îndeosebi în ceea ce privește protecția datelor și a vieții private;

(b)

schimbul de experiență în ceea ce privește prevenirea și eradicarea terorismului, mijloacele, metodele și aspectele tehnice ale acestora, precum și în ceea ce privește formarea, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(c)

schimbul de opinii privind radicalizarea și recrutarea și privind modalitățile de combatere a radicalizării și de promovare a reabilitării;

(d)

schimbul de opinii și de experiență în ceea ce privește circulația și deplasările transfrontaliere ale unor persoane suspectate de terorism, precum și în ceea ce privește amenințările teroriste;

(e)

schimbul de bune practici în materie de protecție a drepturilor omului în lupta împotriva terorismului, în special în ceea ce privește procedurile penale;

(f)

asigurarea faptului că infracțiunile de terorism sunt incriminate și

(g)

adoptarea unor măsuri împotriva amenințării pe care o reprezintă terorismul de natură chimică, biologică, radiologică și nucleară și întreprinderea măsurilor necesare pentru a preveni achiziția, transferul și utilizarea în scopuri teroriste a materialelor chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și pentru a preveni actele ilegale îndreptate împotriva instalațiilor chimice, biologice, radiologice și nucleare de mare risc.

(2)   Cooperarea se bazează pe evaluările disponibile relevante și se desfășoară prin consultarea reciprocă dintre părți.

Articolul 20

Cooperarea juridică

(1)   Părțile convin să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă și comercială în ceea ce privește negocierea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor multilaterale referitoare la cooperarea judiciară în materie civilă, în special a convențiilor Conferinței de la Haga de drept internațional privat în domeniul cooperării judiciare și al litigiilor internaționale, precum și în domeniul protecției copilului.

(2)   În ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, părțile depun eforturi în vederea intensificării cooperării privind asistența juridică reciprocă, pe baza unor acorduri multilaterale relevante. O astfel de cooperare include, după caz, aderarea la instrumentele internaționale relevante ale ONU și ale Consiliului Europei și punerea în aplicare a acestora, precum și o cooperare mai strânsă între Eurojust și autoritățile competente din Armenia.

Articolul 21

Protecția consulară

Republica Armenia acceptă ca autoritățile diplomatice și consulare ale oricărui stat membru reprezentat să acorde protecție oricărui resortisant al unui stat membru care nu are, în Republica Armenia, o reprezentanță permanentă care să fie efectiv în măsură să ofere protecție consulară într-un anumit caz, în aceleași condiții ca cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv.

TITLUL IV

COOPERAREA ECONOMICĂ

CAPITOLUL 1

Dialogul economic

Articolul 22

(1)   Uniunea Europeană și Republica Armenia facilitează procesul de reformă economică prin îmbunătățirea înțelegerii comune a mecanismelor fundamentale ale economiei fiecăreia dintre ele, precum și elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice.

(2)   Republica Armenia ia măsuri suplimentare pentru a dezvolta o economie de piață funcțională și pentru a-și apropia progresiv reglementările și politicile economice și financiare de cele ale Uniunii Europene, astfel cum a fost convenit în prezentul acord. Uniunea Europeană va sprijini Republica Armenia să instituie politici macroeconomice solide, care să vizeze inclusiv independența băncii centrale, stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și sustenabilitatea regimului de schimb valutar și a balanței de plăți.

Articolul 23

În acest scop, părțile convin să poarte un dialog economic periodic care urmărește:

(a)

schimbul de informații privind tendințele și politicile macroeconomice, precum și privind reformele structurale, inclusiv strategiile pentru dezvoltarea economică;

(b)

schimbul de cunoștințe de specialitate și de bune practici în domenii precum finanțele publice, cadrele politicii monetare și ale politicii privind cursul de schimb, politica referitoare la sectorul financiar și statisticile economice;

(c)

schimbul de informații și de experiență privind integrarea economică regională, inclusiv funcționarea uniunii economice și monetare europene;

(d)

revizuirea statutului cooperării bilaterale în domeniul economic, financiar și statistic.

Articolul 24

Mecanisme de control intern și de audit în sectorul public

Părțile cooperează în domeniul controlului intern din sectorul public și al auditului extern, urmărind următoarele obiective:

(a)

dezvoltarea în continuare și punerea în aplicare a sistemului de control intern din sectorul public conform principiului răspunderii manageriale descentralizate, inclusiv a funcției independente de audit intern pentru întregul sector public din Republica Armenia, prin apropierea cu standardele, cadrele și orientările internaționale general acceptate și cu bunele practici ale Uniunii Europene, pe baza programului de reformă a controlului intern privind finanțele publice aprobat de Guvernul Republicii Armenia;

(b)

dezvoltarea, în Republica Armenia, a unui sistem de inspecție financiară corespunzător, care să completeze funcția de audit intern, fără să se suprapună însă peste aceasta;

(c)

sprijinirea unității centrale de armonizare a controlului intern privind finanțele publice în Republica Armenia și consolidarea capacității sale de a orienta procesul de reformă;

(d)

consolidarea în continuare a Camerei de Audit ca instituție supremă de audit din Republica Armenia, în special în ceea ce privește independența sa financiară, organizațională și operațională, în conformitate cu standardele de audit extern acceptate la nivel internațional (INTOSAI), și

(e)

efectuarea schimbului de informații, de experiență și de bune practici.

CAPITOLUL 2

Fiscalitate

Articolul 25

Părțile cooperează pentru a consolida buna guvernanță în domeniul fiscal, în vederea îmbunătățirii în continuare a relațiilor economice, a comerțului, a investițiilor și a cooperării loiale.

Articolul 26

Cu trimitere la articolul 25, părțile recunosc și se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal, și anume principiile transparenței, schimbului de informații și concurenței loiale în domeniul fiscal, la care au aderat statele membre la nivelul Uniunii Europene. În acest sens, fără a aduce atingere competențelor Uniunii Europene și ale statelor membre, părțile îmbunătățesc cooperarea internațională în domeniul fiscal, facilitează colectarea veniturilor fiscale și elaborează măsuri în vederea punerii în aplicare eficace a principiilor bunei guvernanțe.

Articolul 27

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în vederea îmbunătățirii și dezvoltării regimului fiscal și a administrației fiscale din Republica Armenia, inclusiv consolidarea capacității de colectare și control, asigurarea colectării eficace a impozitelor și consolidarea combaterii fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. Părțile nu fac nicio discriminare între produsele importate și produsele naționale similare, în conformitate cu articolele I și III din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994). Părțile depun eforturi pentru a consolida cooperarea și schimbul de experiență în combaterea fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, în special a fraudei de tip „carusel”, precum și în ceea ce privește chestiunile referitoare la stabilirea prețurilor de transfer și reglementările anti-offshore.

Articolul 28

Părțile își dezvoltă cooperarea menită să ducă la politici comune în ceea ce privește contracararea și combaterea fraudei și a contrabandei cu produse supuse accizelor. Cooperarea include schimbul de informații. În acest scop, părțile urmăresc să își consolideze cooperarea în context regional și în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului din 2003.

Articolul 29

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 3

Statistici

Articolul 30

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în chestiuni de statistică, contribuind prin aceasta la obiectivul pe termen lung de furnizare promptă a datelor statistice, comparabile la nivel internațional și fiabile. Se estimează că un sistem statistic național durabil, eficient și independent din punct de vedere profesional produce informații relevante pentru cetățenii, întreprinderile și factorii de decizie din Uniunea Europeană și din Republica Armenia, permițându-le astfel să ia decizii în cunoștință de cauză. Sistemul statistic național respectă principiile fundamentale ale statisticilor oficiale adoptate de ONU și ține cont de acquis-ul UE în domeniul statistic, inclusiv de Codul de bune practici al statisticilor europene, pentru a alinia producția statistică națională la normele și standardele europene.

Articolul 31

Cooperarea în domeniul statistic urmărește:

(a)

consolidarea în continuare a capacității sistemului statistic național, inclusiv a cadrului juridic, a calității datelor și metadatelor produse, a politicii în materie de diseminare și a ușurinței în utilizare, ținând cont de utilizatorii din sectorul public și din cel privat, de mediul academic și de societate în general;

(b)

alinierea progresivă a sistemului statistic al Republicii Armenia la normele și practicile Sistemului Statistic European;

(c)

ajustarea furnizării datelor către Uniunea Europeană, ținând seama de aplicarea metodologiilor internaționale și europene relevante, inclusiv de clasificări;

(d)

îmbunătățirea capacității profesionale și de gestionare a personalului statistic național pentru a facilita aplicarea standardelor statistice ale Uniunii Europene și a contribui la dezvoltarea sistemului statistic al Republicii Armenia;

(e)

asigurarea schimbului de experiență cu privire la dezvoltarea know-how-ului în domeniul statistic și

(f)

promovarea asigurării și a managementului calității în toate activitățile de producție și de diseminare a statisticilor.

Articolul 32

Părțile cooperează în cadrul Sistemului Statistic European, în care Eurostat este Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene. Această cooperare asigură independența profesională a Oficiului pentru Statistică și aplicarea principiilor prevăzute în Codul de bune practici al statisticilor europene și vizează cu precădere următoarele domenii:

(a)

statisticile demografice, inclusiv recensămintele și statisticile sociale;

(b)

statisticile agricole, inclusiv recensămintele agricole;

(c)

statisticile economice, inclusiv registrele comerțului și utilizarea surselor administrative în scopuri statistice;

(d)

statisticile macroeconomice, inclusiv conturile naționale, statisticile de comerț exterior, statisticile balanței de plăți și statisticile în materie de investiții străine directe;

(e)

statisticile în materie de energie, inclusiv bilanțuri;

(f)

statisticile privind mediul;

(g)

statisticile regionale și

(h)

activitățile orizontale, inclusiv asigurarea și managementul calității, clasificările statistice, formarea, diseminarea și utilizarea tehnologiilor moderne ale informației.

Articolul 33

Părțile fac, între altele, schimb de informații și de cunoștințe de specialitate și își dezvoltă cooperarea, ținând seama de experiența acumulată în ceea ce privește reforma sistemului statistic lansată în cadrul diverselor programe de asistență. Eforturile sunt direcționate către alinierea în continuare la acquis-ul UE în domeniul statistic, pe baza strategiei naționale pentru dezvoltarea sistemului statistic al Republicii Armenia și ținând seama de dezvoltarea Sistemului Statistic European. În procesul de producere a datelor statistice se pune accentul pe o utilizare sporită a registrelor administrative și pe o simplificare a anchetelor statistice, ținându-se totodată seama de nevoia de a reduce sarcina de răspuns. Datele produse sunt relevante pentru elaborarea și monitorizarea politicilor în domeniile-cheie ale vieții sociale și economice.

Articolul 34

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat. În măsura în care este posibil, activitățile întreprinse în cadrul Sistemului Statistic European, inclusiv cele referitoare la formare, sunt deschise participării Republicii Armenia.

Articolul 35

Apropierea progresivă a legislației Republicii Armenia de acquis-ul UE în domeniul statistic se efectuează în conformitate cu Culegerea de cerințe statistice realizată de Eurostat, actualizată în fiecare an, pe care părțile o consideră anexată la prezentul acord.

TITLUL V

ALTE POLITICI DE COOPERARE

CAPITOLUL 1

Transporturi

Articolul 36

Părțile:

(a)

își extind și își consolidează cooperarea în domeniul transporturilor pentru a contribui la dezvoltarea unor sisteme de transport durabile;

(b)

promovează eficiența, siguranța și securitatea operațiunilor de transport, precum și intermodalitatea și interoperabilitatea sistemelor de transport, și

(c)

depun eforturi să îmbunătățească principalele legături de transport între teritoriile lor.

Articolul 37

Cooperarea în domeniul transporturilor cuprinde următoarele domenii:

(a)

elaborarea unei politici naționale durabile în domeniul transporturilor care să acopere toate modurile de transport, în special pentru a asigura caracterul ecologic, eficiența, siguranța și securitatea sistemelor de transport și pentru a promova integrarea aspectelor legate de transporturi în alte domenii de politică;

(b)

elaborarea, prin prisma politicii naționale în domeniul transporturilor (inclusiv a cerințelor legale referitoare la modernizarea echipamentului tehnic și a flotelor de transport pentru asigurarea conformității cu cele mai înalte standarde internaționale), a unor strategii sectoriale privind transportul rutier, feroviar, pe căile navigabile interioare, maritim și aerian și privind intermodalitatea, inclusiv definirea calendarelor și a obiectivelor de referință în materie de punere în aplicare, a responsabilităților administrative, precum și a planurilor financiare;

(c)

îmbunătățirea politicii în domeniul infrastructurii în vederea unei mai bune identificări și evaluări a proiectelor de infrastructură pentru diversele moduri de transport;

(d)

dezvoltarea unor strategii de finanțare care pun accentul pe întreținere, pe constrângerile în materie de capacități și pe infrastructurile de legătură care lipsesc, precum și activarea și promovarea participării sectorului privat la proiecte de transport;

(e)

aderarea la organizațiile și acordurile internaționale relevante din domeniul transporturilor, inclusiv la procedurile de asigurare a punerii în aplicare riguroase și a respectării eficace a acordurilor și a convențiilor internaționale din domeniul transporturilor;

(f)

cooperarea și schimbul de informații pentru dezvoltarea și îmbunătățirea tehnologiilor în materie de transporturi, cum ar fi sistemele de transport inteligente, și

(g)

promovarea utilizării sistemelor de transport inteligente și a tehnologiei informației în gestionarea și exploatarea tuturor modurilor de transport, precum și sprijinirea intermodalității și a cooperării în utilizarea sistemelor spațiale și a aplicațiilor comerciale care facilitează transportul.

Articolul 38

(1)   Cooperarea vizează, de asemenea, îmbunătățirea circulației pasagerilor și a mărfurilor, sporirea fluidității fluxurilor de transport dintre Republica Armenia, Uniunea Europeană și țările terțe din regiune, promovarea deschiderii frontierelor și a circulației transfrontaliere, prin eliminarea obstacolelor administrative, tehnice și de alt tip, prin îmbunătățirea funcționării rețelelor de transport existente și prin dezvoltarea infrastructurii, în special pe axele principale care leagă părțile.

(2)   Cooperarea include acțiuni menite să faciliteze trecerea frontierei, ținând seama de particularitățile țărilor fără ieșire la mare, astfel cum sunt menționate în instrumentele internaționale relevante.

(3)   Cooperarea include schimbul de informații și activități comune:

(a)

la nivel regional, având în vedere în special progresele realizate în cadrul mecanismelor de cooperare regională în materie de transporturi, cum ar fi Coridorul Europa-Caucaz-Asia (TRACECA) și alte inițiative în domeniul transporturilor la nivel internațional, inclusiv în ceea ce privește organizațiile internaționale din domeniul transporturilor și acordurile și convențiile internaționale ratificate de către părți, și

(b)

în cadrul diverselor agenții ale Uniunii Europene care se ocupă de transporturi, precum și în cadrul Parteneriatului estic.

Articolul 39

(1)   Pentru a asigura o dezvoltare coordonată și o liberalizare progresivă a transportului aerian dintre părți, adaptate la nevoile comerciale ale fiecăreia, condițiile de acces reciproc pe piața transporturilor aeriene ar trebui să fie reglementate în conformitate cu Acordul privind spațiul aerian comun dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia.

(2)   Înainte de încheierea Acordului privind spațiul aerian comun, părțile nu iau nicio măsură și nu inițiază nicio acțiune care să fie mai restrictivă sau mai discriminatorie decât cele existente înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

Articolul 40

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 41

(1)   Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene menționate în anexa I în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

(2)   Apropierea poate avea loc și prin intermediul unor acorduri sectoriale.

CAPITOLUL 2

Cooperarea în domeniul energiei, inclusiv securitatea nucleară

Articolul 42

(1)   Părțile cooperează în domeniul energiei pe baza principiilor de parteneriat, interes reciproc, transparență și previzibilitate. Cooperarea are drept scop apropierea normativă în domeniile sectorului energetic menționate în continuare, având în vedere necesitatea asigurării accesului la energie sigură, ecologică și la prețuri accesibile.

(2)   Această cooperare cuprinde, între altele, următoarele domenii:

(a)

strategii și politici în domeniul energiei, inclusiv de promovare a securității energetice și a diversității aprovizionării cu energie și a producerii de energie electrică;

(b)

sporirea securității energetice, inclusiv prin stimularea diversificării surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie;

(c)

dezvoltarea unor piețe ale energiei competitive;

(d)

promovarea utilizării surselor regenerabile de energie, a eficienței energetice și a economiilor de energie;

(e)

promovarea cooperării regionale în domeniul energiei și al integrării piețelor regionale;

(f)

promovarea unor cadre de reglementare comune pentru a facilita comerțul cu produse petroliere, cu energie electrică și, eventual, cu alte produse energetice, precum și a unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește securitatea nucleară, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de siguranță și securitate;

(g)

sectorul nuclear civil, având în vedere caracteristicile specifice ale Republicii Armenia și vizând în special asigurarea unor niveluri ridicate de securitate nucleară, pe baza standardelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) și a standardelor și practicilor Uniunii Europene menționate în continuare, și a unor niveluri ridicate de siguranță nucleară, pe baza orientărilor și a practicilor internaționale. Cooperarea în acest domeniu va include:

(i)

schimbul de tehnologii, bune practici și formare în domeniile siguranței, securității și gestionării deșeurilor, pentru a se asigura exploatarea în condiții de siguranță a centralelor nucleare;

(ii)

închiderea și dezafectarea în condiții de siguranță a centralei nucleare de la Medzamor și adoptarea rapidă a unei foi de parcurs sau a unui plan de acțiune în acest sens, având în vedere necesitatea înlocuirii acesteia cu capacități noi pentru a asigura securitatea energetică a Republicii Armenia și condițiile necesare unei dezvoltări durabile;

(h)

politicile de stabilire a prețurilor, tranzitul și transportul, în special un sistem general bazat pe costuri pentru transmiterea resurselor energetice, dacă și atunci când este cazul, și precizări suplimentare în ceea ce privește accesul la hidrocarburi, după caz;

(i)

promovarea aspectelor de reglementare care reflectă principiile-cheie ale reglementării pieței energetice și accesul nediscriminatoriu la rețele și infrastructuri energetice la tarife competitive, transparente și eficiente din punctul de vedere al costurilor, precum și supravegherea adecvată și independentă;

(j)

cooperarea științifică și tehnică, inclusiv schimbul de informații pentru dezvoltarea și îmbunătățirea tehnologiilor de producție, transport, distribuție și utilizare finală a energiei, acordând o atenție deosebită tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic și ecologice.

Articolul 43

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 44

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de instrumentele menționate în anexa II în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 3

Mediu

Articolul 45

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în chestiuni legate de mediu, contribuind astfel la obiectivul pe termen lung privind dezvoltarea durabilă și înverzirea economiei. Se estimează că o mai bună protecție a mediului va aduce beneficii cetățenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia, inclusiv ca urmare a îmbunătățirii sănătății publice, a conservării resurselor naturale, a creșterii eficienței economice și de mediu, precum și a utilizării de tehnologii moderne, mai curate, care contribuie la dezvoltarea unor modele de producție mai durabile. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, de interdependența existentă între părți în domeniul protecției mediului și de acordurile multilaterale în acest domeniu.

Articolul 46

(1)   Cooperarea vizează conservarea, protejarea, îmbunătățirea și reabilitarea calității mediului, protecția sănătății umane, utilizarea durabilă a resurselor naturale și promovarea măsurilor la nivel internațional pentru a aborda problemele de mediu regionale sau mondiale, inclusiv în următoarele domenii:

(a)

guvernanța în materie de mediu și aspectele orizontale, inclusiv planificarea strategică, evaluarea impactului asupra mediului și evaluarea strategică de mediu, educația și formarea, sistemele de monitorizare și de informare în domeniul mediului, inspecțiile și asigurarea respectării legislației, răspunderea pentru daunele aduse mediului, combaterea infracțiunilor împotriva mediului, cooperarea transfrontalieră, accesul public la informațiile legate de mediu, procesele de luare a deciziilor și procedurile eficace de control administrativ și jurisdicțional, și

(b)

calitatea aerului;

(c)

calitatea apei și gestionarea resurselor de apă, inclusiv gestionarea riscurilor de inundații, deficitul de apă și seceta;

(d)

gestionarea deșeurilor;

(e)

protecția naturii, inclusiv silvicultura și conservarea biodiversității;

(f)

poluarea industrială și pericolele de accidente industriale;

(g)

gestionarea substanțelor chimice.

(2)   Cooperarea vizează, de asemenea, integrarea aspectelor legate de mediu și în alte domenii de politică, în afara politicii de mediu.

Articolul 47

Părțile se angajează, între altele:

(a)

să facă schimb de informații și de cunoștințe de specialitate;

(b)

să coopereze la nivel regional și internațional, în special în ceea ce privește acordurile multilaterale de mediu pe care le-au ratificat părțile, și

(c)

să coopereze în cadrul agențiilor relevante, după caz.

Articolul 48

Cooperarea cuprinde, între altele, următoarele obiective:

(a)

elaborarea unei strategii naționale generale în domeniul mediului pentru Republica Armenia, care să cuprindă:

(i)

reformele instituționale planificate (cu termenele aferente) pentru asigurarea punerii în aplicare și a respectării legislației în materie de mediu;

(ii)

împărțirea competențelor pentru administrația în domeniul mediului la nivel național, regional și municipal;

(iii)

proceduri de luare a deciziilor și de punere în aplicare a deciziilor;

(iv)

proceduri privind promovarea integrării mediului în alte domenii de politică;

(v)

promovarea unor măsuri privind economia verde și a ecoinovării, identificarea resurselor umane și financiare necesare și un mecanism de revizuire și

(b)

dezvoltarea de strategii sectoriale pentru Republica Armenia (inclusiv termene și obiective de referință clar definite în materie de punere în aplicare, responsabilități administrative, precum și strategii de finanțare pentru investiții în infrastructură și tehnologie) cu privire la:

(i)

calitatea aerului;

(ii)

calitatea apei și gestionarea resurselor de apă;

(iii)

gestionarea deșeurilor;

(iv)

biodiversitate, conservarea naturii și silvicultură;

(v)

poluarea industrială și pericolele de accidente industriale și

(vi)

produsele chimice.

Articolul 49

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 50

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa III în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 4

Acțiuni în domeniul climei

Articolul 51

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în vederea combaterii schimbărilor climatice. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, precum și de interdependența existentă între angajamentele bilaterale și multilaterale în acest domeniu.

Articolul 52

Cooperarea promovează adoptarea de măsuri la nivel național, regional și internațional, inclusiv în următoarele domenii:

(a)

atenuarea schimbărilor climatice;

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(c)

mecanismele de piață și de altă natură pentru abordarea schimbărilor climatice;

(d)

cercetarea privind tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon și tehnologiile de adaptare noi, inovatoare, sigure și durabile și dezvoltarea, demonstrarea, desfășurarea, transferul și diseminarea acestor tehnologii;

(e)

integrarea aspectelor legate de climă în politicile generale și sectoriale și

(f)

activități de sensibilizare, educare și formare.

Articolul 53

(1)   Părțile se angajează, între altele:

(a)

să facă schimb de informații și de cunoștințe de specialitate;

(b)

să pună în aplicare activități comune de cercetare și schimburi de informații referitoare la tehnologii mai curate și mai ecologice;

(c)

să pună în aplicare activități comune la nivel regional și internațional, inclusiv cu privire la acordurile de mediu multilaterale ratificate de părți, cum ar fi Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 1992 (CCONUSC) și Acordul de la Paris din 2015, precum și activități comune în cadrul agențiilor relevante, după caz.

(2)   Părțile acordă o atenție deosebită aspectelor transfrontaliere și cooperării regionale.

Articolul 54

Cooperarea cuprinde, între altele, următoarele obiective:

(a)

măsuri de punere în aplicare a Acordului de la Paris, în conformitate cu principiile stabilite în prezentul acord;

(b)

măsuri menite să consolideze capacitatea de a întreprinde acțiuni eficace în domeniul climei;

(c)

elaborarea unei strategii climatice globale și a unui plan de acțiune pentru atenuarea pe termen lung a efectelor schimbărilor climatice și pentru adaptarea la acestea;

(d)

elaborarea de evaluări ale vulnerabilității și ale adaptării;

(e)

elaborarea unui plan de dezvoltare cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

(f)

elaborarea și punerea în aplicare a unor măsuri pe termen lung de atenuare a schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

(g)

măsuri destinate pregătirii pentru comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon;

(h)

măsuri destinate promovării transferului de tehnologie;

(i)

măsuri destinate integrării aspectelor legate de climă în politicile sectoriale și

(j)

măsuri care să vizeze substanțele care diminuează stratul de ozon și gazele fluorurate cu efect de seră.

Articolul 55

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 56

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa IV în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 5

Politica industrială și privind întreprinderile

Articolul 57

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea privind politica industrială și privind întreprinderile, îmbunătățind astfel mediul de afaceri pentru toți operatorii economici, dar acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Cooperarea sporită ar trebui să amelioreze cadrul administrativ și de reglementare atât pentru întreprinderile din Uniunea Europeană, cât și pentru cele din Republica Armenia care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană și în Republica Armenia și ar trebui să fie întemeiată pe politicile industriale și pe politicile privind IMM-urile ale Uniunii Europene, ținând seama de principiile și de practicile recunoscute la nivel internațional în acest domeniu.

Articolul 58

Părțile cooperează pentru:

(a)

a pune în aplicare strategii destinate dezvoltării IMM-urilor, bazate pe principiile inițiativei „Small Business Act” pentru Europa și a monitoriza procesul de punere în aplicare prin dialog și raportare periodice. Această cooperare se va axa, de asemenea, pe microîntreprinderi și pe întreprinderi de artizanat, două categorii care sunt extrem de importante, atât pentru economia Uniunii Europene, cât și pentru cea a Republicii Armenia;

(b)

a crea condiții-cadru mai bune, prin schimbul de informații și de bune practici, contribuind astfel la îmbunătățirea competitivității. Această cooperare va include gestionarea schimbărilor structurale (restructurare) și aspecte legate de mediu și energie, cum ar fi eficiența energetică și o producție mai curată;

(c)

a simplifica și a raționaliza reglementările și practicile în materie de reglementare, cu un accent special pe schimbul de bune practici privind tehnicile de reglementare, inclusiv principiile Uniunii Europene;

(d)

a încuraja dezvoltarea politicii de inovare, prin schimbul de informații și bune practici privind comercializarea cercetării și dezvoltării (inclusiv instrumente de sprijin pentru întreprinderile nou-înființate bazate pe tehnologie), dezvoltarea de clustere și accesul la finanțare;

(e)

a încuraja intensificarea contactelor dintre întreprinderi din Uniunea Europeană și întreprinderi din Republica Armenia și dintre aceste întreprinderi și autoritățile din Uniunea Europeană și din Republica Armenia;

(f)

a sprijini desfășurarea unor activități în materie de promovare a exporturilor în Republica Armenia;

(g)

a promova un mediu mai favorabil întreprinderilor, pentru a stimula potențialul de creștere și oportunitățile de investiții, și

(h)

a facilita modernizarea și restructurarea anumitor sectoare industriale din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

Articolul 59

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat. La acest dialog vor lua parte și reprezentanți ai întreprinderilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

CAPITOLUL 6

Dreptul societăților comerciale, contabilitate și audit și guvernanță corporativă

Articolul 60

(1)   Părțile recunosc importanța unui set eficace de norme și practici în domeniul dreptului societăților comerciale și al guvernanței corporative, precum și în domeniul contabilității și al auditului, în cadrul unei economii de piață funcționale, care are un mediu de afaceri previzibil și transparent, și subliniază importanța promovării convergenței reglementărilor în aceste domenii.

(2)   Părțile cooperează în următoarele domenii:

(a)

schimbul de bune practici pentru asigurarea disponibilității informațiilor referitoare la organizarea și reprezentarea întreprinderilor înregistrate și a posibilității de consultare a acestor informații într-un mod transparent și ușor accesibil;

(b)

dezvoltarea în continuare a politicii privind guvernanța corporativă în conformitate cu standardele internaționale, în special cu standardele OCDE;

(c)

punerea în aplicare și aplicarea consecventă a Standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) pentru conturile consolidate ale societăților cotate la bursă;

(d)

reglementarea și supravegherea profesiilor de auditor și contabil;

(e)

standardele internaționale de audit și Codul etic al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC), cu scopul de a îmbunătăți pregătirea profesională a auditorilor prin respectarea standardelor și a normelor etice ale organizațiilor profesionale, ale organizațiilor de audit și ale auditorilor.

CAPITOLUL 7

Cooperarea în domeniul serviciilor bancare, al serviciilor de asigurări și al altor servicii financiare

Articolul 61

Părțile convin cu privire la importanța unei legislații și a unor practici eficace, precum și a cooperării în domeniul serviciilor financiare, urmărind următoarele obiective:

(a)

îmbunătățirea reglementării serviciilor financiare;

(b)

asigurarea protecției eficace și adecvate a investitorilor și a consumatorilor de servicii financiare;

(c)

contribuția la stabilitatea și integritatea sistemului financiar mondial;

(d)

promovarea cooperării între diferiți actori ai sistemului financiar, printre care se numără și autoritățile de reglementare și de supraveghere;

(e)

promovarea unei supravegheri independente și eficace.

CAPITOLUL 8

Cooperarea în domeniul societății informaționale

Articolul 62

Părțile promovează cooperarea în domeniul dezvoltării societății informaționale în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor, prin asigurarea disponibilității pe scară largă a tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și prin furnizarea de servicii de calitate mai bună la prețuri accesibile. Această cooperare ar trebui să vizeze facilitarea accesului la piețele de comunicații electronice și să încurajeze concurența și investițiile în acest sector.

Articolul 63

Cooperarea cuprinde, între altele:

(a)

schimbul de informații și bune practici privind punerea în aplicare a strategiilor naționale referitoare la societatea informațională, printre care se numără și inițiative care vizează promovarea accesului la rețele în bandă largă, îmbunătățirea securității rețelelor și dezvoltarea serviciilor publice online;

(b)

schimbul de informații, bune practici și experiență cu scopul de a promova elaborarea unui cadru de reglementare cuprinzător pentru comunicațiile electronice și, în special, de a consolida capacitatea administrativă a autorității naționale independente de reglementare, de a încuraja o mai bună utilizare a resurselor spectrului și de a promova interoperabilitatea rețelelor, atât în Republica Armenia, cât și cu Uniunea Europeană.

Articolul 64

Părțile promovează cooperarea dintre autoritățile de reglementare din Uniunea Europeană și autoritatea națională de reglementare din Republica Armenia în domeniul comunicațiilor electronice.

Articolul 65

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa V în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 9

Turismul

Articolul 66

Părțile cooperează în domeniul turismului, urmărind consolidarea dezvoltării unei industrii a turismului competitive și durabile, ca factor generator de creștere economică, de emancipare, de ocupare a forței de muncă și de schimburi externe.

Articolul 67

Cooperarea la nivel bilateral, regional și european se bazează pe următoarele principii:

(a)

respectarea integrității și a intereselor comunităților locale, în special în zonele rurale;

(b)

importanța patrimoniului cultural și

(c)

interacțiune pozitivă între turism și conservarea mediului.

Articolul 68

Cooperarea se concentrează asupra următoarelor teme:

(a)

schimbul de informații, de bune practici, de experiență și know-how, inclusiv în ceea ce privește tehnologiile inovatoare;

(b)

crearea unui parteneriat strategic între interesele publice, cele private și cele ale comunităților locale pentru a se asigura dezvoltarea durabilă a turismului;

(c)

promovarea și dezvoltarea produselor și a piețelor de turism, a infrastructurii, a resurselor umane și a structurilor instituționale, precum și identificarea și eliminarea barierelor din calea serviciilor de călătorie;

(d)

dezvoltarea și punerea în aplicare a unor politici și strategii eficiente, inclusiv a aspectelor juridice, administrative și financiare corespunzătoare;

(e)

formarea și consolidarea capacităților în materie de turism pentru oferirea de servicii la standarde mai înalte și

(f)

dezvoltarea și promovarea turismului local.

Articolul 69

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 10

Agricultură și dezvoltare rurală

Articolul 70

Părțile cooperează pentru promovarea dezvoltării agricole și rurale, în special prin asigurarea unei convergențe progresive a politicilor și a legislației.

Articolul 71

Cooperarea dintre părți în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale cuprinde, între altele, următoarele obiective:

(a)

facilitarea înțelegerii reciproce a politicilor de dezvoltare agricolă și rurală;

(b)

consolidarea, la nivel central și local, a capacităților administrative de planificare, evaluare și punere în aplicare a politicilor în conformitate cu legislația Uniunii Europene și cu bunele practici în materie;

(c)

promovarea modernizării și a sustenabilității producției agricole;

(d)

schimbul de cunoștințe și de bune practici în domeniul politicilor de dezvoltare rurală, cu scopul de a promova bunăstarea economică a comunităților rurale;

(e)

îmbunătățirea competitivității sectorului agricol și a eficienței și transparenței piețelor;

(f)

promovarea unor politici în domeniul calității și a mecanismelor de control al acestora, în special indicațiile geografice și agricultura ecologică;

(g)

diseminarea cunoștințelor către producătorii agricoli și promovarea serviciilor de informare publică a acestora și

(h)

consolidarea armonizării aspectelor abordate în cadrul organizațiilor internaționale în care sunt membri ambele părți.

CAPITOLUL 11

Pescuitul și guvernanța maritimă

Articolul 72

Părțile cooperează în privința unor aspecte de interes reciproc în materie de pescuit și guvernanță maritimă, dezvoltând astfel o cooperare bilaterală, multilaterală și internațională mai strânsă în sectorul pescuitului.

Articolul 73

Părțile întreprind acțiuni comune, fac schimb de informații și își acordă sprijin reciproc pentru a promova:

(a)

pescuitul responsabil și gestionarea pescuitului în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, astfel încât stocurile de pește și ecosistemele să se conserve în condiții bune de sănătate, și

(b)

cooperarea prin intermediul organizațiilor multilaterale și internaționale relevante responsabile de gestionarea și conservarea resurselor acvatice vii, în special prin consolidarea instrumentelor internaționale adecvate de monitorizare și de asigurare a respectării legii.

Articolul 74

Părțile susțin inițiative, cum ar fi schimbul reciproc de experiență și acordarea de sprijin, pentru a asigura punerea în aplicare a unei politici durabile în domeniul pescuitului care să acopere:

(a)

gestionarea resurselor piscicole și de acvacultură;

(b)

inspecția și controlul activităților de pescuit;

(c)

colectarea de date privind capturile și debarcările, precum și de date biologice și economice;

(d)

îmbunătățirea eficienței piețelor, în special prin promovarea organizațiilor de producători și furnizarea de informații către consumatori și prin standarde de marketing și trasabilitate;

(e)

dezvoltarea durabilă a zonelor cu țărm lacustru, iazuri sau estuare și cu un nivel semnificativ de ocupare a forței de muncă în sectorul pescuitului și

(f)

schimburi de experiență instituționale privind legislația în materie de acvacultură durabilă și punerea sa în practică în bazinele naturale și lacurile artificiale.

Articolul 75

Ținând seama de cooperarea lor în domeniul pescuitului, al transporturilor, al mediului și al altor politici legate de mare, părțile cooperează, de asemenea, și se sprijină reciproc, dacă este cazul, în ceea ce privește aspectele maritime, în special prin susținerea activă a unei abordări integrate a afacerilor maritime și a bunei guvernanțe în cadrul forurilor regionale și internaționale relevante.

CAPITOLUL 12

Minerit

Articolul 76

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în domeniul industriei miniere și al producției de materii prime, având drept obiectiv promovarea înțelegerii reciproce, îmbunătățirea mediului de afaceri, schimbul de informații și cooperarea privind alte aspecte decât cele legate de energie, în special de extracția minereurilor metalifere și a mineralelor industriale.

Articolul 77

Părțile cooperează pentru:

(a)

a face schimb de informații cu privire la evoluțiile sectorului minier și ale sectorului materiilor prime ale fiecăreia;

(b)

a face schimb de informații cu privire la aspecte legate de comerțul cu materii prime, în vederea promovării schimburilor bilaterale;

(c)

a face schimb de informații și de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a industriilor miniere și

(d)

a face schimb de informații și de bune practici în ceea ce privește activitățile de formare, competențele și siguranța în industriile miniere.

CAPITOLUL 13

Cooperarea în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării

Articolul 78

Părțile promovează cooperarea în toate domeniile activităților de cercetare științifică civilă, de dezvoltare tehnologică și de inovare, pe baza beneficiului reciproc și cu condiția ca drepturile de proprietate intelectuală să fie protejate în mod adecvat și eficace.

Articolul 79

Cooperarea menționată la articolul 78 cuprinde:

(a)

dialogul în materie de politici și schimbul de informații științifice și tehnologice;

(b)

facilitarea accesului corespunzător la programele fiecărei părți;

(c)

inițiative de sporire a capacității de cercetare și participarea entităților de cercetare din Republica Armenia la programul-cadru de cercetare al Uniunii Europene;

(d)

promovarea proiectelor comune de cercetare în toate domeniile cercetării și inovării;

(e)

activități de formare și programe de mobilitate destinate oamenilor de știință, cercetătorilor și altor categorii de personal din domeniul cercetării ai ambelor părți care desfășoară activități de cercetare și inovare;

(f)

facilitarea, în cadrul legislației aplicabile, a liberei circulații a personalului de cercetare care participă la activitățile ce intră sub incidența prezentului acord și a circulației transfrontaliere a mărfurilor destinate utilizării în cadrul acestor activități și

(g)

alte forme de cooperare în domeniul cercetării și inovării, pe bază de acord reciproc.

Articolul 80

În desfășurarea acestor activități de cooperare, ar trebui căutate sinergii cu activitățile finanțate de Centrul Internațional pentru Știință și Tehnologie (ISTC) și cu alte activități desfășurate în cadrul cooperării financiare dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia prevăzute în titlul VII capitolul 1.

CAPITOLUL 14

Protecția consumatorilor

Articolul 81

Părțile cooperează pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și pentru realizarea compatibilității între sistemele lor de protecție a consumatorilor.

Articolul 82

În sensul prezentului capitol, cooperarea poate include, după caz:

(a)

apropierea legislației Republicii Armenia în domeniul protecției consumatorilor de cea a Uniunii Europene, evitându-se, în același timp, barierele în calea comerțului;

(b)

promovarea schimbului de informații privind sistemele de protecție a consumatorilor, inclusiv privind legislația în domeniul protecției consumatorilor și asigurarea respectării acesteia, siguranța produselor de consum, sistemele de schimb de informații, educarea și emanciparea, precum și dreptul consumatorilor la compensații;

(c)

activități de formare pentru funcționarii din administrație și pentru alți reprezentanți ai intereselor consumatorilor și

(d)

încurajarea dezvoltării asociațiilor independente de consumatori și a contactelor dintre reprezentanții consumatorilor.

Articolul 83

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele normative ale Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa VI în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 15

Ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse

Articolul 84

Părțile își consolidează dialogul și cooperarea cu privire la promovarea Agendei privind munca decentă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), politica privind ocuparea forței de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, dialogul social, protecția socială, incluziunea socială, egalitatea de șanse între femei și bărbați și combaterea discriminării, contribuind astfel la promovarea unui număr sporit de locuri de muncă și de o calitate mai bună, la reducerea sărăciei, la consolidarea coeziunii sociale, la dezvoltarea durabilă și la îmbunătățirea calității vieții.

Articolul 85

Cooperarea, bazată pe schimbul de informații și de bune practici, poate acoperi o serie de aspecte care urmează să fie identificate din rândul următoarelor domenii:

(a)

reducerea sărăciei și îmbunătățirea coeziunii sociale;

(b)

politica privind ocuparea forței de muncă, al cărei obiectiv este sporirea numărului locurilor de muncă și a calității acestora, care să asigure condiții de lucru decente, inclusiv în vederea reducerii economiei informale și a muncii informale;

(c)

promovarea unor măsuri active de ocupare și a unor servicii eficiente de ocupare a forței de muncă în vederea modernizării piețelor forței de muncă și a adaptării la necesitățile acestora;

(d)

încurajarea unor piețe ale forței de muncă și a unor sisteme de securitate socială mai favorabile incluziunii care să integreze persoanele dezavantajate, inclusiv persoanele cu handicap și cele care aparțin minorităților;

(e)

egalitatea de șanse și combaterea discriminării, urmărind îmbunătățirea egalității de gen și asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, precum și combaterea discriminării pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

(f)

politica socială, urmărind creșterea nivelului de protecție socială și modernizarea sistemelor de protecție socială din punctul de vedere al calității, accesibilității și sustenabilității financiare;

(g)

participarea mai activă a partenerilor sociali și promovarea dialogului social, inclusiv prin dezvoltarea capacității tuturor părților interesate relevante;

(h)

promovarea securității și sănătății în muncă și

(i)

promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor.

Articolul 86

Părțile încurajează implicarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a organizațiilor societății civile și îndeosebi a partenerilor sociali, în elaborarea politicilor și a reformelor din Republica Armenia, precum și în cooperarea dintre părți în temeiul prezentului acord.

Articolul 87

Părțile vizează consolidarea cooperării privind ocuparea forței de muncă și politica socială în cadrul tuturor forurilor și organizațiilor regionale, multilaterale și internaționale relevante.

Articolul 88

Părțile promovează responsabilitatea socială a întreprinderilor și răspunderea acestora și încurajează practicile comerciale responsabile, cum ar fi cele promovate de Liniile directoare ale OECD privind prețurile de transfer pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, de inițiativa „Global Compact” a ONU și de Declarația tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială și de ISO 26000.

Articolul 89

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat.

Articolul 90

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa VII în conformitate cu dispozițiile din anexa menționată.

CAPITOLUL 16

Cooperarea în domeniul sănătății

Articolul 91

Părțile convin să își dezvolte cooperarea în domeniul sănătății publice în vederea îmbunătățirii nivelului acesteia, în conformitate cu valorile și principiile comune în materie de sănătate, și ca o condiție prealabilă pentru dezvoltare durabilă și creștere economică.

Articolul 92

Cooperarea vizează prevenirea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile, inclusiv prin schimbul de informații privind sănătatea, promovarea unei abordări care să integreze sănătatea în cadrul tuturor politicilor, cooperarea cu organizațiile internaționale, în special cu Organizația Mondială a Sănătății, și promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale din domeniul sănătății, cum ar fi Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului din 2003 și Regulamentul sanitar internațional.

CAPITOLUL 17

Educație, formare și tineret

Articolul 93

Părțile colaborează în domeniul educației și formării pentru a spori cooperarea și dialogul în materie de politici în vederea apropierii sistemelor de educație și formare din Republica Armenia de politicile și practicile Uniunii Europene. Părțile cooperează pentru a promova învățarea pe tot parcursul vieții și pentru a încuraja cooperarea și transparența la toate nivelurile educației și formării, cu un accent deosebit pe învățământul profesional și pe cel superior.

Articolul 94

Cooperarea în domeniul educației și al formării se concentrează, între altele, pe următoarele aspecte:

(a)

promovarea învățării pe tot parcursul vieții, care este esențială pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă și care poate permite cetățenilor să participe pe deplin la viața socială;

(b)

modernizarea sistemelor de educație și de formare, inclusiv a sistemelor de formare a funcționarilor publici, îmbunătățirea calității și a relevanței tuturor ciclurilor de învățământ, precum și îmbunătățirea accesului la acestea, de la educația și îngrijirea copiilor preșcolari până la învățământul universitar;

(c)

promovarea convergenței și a reformelor coordonate în învățământul superior în conformitate cu Agenda Uniunii Europene privind învățământul superior și cu Spațiul european al învățământului superior („Procesul de la Bologna”);

(d)

consolidarea cooperării academice internaționale și îmbunătățirea participării la programele de cooperare ale Uniunii Europene și a mobilității studenților și a cadrelor didactice;

(e)

încurajarea învățării limbilor străine;

(f)

dezvoltarea Cadrului național al calificărilor pentru îmbunătățirea transparenței și facilitarea recunoașterii calificărilor și a competențelor în Rețeaua Europeană a Centrelor de Informare și a Centrelor Naționale de Informare privind Recunoașterea Academică (ENIC-NARIC), care să fie aliniat la Cadrul european al calificărilor;

(g)

intensificarea cooperării pentru dezvoltarea în continuare a învățământului profesional și tehnic, ținând seama de bunele practici din Uniunea Europeană, și

(h)

îmbunătățirea înțelegerii procesului de integrare europeană și a dialogului academic referitor la relațiile UE-Parteneriatul estic și aprofundarea cunoștințelor cu privire la acestea, precum și sporirea participării la programele relevante ale Uniunii Europene, inclusiv în domeniul funcției publice.

Articolul 95

Părțile convin să colaboreze în domeniul tineretului pentru:

(a)

a întări cooperarea și schimburile în domeniul politicii în materie de tineret și al educației nonformale pentru tineri și pentru animatorii socioeducativi;

(b)

a facilita participarea activă a tuturor tinerilor în cadrul societății;

(c)

a sprijini mobilitatea tinerilor și a animatorilor socioeducativi ca mijloc de promovare a dialogului intercultural și a dobândirii de cunoștințe, aptitudini și competențe în afara sistemelor educaționale formale, inclusiv pe bază de voluntariat, și

(d)

pentru a promova cooperarea dintre organizațiile de tineret în vederea sprijinirii societății civile.

CAPITOLUL 18

Cooperarea în domeniul cultural

Articolul 96

Părțile promovează cooperarea culturală, în conformitate cu principiile consacrate în Convenția din 2005 a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale. Părțile urmăresc desfășurarea unui dialog regulat în materie de politici în domenii de interes reciproc, inclusiv dezvoltarea industriilor culturale în Uniunea Europeană și în Republica Armenia. Cooperarea dintre părți va promova dialogul intercultural, inclusiv prin participarea sectorului culturii și a societății civile din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

Articolul 97

Cooperarea se axează, între altele, pe:

(a)

cooperarea culturală și schimburile culturale;

(b)

mobilitatea artei și a artiștilor și consolidarea capacității sectorului cultural;

(c)

dialogul intercultural;

(d)

dialogul privind politica culturală;

(e)

programul „Europa creativă” și

(f)

cooperarea în cadrul forurilor internaționale, precum UNESCO și Consiliul Europei, pentru a sprijini, între altele, diversitatea culturală și pentru a conserva și a valorifica patrimoniul cultural și istoric.

CAPITOLUL 19

Cooperarea în domeniul audiovizual și al mass-media

Articolul 98

Părțile promovează cooperarea în domeniul audiovizual. Cooperarea consolidează industriile audiovizuale din Uniunea Europeană și Republica Armenia, în special prin formarea profesioniștilor și prin schimbul de informații.

Articolul 99

(1)   Părțile poartă un dialog regulat privind politicile din domeniul audiovizual și al mass-media și cooperează pentru a consolida independența și profesionalismul mass-media, precum și legăturile cu mass-media din Uniunea Europeană, în conformitate cu standardele europene, inclusiv cu cele ale Consiliului Europei și ale Convenției UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale.

(2)   Cooperarea ar putea include, între altele, formarea jurnaliștilor și a altor profesioniști din domeniul mass-media, precum și acordarea de sprijin mass-mediei.

Articolul 100

Cooperarea se axează, între altele, pe:

(a)

dialogul în materie de politici privind politicile din domeniul audiovizual și al mass-media;

(b)

cooperarea în cadrul forurilor internaționale (cum ar fi UNESCO și OMC) și

(c)

cooperarea în domeniul audiovizual și al mass-media, inclusiv al cinematografiei.

CAPITOLUL 20

Cooperarea în domeniul sportului și al activităților fizice

Articolul 101

Părțile promovează cooperarea în domeniul sportului și al activităților fizice, în special prin intermediul schimbului de informații și de bune practici pentru promovarea unui stil de viață sănătos, a bunei guvernanțe, precum și a valorilor sociale și educaționale ale sportului și pentru combaterea amenințărilor la adresa sportului, cum ar fi dopajul, aranjarea meciurilor, rasismul și violența în Uniunea Europeană și în Republica Armenia.

CAPITOLUL 21

Cooperarea în cadrul societății civile

Articolul 102

Părțile stabilesc un dialog cu privire la cooperarea în cadrul societății civile, care vizează următoarele obiective:

(a)

să consolideze contactele și schimbul de informații și de experiență dintre toate sectoarele societății civile din Uniunea Europeană și din Republica Armenia;

(b)

să asigure o mai bună cunoaștere și înțelegere a Republicii Armenia, inclusiv a istoriei și culturii acestei țări, în Uniunea Europeană și îndeosebi în rândul organizațiilor societății civile de pe teritoriul statelor membre, pentru o mai mare sensibilizare a opiniei publice cu privire la oportunitățile și la provocările care pot apărea în relațiile lor viitoare și

(c)

asigurarea unei mai bune cunoașteri și înțelegeri a Uniunii Europene în Republica Armenia și îndeosebi în rândul organizațiilor societății civile din Republica Armenia, fără a se pune un accent exclusiv pe valorile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, pe politicile acesteia și pe modul de funcționare a acesteia.

Articolul 103

(1)   Părțile promovează dialogul și cooperarea dintre părțile interesate din cadrul societății civile ale ambelor părți ca parte integrantă a relațiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia.

(2)   Obiectivele unui astfel de dialog și ale unei astfel de cooperări sunt următoarele:

(a)

să asigure implicarea societății civile în relațiile dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia;

(b)

să sporească participarea societății civile la procesul public de luare a deciziilor, îndeosebi prin instituirea unui dialog deschis, transparent și regulat între instituțiile publice, pe de o parte, și asociațiile reprezentative și societatea civilă, pe de altă parte;

(c)

să faciliteze în diverse moduri procesul de dezvoltare instituțională și consolidarea organizațiilor societății civile, inclusiv prin: acțiuni de sensibilizare, colaborarea în rețele informale și formale, vizite reciproce și ateliere, în special pentru a îmbunătăți cadrul juridic referitor la societatea civilă, și

(d)

să le ofere reprezentanților societății civile ai fiecărei părți posibilitatea de a se familiariza cu procesele de consultare și dialog între partenerii civili și sociali ai celeilalte părți, în special în vederea integrării suplimentare a societății civile în procesul public de elaborare a politicilor din Republica Armenia.

Articolul 104

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 22

Dezvoltarea regională și cooperarea la nivel transfrontalier și regional

Articolul 105

(1)   Părțile promovează înțelegerea reciprocă și cooperarea bilaterală în domeniul politicii de dezvoltare regională, inclusiv metode de formulare și de punere în aplicare a politicilor regionale, guvernanța și parteneriatul pe mai multe niveluri, cu un accent deosebit pe dezvoltarea zonelor defavorizate și pe cooperarea teritorială, având ca obiectiv stabilirea de canale de comunicare și îmbunătățirea schimburilor de informații și de experiență între autoritățile naționale, regionale și locale, actorii socioeconomici și societatea civilă.

(2)   În special, părțile cooperează în vederea alinierii practicii Republicii Armenia la următoarele principii:

(a)

consolidarea guvernanței pe mai multe niveluri, în măsura în care aceasta afectează nivelul central, regional și local, punând un accent deosebit pe modalitățile de a spori implicarea părților interesate regionale și locale;

(b)

consolidarea parteneriatului dintre toate părțile interesate implicate în dezvoltarea regională și

(c)

cofinanțarea prin intermediul contribuției financiare a părților implicate în implementarea programelor și a proiectelor de dezvoltare regională.

Articolul 106

(1)   Părțile sprijină și sporesc implicarea autorităților locale și regionale în cooperarea privind politica regională, inclusiv în cooperarea transfrontalieră și în structurile de gestionare conexe, consolidează cooperarea prin instituirea unui cadru legislativ propice, susțin și elaborează măsuri de consolidare a capacităților și promovează întărirea rețelelor economice și de afaceri transfrontaliere și regionale.

(2)   Părțile vor coopera în vederea consolidării capacităților instituționale și operaționale ale instituțiilor din Republica Armenia în domeniul dezvoltării regionale și al amenajării teritoriului, între altele, prin:

(a)

îmbunătățirea coordonării interinstituționale, în special a mecanismului de interacțiune verticală și orizontală între administrația centrală și cea locală în procesul de elaborare și punere în aplicare a politicilor regionale;

(b)

dezvoltarea capacității autorităților regionale și locale de a promova cooperarea transfrontalieră, luând în considerare reglementările și practicile Uniunii Europene, și

(c)

schimbul de cunoștințe, de informații și de bune practici cu privire la politicile de dezvoltare regională pentru a promova bunăstarea economică a comunităților locale și dezvoltarea omogenă a regiunilor.

Articolul 107

(1)   Părțile consolidează și încurajează dezvoltarea cooperării transfrontaliere și în alte domenii care intră sub incidența prezentului acord, cum ar fi, între altele, transporturile, energia, mediul, rețelele de comunicații, cultura, educația, turismul și sănătatea.

(2)   Părțile sporesc cooperarea dintre regiunile lor, sub formă de programe transnaționale și interregionale, încurajând participarea regiunilor Republicii Armenia la structurile și organizațiile regionale europene și promovând dezvoltarea economică și instituțională a acestora prin implementarea unor proiecte de interes comun.

(3)   Activitățile menționate la alineatul (2) vor avea loc în contextul:

(a)

continuării cooperării teritoriale cu regiunile europene (inclusiv prin intermediul unor programe de cooperare transnațională și transfrontalieră);

(b)

cooperării în cadrul Parteneriatului estic cu organisme ale Uniunii Europene, inclusiv cu Comitetul Regiunilor, și al participării la diverse proiecte și inițiative regionale europene și al

(c)

cooperării, între altele, cu Comitetul Economic și Social European (CESE) și cu Rețeaua europeană de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON).

Articolul 108

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 23

Protecția civilă

Articolul 109

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea cu privire la dezastrele naturale și la cele provocate de om. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, precum și de interdependența existentă între părți și de activitățile multilaterale în acest domeniu.

Articolul 110

Cooperarea vizează îmbunătățirea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om, a pregătirii pentru acestea și a reacției față de acestea.

Articolul 111

Părțile fac, între altele, schimb de informații și de cunoștințe de specialitate și pun în aplicare activități comune pe bază bilaterală și/sau în cadrul unor programe multilaterale. Cooperarea poate avea loc, între altele, prin punerea în aplicare a acordurilor specifice și/sau a mecanismelor administrative încheiate între părți în domeniul protecției civile. Părțile pot decide de comun acord cu privire la orientări specifice și/sau planuri de lucru pentru activitățile avute în vedere sau planificate în temeiul prezentului acord.

Articolul 112

Cooperarea poate viza următoarele obiective:

(a)

schimbul de date de contact și actualizarea cu regularitate a acestora, pentru a asigura continuitatea dialogului și posibilitatea de contact reciproc 24 de ore din 24;

(b)

facilitarea asistenței reciproce în caz de situații de urgență majore, după caz și dacă sunt disponibile resurse suficiente;

(c)

schimbul, 24 de ore din 24, de alerte timpurii și de informații actualizate privind situațiile de urgență de mare anvergură care afectează Uniunea Europeană sau Republica Armenia, inclusiv cereri și oferte de asistență;

(d)

schimbul de informații privind furnizarea de asistență de către părți țărilor terțe în situațiile de urgență în care este activat Mecanismul de protecție civilă al UE;

(e)

cooperarea privind sprijinul acordat de țara-gazdă în cazul solicitării sau al furnizării de asistență;

(f)

schimbul de bune practici și orientări privind prevenirea dezastrelor, precum și pregătirea și răspunsul în caz de dezastre;

(g)

cooperarea în domeniul reducerii riscurilor de dezastre, utilizând, între altele: legăturile instituționale și recomandările pentru instituții; informarea, educarea și comunicarea și bunele practici privind prevenirea sau atenuarea impactului fenomenelor naturale periculoase;

(h)

cooperarea în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind dezastrele și evaluarea pericolelor și a riscurilor în vederea gestionării dezastrelor;

(i)

cooperarea în domeniul evaluării impactului dezastrelor asupra mediului și a sănătății publice;

(j)

invitarea unor experți la ateliere tehnice și simpozioane specifice pe tema chestiunilor de protecție civilă;

(k)

în urma unei decizii luate pentru fiecare caz în parte, invitarea de observatori la exerciții și sesiuni de formare specifice organizate de Uniunea Europeană și/sau de Republica Armenia și

(l)

consolidarea cooperării cu privire la utilizarea cea mai eficace a capacităților de protecție civilă disponibile.

TITLUL VI

COMERȚ ȘI ASPECTE LEGATE DE COMERȚ

CAPITOLUL 1

Comerțul cu mărfuri

Articolul 113

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă clauza națiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul I din GATT 1994, care figurează în anexa 1A la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994 („Acordul OMC”), inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul tratamentului preferențial acordat de oricare dintre părți mărfurilor dintr-o altă țară în conformitate cu GATT 1994.

Articolul 114

Tratamentul național

Fiecare parte acordă tratamentul național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 115

Taxe și impuneri la import

Fiecare parte aplică taxe și impuneri la import în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.

Articolul 116

Taxe, impozite sau alte impuneri la export

Niciuna dintre părți nu adoptă și nici nu menține taxe, impozite sau alte impuneri pentru, sau în legătură cu, exportul de mărfuri destinate teritoriului celeilalte părți care sunt în plus față de cele impuse asupra mărfurilor similare destinate pieței interne.

Articolul 117

Restricții la import și la export

(1)   Niciuna dintre părți nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții, altele decât taxele, impozitele sau alte impuneri, aplicate prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export sau al altor măsuri, la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 și cu notele sale interpretative. În acest scop, articolul XI din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Părțile fac schimb de informații și de bune practici cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, în vederea promovării convergenței controlului exporturilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

Articolul 118

Mărfuri reprelucrate

(1)   Părțile acordă mărfurilor reprelucrate același tratament ca cel acordat mărfurilor noi. O parte poate solicita etichetarea specifică a mărfurilor reprelucrate pentru a evita înșelarea consumatorilor.

(2)   Pentru o mai mare siguranță, în cazul mărfurilor reprelucrate se aplică interdicțiile și restricțiile prevăzute la articolul 117 alineatul (1).

(3)   În conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord și al Acordului OMC, o parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate:

(a)

să fie identificate ca atare pentru distribuție sau vânzare pe teritoriul său și

(b)

să îndeplinească toate cerințele tehnice care se aplică mărfurilor echivalente în stare nouă.

(4)   Dacă una dintre părți adoptă sau menține interdicții sau restricții asupra mărfurilor utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.

(5)   În sensul prezentului articol, o marfă reprelucrată înseamnă o marfă:

(a)

care este compusă în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate și

(b)

ale cărei condiții de performanță și utilizare sunt similare cu cele ale mărfii noi originale și care beneficiază de aceeași garanție ca o marfă nouă.

Articolul 119

Admiterea temporară a mărfurilor

Fiecare parte o scutește pe cealaltă de plata taxelor și a impunerilor la import aplicate mărfurilor admise temporar, în cazurile și în conformitate cu procedurile prevăzute în acordurile internaționale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligația să le respecte. Această scutire se aplică în temeiul legislației și al reglementărilor fiecărei părți.

Articolul 120

Tranzit

Părțile convin asupra faptului că principiul libertății de tranzit este o condiție esențială pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului acord. În acest sens, fiecare parte acordă libertate de tranzit pe teritoriul său mărfurilor expediate de pe teritoriul celeilalte părți sau având ca destinație teritoriul celeilalte părți în conformitate cu articolul V din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 121

Apărarea comercială

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere și nu afectează drepturile și obligațiile care îi revin fiecărei părți în temeiul:

(a)

articolului XIX din GATT 1994 și al Acordului privind măsurile de salvgardare, care figurează în anexa 1A la Acordul OMC;

(b)

articolului 5 din Acordul privind agricultura, care figurează în anexa 1A la Acordul OMC, privind măsurile de salvgardare speciale; și

(c)

articolului VI din GATT 1994, al Acordului privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, care figurează în anexa 1A la Acordul OMC, precum și al Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC.

(2)   Drepturile și obligațiile existente menționate la alineatul (1) și măsurile care rezultă din acestea nu se supun dispozițiilor privind soluționarea litigiilor prevăzute în prezentul acord.

Articolul 122

Excepții

(1)   Părțile afirmă că drepturile și obligațiile lor existente care decurg din articolul XX din GATT 1994 și din notele sale interpretative se aplică în cazul comerțului cu mărfuri care face obiectul prezentului acord. În acest scop, articolul XX din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Părțile înțeleg că, înainte de a lua oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, partea care dorește să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile. Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru a depăși dificultățile. Dacă nu se ajunge la niciun acord în termen de 30 de zile de la furnizarea acestor informații, partea poate aplica măsuri în privința mărfii în cauză în temeiul prezentului articol. Atunci când împrejurări excepționale și critice care necesită o acțiune imediată fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenționează să ia măsurile în cauză poate să aplice imediat măsurile asigurătorii necesare pentru a gestiona situația și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

CAPITOLUL 2

Vamă

Articolul 123

Cooperarea vamală

(1)   Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a facilita comerțul, a asigura un mediu comercial transparent, a întări securitatea lanțului de aprovizionare, a promova siguranța consumatorilor, a preveni fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a combate contrabanda și frauda.

(2)   În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1) și în limita resurselor disponibile, părțile cooperează, între altele, pentru:

(a)

a îmbunătăți legislația, reglementările, practicile și deciziile cu caracter obligatoriu în domeniul vamal și a simplifica procedurile vamale, în conformitate cu convențiile și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și al facilitării comerțului, inclusiv cu cele elaborate de Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Vămilor, în special cu Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, astfel cum a fost modificată („Convenția de la Kyoto revizuită”), și ținând seama de instrumentele și de bunele practici dezvoltate de Uniunea Europeană, inclusiv de orientările practice în domeniul vamal;

(b)

a stabili sisteme vamale moderne, inclusiv tehnologii moderne de vămuire, dispoziții pentru operatorii economici autorizați, analize și controale automate bazate pe riscuri, proceduri simplificate pentru acordarea liberului de vamă, controalele ulterioare vămuirii și determinarea transparentă a valorii în vamă, precum și dispoziții pentru parteneriatele dintre autoritățile vamale și întreprinderi;

(c)

a promova cele mai înalte standarde de integritate în domeniul vamal, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care să reflecte principiile enunțate în Declarația Consiliului de Cooperare Vamală privind buna guvernanță și integritatea vămilor, astfel cum a fost revizuită ultima dată în iunie 2003 (Declarația revizuită de la Arusha a Organizației Mondiale a Vămilor);

(d)

a face schimb de bune practici și a oferi formare și asistență tehnică pentru planificare și consolidarea capacităților și pentru asigurarea celor mai înalte standarde de integritate;

(e)

a face schimb, după caz, de informații și date relevante, sub rezerva respectării cerințelor legale ale fiecărei părți privind confidențialitatea datelor sensibile și protecția datelor cu caracter personal;

(f)

a participa, atunci când este relevant și adecvat, la acțiuni vamale coordonate între autoritățile vamale ale părților;

(g)

a institui, atunci când este relevant și adecvat, recunoașterea reciprocă a programelor și a controalelor vamale ale operatorilor economici autorizați, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerțului;

(h)

a aprofunda, atunci când este relevant și adecvat, posibilitățile de interconectare a sistemelor lor de tranzit vamal și

(i)

a îmbunătăți punerea în aplicare a obligațiilor legate de domeniul vamal în relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia, inclusiv în ceea ce privește cooperarea referitoare la originea mărfurilor.

Articolul 124

Asistența administrativă reciprocă

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, în special la articolul 123, părțile își furnizează reciproc asistență administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu dispozițiile Protocolului II privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală la prezentul acord.

Articolul 125

Determinarea valorii în vamă

(1)   Părțile aplică dispozițiile Acordului privind aplicarea articolului VII din GATT 1994, inclusiv eventualele modificări ulterioare, pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului dintre părți. Aceste dispoziții sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta mutatis mutandis.

(2)   Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.

Articolul 126

Subcomitetul privind vămile

(1)   Se instituie Subcomitetul privind vămile.

(2)   Subcomitetul privind vămile se reunește periodic și monitorizează punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv a aspectelor care țin de cooperarea vamală, de facilitarea comerțului, de cooperarea și administrarea vamală transfrontalieră, de asistența tehnică în sectorul vamal, de regulile de origine, de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, precum și de asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(3)   Între altele, Subcomitetul privind vămile:

(a)

asigură funcționarea corespunzătoare a prezentului capitol și a Protocolului II privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală la prezentul acord;

(b)

adoptă mecanisme practice și măsuri de punere în aplicare a prezentului capitol și a Protocolului II privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală la prezentul acord, inclusiv cu privire la schimbul de informații și de date, la recunoașterea reciprocă a controalelor vamale și a programelor de parteneriat comercial, precum și cu privire la beneficiile convenite reciproc;

(c)

face schimb de opinii cu privire la orice subiect de interes comun, inclusiv măsurile viitoare și resursele necesare pentru punerea în aplicare și asigurarea respectării acestora, și

(d)

face recomandări Comitetului de parteneriat, dacă este cazul.

CAPITOLUL 3

Bariere tehnice în calea comerțului

Articolul 127

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este facilitarea comerțului cu mărfuri între părți, prin furnizarea unui cadru pentru prevenirea, identificarea și eliminarea barierelor inutile din calea comerțului care intră în domeniul de aplicare al Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC („Acordul BTC”).

Articolul 128

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării de către fiecare parte a standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care afectează sau pot afecta comerțul cu mărfuri dintre părți.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică măsurilor sanitare și fitosanitare definite în anexa A la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC („Acordul SPS”), și nici specificațiilor în materie de achiziții elaborate de autoritățile publice pentru propriile lor nevoi de producție sau de consum.

(3)   În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile prevăzute în anexa 1 la Acordul BTC.

Articolul 129

Acordul BTC

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile reciproce existente care le revin în temeiul Acordului BTC, care este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

Articolul 130

Cooperarea în domeniul barierelor tehnice în calea comerțului

(1)   Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește standardele, reglementările tehnice, metrologia, supravegherea pieței, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității, pentru îmbunătățirea înțelegerii reciproce a sistemelor lor și pentru facilitarea accesului la piețele lor. În acest scop, părțile urmăresc să identifice și să dezvolte mecanisme și inițiative de cooperare în materie de reglementare care să fie adecvate pentru anumite aspecte și sectoare și care pot include, dar nu se limitează la:

(a)

schimbul de informații și de experiență privind elaborarea și aplicarea reglementărilor lor tehnice și a procedurilor lor de evaluare a conformității;

(b)

identificarea posibilităților de convergență sau de aliniere a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

(c)

încurajarea cooperării dintre organismele lor responsabile de metrologie, standardizare, evaluarea conformității și acreditare și

(d)

schimbul de informații privind evoluțiile din cadrul forurilor regionale și multilaterale relevante în materie de standarde, reglementări tehnice, proceduri de evaluare a conformității și acreditare.

(2)   În vederea promovării schimburilor comerciale reciproce, părțile:

(a)

încearcă să reducă diferențele care există între ele cu privire la reglementările tehnice, metrologie, standardizare, supravegherea pieței, acreditare și procedurile de evaluare a conformității, inclusiv prin încurajarea utilizării instrumentelor relevante convenite la nivel internațional;

(b)

promovează, în conformitate cu normele internaționale, utilizarea acreditării pentru a contribui la evaluarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității și a activităților acestora și

(c)

promovează participarea și, dacă este posibil, aderarea Republicii Armenia și a organismelor sale naționale relevante la organizațiile europene și internaționale a căror activitate este legată de standarde, evaluarea conformității, acreditare, metrologie și alte funcții conexe.

(3)   Părțile se angajează să stabilească și să mențină o procedură prin care să se poată realiza o apropiere progresivă a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității existente în Republica Armenia de cele ale Uniunii Europene.

(4)   Pentru domeniile în care alinierea a fost realizată, părțile pot lua în considerare negocierea de acorduri privind procedurile de evaluare a conformității și acceptarea produselor industriale.

Articolul 131

Marcare și etichetare

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 129 din prezentul acord, în ceea ce privește reglementările tehnice legate de cerințele de etichetare sau de marcare, părțile reafirmă principiile enunțate la articolul 2.2 din Acordul BTC, conform cărora aceste cerințe nu sunt elaborate, adoptate sau aplicate cu scopul de a crea obstacole inutile în calea comerțului internațional și nici nu au un astfel de efect. Astfel, aceste cerințe de etichetare sau de marcare nu restrâng comerțul mai mult decât este necesar în vederea atingerii unui obiectiv legitim, ținând seama de riscurile pe care le-ar antrena neîndeplinirea acestui obiectiv. Părțile promovează utilizarea de cerințe de marcare armonizate la nivel internațional. Atunci când este cazul, părțile se străduiesc să accepte etichete detașabile sau nepermanente.

(2)   În special, în ceea ce privește cerințele obligatorii de etichetare sau de marcare, părțile:

(a)

se străduiesc să își reducă la minimum cerințele de etichetare sau de marcare în schimburile comerciale reciproce, cu excepția cazului în care acestea sunt necesare din motive de protecție a sănătății, de siguranță sau de mediu sau în alte scopuri rezonabile de politică publică; și

(b)

își păstrează dreptul de a impune obligația ca informațiile care figurează pe etichete sau marcaje să fie redactate într-o limbă indicată de una dintre părți.

Articolul 132

Transparența

(1)   Fără a aduce atingere capitolului 12, fiecare parte se asigură că procedurile sale de elaborare a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității permit consultarea publică a părților interesate într-o etapă suficient de timpurie, în care pot fi încă introduse și luate în considerare observațiile rezultate în urma consultării publice, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din cauza unei situații de urgență sau a unei amenințări legate de siguranță, sănătate, protecția mediului sau securitatea națională.

(2)   În conformitate cu articolul 2.9 din Acordul BTC, fiecare parte prevede o perioadă de timp pentru prezentarea de observații într-o etapă suficient de timpurie după notificarea propunerilor de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității. Atunci când un proces de consultare cu privire la propunerile de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității este deschis publicului, fiecare parte îi permite celeilalte părți sau persoanelor fizice ori juridice ale celeilalte părți să participe la consultările publice în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază propriile persoane fizice sau juridice.

(3)   Fiecare parte se asigură că reglementările sale tehnice și procedurile sale de evaluare a conformității adoptate sunt puse la dispoziția publicului.

CAPITOLUL 4

Chestiuni sanitare și fitosanitare

Articolul 133

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principiile aplicabile măsurilor sanitare și fitosanitare („măsuri SPS”) în cadrul schimburilor comerciale dintre părți, precum și cele aplicabile cooperării în domeniul bunăstării animalelor. Părțile aplică aceste principii în așa fel încât să faciliteze comerțul, păstrând în același timp nivelul de protecție al fiecărei părți în ceea ce privește viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor.

Articolul 134

Obligații multilaterale

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului SPS.

Articolul 135

Principii

(1)   Părțile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate și aplicate pe baza principiilor proporționalității, transparenței, nediscriminării și justificării științifice, ținând seama de standardele internaționale, cum ar fi cele prevăzute de Convenția internațională pentru protecția plantelor din 1951 („CIPP”), de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor („OIE”) și de Comisia Codex Alimentarius („Codex”).

(2)   Fiecare parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său și teritoriul celeilalte părți în măsura în care prevalează condiții identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricție disimulată asupra comerțului.

(3)   Fiecare parte asigură punerea în aplicare a măsurilor, a procedurilor și a controalelor SPS.

(4)   Fiecare parte răspunde la o cerere de informații primită din partea unei autorități competente a celeilalte părți în termen de cel mult două luni de la primirea cererii și într-un mod care nu este mai puțin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.

Articolul 136

Cerințe de import

(1)   Cerințele de import ale părții importatoare se aplică întregului teritoriu al părții exportatoare, sub rezerva articolului 137.

(2)   Cerințele de import prevăzute în certificate se bazează pe principiile Codex, OIE și CIPP, cu excepția cazului în care aceste cerințe se bazează pe o evaluare științifică a riscurilor efectuată în conformitate cu dispozițiile Acordului SPS.

(3)   Cerințele prevăzute în licențele de import nu conțin condiții sanitare și veterinare mai stricte decât cele prevăzute în certificatele menționate la alineatul (2).

Articolul 137

Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor

(1)   Părțile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli și de zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările și recomandările relevante ale Codex, OIE și CIPP.

(2)   Atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor sanitare sau fitosanitare din aceste zone.

Articolul 138

Inspecții și audituri

Partea importatoare poate să efectueze pe cheltuială proprie inspecții și audituri pe teritoriul părții exportatoare pentru a evalua sistemele de inspecție și de certificare ale acesteia din urmă. Aceste inspecții și audituri se efectuează în conformitate cu standardele, orientările și recomandările internaționale relevante.

Articolul 139

Schimbul de informații și cooperarea

(1)   Părțile discută și fac schimb de informații cu privire la măsurile SPS existente și la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum și cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a acestora. Atunci când au loc astfel de discuții și schimburi de informații, se ține seama de Acordul SPS și de standardele, orientările și recomandările relevante ale Codex, OIE și CIPP, după caz.

(2)   Părțile cooperează în materie de sănătate a animalelor, bunăstare a animalelor și sănătate a plantelor prin schimbul de informații, de cunoștințe de specialitate și de experiență în vederea consolidării capacităților în aceste domenii.

(3)   La cererea oricăreia dintre părți, părțile stabilesc în timp util un dialog pe teme SPS pentru a examina chestiuni legate de SPS și oricare alte aspecte urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de parteneriat poate adopta norme de procedură pentru desfășurarea unor astfel de dialoguri.

(4)   Părțile desemnează și actualizează cu regularitate punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.

Articolul 140

Transparența

Fiecare parte:

(a)

urmărește transparența în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului și, în mod special, în ceea ce privește cerințele SPS aplicate importurilor care provin de la cealaltă parte;

(b)

comunică, la cererea celeilalte părți și în termen de două luni de la data cererii respective, cerințele SPS aplicabile importului de produse specifice, inclusiv dacă este necesar să se efectueze o evaluare a riscurilor, și

(c)

notifică cealaltă parte cu privire la orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor, inclusiv cu privire la eventuale urgențe în materie de produse alimentare. Această notificare se efectuează în scris, în termen de două zile lucrătoare de la data depistării riscului.

CAPITOLUL 5

Comerțul cu servicii, stabilirea și comerțul electronic

Secțiunea A

Dispoziții generale

Articolul 141

Obiectiv, domeniu de aplicare și incidență

(1)   Părțile, afirmându-și angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord mecanismele necesare pentru liberalizarea progresivă reciprocă în materie de stabilire și de comerț cu servicii, precum și pentru cooperarea privind comerțul electronic.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând părților vreo obligație privind achizițiile publice care intră sub incidența capitolului 8.

(3)   Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor acordate de către o parte care intră sub incidența capitolului 10.

(4)   În conformitate cu prezentul capitol, fiecare parte își rezervă dreptul de a adopta și de a menține măsuri menite să asigure îndeplinirea obiectivelor legitime de politică.

(5)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, reședința sau angajarea pe bază de contract pe durată nedeterminată.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea intrării sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru asigurarea trecerii ordonate a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să afecteze beneficiile care decurg pentru oricare dintre părți din dispozițiile unui angajament specific asumat în temeiul prezentului capitol și al anexelor la prezentul acord.

Articolul 142

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)

„măsură” înseamnă orice măsură adoptată de o parte, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acțiune administrativă sau sub orice altă formă;

(b)

„măsuri adoptate sau menținute de o parte” înseamnă măsuri luate de:

(i)

guvernele și autoritățile centrale, regionale sau locale ale unei părți și

(ii)

organismele neguvernamentale ale unei părți în exercitarea competențelor care le sunt delegate de guvernele sau autoritățile centrale, regionale sau locale ale părții respective;

(c)

„persoană fizică a unei părți” înseamnă un resortisant al unui stat membru, în conformitate cu legislația statului membru respectiv, sau un resortisant al Republicii Armenia, în conformitate cu legislația sa națională;

(d)

„persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică ce este constituită în mod corespunzător sau organizată în alt mod în temeiul legislației aplicabile, în scopuri lucrative sau nelucrative, în proprietate privată sau de stat, inclusiv orice organism de drept public, trust, societate în nume colectiv, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociație;

(e)

„persoană juridică a unei părți” înseamnă o persoană juridică înființată în conformitate cu legislația unui stat membru al Uniunii Europene sau cu legislația Republicii Armenia și care își are sediul social, administrația centrală sau sediul principal al activității pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau pe teritoriul Republicii Armenia;

o persoană juridică ce își are numai sediul social sau administrația centrală pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau pe teritoriul Republicii Armenia nu este considerată persoană juridică din Uniunea Europeană sau din Republica Armenia decât dacă operațiunile sale au o legătură reală și continuă cu economia Uniunii Europene sau, respectiv, a Republicii Armenia;

(f)

fără a aduce atingere alineatelor precedente, dispozițiile prezentului acord se aplică, de asemenea, societăților de transport maritim stabilite în afara Uniunii Europene sau a Republicii Armenia și controlate de resortisanți ai statelor membre sau, respectiv, ai Republicii Armenia, în cazul în care navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislația acestora, într-un stat membru sau în Republica Armenia, și arborează pavilionul respectivului stat membru sau al Republicii Armenia;

(g)

„filială a unei persoane juridice a unei părți” înseamnă o persoană juridică ce este controlată efectiv de o altă persoană juridică a părții respective (1);

(h)

„sucursală a unei persoane juridice” înseamnă un loc de desfășurare a activității fără personalitate juridică, ce are aparent un caracter permanent, de exemplu o prelungire a unei societăți-mamă, care are propria conducere și dotarea materială necesară pentru a putea negocia afaceri cu terți, astfel încât aceștia din urmă, deși cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală și societatea-mamă cu sediul în străinătate, nu trebuie să trateze direct cu societatea-mamă, ci pot efectua tranzacții comerciale la locul de desfășurare a activității care reprezintă prelungirea societății-mamă;

(i)

„stabilire” înseamnă:

(i)

în ceea ce privește persoanele juridice ale unei părți, persoanele juridice care încep și desfășoară activități economice prin înființarea, inclusiv prin achiziționarea, unei persoane juridice sau care creează o sucursală sau o reprezentanță în Uniunea Europeană sau, respectiv, în Republica Armenia;

(ii)

în ceea ce privește persoanele fizice ale unei părți, persoanele fizice care încep și desfășoară activități economice în calitate de persoane care desfășoară activități independente sau care înființează întreprinderi, în special societăți, pe care le controlează efectiv;

(j)

„activități economice” înseamnă activități de natură industrială, comercială și profesională și activități de artizanat, neincluzând activitățile desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;

(k)

„operațiuni” înseamnă desfășurarea unor activități economice;

(l)

„servicii” înseamnă toate serviciile prestate, indiferent de sector, cu excepția serviciilor prestate în exercitarea autorității guvernamentale;

(m)

„servicii și alte activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă serviciile sau activitățile care nu sunt efectuate nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

(n)

„prestare transfrontalieră de servicii” înseamnă prestarea unui serviciu:

(i)

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți sau

(ii)

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

(o)

„prestator (furnizor) de servicii al unei părți” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care furnizează (prestează) sau dorește să furnizeze (presteze) un serviciu; și

(p)

„antreprenor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care desfășoară sau dorește să desfășoare o activitate economică prin constituirea unei prezențe comerciale.

Secțiunea B

Stabilirea

Articolul 143

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică măsurilor adoptate sau menținute de părți care afectează stabilirea în legătură cu toate activitățile economice, cu următoarele excepții:

(a)

extracția, fabricarea și prelucrarea (2) materialelor nucleare;

(b)

producția și comercializarea de arme, muniții și material de război;

(c)

servicii audiovizuale;

(d)

cabotajul maritim național (3) și

(e)

serviciile de transport aerian național și internațional (4), regulate sau neregulate, și serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

(i)

serviciile de reparare și întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii)

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv)

serviciile de handling la sol și

(v)

serviciile de exploatare a aeroporturilor.

Articolul 144

Tratamentul național și clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Ținând seama de rezervele menționate în anexa VIII-E, Republica Armenia acordă, la intrarea în vigoare a prezentului acord:

(a)

în ceea ce privește stabilirea unor filiale, sucursale și reprezentanțe ale persoanelor fizice sau juridice din Uniunea Europeană, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursale și reprezentanțe sau persoanelor juridice, sucursalelor și reprezentanțelor oricărei țări terțe, în funcție de tratamentul cel mai favorabil, și

(b)

în ceea ce privește activitatea filialelor, a sucursalelor și a reprezentanțelor persoanelor fizice sau juridice din Uniunea Europeană în Republica Armenia, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor sale persoane juridice, sucursale și reprezentanțe sau persoanelor juridice, sucursalelor și reprezentanțelor persoanelor juridice ale oricărei țări terțe, în funcție de tratamentul cel mai favorabil (5).

(2)   Ținând seama de rezervele menționate în anexa VIII-A, Uniunea Europeană acordă, la intrarea în vigoare a prezentului acord:

(a)

în ceea ce privește stabilirea unor filiale, sucursale și reprezentanțe ale persoanelor fizice sau juridice din Republica Armenia, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat de Uniunea Europeană propriilor sale persoane juridice, sucursale și reprezentanțe sau persoanelor juridice, sucursalelor și reprezentanțelor oricărei țări terțe, în funcție de tratamentul cel mai favorabil, și

(b)

în ceea ce privește activitatea filialelor, sucursalelor și reprezentanțelor persoanelor fizice sau juridice din Republica Armenia în Uniunea Europeană, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor persoane juridice, sucursale și reprezentanțe sau persoanelor juridice, sucursalelor și reprezentanțelor persoanelor juridice ale oricărei țări terțe, în funcție de tratamentul cel mai favorabil (6).

(3)   Ținând seama de rezervele menționate în anexele VIII-A și VIII-E, părțile nu adoptă măsuri noi care introduc o discriminare în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice ale celeilalte părți sau în ceea ce privește activitatea respectivelor persoane juridice, odată ce acestea au fost stabilite, în comparație cu propriile lor persoane juridice.

Articolul 145

Reexaminare

În vederea liberalizării progresive a condițiilor de stabilire, Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, reexaminează cu regularitate cadrul juridic (7) și mediul în materie de stabilire.

Articolul 146

Alte acorduri

Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca limitând drepturile investitorilor părților de a beneficia de un tratament mai favorabil prevăzut într-un acord internațional existent sau viitor referitor la investiții la care sunt părți un stat membru și Republica Armenia.

Articolul 147

Tratamentul aplicat sucursalelor și reprezentanțelor

(1)   Dispozițiile articolului 144 din prezentul acord nu împiedică niciuna dintre părți să aplice măsuri specifice privind stabilirea și activitatea pe teritoriul său a sucursalelor și a reprezentanțelor persoanelor juridice care aparțin celeilalte părți și care nu au fost constituite pe teritoriul primei părți, dacă măsurile respective sunt justificate de diferențele juridice sau tehnice existente între aceste sucursale și reprezentanțe în comparație cu sucursalele și reprezentanțele constituite pe teritoriul primei părți sau, în ceea ce privește serviciile financiare, sunt justificate de motive prudențiale.

(2)   Diferența de tratament nu depășește ceea ce este strict necesar ca urmare a acestor diferențe juridice sau tehnice sau, în ceea ce privește serviciile financiare, din motive prudențiale.

Secțiunea C

Prestarea transfrontalieră de servicii

Articolul 148

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează prestarea transfrontalieră de servicii pentru toate sectoarele serviciilor, cu excepția:

(a)

servicii audiovizuale;

(b)

cabotajului maritim național (8) și

(c)

serviciilor de transport aerian național și internațional (9), regulate sau neregulate, și a serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

(i)

serviciile de reparare și întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii)

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv)

serviciile de asistență la sol și

(v)

serviciile de exploatare a aeroporturilor.

Articolul 149

Accesul pe piață

(1)   În ceea ce privește accesul pe piață prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut în angajamentele specifice menționate în anexele VIII-B și VIII-F.

(2)   În sectoarele în care sunt asumate angajamente de acces pe piață, nicio parte nu adoptă și nu menține, la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexele VIII-B și VIII-F, următoarele măsuri:

(a)

limitări privind numărul de prestatori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței efectuării unui test privind necesitățile economice;

(b)

limitări privind valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor din sectorul serviciilor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței efectuării unui test privind necesitățile economice sau

(c)

limitări privind numărul total de operațiuni din sectorul serviciilor sau privind cantitatea totală de servicii exprimată în unități numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinței efectuării unui test privind necesitățile economice.

Articolul 150

Tratamentul național

(1)   În sectoarele în care angajamentele privind accesul pe piață sunt înscrise în anexele VIII-B și VIII-F la prezentul acord și sub rezerva condițiilor și a calificărilor definite în acestea, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți, în ceea ce privește toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

(2)   O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care este fie identic în mod formal, fie diferit în mod formal de cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

(3)   Un tratament identic în mod formal sau diferit în mod formal este considerat a fi mai puțin favorabil atunci când acesta aduce o modificare a condițiilor de concurență în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai părții în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similari ai celeilalte părți.

(4)   Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează în sensul că obligă părțile să compenseze dezavantajele concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al prestatorilor de servicii relevanți.

Articolul 151

Liste de angajamente

(1)   Sectoarele liberalizate de fiecare parte în temeiul prezentului capitol și limitările privind accesul pe piață și tratamentul național aplicabile serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți în aceste sectoare, stabilite prin intermediul rezervelor, sunt enumerate în listele de angajamente cuprinse în anexele VIII-B și VIII-F.

(2)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților, astfel cum există în temeiul Convenției privind televiziunea transfrontalieră a Consiliului Europei din 1989 și al Convenției europene asupra coproducțiilor cinematografice din 1992 sau cum pot decurge din acestea, listele de angajamente cuprinse în anexele VIII-B și VIII-F la prezentul acord nu includ angajamente privind serviciile audiovizuale.

Articolul 152

Reexaminare

În vederea liberalizării progresive a prestării transfrontaliere de servicii între părți, Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, reexaminează cu regularitate lista de angajamente menționată la articolele 149-151. Această reexaminare ia în considerare, între altele, procesul de apropiere progresivă, menționat la articolele 169, 180 și 192 din prezentul acord, și impactul său asupra eliminării obstacolelor care mai există în calea prestării transfrontaliere de servicii între părți.

Secțiunea D

Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri

Articolul 153

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriul lor a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenți de studii superioare, a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi, a prestatorilor de servicii pe bază de contract și a profesioniștilor independenți, fără a aduce atingere articolului 141 alineatul (5).

(2)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„personal-cheie” înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părți, alta decât o organizație nonprofit (10), care sunt responsabile cu înființarea sau controlul, administrarea și funcționarea adecvată a unei entități și care sunt fie „persoane aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei entități”, fie „persoane transferate în cadrul aceleiași companii”;

(b)

„persoane aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei entități” înseamnă persoane fizice care ocupă un post de conducere, sunt responsabile cu înființarea unei entități, nu oferă sau prestează servicii și nici nu se implică în alte activități economice decât cele necesare în scopul înființării unei entități și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată în partea-gazdă;

(c)

„persoane transferate în cadrul aceleiași companii” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau au avut calitatea de asociat în cadrul acesteia pe o durată de cel puțin un an și care sunt transferate temporar într-o entitate care poate fi o sucursală, o filială sau societatea-mamă a persoanei juridice situate pe teritoriul celeilalte părți și care sunt fie „persoane cu funcție de conducere”, fie „specialiști”;

(d)

„persoane cu funcție de conducere” înseamnă persoane care dețin un post superior de conducere în cadrul unei persoane juridice, care se ocupă în primul rând de gestionarea entității, sub supravegherea generală sau îndrumarea în principal a consiliului de administrație sau a acționarilor întreprinderii sau a persoanelor cu funcții echivalente și al căror rol constă, cel puțin, în:

(i)

a asigura conducerea entității, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

(ii)

a supraveghea și a controla activitatea desfășurată de către alți membri ai personalului care exercită funcții de supraveghere, de specialitate sau de gestionare și

(iii)

exercitarea autorității de a se ocupa personal de angajarea și concedierea personalului sau de a face recomandări privind angajarea și concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;

(e)

„specialiști” înseamnă persoane care lucrează în cadrul unei persoane juridice a unei părți și care dețin cunoștințe deosebite, esențiale pentru echipamentele de producție și cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau gestionarea entității;

la evaluarea acestor cunoștințe se vor lua în considerare nu numai cunoștințele specifice unității, ci și deținerea unui nivel înalt de calificare, inclusiv a experienței profesionale corespunzătoare, într-un tip de muncă sau de activitate care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv calitatea de membru al unei profesii acreditate;

(f)

„stagiari absolvenți de studii superioare” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau de o sucursală a acesteia pe o durată de cel puțin un an, care dețin o diplomă universitară și sunt transferate temporar într-o entitate a persoanei juridice situată pe teritoriul celeilalte părți, în scopuri legate de dezvoltarea profesională sau pentru a dobândi o formare în tehnicile sau metodele de afaceri (11);

(g)

„vânzători de servicii sau bunuri pentru întreprinderi” (12) înseamnă persoane fizice reprezentante ale unui furnizor de servicii sau bunuri al unei părți care doresc să intre și să beneficieze de ședere temporară pe teritoriul celeilalte părți în scopul de a negocia vânzarea de servicii sau de bunuri, de a încheia contracte de vânzare de servicii sau bunuri pentru respectivul furnizor de servicii sau bunuri, care nu se implică în efectuarea de vânzări directe către publicul larg și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată în partea-gazdă și nici nu sunt agenți comisionari;

(h)

„prestatori de servicii pe bază de contract” înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părți, care nu este, în sine, o agenție pentru servicii de plasare și furnizare de personal și nici nu acționează prin intermediul unei astfel de agenții, nu deține nicio entitate pe teritoriul celeilalte părți și a încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credință în vederea prestării de servicii, pentru executarea contractului de prestare de servicii fiind necesară prezența lor temporară pe teritoriul părții respective (13);

(i)

„profesioniști independenți” înseamnă persoane fizice care asigură prestarea unui serviciu și care sunt stabilite în calitate de lucrători care desfășoară activități independente pe teritoriul unei părți, care nu dețin nicio entitate stabilită pe teritoriul celeilalte părți și care au încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credință (altul decât printr-o agenție de plasare și furnizare a personalului) în vederea prestării de servicii, pentru executarea contractului de prestare de servicii fiind necesară prezența lor temporară pe teritoriul părții respective (14); și

(j)

„calificări” înseamnă diplome, certificate și alte dovezi de calificare oficială eliberate de o autoritate desemnată în temeiul dispozițiilor legislative, de reglementare sau administrative și care certifică absolvirea cu succes a unei formări profesionale.

Articolul 154

Personalul-cheie și stagiarii absolvenți de studii superioare

(1)   Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunea B și este supus rezervelor enumerate în anexa VIII-C, fiecare parte permite antreprenorilor celeilalte părți să angajeze, în cadrul entităților lor, persoane fizice provenind din partea în cauză, cu condiția ca acești angajați să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenți de studii superioare, astfel cum sunt definiți la articolul 153. Intrarea și șederea temporară a personalului-cheie și a stagiarilor absolvenți de studii superioare sunt limitate la o perioadă de maximum trei ani pentru persoanele transferate în cadrul aceleiași companii, la 90 de zile în orice perioadă de 12 luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei entități și la un an pentru stagiarii absolvenți de studii superioare.

(2)   Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunea B, măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menține, fie la nivelul unei subdiviziuni regionale, fie la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa VIII-C, sunt definite ca limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un antreprenor le poate angaja ca personal-cheie și ca stagiari absolvenți de studii superioare într-un sector specific, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice, și constituie limitări discriminatorii.

Articolul 155

Vânzătorii de servicii sau bunuri pentru întreprinderi

Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunile B sau C și este supus rezervelor enumerate în anexa VIII-C, fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi pentru o durată maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni.

Articolul 156

Prestatorii de servicii pe bază de contract

(1)   Părțile își afirmă sprijinul față de obligațiile care le revin ca urmare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS) al OMC în ceea ce privește intrarea și șederea temporară a prestatorilor de servicii pe bază de contract.

(2)   În conformitate cu anexele VIII-D și VIII-G, fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către prestatorii de servicii pe bază de contract ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

persoanele fizice trebuie să fie implicate temporar în prestarea unui serviciu în calitate de angajați ai unei persoane juridice care a obținut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;

(b)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să presteze serviciul respectiv în calitate de angajați ai persoanei juridice care furnizează serviciile în cauză cel puțin pe parcursul anului imediat anterior datei la care a fost depusă cererea de intrare pe teritoriul celeilalte părți și, în plus, trebuie să dețină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părți, cel puțin trei ani de experiență profesională (15) în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

(c)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să dețină:

(i)

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent (16) și

(ii)

calificările profesionale solicitate pentru exercitarea unei activități în temeiul legilor, al reglementărilor sau al altor măsuri ale părții în care se prestează serviciul;

(d)

persoanele fizice nu pot primi o altă remunerație pentru prestarea de servicii pe teritoriul celeilalte părți decât cea plătită de persoana juridică ce angajează persoana fizică;

(e)

intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părții în cauză nu pot depăși o durată cumulată de cel mult șase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul durata mai scurtă;

(f)

accesul acordat în conformitate cu prezentul articol trebuie să se refere numai la activitatea de servicii care face obiectul contractului și nu poate conferi dreptul de a profesa sub titlul profesional al părții pe teritoriul căreia este prestat serviciul și

(g)

numărul de persoane vizate de contractul de prestare de servicii nu trebuie să fie mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu legile, reglementările sau alte măsuri ale părții în care este prestat serviciul.

Articolul 157

Profesioniștii independenți

În conformitate cu anexele VIII-D și VIII-G, fiecare parte permite prestarea de servicii pe teritoriul său de către profesioniștii independenți ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu cu titlu temporar în calitate de lucrători care desfășoară activități independente stabiliți pe teritoriul celeilalte părți și să fi obținut un contract de prestare de servicii cu o durată maximă de 12 luni;

(b)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să dețină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părți, cel puțin șase ani de experiență profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

(c)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să dețină:

(i)

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent (17) și

(ii)

calificările profesionale solicitate pentru exercitarea unei activități în temeiul legilor, al reglementărilor sau al altor măsuri ale părții în care se prestează serviciul;

(d)

intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părții în cauză nu trebuie să depășească o perioadă cumulată de șase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni pe parcursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul perioada mai scurtă; și

(e)

accesul acordat în conformitate cu prezentul articol trebuie să se refere numai la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului și nu trebuie să dea dreptul de a profesa sub titlul profesional al părții pe teritoriul căreia este prestat serviciul.

Secțiunea E

Cadrul de reglementare

Subsecțiunea I

Reglementarea internă

Articolul 158

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor adoptate de părți cu privire la cerințele și procedurile în materie de acordare a licențelor și la cerințele și procedurile în materie de calificare ce afectează:

(a)

prestarea transfrontalieră de servicii;

(b)

stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor fizice și juridice ale unei părți și al

(c)

șederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice menționate la articolul 153.

(2)   În cazul prestării transfrontaliere de servicii, prezenta secțiune se aplică numai sectoarelor în legătură cu care partea respectivă și-a asumat angajamente specifice și în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică. În ceea ce privește stabilirea, prezenta secțiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-A și VIII-E. În cazul șederii temporare a persoanelor fizice, prezenta secțiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-C, VIII-D și VIII-G.

(3)   Prezenta secțiune nu se aplică măsurilor care constituie limitări care fac obiectul programării.

(4)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„cerințe în materie de acordare a licențelor” înseamnă alte cerințe de fond decât cerințele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obține, a modifica sau a reînnoi o autorizație în vederea desfășurării activităților menționate la alineatul (1);

(b)

„proceduri de acordare a licențelor” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică ce solicită autorizația pentru desfășurarea activităților menționate la alineatul (1), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licențe, în scopul de a demonstra conformitatea cu cerințele în materie de acordare a licențelor;

(c)

„cerințe în materie de calificare” înseamnă cerințe de fond privind competența unei persoane fizice de a presta un serviciu care trebuie demonstrate pentru a obține autorizația de prestare a serviciului în cauză;

(d)

„proceduri de calificare” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerințele în materie de calificare, în scopul obținerii autorizației de prestare a unui serviciu, și

(e)

„autoritate competentă” înseamnă orice administrație sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental care, în exercitarea competențelor care îi sunt delegate de o administrație sau o autoritate centrală, regională sau locală, ia decizii privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilire, sau privind acordarea unei licențe pentru demararea unei activități economice, alta decât prestarea de servicii.

Articolul 159

Condițiile în materie de acordare a licențelor și de calificare

(1)   Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerințele și procedurile de acordare a licențelor, precum și cerințele și procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autoritățile competente să își exercite competența de evaluare în mod arbitrar.

(2)   Criteriile menționate la alineatul (1) sunt:

(a)

proporționale cu un obiectiv de politică publică;

(b)

clare și lipsite de ambiguități;

(c)

obiective;

(d)

prestabilite;

(e)

făcute publice în prealabil și

(f)

transparente și accesibile.

(3)   O autorizație sau o licență se acordă de îndată ce se stabilește, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condițiile pentru obținerea unei autorizații sau a unei licențe.

(4)   Fiecare parte menține sau instituie tribunale sau proceduri judiciare, de arbitraj sau administrative care prevăd, la cererea unui antreprenor sau prestator de servicii afectat, o revizuire promptă și, în cazul în care se justifică, reparații corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei entități, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenței temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente față de agenția însărcinată să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile prevăd efectiv o revizuire obiectivă și imparțială.

(5)   În cazul în care numărul licențelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza rarității resurselor naturale disponibile sau din cauza capacității tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecție a potențialilor candidați care oferă garanții depline în ceea ce privește imparțialitatea, transparența și, mai ales, publicitatea adecvată a deschiderii, desfășurării și încheierii procedurii.

(6)   Sub rezerva cerințelor specificate la prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecție, fiecare parte poate să țină seama de obiective legitime de politică publică, inclusiv de considerații legate de sănătate, siguranță, protecția mediului și conservarea patrimoniului cultural.

Articolul 160

Procedurile de acordare a licențelor și de calificare

(1)   Procedurile și formalitățile de acordare a licențelor și de calificare sunt clare, se fac publice în prealabil și urmăresc să le ofere solicitanților garanția că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv și imparțial.

(2)   Procedurile și formalitățile de acordare a licențelor și de calificare sunt cât mai simple cu putință și nu complică sau întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Orice eventuale taxe de licență (18) care pot fi suportate de solicitanți ca urmare a cererii lor sunt rezonabile și proporționale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.

(3)   Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate și deciziile adoptate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenței sau de autorizare sunt imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ia decizii în mod independent și nu răspunde în fața niciunui prestator al serviciilor pentru care se solicită licența sau autorizarea.

(4)   În cazul în care se aplică termene specifice în ceea ce privește cererile, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru depunerea cererii. Autoritatea competentă inițiază soluționarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile se acceptă în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.

(5)   Fiecare parte se asigură că soluționarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluționare a unei cereri.

(6)   Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil de la primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, îi oferă posibilitatea de a corecta deficiențele și, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informațiile suplimentare necesare pentru completarea cererii.

(7)   În cazul în care este posibil, în locul documentelor originale se acceptă copii legalizate.

(8)   În cazul în care respinge o cerere, autoritatea competentă informează solicitantul în scris și fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la solicitarea acestuia, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea și cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.

(9)   Fiecare parte garantează că o licență sau o autorizație, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii și condițiile specificate în aceasta.

Subsecțiunea II

Dispoziții de aplicare generală

Articolul 161

Recunoașterea reciprocă

(1)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să dețină calificările necesare și experiența profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

(2)   Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriul său să adreseze Comitetului de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, recomandări privind recunoașterea reciprocă a calificărilor și a experienței profesionale, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către antreprenori și prestatorii de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea antreprenorilor și a prestatorilor de servicii și, în special, a serviciilor profesionale.

(3)   După primirea unei recomandări menționate la alineatul (2), Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, examinează recomandarea în cauză într-un termen rezonabil pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord și, pe baza informațiilor din recomandare, evaluează, în special:

(a)

măsura în care standardele și criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licențe, funcționare și certificare a prestatorilor de servicii și a antreprenorilor sunt convergente și

(b)

valoarea economică potențială a unui acord de recunoaștere reciprocă a calificărilor și a experienței profesionale.

(4)   Atunci când sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (3), Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, stabilește etapele necesare pentru negocierea unui acord de recunoaștere reciprocă, recomandând ulterior ca autoritățile competente ale părților să deschidă negocieri.

(5)   Un astfel de acord trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile relevante ale Acordului OMC și, în special, cu articolul VII din Acordul General privind Comerțul cu Servicii, care figurează în anexa 1B la Acordul OMC (GATS).

Articolul 162

Transparența și divulgarea informațiilor confidențiale

(1)   Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informații specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înființează unul sau mai multe puncte de informare în scopul furnizării, la cerere, de informații specifice cu privire la toate aceste aspecte antreprenorilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți. Părțile își notifică reciproc punctele lor de informare în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca punctele de informare să fie depozitare ale legilor și reglementărilor.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legii sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private.

Subsecțiunea III

Servicii informatice

Articolul 163

Definirea serviciilor informatice

(1)   În cadrul liberalizării comerțului cu servicii informatice în conformitate cu secțiunile B, C și D, părțile se conformează dispozițiilor de la alineatele (2)-(4).

(2)   Diviziunea 84 din Clasificarea Centrală a Produselor (CPC (19)), codul Organizației Națiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice și serviciilor conexe, acoperă funcțiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice și a celor conexe: programele informatice, definite ca ansambluri de instrucțiuni necesare pentru a permite computerelor să funcționeze și să comunice (inclusiv realizarea și implementarea lor), prelucrarea și stocarea datelor, precum și serviciile conexe, cum sunt serviciile de consultanță și formare destinate personalului clienților. Datorită evoluțiilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de oferte grupate sau pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte din aceste funcții de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor și cele legate de tehnologia grid computing constau, fiecare, într-o combinație de funcții de bază ale serviciilor informatice.

(3)   Serviciile informatice și serviciile conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei rețele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:

(a)

consultanță, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, sprijin, asistență tehnică sau administrare a computerelor ori a sistemelor de computere ori destinate acestora;

(b)

programe informatice, definite ca ansambluri de instrucțiuni necesare pentru a permite computerelor să funcționeze și să comunice (în mod intrinsec), precum și consultanță, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreținere, sprijin, asistență tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice ori destinate acestora;

(c)

prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;

(d)

servicii de întreținere și reparații pentru mașini și echipamente de birou, inclusiv computere, sau

(e)

servicii de formare destinate personalului clienților, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere și neclasificate în altă parte.

(4)   Serviciile informatice și serviciile conexe permit prestarea altor servicii, cum ar fi cele bancare, atât prin mijloace electronice, cât și prin alte mijloace. În aceste cazuri, este important să se facă distincția între serviciul de intermediere, cum ar fi găzduirea paginilor web sau găzduirea aplicațiilor, și conținutul sau serviciul de bază furnizat pe cale electronică, precum serviciile bancare. În astfel de cazuri, conținutul sau serviciul de bază nu intră sub incidența CPC 84.

Subsecțiunea IV

Servicii poștale  (20)

Articolul 164

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poștale.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni și al secțiunilor B, C și D:

(a)

„licență” înseamnă o autorizație acordată de o autoritate de reglementare unui prestator de servicii individual, a cărei obținere este obligatorie înainte de desfășurarea unei activități de prestare a unui anumit serviciu, și

(b)

„serviciu universal” înseamnă prestarea permanentă a unui set minim de servicii poștale de o calitate specificată în toate punctele de pe teritoriul unei părți.

Articolul 165

Prevenirea practicilor care denaturează piața

Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii poștale supuși unei obligații de serviciu universal sau unui monopol poștal nu recurg la practici care să denatureze piața, cum ar fi:

(a)

utilizarea încasărilor provenite din prestarea unui astfel de serviciu pentru a subvenționa încrucișat furnizarea unui serviciu de curierat rapid sau a oricărui serviciu de curierat neuniversal și

(b)

o diferențiere nejustificată între clienți, cum ar fi întreprinderile, expeditorii de volume mari de corespondență sau consolidatorii, în ceea ce privește tarifele sau alți termeni și alte condiții pentru furnizarea unui serviciu care face obiectul unei obligații de serviciu universal sau al unui monopol poștal.

Articolul 166

Serviciu universal

(1)   Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații în materie de serviciu universal pe care dorește să le mențină. Aceste obligații nu vor fi considerate ca fiind anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu și neutru din punctul de vedere al concurenței și să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de partea în cauză.

(2)   Tarifele pentru serviciul universal sunt accesibile pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor.

Articolul 167

Licențe

(1)   Fiecare parte ar trebui să depună eforturi pentru a înlocui, printr-o simplă înregistrare, orice licențe pentru serviciile care nu intră în domeniul de aplicare al serviciului universal.

(2)   În cazul în care este necesară o licență:

(a)

termenii și condițiile licențelor, care nu trebuie să fie mai constrângătoare decât ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului lor, sunt făcute publice;

(b)

motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licențe se comunică solicitantului, la cerere, și

(c)

fiecare parte prevede o procedură de contestare a deciziei prin intermediul unui organism independent, care este transparentă, nediscriminatorie și bazată pe criterii obiective.

Articolul 168

Independența organismului de reglementare

Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poștale și de curierat și nu este răspunzător în fața acestor prestatori. Deciziile organismului de reglementare și procedurile utilizate de acesta sunt imparțiale față de toți participanții la piață.

Articolul 169

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind serviciile poștale de cea a Uniunii Europene.

Subsecțiunea V

Rețele și servicii de comunicații electronice

Articolul 170

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, liberalizate în conformitate cu secțiunile B, C și D.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni:

(a)

„rețea de comunicații electronice” înseamnă sisteme de transmisie și, după caz, echipamente de comutare sau de rutare și alte resurse, inclusiv elemente de rețea inactive care permit transmiterea semnalelor prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

(b)

„serviciu de comunicații electronice” înseamnă un serviciu care constă, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin rețele de comunicații electronice, inclusiv servicii de telecomunicații și servicii de transmisie în rețele utilizate pentru radiodifuziune, cu excepția serviciilor care constau în furnizarea conținutului transmis prin intermediul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice sau în exercitarea controlului editorial asupra acestui conținut;

(c)

„serviciu public de telecomunicații” înseamnă orice serviciu de comunicații electronice care face obiectul unei obligații impuse de o parte, în mod explicit sau în fapt, de a fi oferit publicului în general;

(d)

„rețea publică de comunicații electronice” înseamnă o rețea de comunicații electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului, care asigură transferul de informații între punctele terminus ale rețelei;

(e)

„serviciu public de telecomunicații” înseamnă orice serviciu de transport din domeniul telecomunicațiilor care face obiectul unei obligații impuse de o parte, în mod explicit sau în fapt, de a fi oferit publicului în general; aceste servicii pot include, între altele, servicii telegrafice și telefonice, telex și servicii de transmitere de date care implică transmiterea în timp real a informațiilor furnizate de client între două sau mai multe puncte, fără nicio modificare de la un capăt la altul a formei sau a conținutului informațiilor clientului;

(f)

„autoritate de reglementare în sectorul comunicațiilor electronice” înseamnă organismul însărcinat sau organismele însărcinate de părți să asigure reglementarea comunicațiilor electronice menționate în prezenta subsecțiune;

(g)

„instalații esențiale” înseamnă instalațiile unei rețele publice și ale unui serviciu public de comunicații electronice care:

(i)

sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur prestator sau de un număr limitat de prestatori și

(ii)

nu pot fi înlocuite într-un mod fezabil din punct de vedere economic sau tehnic în scopul furnizării unui serviciu;

(h)

„infrastructură asociată” înseamnă servicii conexe, infrastructuri fizice și alte instalații sau elemente conexe unei rețele sau unui serviciu de comunicații electronice care permit sau sprijină furnizarea de servicii prin intermediul respectivei rețele sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potențial și cuprind, între altele, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile și alte construcții de susținere, paturile de cabluri, tuburile, pilonii, nișele și cutiile de distribuție;

(i)

„furnizor major (21)” în sectorul comunicațiilor electronice înseamnă un furnizor care are capacitatea de a influența în mod semnificativ condițiile de participare, în ceea ce privește prețul și oferta, pe o anumită piață a serviciilor de telecomunicații, ca urmare a controlului pe care îl deține asupra instalațiilor esențiale sau a utilizării poziției sale pe piață;

(j)

„acces” înseamnă punerea la dispoziția altui furnizor a instalațiilor sau a serviciilor, în baza unor condiții definite, în scopul furnizării de servicii de comunicații electronice. Acesta se referă, între altele, la accesul la:

(i)

elemente ale rețelei și infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu, în special accesul la bucla locală și la instalațiile și serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală;

(ii)

infrastructura fizică, inclusiv clădiri, paturi de cabluri și piloni;

(iii)

sistemele de software relevante, inclusiv sistemele de asistență operațională;

(iv)

sisteme de informații sau baze de date pentru precomenzi, aprovizionare, comenzi, cereri de întreținere și reparații și facturare;

(v)

conversia numerelor sau sisteme care oferă funcționalități echivalente;

(vi)

rețele fixe și mobile, în special pentru roaming, și

(vii)

servicii de rețea virtuale;

(k)

„interconectare” înseamnă legătura fizică și logică realizată între rețele publice de comunicații electronice utilizate de același furnizor de servicii sau de furnizori diferiți cu scopul de a permite utilizatorilor unui furnizor de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiași furnizor de servicii sau ai altui furnizor ori să aibă acces la serviciile oferite de un alt furnizor. Serviciile în cauză pot fi furnizate de părțile implicate sau de alte părți care au acces la rețea;

(l)

„serviciu universal” înseamnă setul minim de servicii de o calitate specificată care trebuie puse la dispoziția tuturor utilizatorilor de pe teritoriul unei părți, indiferent de localizarea lor geografică, la un preț accesibil; domeniul de aplicare al serviciului universal și punerea în aplicare a acestuia sunt stabilite de fiecare parte; și

(m)

„portabilitatea numerelor” înseamnă capacitatea tuturor abonaților serviciilor publice de comunicații electronice care solicită acest lucru de a păstra, în același loc geografic, aceleași numere de telefon fără a pierde din calitate, fiabilitate sau comoditate în caz de transfer de la un furnizor de servicii publice de comunicații electronice la un alt furnizor din aceeași categorie.

Articolul 171

Autoritatea de reglementare

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice sunt distincte din punct de vedere juridic și independente din punct de vedere funcțional de orice furnizor de rețele de comunicații electronice, de servicii de comunicații electronice sau de echipamente de comunicații electronice.

(2)   Partea care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de rețele sau servicii de comunicații electronice asigură separarea structurală efectivă a funcției de reglementare de activitățile conexe proprietății sau controlului. Autoritatea de reglementare acționează în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea oricărui alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini, care i-au fost atribuite în temeiul dreptului intern.

(3)   Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare dispun de competențe suficiente pentru a reglementa sectorul și de resurse financiare și umane suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Numai organismele de soluționare a căilor de atac menționate la alineatul (7) au competența de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de autoritățile de reglementare.

Sarcinile încredințate autorității de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă și clară, în special în cazul în care sarcinile respective sunt încredințate mai multor organisme. Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare dispun de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice.

(4)   Deciziile organismelor de reglementare și procedurile utilizate de acestea sunt imparțiale față de toți participanții la piață.

(5)   Competențele autorităților de reglementare sunt exercitate în mod transparent și în timp util.

(6)   Autoritățile de reglementare au competența de a se asigura că furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice le transmit cu promptitudine, la cerere, toate informațiile, inclusiv financiare, care le sunt necesare pentru a-și putea îndeplini sarcinile în conformitate cu prezenta subsecțiune. Informațiile solicitate sunt proporționale cu sarcinile pe care le au de îndeplinit autoritățile de reglementare și sunt tratate în conformitate cu cerințele de confidențialitate.

(7)   Orice utilizator sau furnizor afectat de decizia unei autorități de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective prin sesizarea unui organism competent să o soluționeze, care este independent de părțile implicate. Acest organism, care poate fi o instanță judecătorească, dispune de cunoștințele de specialitate adecvate pentru a-și putea exercita atribuțiile în mod eficace. Fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător, iar calea de atac este eficientă. În ceea ce privește organismele fără caracter judiciar competente să soluționeze căile de atac, fiecare parte se asigură că deciziile acestor organisme sunt întotdeauna motivate în scris și sunt supuse, de asemenea, revizuirii de către o autoritate judiciară imparțială și independentă. Deciziile luate de organismele competente să soluționeze căile de atac sunt executate în mod eficace. Până la soluționarea căii de atac, decizia autorității de reglementare este menținută, cu excepția cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.

(8)   Fiecare parte se asigură că demiterea conducătorului unei autorități de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colegial care îndeplinește această funcție în cadrul unui organism de reglementare sau a înlocuitorilor acestora poate avea loc numai în cazul în care titularii nu mai îndeplinesc condițiile obligatorii pentru a-și exercita atribuțiile, care sunt precizate în prealabil în dreptul intern. Orice decizie de demitere se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorității de reglementare sau, după caz, membrii demiși ai organului colegial care îndeplinește această funcție primește (primesc) o expunere a motivelor demiterii și are (au) dreptul de a solicita publicarea acesteia, dacă publicarea nu se efectuează în mod automat. În cazul prezentării unei solicitări în acest sens, expunerea motivelor demiterii este publicată.

Articolul 172

Autorizația de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice

(1)   Fiecare parte autorizează furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice, ori de câte ori este posibil, printr-o simplă notificare. În urma notificării, furnizorul de servicii în cauză nu este obligat să obțină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorității de reglementare înainte de a-și exercita drepturile ce decurg din autorizație. Drepturile și obligațiile care decurg din această autorizație trebuie să fie făcute publice sub o formă ușor accesibilă. Obligațiile ar trebui să fie proporționale cu serviciul în cauză.

(2)   În cazul în care este necesar, o parte poate prevede obligația de a solicita o licență pentru dreptul de utilizare a frecvențelor radio și a numerelor, pentru:

(a)

evitarea interferențelor prejudiciabile;

(b)

asigurarea calității tehnice a serviciului;

(c)

garantarea utilizării eficiente a spectrului sau

(d)

îndeplinirea altor obiective de interes general.

(3)   Atunci când o parte prevede obligația de a solicita o licență, aceasta:

(a)

face publice toate criteriile de acordare a licenței și un termen rezonabil, necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licență;

(b)

aduce în scris la cunoștința solicitantului, la cerere, motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licențe; și

(c)

oferă solicitantului posibilitatea de a contesta refuzul sesizând un organism competent să soluționeze căile de atac în cazurile în care s-a refuzat acordarea licenței.

(4)   Costurile administrative sunt impuse furnizorilor într-un mod obiectiv, transparent, proporțional și care vizează reducerea la minimum a costurilor. Costurile administrative impuse de către o parte furnizorilor care prestează un serviciu sau furnizează o rețea în temeiul unei autorizații menționate la alineatul (1) sau al unei licențe menționate la alineatului (2) se limitează la costurile administrative reale pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul și asigurarea respectării autorizațiilor și licențelor aplicabile. Aceste costuri administrative pot include costurile cu cooperarea, armonizarea și standardizarea internațională, cercetarea de piață, monitorizarea conformității și alte controale de piață, precum și cheltuielile aferente activității de reglementare ce implică elaborarea și asigurarea respectării legislației și a deciziilor administrative, cum ar fi deciziile privind accesul și interconectarea.

Costurile administrative menționate la primul paragraf nu includ plățile pentru licitații, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuțiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

Articolul 173

Resurse limitate

(1)   Alocarea și acordarea drepturilor de utilizare a resurselor limitate, inclusiv a spectrului de frecvențe radio, a numerelor și a drepturilor de trecere, se efectuează într-un mod deschis, obiectiv, prompt, transparent, nediscriminatoriu și proporțional. Procedurile instituite de fiecare parte se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

(2)   Informațiile privind situația actuală a benzilor de frecvență atribuite se pun la dispoziția publicului, dar nu este obligatoriu să se furnizeze identificarea detaliată a spectrului de frecvențe radio alocat utilizărilor specifice cu caracter guvernamental.

(3)   Fiecare parte își rezervă dreptul de a stabili și a aplica măsuri de gestionare a spectrului și a frecvențelor radio care pot avea drept efect limitarea numărului de furnizori de servicii de comunicații electronice, cu condiția să ia măsurile respective într-un mod compatibil cu prezentul acord. Acest drept include posibilitatea de a aloca benzi de frecvență ținând seama de necesitățile actuale și viitoare și de disponibilitatea spectrului. Nu se consideră că măsurile luate de o parte pentru alocarea și atribuirea spectrului și gestionarea frecvențelor constituie măsuri care sunt incompatibile în sine cu articolele 144, 149 și 150.

Articolul 174

Acces și interconectare

(1)   Accesul și interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între furnizorii în cauză.

(2)   Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de comunicații electronice au dreptul și, în cazul în care primesc o cerere în acest sens din partea unui alt furnizor, obligația de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice aflate la dispoziția publicului. Nicio parte nu menține măsuri juridice sau administrative care să oblige furnizorii care acordă acces sau interconectare să ofere diferiților furnizori termeni și condiții diferite pentru servicii echivalente sau să impună obligații care nu au legătură cu serviciile furnizate.

(3)   Fiecare parte se asigură că furnizorii care obțin informații de la un alt furnizor în cursul procesului de negociere a accesului sau a acordurilor de interconectare pot utiliza respectivele informații numai în scopul pentru care acestea au fost comunicate și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau stocate.

(4)   Fiecare parte se asigură că un furnizor major de pe teritoriul său acordă acces la instalațiile sale esențiale, inclusiv, între altele, elementele de rețea, infrastructura asociată și serviciile auxiliare, furnizorilor de servicii de comunicații electronice în baza unor termeni și condiții rezonabile și nediscriminatorii (22).

(5)   Pentru serviciile publice de telecomunicații, interconectarea cu un furnizor major este asigurată în orice punct în care aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic în cadrul rețelei. Această interconectare se asigură:

(a)

în baza unor termeni și condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice, calitatea și întreținerea) și tarife nediscriminatorii și la o calitate care să nu fie mai puțin favorabilă decât cea oferită pentru propriile servicii similare ale respectivului furnizor major sau pentru servicii similare ale unor furnizori neafiliați sau ale filialelor sale ori ale altor întreprinderi afiliate;

(b)

în timp util, în baza unor termeni și condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice, calitatea și întreținerea) și la tarife stabilite în funcție de costuri care să fie transparente, rezonabile, având în vedere fezabilitatea economică, și suficient de degrupate, astfel încât furnizorul să nu fie nevoit să plătească pentru componente sau instalații de rețea de care nu are nevoie pentru serviciul pe care urmează să îl furnizeze, și

(c)

la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale rețelei oferite majorității utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalațiilor suplimentare necesare.

(6)   Fiecare parte se asigură că procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor major sunt făcute publice și că furnizorii majori fac publice fie acordurile lor de interconectare, fie, atunci când este cazul, ofertele lor de interconectare de referință.

Articolul 175

Garanții concurențiale aplicate furnizorilor majori

Fiecare parte adoptă sau menține măsuri adecvate pentru a preveni adoptarea sau continuarea unor practici anticoncurențiale de către furnizorii care, individual sau împreună, constituie un furnizor major. Practicile anticoncurențiale respective constau, în special, în:

(a)

acordarea de subvenții încrucișate anticoncurențiale;

(b)

utilizarea informațiilor obținute de la concurenți într-un mod care conduce la rezultate anticoncurențiale și

(c)

nepunerea la dispoziția altor furnizori de servicii în timp util a informațiilor tehnice referitoare la instalațiile esențiale și a informațiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare pentru prestarea de servicii.

Articolul 176

Serviciu universal

(1)   Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină.

(2)   Aceste obligații de serviciu universal nu sunt considerate ca fiind anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie gestionate într-un mod proporțional, transparent, obiectiv și nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligații este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenței și nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.

(3)   Toți furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice ar trebui să fie eligibili pentru furnizarea unui serviciu universal. Desemnarea furnizorilor serviciului universal se face printr-un mecanism eficient, transparent și nediscriminatoriu. În cazul în care este necesar, fiecare parte evaluează dacă prestarea serviciului universal reprezintă o povară inechitabilă pentru furnizorul desemnat în acest scop. În cazul în care acest lucru se justifică în urma calculului respectiv și ținând seama de avantajul pe piață câștigat de un furnizor care prestează un serviciu universal, autoritățile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism pentru a acorda compensații furnizorului în cauză sau pentru a repartiza costul net al obligațiilor de serviciu universal.

Articolul 177

Portabilitatea numerelor

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de comunicații electronice prevăd portabilitatea numerelor în baza unor termeni și condiții rezonabile.

Articolul 178

Confidențialitatea informațiilor

Fiecare parte asigură confidențialitatea comunicațiilor electronice efectuate prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice aflate la dispoziția publicului, precum și confidențialitatea datelor conexe privind traficul, fără a impune nicio restricție comerțului cu servicii.

Articolul 179

Soluționarea litigiilor în materie de comunicații electronice

(1)   Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice în legătură cu drepturile și obligațiile care decurg din prezenta subsecțiune, autoritatea de reglementare în cauză emite, la cererea uneia dintre părțile în cauză, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul în cel mai scurt timp posibil și în orice caz în termen de patru luni, cu excepția unor circumstanțe excepționale.

(2)   Atunci când litigiul vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autoritățile de reglementare în cauză își coordonează eforturile pentru soluționarea litigiului.

(3)   Decizia autorității de reglementare se face publică, ținând seama de cerințele privind secretele de afaceri. Părțile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia și au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective, în conformitate cu articolul 171 alineatul (7).

(4)   Procedura menționată la prezentul articol nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în instanță.

Articolul 180

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind rețelele de comunicații electronice de cea a Uniunii Europene.

Subsecțiunea VI

Servicii financiare

Articolul 181

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor care afectează prestarea de servicii financiare, în cazul în care serviciile financiare sunt liberalizate în conformitate cu secțiunile B, C și D.

(2)   În sensul prezentului capitol, „serviciu financiar” înseamnă orice serviciu cu caracter financiar furnizat de un prestator de servicii financiare al unei părți. Serviciile financiare includ serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor, precum și serviciile bancare și alte servicii financiare.

(3)   Serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), cuprind:

(a)

asigurarea directă (inclusiv coasigurarea):

(i)

asigurările de viață și

(ii)

asigurările generale;

(b)

reasigurarea și retrocesiunea;

(c)

intermedierea asigurării, cum ar fi activitățile de brokeraj și de agenție, și

(d)

serviciile auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire.

(4)   Serviciile bancare și alte servicii financiare (excluzând serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor), astfel cum sunt menționate la alineatul (2), cuprind:

(a)

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la public;

(b)

împrumuturi de orice tip, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

(c)

leasingul financiar;

(d)

toate serviciile de plată și transferurile monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

(e)

garanțiile și angajamentele;

(f)

tranzacționarea, în nume propriu sau în numele clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau într-un alt mod, a următoarelor:

(i)

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, titluri comerciale de valoare, certificate de depozit);

(ii)

schimb valutar;

(iii)

instrumente derivate, inclusiv contracte futures și opțiuni, dar fără a se limita la acestea;

(iv)

instrumente pe rata de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

(v)

valori mobiliare și

(vi)

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

(g)

participarea la emisiunile de orice tipuri de titluri de valoare, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

(h)

brokerajul monetar;

(i)

gestionarea activelor, precum gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

(j)

servicii de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv valori mobiliare, produse financiare derivate și alte instrumente negociabile;

(k)

furnizarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent și

(l)

servicii de consiliere, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la prezentul alineat, inclusiv furnizarea de informații privind creditele și analize de credit, cercetări și consiliere privind investițiile și portofoliile de investiții, consiliere privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale.

(5)   În sensul prezentei subsecțiuni:

(a)

„prestator de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează servicii financiare, cu excepția entităților publice;

(b)

prin „entitate publică” se înțelege:

(i)

un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau activități de serviciu public, cu excepția entităților însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiții comerciale, sau

(ii)

o entitate privată, care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții; și

(c)

„serviciu financiar nou” înseamnă un serviciu cu caracter financiar, inclusiv servicii privind produse existente și produse noi, sau modul în care este livrat un produs care nu este furnizat de niciun prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părți, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 182

Excepția prudențială

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să mențină, din motive prudențiale, măsuri precum:

(a)

protecția investitorilor, a deponenților, a titularilor de polițe sau a persoanelor față de care prestatorii de servicii financiare au obligații fiduciare; sau

(b)

asigurarea integrității și stabilității sistemului său financiar.

(2)   Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a-și îndeplini obiectivul.

(3)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părți obligația de a divulga informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți individuali sau orice informații confidențiale sau proprietare deținute de entități publice.

Articolul 183

Reglementare eficace și transparentă

(1)   Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care partea în cauză intenționează să o adopte, pentru a oferi acestor persoane posibilitatea de a prezenta observații referitoare la respectiva măsură. Această măsură propusă se aplică:

(a)

prin intermediul unei publicări oficiale sau

(b)

în altă formă scrisă sau electronică.

(2)   Fiecare parte pune la dispoziția persoanelor interesate cerințele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.

La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea sa. Dacă partea în cauză dorește informații suplimentare de la solicitant, notifică solicitantului acest lucru fără întârzieri nejustificate.

(3)   Fiecare parte depune toate eforturile pentru a asigura introducerea și aplicarea pe teritoriul său a standardelor convenite la nivel internațional privind reglementarea și supravegherea sectorului serviciilor financiare și combaterea fraudei și a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internațional sunt, între altele:

(a)

„Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar” ale Comitetului de la Basel;

(b)

„Principiile de bază în asigurări” ale Asociației Internaționale a Organismelor de Supraveghere a Asigurărilor;

(c)

„Obiectivele și principiile de reglementare a valorilor mobiliare” ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare;

(d)

„Acordul privind schimbul de informații în domeniul fiscal” al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE);

(e)

„Declarația G20 privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale” și

(f)

cele „Patruzeci de recomandări privind spălarea banilor” și cele „Nouă recomandări speciale privind finanțarea terorismului” ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională.

(4)   Părțile iau act de cele „Zece principii-cheie pentru schimbul de informații”, promulgate de miniștrii de finanțe ai țărilor G7, și iau toate măsurile necesare pentru a le aplica în cadrul relațiilor lor bilaterale.

Articolul 184

Servicii financiare noi

Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părți să furnizeze orice serviciu financiar nou de tip similar serviciilor a căror furnizare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanțe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat și poate solicita o autorizație pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care se cere o astfel de autorizație, se adoptă o decizie în acest sens într-un termen rezonabil, iar autorizația respectivă poate fi refuzată numai din motive prudențiale coerente cu articolul 182.

Articolul 185

Prelucrarea datelor

(1)   Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părți să transfere informații sub formă electronică sau sub altă formă, către și dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea în cauză este necesară în vederea desfășurării normale a activității respectivului prestator de servicii financiare.

(2)   Nicio dispoziție de la alineatul (1) nu restrânge dreptul unei părți de a proteja datele cu caracter personal și viața privată, atât timp cât acest drept nu este utilizat pentru a eluda respectarea dispozițiilor prezentului acord.

(3)   Fiecare parte adoptă sau menține garanții adecvate pentru protecția vieții private, a drepturilor fundamentale și a libertăților persoanelor, în special în ceea ce privește transferul datelor cu caracter personal.

Articolul 186

Excepții specifice

(1)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile publice ale acesteia, să desfășoare activități sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activități sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem legal de asigurări sociale, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul reglementărilor naționale ale părții respective, de către prestatorii de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile publice ale acesteia, să desfășoare activități sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în contul părții sau al entităților publice ale acesteia, beneficiind de garanția resurselor financiare ale părții sau ale entităților publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.

Articolul 187

Organisme de autoreglementare

În cazul în care o parte impune prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părți obligația de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la orice organism de autoreglementare, bursă sau piață de valori mobiliare sau futures, agenție de compensare sau orice altă organizație sau asociație, pentru a furniza servicii financiare în condiții de egalitate cu prestatorii de servicii financiare ai părții respective sau în cazul în care partea oferă în mod direct sau indirect acestor entități privilegii sau avantaje la furnizarea de servicii financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligațiile prevăzute la articolele 144 și 150.

Articolul 188

Sisteme de compensare și de plată

În conformitate cu termenii și condițiile privind tratamentul național specificate la articolele 144 și 150, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părți stabiliți pe teritoriul său acces la sistemele de plată și de compensare exploatate de entități publice, precum și la facilitățile oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu este destinat să acorde acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale unei părți.

Articolul 189

Stabilitatea financiară și reglementarea serviciilor financiare în Republica Armenia

Părțile recunosc importanța reglementării adecvate a serviciilor financiare în scopul de a asigura stabilitatea financiară, echitatea și eficiența piețelor și protecția investitorilor, a deponenților, a titularilor de polițe și a persoanelor față de care prestatorii de servicii financiare au obligații fiduciare. În vederea acestei reglementări a serviciilor financiare, standardele internaționale în materie de bune practici, în special modul în care sunt puse în aplicare în Uniunea Europeană, asigură cadrul de referință general. În acest context, Republica Armenia asigură apropierea reglementărilor sale în materie de servicii financiare, dacă este cazul, de legislația Uniunii Europene.

Subsecțiunea VII

Servicii de transport

Articolul 190

Domeniu de aplicare și obiective

Prezenta subsecțiune stabilește principiile referitoare la liberalizarea serviciilor de transport internațional în conformitate cu secțiunile B, C și D.

Articolul 191

Definiții

(1)   În sensul prezentei subsecțiuni și al secțiunilor B, C și D:

(a)

„transportul maritim internațional” cuprinde operațiuni de transport „de la expeditor la destinatar” (door to door) și multimodal, care presupune transportul mărfurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv un parcurs maritim, însoțite de un singur document de transport și include, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;

(b)

„servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activități desfășurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, dar care nu includ activitățile directe ale docherilor, atunci când această forță de muncă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii terminalului. Activitățile vizate includ organizarea și supravegherea următoarelor operațiuni:

(i)

încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;

(ii)

amararea sau dezamararea mărfurilor;

(iii)

recepționarea sau livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

(c)

„servicii de vămuire” sau, ca alternativă, „servicii de brokeraj vamal” înseamnă activități care constau în îndeplinirea, în numele altei părți, a formalităților vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obișnuită a activității sale principale;

(d)

„servicii de staționare și depozitare a containerelor” înseamnă activități care constau în depozitarea containerelor, atât în zone portuare, cât și în interiorul țării, în vederea umplerii sau a golirii, a reparării și a punerii lor la dispoziție pentru expediere;

(e)

„servicii de agenții maritime” înseamnă activități care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigație sau companii maritime, în următoarele scopuri:

(i)

comercializarea și vânzarea de servicii de transport maritim și de servicii conexe, de la ofertare până la facturare, emiterea de conosamente în numele societăților, achiziționarea și revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale și

(ii)

reprezentarea societăților, organizarea escalei navei sau preluarea controlului asupra mărfurilor, atunci când este necesar;

(f)

„servicii de expediere de mărfuri” înseamnă activitatea care constă în organizarea și monitorizarea operațiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziționarea serviciilor de transport și a serviciilor conexe, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale, și

(g)

„servicii de legătură” înseamnă transportul prealabil și ulterior pe mare de mărfuri internaționale, în principal mărfuri containerizate, între porturi situate pe teritoriul uneia dintre părți.

(2)   În ceea ce privește transportul maritim internațional, părțile asigură aplicarea eficace a principiului accesului nerestricționat la încărcături pe bază comercială, a libertății de a presta servicii maritime internaționale, precum și a tratamentului național în cadrul prestării unor astfel de servicii.

(3)   Ținând seama de nivelurile existente de liberalizare între părți în ceea ce privește transportul maritim internațional, fiecare parte:

(a)

aplică în mod eficace principiul accesului nerestricționat la piețele și schimburile comerciale maritime internaționale pe bază comercială și în mod nediscriminatoriu și

(b)

acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părți sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor oricărei țări terțe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre aceste două tratamente, în ceea ce privește, între altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii și a serviciilor portuare și utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum și în ceea ce privește taxele și redevențele aferente, instalațiile vamale și alocarea danelor și a instalațiilor de încărcare și descărcare.

(4)   La aplicarea principiilor menționate la alineatul (3), fiecare parte:

(a)

se abține să introducă, în acordurile viitoare încheiate cu țări terțe privind serviciile de transport maritim internațional, clauze de partajare a încărcăturilor, inclusiv comerțul în vrac de mărfuri uscate și lichide și traficul de linie, și reziliază, într-un interval rezonabil de timp, orice astfel de clauze de partajare a încărcăturilor existente în acorduri precedente și

(b)

abrogă și se abține să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală și orice obstacol administrativ, tehnic și de alt tip care ar putea constitui restricții disimulate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertății de a presta servicii în domeniul transportului maritim internațional.

(5)   Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să aibă un sediu pe teritoriul său, în condiții de stabilire și de funcționare nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice țară terță, oricare dintre acestea sunt mai avantajoase.

(6)   Fiecare parte pune la dispoziția prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în baza unor termeni și condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistență la remorcare și tracțiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil și cu apă, colectarea gunoiului și eliminarea apei de balast, servicii de oficiu de căpitănie, asistență la navigație, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, locuri de acostare și servicii de acostare, precum și servicii operaționale la țărm esențiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicații, aprovizionare cu apă și energie electrică.

(7)   Fiecare parte permite circulația echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra cost, între porturile Republicii Armenia sau între porturile unui stat membru.

(8)   Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să presteze servicii de legătură între porturile sale naționale.

Articolul 192

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind transporturile de cea a Uniunii Europene.

Secțiunea F

Comerțul electronic

Subsecțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 193

Obiective și principii

(1)   Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunitățile de afaceri în numeroase sectoare, părțile își propun să promoveze dezvoltarea comerțului electronic între ele, în special cooperând în probleme generate de comerțul electronic în ceea ce privește dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.

(2)   Părțile convin că dezvoltarea comerțului electronic este pe deplin compatibilă cu cele mai exigente standarde internaționale în materie de protecție a datelor, pentru a păstra încrederea utilizatorilor comerțului electronic.

(3)   Părțile convin că tranzacțiile electronice constituie o prestare de servicii, în sensul secțiunii C, care nu poate fi supusă taxelor vamale.

Articolul 194

Aspecte de reglementare în materie de comerț electronic

(1)   Părțile mențin un dialog cu privire la problemele legate de reglementare generate de comerțul electronic. În cadrul acestui dialog se abordează, între altele, următoarele aspecte:

(a)

recunoașterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului și facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;

(b)

răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce privește transmiterea sau stocarea informațiilor;

(i)

tratamentul comunicațiilor electronice comerciale nesolicitate și

(ii)

protecția consumatorilor în domeniul comerțului electronic și

(c)

orice alte aspecte relevante pentru dezvoltarea comerțului electronic.

(2)   Acest dialog poate avea loc sub formă de schimb de informații în legătură cu legislația fiecărei părți privind aspectele menționate la alineatul (1), precum și în legătură cu punerea în aplicare a legislației în cauză.

Subsecțiunea II

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari

Articolul 195

Utilizarea serviciilor intermediarilor

Părțile recunosc că este posibil ca serviciile intermediarilor să fie folosite de terți pentru activități care contravin dreptului lor intern. Pentru a ține seama de această posibilitate, fiecare parte adoptă sau menține, în ceea ce privește prestatorii de servicii intermediari, măsurile în materie de răspundere menționate în prezenta subsecțiune.

Articolul 196

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicații, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informațiile transmise, cu condiția ca prestatorul:

(a)

să nu inițieze transmiterea;

(b)

să nu selecteze destinatarul transmiterii și

(c)

să nu selecteze sau să modifice informațiile care fac obiectul transmiterii.

2   Activitățile de transmitere și de furnizare a accesului menționate la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară și tranzitorie a informațiilor transmise, în măsura în care stocarea respectivă servește exclusiv pentru efectuarea transmiterii în rețeaua de comunicații și cu condiția ca durata stocării informațiilor să nu depășească timpul necesar în mod rezonabil pentru efectuarea transmiterii.

3   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să impună prestatorului de servicii să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 197

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea printr-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, realizată exclusiv pentru a eficientiza transmiterea mai departe a informațiilor către alți destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiția ca prestatorul:

(a)

să nu modifice informațiile;

(b)

să se conformeze condițiilor de acces la informații;

(c)

să se conformeze normelor privind actualizarea informațiilor, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă și folosite de întreprinderile din sector;

(d)

să nu împiedice utilizarea legală a tehnologiei, recunoscută și folosită pe scară largă de întreprinderile din sector, în scopul de a obține date privind utilizarea informațiilor, și

(e)

să acționeze prompt pentru a elimina informațiile stocate de prestator sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia cunoștință de faptul că informațiile au fost eliminate din sursa în care se aflau inițial în rețea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informațiilor sau blocarea acestora.

(2)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 198

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părțile se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca prestatorul:

(a)

să nu aibă efectiv cunoștință despre activitatea sau informațiile ilegale, iar în ceea ce privește acțiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sau informațiile sunt ilegale sau

(b)

din momentul în care ia cunoștință de acestea, să acționeze prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nici posibilității ca o parte să instituie proceduri care să reglementeze eliminarea informațiilor sau blocarea accesului la acestea.

Articolul 199

Absența unei obligații generale în materie de supraveghere

(1)   Părțile nu impun prestatorilor o obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 196, 197 și 198 și nici o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilegale.

(2)   Fiecare parte poate stabili, pentru prestatorii de servicii ale societății informaționale, obligația de a informa prompt autoritățile publice competente cu privire la presupusele activități ilegale comise sau cu privire la informațiile furnizate de destinatarii serviciului oferit de prestatorii în cauză sau obligația de a comunica autorităților competente, la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.

Secțiunea G

Excepții

Articolul 200

Excepții generale

(1)   Fără a aduce atingere excepțiilor generale prevăzute în prezentul acord, prezentul capitol face obiectul excepțiilor specificate la alineatele (2) și (3).

(2)   Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țări în care prevalează condiții similare, sau o restricție disimulată asupra stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către părți a măsurilor:

(a)

necesare pentru protejarea securității publice sau a moralei publice ori pentru menținerea ordinii publice;

(b)

necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

(c)

referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricții privind antreprenorii interni sau oferta internă ori consumul intern de servicii;

(d)

necesare pentru protecția patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică;

(e)

necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care nu sunt incompatibile cu prezentul capitol, inclusiv a celor legate de:

(i)

prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor neexecutării contractelor;

(ii)

protecția vieții private a persoanelor în raport cu prelucrarea și diseminarea datelor cu caracter personal și protecția confidențialității dosarelor și a conturilor personale sau

(iii)

siguranța sau

(f)

incompatibile cu articolele 144 și 150, cu condiția ca diferența în materie de tratament să vizeze impunerea sau colectarea efectivă ori echitabilă a impozitelor directe în ceea ce privește activitățile economice, antreprenorii sau prestatorii de servicii ai celeilalte părți (23).

(3)   Prezentul capitol și anexa VIII la prezentul acord nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părților sau activităților de pe teritoriul fiecărei părți care sunt legate, chiar și numai ocazional, de exercitarea autorității oficiale.

Articolul 201

Măsuri fiscale

Clauza națiunii celei mai favorizate, acordată în conformitate cu prezentul capitol, nu se aplică tratamentului fiscal pe care părțile îl acordă sau îl vor acorda în viitor în temeiul acordurilor dintre părți destinate să evite dubla impunere.

Articolul 202

Excepții privind securitatea

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează astfel încât:

(a)

să impună oricăreia dintre părți obligația de a furniza orice informație a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în materie de securitate;

(b)

să împiedice oricare dintre părți să întreprindă orice acțiune pe care o consideră necesară pentru protecția intereselor sale esențiale în materie de securitate:

(i)

în legătură cu producția de arme, muniții sau materiale de război sau comerțul cu acestea;

(ii)

în legătură cu activitățile economice desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;

(iii)

în legătură cu materialele fisionabile și fuzionabile sau materialele din care sunt obținute acestea sau

(iv)

întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale sau

(c)

să împiedice o parte să întreprindă vreo acțiune în scopul de a îndeplini obligațiile pe care le-a acceptat pentru menținerea păcii și securității internaționale.

Secțiunea H

Investiții

Articolul 203

Reexaminare

Pentru a facilita investițiile bilaterale, părțile reexaminează împreună mediul investițional și cadrul juridic în materie de investiții în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, ulterior, la intervale periodice. Pe baza acestei reexaminări, părțile analizează posibilitatea de a începe negocieri în vederea completării prezentului acord cu dispoziții privind investițiile, inclusiv privind protecția acestora.

CAPITOLUL 6

Plățile curente și circulația capitalurilor

Articolul 204

Plăți curente

Părțile nu impun nicio restricție și permit, într-o monedă liber convertibilă și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional, orice plăți și transferuri din contul curent al balanței de plăți între Uniunea Europeană și Republica Armenia.

Articolul 205

Circulația capitalurilor

(1)   În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți, de la data intrării în vigoare a prezentului acord părțile asigură libera circulație a capitalurilor referitoare la investițiile directe (24) realizate în conformitate cu legislația țării-gazdă și cu dispozițiile capitolului 5, precum și lichidarea și repatrierea respectivului capital investit și a oricărui profit generat de acesta.

(2)   În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți care nu intră sub incidența alineatului (1), de la data intrării în vigoare a prezentului acord și fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, fiecare parte asigură libera circulație a capitalurilor în ceea ce privește:

(a)

creditele legate de tranzacțiile comerciale, inclusiv prestarea de servicii, la care participă un rezident al uneia dintre părți;

(b)

activitățile desfășurate de investitorii celeilalte părți în materie de împrumuturi și credite financiare și

(c)

participarea la capitalul unei persoane juridice, astfel cum este definită la articolul 142, fără a se urmări stabilirea sau menținerea de legături economice durabile.

(3)   Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, părțile nu introduc noi restricții cu privire la circulația capitalurilor și plățile curente între rezidenții Uniunii Europene și Republicii Armenia și nu înăspresc restricțiile prevăzute de regimurile existente.

Articolul 206

Excepții

Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țări în care prevalează condiții similare sau o restricție disimulată asupra circulației capitalurilor, nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către oricare dintre părți a măsurilor:

(a)

necesare pentru protejarea securității publice, moralei publice sau pentru menținerea ordinii publice sau

(b)

necesare pentru a asigura respectarea legilor sau reglementărilor care nu sunt incompatibile cu dispozițiile prezentului titlu, inclusiv a celor legate de:

(i)

prevenirea infracțiunilor, a practicilor neloiale și frauduloase sau necesare pentru remedierea efectelor neîndeplinirii unei obligații contractuale, precum falimentul, insolvența și protejarea drepturilor creditorilor;

(ii)

măsuri adoptate sau menținute pentru asigurarea integrității și stabilității sistemului financiar al uneia dintre părți;

(iii)

emiterea, comercializarea sau tranzacționarea titlurilor de valoare, a opțiunilor, a contractelor futures sau a altor instrumente derivate;

(iv)

raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților de asigurare a respectării legii sau al autorităților de reglementare a sistemului financiar sau

(v)

asigurarea respectării ordinelor sau hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor juridice sau administrative.

Articolul 207

Măsuri de salvgardare

În cazul în care, în circumstanțe excepționale în care se înregistrează dificultăți grave ale funcționării cursului de schimb sau a politicii monetare, în cazul Republicii Armenia, sau ale funcționării uniunii economice și monetare, în cazul Uniunii Europene, sau în cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți grave privind balanța de plăți sau cu dificultăți financiare externe, partea în cauză poate lua măsurile de salvgardare care sunt strict necesare cu privire la circulația capitalurilor, plățile și transferurile dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia pentru o perioadă care nu depășește un an. Partea care adoptă sau menține măsuri de salvgardare informează prompt cealaltă parte cu privire la adoptarea oricărei măsuri de salvgardare și prezintă, imediat ce este posibil, un calendar pentru eliminarea măsurii respective.

Articolul 208

Facilitare

Părțile se consultă în vederea facilitării circulației capitalurilor între ele pentru a promova obiectivele prezentului acord.

CAPITOLUL 7

Proprietatea intelectuală

Secțiunea A

Obiective și principii

Articolul 209

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a)

facilitarea producției și a comercializării de produse inovatoare și creative între părți, contribuind astfel, pentru fiecare dintre părți, la dezvoltarea unei economii mai durabile și mai favorabile incluziunii și

(b)

atingerea unui nivel adecvat și eficace de protecție și asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

Articolul 210

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)   Părțile asigură punerea în aplicare adecvată și eficace a tratatelor internaționale privind proprietatea intelectuală la care au aderat, inclusiv a Acordului OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclus în anexa 1C la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul TRIPS”). Prezentul capitol completează și aduce precizări suplimentare cu privire la drepturile și obligațiile existente între părți în temeiul Acordului TRIPS și al altor tratate internaționale în domeniul proprietății intelectuale.

(2)   În sensul prezentului acord, termenul „proprietate intelectuală” se referă cel puțin la toate categoriile de proprietate intelectuală menționate în secțiunea B a prezentului capitol.

(3)   Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10a din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, revizuită și modificată prin Actul de la Stockholm din 1967 [denumită în continuare „Convenția de la Paris (1967)”].

Articolul 211

Epuizare

Fiecare parte prevede un regim național sau regional de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală.

Secțiunea B

Standarde privind drepturile de proprietate intelectuală

Subsecțiunea I

Drepturile de autor și drepturile conexe

Articolul 212

Protecția acordată

(1)   Părțile respectă drepturile și obligațiile prevăzute în:

(a)

Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (denumită în continuare „Convenția de la Berna”);

(b)

Convenția de la Roma pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune („Convenția de la Roma”);

(c)

Acordul TRIPS;

(d)

Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind dreptul de autor și

(e)

Tratatul OMPI privind interpretările, execuțiile și fonogramele.

(2)   Părțile depun toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Beijing privind interpretările și execuțiile audiovizuale.

Articolul 213

Autori

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

(a)

reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a operelor lor;

(b)

orice formă de distribuție către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;

(c)

orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din locul și în momentul alese în mod individual, și

(d)

închirierea și împrumutul originalelor și copiilor operelor lor.

Articolul 214

Artiști interpreți sau executanți

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:

(a)

fixarea (25) interpretărilor sau a execuțiilor lor;

(b)

reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau a execuțiilor lor;

(c)

distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau a execuțiilor lor;

(d)

punerea la dispoziția publicului a fixărilor interpretărilor sau a execuțiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din locul și în momentul alese în mod individual;

(e)

radiodifuzarea prin mijloace fără fir și comunicarea către public a interpretărilor sau a execuțiilor lor, cu excepția cazului în care interpretarea sau execuția este ea însăși deja o execuție sau o interpretare radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare; și

(f)

închirierea și împrumutul fixărilor interpretărilor sau a execuțiilor lor.

Articolul 215

Producătorii de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

(a)

reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a fonogramelor lor;

(b)

distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;

(c)

punerea la dispoziția publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din locul și în momentul alese în mod individual, și

(d)

închirierea și împrumutul fonogramelor lor.

Articolul 216

Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune de a autoriza sau de a interzice:

(a)

fixarea programelor radiodifuzate de acestea, indiferent dacă radiodifuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau satelit;

(b)

reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, totală sau parțială, a fixărilor programelor radiodifuzate de acestea, indiferent dacă radiodifuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit;

(c)

punerea la dispoziția publicului a fixărilor programelor radiodifuzate de acestea, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din locul și în momentul alese în mod individual;

(d)

distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor programelor radiodifuzate de acestea; și

(e)

reluarea programelor radiodifuzate de acestea prin mijloace fără fir, precum și comunicarea către public a programelor radiodifuzate de acestea, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.

Articolul 217

Radiodifuzarea și comunicarea către public

Fiecare parte prevede un drept pentru a se asigura că utilizatorul plătește o remunerație echitabilă unică artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme dacă o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată pentru radiodifuzarea prin mijloace fără fir sau pentru orice comunicare către public. Fiecare parte se asigură că această remunerație este repartizată între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme. În absența unui acord între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condițiile repartizării între aceștia a remunerației respective.

Articolul 218

Durata protecției

(1)   Drepturile patrimoniale ale autorilor operelor literare sau artistice, în sensul articolului 2 din Convenția de la Berna, se aplică pe întreaga durată a vieții autorului și timp de cel puțin 70 de ani după decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului.

(2)   În cazul în care dreptul de autor aparține în comun colaboratorilor la o operă, durata menționată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supraviețuitor dintre colaboratori.

(3)   În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecției este de cel puțin 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identității sale sau în cazul în care autorul își dezvăluie identitatea în perioada menționată în prima teză, durata de protecție aplicabilă este cea indicată la alineatul (1).

(4)   În cazul în care o parte prevede drepturi speciale privind operele colective sau desemnarea unei persoane juridice ca titular al drepturilor, durata protecției se calculează în conformitate cu alineatul (3), cu excepția cazului în care persoanele fizice care au creat opera sunt identificate ca atare în versiunile operei aduse la cunoștința publicului. Prezentul alineat nu aduce atingere drepturilor care revin autorilor identificați ale căror contribuții identificabile sunt incluse în aceste opere și cărora li se aplică alineatul (1) sau (2).

(5)   Dacă o operă este publicată în volume, părți, fascicole, numere sau episoade și dacă durata de protecție se aplică din momentul în care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului, durata de protecție se aplică separat pentru fiecare element în parte.

(6)   În cazul operelor a căror durată de protecție nu se calculează începând de la decesul autorului sau al autorilor și care nu au fost puse în mod legal la dispoziția publicului timp de 70 de ani de la crearea lor, protecția încetează.

(7)   Durata de protecție a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează cel mai devreme la 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: regizorul sau realizatorul principal, autorul scenariului, autorul dialogului și compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.

(8)   Fiecare parte se asigură că orice persoană care, după încetarea protecției drepturilor de autor, publică legal sau comunică legal către public pentru prima oară o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecție echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani începând cu data la care opera a fost publicată legal sau comunicată legal către public pentru prima oară.

(9)   Drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți din domeniul audiovizual expiră după cel puțin 50 de ani de la data interpretării sau a execuției. Cu toate acestea, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuției face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puțin 50 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(10)   Drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme expiră la 70 de ani de la data primei publicări sau a primei comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date. O parte poate adopta măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecție ulteriori perioadei de 50 de ani este împărțit în mod echitabil între artiștii interpreți sau executanți și producători.

(11)   Drepturile patrimoniale ale producătorilor primei fixări a unui film expiră după cel puțin 50 de ani de la data fixării. Cu toate acestea, în cazul în care filmul face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puțin 50 de ani de la data primei astfel de publicări sau a primei astfel de comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(12)   Drepturile patrimoniale ale organismelor de radiodifuziune încetează după cel puțin 50 de ani de la prima radiodifuzare a unui program, indiferent dacă radiodifuzarea a fost efectuată prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(13)   Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.

Articolul 219

Protecția măsurilor tehnologice

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună-știință sau având motive rezonabile să știe că urmărește acest obiectiv.

(2)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicității în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva prestării de servicii care:

(a)

fac obiectul unei promovări, publicități sau comercializări în scopul eludării oricăror măsuri tehnologice eficace;

(b)

au numai un scop semnificativ limitat sau o utilizare semnificativă limitată din punct de vedere comercial, altul (alta) decât eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace, sau

(c)

sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.

(3)   În sensul prezentului capitol, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislației naționale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecție, precum criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

Articolul 220

Protecția informațiilor privind gestionarea drepturilor

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autorizație următoarele acte:

(a)

eliminarea sau modificarea oricăror informații în format electronic referitoare la gestionarea drepturilor; și

(b)

distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentului capitol, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizație informațiile în format electronic referitoare la gestionarea drepturilor,

dacă persoana respectivă știe sau are motive rezonabile să știe că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau disimulează încălcarea oricărui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislația națională.

(2)   În sensul prezentului capitol, sintagma „informații privind gestionarea drepturilor” înseamnă orice informație furnizată de titularii drepturilor care identifică opera sau alt obiect protejat menționat în prezentul capitol, autorul sau orice alt titular al drepturilor, ori informații despre termenii și condițiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum și orice numere sau coduri care reprezintă aceste informații.

(3)   Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informații este asociată copiei unei opere sau a altui obiect protejat menționat în prezentul capitol ori apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a obiectului protejat respectiv.

Articolul 221

Excepții și limitări

(1)   În conformitate cu convențiile și cu tratatele internaționale la care a aderat, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepții privind drepturile stabilite la articolele 213-218 numai în anumite cazuri speciale care nu contravin exploatării normale a obiectului protejat și nici nu cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.

(2)   Fiecare parte prevede că actele provizorii de reproducere menționate la articolele 213-217 care sunt tranzitorii sau fortuite și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnologic și al căror unic scop este să permită: (a) transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar sau (b) utilizarea legală a unei opere sau a altui obiect protejat și care nu au semnificație economică de sine stătătoare sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 213-217.

Articolul 222

Dreptul de suită în beneficiul autorilor operelor de artă

(1)   Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil, la care nu se poate renunța nici chiar anticipat, de a încasa o redevență pe baza prețului de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

(2)   Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.

(3)   Fiecare parte poate prevedea că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare atunci când vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și atunci când prețul de revânzare nu depășește o anumită sumă minimă.

(4)   Redevența se plătește de către vânzător. Fiecare parte poate prevedea că una dintre persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, este singura responsabilă de această plată sau poate împărți responsabilitatea plății cu vânzătorul.

(5)   Procedura de colectare și cuantumul redevenței sunt stabilite de legislația națională.

Articolul 223

Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor

(1)   Părțile promovează cooperarea dintre societățile lor de gestiune colectivă în scopul de a favoriza disponibilitatea operelor și a altor obiecte protejate pe teritoriul părților și transferul redevențelor pentru utilizarea acestor opere sau a altor obiecte protejate.

(2)   Părțile promovează transparența societăților de gestiune colectivă, în special în ceea ce privește perceperea redevențelor, deducerile aplicate redevențelor percepute, utilizarea redevențelor percepute, politica de distribuție și repertoriul societăților în cauză.

(3)   Părțile se angajează să se asigure că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul uneia dintre părți reprezintă, în temeiul unui acord de reprezentare, o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părți, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea nu îi discriminează pe titularii de drepturi ai societății de gestiune colectivă pe care o reprezintă.

(4)   Societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea plătește cu exactitate, cu regularitate și cu diligență sumele datorate societății de gestiune colectivă reprezentate și, de asemenea, oferă societății de gestiune colectivă reprezentate informații cu privire la cuantumul redevențelor colectate în numele său și la orice deduceri aplicate acestor redevențe.

Subsecțiunea II

Mărci

Articolul 224

Acorduri internaționale

Fiecare parte:

(a)

aderă la Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor;

(b)

respectă Tratatul privind dreptul mărcilor și Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor și

(c)

depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor.

Articolul 225

Drepturile conferite de o marcă

Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operațiunilor comerciale:

(a)

orice semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca și

(b)

orice semn identic sau similar cu marca pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca, în cazul în care această utilizare riscă să creeze confuzie în percepția publicului, inclusiv probabilitatea unei asocieri între semnul folosit și marcă.

Articolul 226

Procedura de înregistrare

(1)   Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie finală negativă adoptată de administrația competentă în materie de mărci se comunică în scris solicitantului și se motivează în mod corespunzător.

(2)   Fiecare parte prevede posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare de mărci și oferă solicitantului înregistrării posibilitatea de a răspunde la această opoziție.

(3)   Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziția publicului care conține cererile de înregistrare de mărci și înregistrările de mărci. Baza de date a cererilor de înregistrare de mărci este accesibilă cel puțin pe durata perioadei de opoziție.

Articolul 227

Mărcile notorii

Pentru a pune în aplicare protecția mărcilor notorii, menționată la articolul 6a din Convenția de la Paris (1967) și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispozițiile privind protecția mărcilor notorii adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății industriale și de Adunarea generală a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) în cadrul celei de a treizeci și patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc între 20 și 29 septembrie 1999.

Articolul 228

Excepții de la drepturile conferite de o marcă

Fiecare parte:

(a)

prevede utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv utilizarea corectă a indicațiilor geografice, cu titlu de excepție limitată de la drepturile conferite de o marcă, și

(b)

poate prevedea alte excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă.

La stabilirea acestor excepții, fiecare parte ține seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale terților.

Articolul 229

Cauze de decădere

(1)   Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări autentice pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.

Nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea perioadei minime de trei ani și depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv.

Începerea sau reluarea utilizării făcută în termen de trei luni înainte de depunerea cererii de decădere, acest termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cel puțin trei ani de neutilizare, nu este însă luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere ar putea fi depusă.

(2)   Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:

(a)

a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată sau

(b)

în urma utilizării de către titularul acesteia sau cu acordul său pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a acestor produse sau servicii.

Subsecțiunea III

Indicații geografice

Articolul 230

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică protecției indicațiilor geografice care își au originea pe teritoriile părților.

(2)   Indicațiile geografice ale unei părți care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidența prezentei subsecțiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislației menționate la articolul 231.

Articolul 231

Indicații geografice recunoscute

(1)   După examinarea legislației Republicii Armenia care figurează în anexa IX partea A, Uniunea Europeană concluzionează că legislația respectivă este conformă cu elementele prevăzute în partea B a anexei menționate.

(2)   După examinarea legislației Uniunii Europene care figurează în anexa IX partea A, Republica Armenia concluzionează că legislația respectivă este conformă cu elementele prevăzute în partea B a anexei menționate.

(3)   Republica Armenia, după încheierea unei proceduri de opoziție și după examinarea indicațiilor geografice ale Uniunii Europene, enumerate în anexa X, care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul actelor legislative enumerate în anexa IX partea A, le protejează în conformitate cu nivelul de protecție stabilit în prezentul acord.

(4)   Uniunea Europeană, după încheierea unei proceduri de opoziție și după examinarea indicațiilor geografice ale Republicii Armenia, enumerate în anexa X, care au fost înregistrate de Republica Armenia în temeiul actelor legislative enumerate în anexa IX partea A, le protejează în conformitate cu nivelul de protecție stabilit în prezentul acord.

Articolul 232

Adăugarea unor noi indicații geografice

(1)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 240 alineatul (3), părțile pot adăuga noi indicații geografice la lista indicațiilor geografice protejate care figurează în anexa X. Aceste noi indicații geografice pot fi adăugate pe listă după încheierea procedurii de opoziție și după examinarea noilor indicații geografice într-un mod considerat satisfăcător de fiecare parte, în conformitate cu articolul 231 alineatele (3) și (4).

(2)   Părțile nu au obligația de a adăuga o nouă indicație geografică pe lista menționată la alineatul (1) în cazul în care:

(a)

indicația geografică ar intra în conflict cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și, drept urmare, ar putea să inducă în eroare consumatorii cu privire la adevărata origine a produsului;

(b)

dată fiind existența unei mărci renumite sau notorii, protecția indicației geografice în cauză ar putea să inducă în eroare consumatorii cu privire la adevărata identitate a produsului sau

(c)

denumirea este generică.

Articolul 233

Domeniul de aplicare al protecției indicațiilor geografice

(1)   Fiecare parte protejează indicațiile geografice enumerate în anexa X împotriva:

(a)

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate pentru produsele comparabile care nu este conformă cu caietul de sarcini al denumirii protejate sau în măsura în care această utilizare exploatează reputația unei indicații geografice;

(b)

oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă, transliterată sau însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemenea expresii;

(c)

oricărei alte mențiuni false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului care pot să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia, mențiune care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză sau pe ambalajul produsului într-un recipient, și

(d)

oricărei alte practici care poate să îi inducă în eroare pe consumatori cu privire la adevărata origine a produsului.

(2)   Indicațiile geografice protejate nu devin generice pe teritoriile părților.

(3)   În cazul indicațiilor geografice total sau parțial omonime, protecția se acordă fiecărei astfel de indicații geografice, dacă aceasta a fost utilizată cu bună-credință și ținând seama în mod corespunzător de utilizarea locală și tradițională, precum și de riscul real de confuzie.

Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părțile decid de comun acord cu privire la condițiile practice de utilizare care vor permite diferențierea indicațiilor geografice omonime, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul din care este originar produsul în cauză.

(4)   În cazul în care una dintre părți, în contextul negocierilor cu o țară terță, propune protejarea unei indicații geografice a țării terțe care este omonimă cu o indicație geografică a celeilalte părți protejată în temeiul prezentei subsecțiuni, partea din urmă este informată și are posibilitatea de a prezenta observații înainte ca indicația geografică a părții terțe să devină protejată.

(5)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu obligă o parte să protejeze o indicație geografică a celeilalte părți care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată în țara de origine.

Fiecare parte notifică celeilalte părți faptul că o indicație geografică a încetat să mai fie protejată în țara sa de origine. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 240 alineatul (3).

(6)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operațiunilor comerciale, propriul nume sau numele predecesorului său în activitățile comerciale, cu excepția cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare consumatorii.

Articolul 234

Dreptul de utilizare a indicațiilor geografice

(1)   O indicație geografică protejată în temeiul prezentei subsecțiuni poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă caietul de sarcini corespunzător.

(2)   Odată ce o indicație geografică este protejată în temeiul prezentei subsecțiuni, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor și al niciunei alte taxe.

Articolul 235

Relația cu mărcile

(1)   Părțile refuză să înregistreze sau declară nule mărcile care corespund oricăreia dintre situațiile menționate la articolul 233 alineatul (1) în legătură cu indicațiile geografice protejate pentru produse similare, cu condiția ca depunerea cererilor de înregistrare a mărcilor respective să aibă loc după data depunerii cererilor de protecție a indicației geografice pe teritoriul în cauză.

(2)   În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 231, data cererii de protecție este data intrării în vigoare a prezentului acord.

(3)   În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 232, data cererii de protecție este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protejare a unei indicații geografice.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 232 alineatul (2) litera (b), fiecare parte protejează indicațiile geografice enumerate în anexa X în cazul în care există o marcă prealabilă. O marcă prealabilă înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situațiile menționate la articolul 233 alineatul (1) și care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația unei părți, cu bună-credință, pe teritoriul uneia dintre părți, anterior datei la care cererea de protecție a indicației geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord. Această marcă poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate indicației geografice, cu condiția ca niciuna dintre părți să nu prevadă, în legislația sa privind mărcile, motive de declarare nulă a mărcii respective sau cauze de decădere din drepturi a titularului său.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), mărcile prealabile ale Republicii Armenia care constau în indicația geografică „Cognac” sau „Champagne” a Uniunii Europene sau conțin această indicație geografică, inclusiv sub formă de transcriere sau traducere, înregistrată pentru produse similare și care nu respectă caietul de sarcini corespunzător, sunt declarate nule, duc la decăderea din drepturi a titularilor lor sau sunt modificate pentru a elimina această denumire ca element al mărcii integrale, în termen de cel târziu 14 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și de doi ani în cazul indicației geografice „Champagne”.

Articolul 236

Asigurarea respectării protecției

Fiecare parte asigură respectarea protecției indicațiilor geografice în conformitate cu articolele 233235 prin acțiuni administrative adecvate întreprinse de autoritățile publice. De asemenea, fiecare parte asigură respectarea acestei protecții la cererea unei părți interesate.

Articolul 237

Dispoziții tranzitorii

(1)   Produsele care au fost fabricate și etichetate în conformitate cu dreptul intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, dar care nu respectă cerințele acestuia, pot fi vândute în continuare după intrarea în vigoare a prezentului acord până la epuizarea stocurilor.

(2)   Pentru o perioadă de tranziție de 24 ani care începe să curgă la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și pentru o perioadă de tranziție de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Champagne”, protecția acordată în temeiul prezentului acord acestor indicații geografice ale Uniunii Europene nu împiedică utilizarea denumirilor respective pentru produse originare din Republica Armenia și exportate către țări terțe, în cazul în care legile și reglementările țării terțe în cauză permit acest lucru, pentru a desemna și a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Armenia, cu condiția ca:

(a)

denumirea de pe etichetă să apară exclusiv în alte caractere decât cele ale alfabetului latin;

(b)

adevărata origine a produsului să fie indicată în mod clar pe etichetă în același câmp vizual și

(c)

niciun element al prezentării să nu fie de natură să inducă în eroare publicul cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)   Pentru o perioadă de tranziție de 13 ani care începe să curgă la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și pentru o perioadă de tranziție de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Champagne”, protecția acordată în temeiul prezentului acord acestor indicații geografice ale Uniunii Europene nu împiedică utilizarea denumirilor respective în Republica Armenia, cu condiția ca:

(a)

denumirea de pe etichetă să apară exclusiv în alte caractere decât cele ale alfabetului latin;

(b)

adevărata origine a produsului să fie indicată în mod clar pe etichetă în același câmp vizual și

(c)

niciun element al prezentării să nu fie de natură să inducă în eroare consumatorii cu privire la adevărata origine a produsului.

(4)   Pentru a facilita încetarea armonioasă și eficace a utilizării indicației geografice „Cognac” a Uniunii Europene pentru produse originare din Republica Armenia, precum și pentru a ajuta industria Republicii Armenia să-și mențină poziția concurențială pe piețele de export, Uniunea Europeană acordă Republicii Armenia asistență tehnică și financiară. Această asistență, care urmează să fie acordată în conformitate cu legislația UE, cuprinde îndeosebi acțiuni de elaborare a unei noi denumiri, precum și măsuri de promovare, publicitate și marketing consacrate noii denumiri și desfășurate pe piața internă și pe piețele de export tradiționale.

(5)   Cuantumurile, tipurile, mecanismele și termenele specifice aferente asistenței UE menționate la alineatul (4) sunt definite în cadrul unui pachet de asistență financiară și tehnică ce urmează să fie definitiv convenit de părți în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Părțile elaborează în comun mandatul acestui pachet de asistență, pe baza unei evaluări aprofundate a nevoilor cărora urmează să le răspundă asistența respectivă. Această evaluare este efectuată de o firmă de consultanță internațională selectată în comun de către părți.

(6)   În cazul în care Uniunea Europeană nu acordă asistența financiară și tehnică menționată la alineatul (4), Republica Armenia poate recurge la mecanismul de soluționare a litigiilor prevăzut în capitolul 13 și, dacă obține câștig de cauză, poate suspenda obligațiile care decurg din alineatele (2) și (3).

(7)   Asistența financiară și tehnică a Uniunii Europene este acordată cel târziu în termen de opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 238

Norme generale

(1)   Importul, exportul și comercializarea produselor menționate la articolele 231 și 232 se desfășoară în conformitate cu legile și reglementările care se aplică pe teritoriul părții pe a cărei piață se introduc produsele respective.

(2)   Subcomitetul pentru indicații geografice instituit în temeiul articolului 240 abordează orice chestiune legată de caietul de sarcini al unui produs beneficiar al unei indicații geografice înregistrate care a fost aprobat de autoritățile părții de pe teritoriul căreia provine produsul, inclusiv orice modificări aduse caietului de sarcini în cauză.

(3)   Indicațiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecțiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul.

Articolul 239

Cooperare și transparență

(1)   Părțile păstrează legătura fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru indicații geografice instituit în temeiul articolului 240, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare și funcționarea prezentei subsecțiuni. În special, o parte poate solicita celeilalte părți informații privind caietul de sarcini al unui produs și modificările aduse acestuia, precum și privind punctele de contact ale autorităților naționale de control.

(2)   Fiecare parte poate face publice caietele de sarcini ale indicațiilor geografice protejate în temeiul prezentei subsecțiuni sau o fișă-rezumat a acestora, precum și informații privind punctele de contact ale autorităților naționale de control, care corespund indicațiilor geografice ale celeilalte părți protejate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 240

Subcomitetul pentru indicații geografice

(1)   Părțile instituie un subcomitet pentru indicații geografice, format din reprezentanți ai Uniunii și ai Republicii Armenia și însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei subsecțiuni și să intensifice cooperarea și dialogul dintre părți privind indicațiile geografice.

(2)   Subcomitetul pentru indicații geografice decide prin consens. Acesta își stabilește propriul regulament de procedură. Subcomitetul pentru indicații geografice se întrunește la cererea oricăreia dintre părți, prin rotație, în Uniunea Europeană și în Republica Armenia, la o dată, într-un loc și într-un mod, care poate include videoconferința, stabilite de comun acord de către părți, dar nu mai târziu de 90 de zile de la prezentarea cererii.

(3)   Subcomitetul pentru indicații geografice asigură, de asemenea, funcționarea adecvată a prezentei subsecțiuni și poate examina orice aspect legat de punerea în aplicare și funcționarea acesteia. Subcomitetul este responsabil în special cu:

(a)

modificarea anexei IX partea A în ceea ce privește trimiterile la legislația aplicabilă pe teritoriul fiecărei părți;

(b)

modificarea anexei IX partea B în ceea ce privește elementele care țin de înregistrarea și controlul indicațiilor geografice;

(c)

modificarea anexei X în ceea ce privește lista indicațiilor geografice;

(d)

schimburile de informații cu privire la evoluțiile legislației și politicilor în materie de indicații geografice, precum și la orice alte aspecte de interes reciproc în domeniul indicațiilor geografice; și

(e)

schimburile de informații cu privire la indicațiile geografice pentru a se avea în vedere protecția acestora în conformitate cu prezenta subsecțiune.

Subsecțiunea IV

Desene și modele

Articolul 241

Acorduri internaționale

Părțile aderă la Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, adoptat în 1999.

Articolul 242

Protecția desenelor sau modelelor înregistrate

(1)   Părțile asigură protecția desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi și originale. Această protecție se obține prin înregistrare și conferă titularilor un drept exclusiv în conformitate cu prezenta subsecțiune.

În sensul prezentei subsecțiuni, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2)   Un desen sau model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și original:

(a)

dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului și

(b)

în măsura în care caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc, în sine, condițiile de noutate și de originalitate.

(3)   Sintagma „utilizare normală” de la alineatul (2) litera (a) înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreținere, de service sau de reparații.

(4)   Titularul unui desen sau model înregistrat are cel puțin dreptul să împiedice terții care nu au obținut acordul său să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului ori nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.

(5)   Durata protecției disponibile este de 25 de ani.

Articolul 243

Protecția conferită desenelor sau modelelor neînregistrate

(1)   Uniunea Europeană și Republica Armenia prevăd mijloace juridice pentru a împiedica utilizarea aspectului neînregistrat al unui produs numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea aspectului neînregistrat al produsului respectiv. Această utilizare include cel puțin oferirea spre vânzare, introducerea pe piață, importul sau exportul produsului.

(2)   Durata protecției disponibile pentru aspectul neînregistrat al unui produs este de cel puțin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost pus la dispoziția publicului într-una dintre părți.

Articolul 244

Excepții și excluderi

(1)   Fiecare parte poate institui excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate și să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

(2)   Protecția desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de considerații de ordin tehnic sau funcțional. În special, dreptul asupra unui desen sau model nu se exercită asupra unor caracteristici de aspect ale unui produs care trebuie reproduse neapărat în forma și dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul ori căruia îi este aplicat să fie conectat mecanic cu un alt produs sau amplasat mecanic într-un alt produs, în jurul unui alt produs sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să își poată îndeplini funcția.

Articolul 245

Relația cu drepturile de autor

Un desen sau un model este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecția acordată în temeiul legislației privind drepturile de autor ale unei părți începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabilește, în conformitate cu legile și reglementările interne, măsura și condițiile în care se poate acorda protecția în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar în acest scop.

Subsecțiunea V

Brevete

Articolul 246

Acorduri internaționale

Părțile aderă la Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor și depun toate eforturile rezonabile pentru a se conforma dispozițiilor Tratatului privind dreptul brevetelor.

Articolul 247

Brevetele și sănătatea publică

(1)   Părțile recunosc importanța Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001 de Conferința ministerială a OMC. În interpretarea și punerea în aplicare a drepturilor și a obligațiilor care decurg din prezenta subsecțiune, părțile asigură coerența cu această declarație.

(2)   Părțile respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 privind punerea în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică și contribuie la punerea în aplicare a acestei decizii.

Articolul 248

Certificatul suplimentar de protecție

(1)   Părțile recunosc că medicamentele și produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piețele lor. Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de a introduce produsul pe piețele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislația relevantă, poate să reducă perioada protecției efective conferite de brevet.

(2)   Fiecare parte prevede o perioadă suplimentară de protecție pentru un medicament sau un produs de protecție a plantelor care este protejat de un brevet și a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menționată la a doua teză din alineatul (1), din care se scad cinci ani.

(3)   În pofida alineatului (2), perioada suplimentară de protecție nu poate depăși cinci ani.

În Uniune este posibilă o prelungire suplimentară cu șase luni în cazul unor medicamente care au făcut obiectul unor studii pediatrice și cu condiția ca rezultatele studiilor respective să se reflecte în informațiile referitoare la produs.

Subsecțiunea VI

Informații nedivulgabile

Articolul 249

Domeniul de aplicare al protecției secretelor comerciale

(1)   Părțile își afirmă sprijinul față de angajamentele asumate în temeiul articolului 39 alineatele (1) și (2) din Acordul TRIPS. Fiecare parte prevede proceduri judiciare și căi de atac adecvate în materie civilă pentru orice deținător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial și de a obține reparații pentru o astfel de acțiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni:

(a)

„secret comercial” înseamnă informații care:

(i)

sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;

(ii)

au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; și

(iii)

au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete; și

(b)

„deținătorul secretului comercial” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deține în mod legal controlul asupra unui secret comercial.

(3)   În sensul prezentei subsecțiuni, cel puțin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:

(a)

dobândirea unui secret comercial fără acordul deținătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârșită prin accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;

(b)

utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârșită fără acordul deținătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că:

(i)

a dobândit secretul comercial într-un mod menționat la litera (a);

(ii)

încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial; sau

(iii)

încalcă o obligație contractuală sau orice altă obligație care limitează utilizarea secretului comercial; și

(c)

dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârșită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost obținut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în sensul literei (b), inclusiv în cazul în care o persoană a influențat o altă persoană să săvârșească acțiunile menționate la litera respectivă.

(4)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu se interpretează în sensul că impune unei părți obligația de a considera oricare din următoarele forme de comportament ca fiind contrară practicilor comerciale loiale:

(a)

descoperirea sau crearea independentă de către o persoană a informațiilor relevante;

(b)

ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia și căreia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informațiilor relevante;

(c)

dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informații impusă sau permisă de dreptul intern relevant; și

(d)

limitarea utilizării de către angajați a experienței și a competențelor dobândite în mod onest ca urmare a desfășurării normale a activității lor profesionale.

(5)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertății de exprimare și de informare, inclusiv a libertății mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicția fiecăreia dintre părți.

Articolul 250

Procedurile și căile de atac judiciare în materie civilă pentru secretele comerciale

(1)   Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menționate la articolul 249 sau care are acces la documente care fac parte din aceste proceduri juridice nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autoritățile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părți interesate, le-au calificat drept confidențiale și de care au luat cunoștință în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2)   În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menționate la articolul 249, fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare sunt abilitate cel puțin:

(a)

să dispună măsuri provizorii pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(b)

să dispună acțiuni în încetare pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(c)

să dispună ca persoana care știa sau ar fi trebuit să știe că dobândește, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale să plătească deținătorului secretului comercial daune-interese stabilite în funcție de prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării ilegale a secretului comercial;

(d)

să ia măsuri specifice pentru a păstra confidențialitatea oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale prezentate în cadrul procedurilor civile privind presupusa dobândire, utilizare și divulgare a unui secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale; aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul intern al părții în cauză, posibilitatea de:

(i)

a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;

(ii)

a restricționa accesul la ședințele de judecată și la înregistrările sau transcrierile aferente acestora și

(iii)

a pune la dispoziție versiuni neconfidențiale ale hotărârilor judecătorești, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conțin secrete comerciale, și

(e)

a impune sancțiuni părților sau altor persoane aflate în raza de competență a instanței pentru încălcarea reparațiilor sau a măsurilor adoptate de instanță în temeiul alineatului (1) sau al literei (d) de la prezentul alineat în ceea ce privește protecția unui secret comercial sau a unui presupus secret comercial prezentat în cadrul acestor proceduri.

(3)   Părțile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare și reparațiile menționate la articolul 249 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârșite, în conformitate cu dreptul lor intern relevant, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activități ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin lege.

Articolul 251

Protecția datelor prezentate pentru obținerea unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament

(1)   Fiecare parte protejează informațiile confidențiale din punct de vedere comercial prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament („autorizație de introducere pe piață”) împotriva divulgării către terți, cu excepția cazurilor în care interese sanitare imperioase impun adoptarea unor dispoziții contrare. De asemenea, orice informație comercială confidențială beneficiază de protecție împotriva practicilor comerciale neloiale.

(2)   Fiecare parte se asigură că, pe o perioadă de opt ani de la data primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părții în cauză, organismul public însărcinat cu acordarea autorizațiilor de introducere pe piață nu ia în considerare informațiile comerciale confidențiale sau rezultatele studiilor preclinice ori ale trialurilor clinice furnizate în prima cerere de autorizare a introducerii pe piață și prezentate ulterior de către o persoană sau o entitate, indiferent dacă este publică sau privată, în sprijinul unei alte cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament, fără consimțământul explicit al persoanei sau al entității care a prezentat datele respective, cu excepția cazurilor în care acordurile internaționale recunoscute de ambele părți prevăd dispoziții contrare.

(3)   Pe o perioadă de zece ani cu începere de la data acordării primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părții în cauză, autorizațiile de introducere pe piață acordate pentru orice cereri ulterioare pe baza rezultatelor studiilor preclinice și ale trialurilor clinice furnizate în prima autorizație de introducere pe piață nu permit introducerea pe piață a unui medicament, cu excepția cazului în care solicitantul ulterior prezintă propriile rezultate ale unor studii preclinice sau trialuri clinice (sau rezultatele studiilor preclinice și ale trialurilor clinice utilizate cu acordul părții care comunicase informațiile respective) care îndeplinesc aceleași cerințe ca și primul solicitant.

Nu se autorizează introducerea pe piață a produselor care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la prezentul alineat.

(4)   În plus, perioada de zece ani menționată la alineatul (3) se prelungește la maximum 11 ani în cazul în care, în cursul primilor opt ani de la obținerea autorizației, titularul autorizației obține o autorizație pentru una sau mai multe noi indicații terapeutice în legătură cu care se consideră că aduc un beneficiu clinic semnificativ în comparație cu terapiile existente.

Articolul 252

Protecția datelor referitoare la produsele de protecție a plantelor

(1)   Fiecare parte recunoaște un drept temporar al proprietarului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu este utilizat în beneficiul niciunei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, cu excepția cazului în care primul proprietar și-a exprimat consimțământul explicit în acest sens. În prezenta subsecțiune, acest drept temporar este denumit în continuare „protecția datelor”.

(2)   Raportul de testare sau de studiu menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele condiții:

(a)

este necesar în scopul autorizării sau al modificării unei autorizații pentru a permite utilizarea pe alte culturi și

(b)

este recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.

(3)   Perioada de protecție a datelor este de cel puțin zece ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea competentă pe teritoriul părții în cauză. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, perioada poate fi prelungită până la 13 ani.

(4)   Perioadele menționate la alineatul (3) se prelungesc cu trei luni pentru fiecare prelungire a autorizației privind utilizări minore în cazul în care cererile de astfel de autorizații sunt depuse de titularul autorizației după cel puțin cinci ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea competentă. În nicio circumstanță, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși 13 ani. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în nicio circumstanță 15 ani.

Termenul „utilizare minoră” înseamnă utilizarea, pe teritoriul unei părți, a unui produs de protecție a plantelor pe plante sau produse vegetale care nu sunt cultivate la scară mare în partea respectivă sau sunt cultivate la scară mare pentru a răspunde unei necesități excepționale în materie de protecție a plantelor.

(5)   Un test sau un studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizații. În aceste cazuri, perioada de protecție a datelor este de 30 de luni.

(6)   Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul și titularii de autorizații anterioare stabiliți pe teritoriile lor să facă schimb de informații proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.

Subsecțiunea VII

Soiuri de plante

Articolul 253

Soiuri de plante

(1)   Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (UPOV), inclusiv excepțiile de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 din convenția menționată, și cooperează pentru a promova și a asigura respectarea acestor drepturi.

(2)   Pentru Republica Armenia, prezentul articol se aplică în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Secțiunea C

Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală

Subsecțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 254

Obligații generale

(1)   Părțile își reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului TRIPS, în special al părții III a acestuia. Fiecare parte prevede măsurile, procedurile și reparațiile complementare menționate în prezenta secțiune, care sunt necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Măsurile, procedurile și reparațiile respective sunt corecte și echitabile și nu presupun o complexitate inutilă sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate.

(2)   Măsurile, procedurile și reparațiile menționate la alineatul (1) sunt eficace, proporționale și disuasive și se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerțului legitim și să se prevadă garanții împotriva utilizării lor abuzive.

(3)   În sensul subsecțiunii II a prezentei secțiuni, noțiunea de „drepturi de proprietate intelectuală” include cel puțin următoarele:

(a)

dreptul de autor;

(b)

drepturile conexe dreptului de autor;

(c)

dreptul sui generis al autorului de baze de date;

(d)

drepturile creatorilor de topografii ale produselor din materiale semiconductoare;

(e)

drepturile conferite de mărci;

(f)

drepturile asupra desenelor sau modelelor;

(g)

drepturile de brevet, inclusiv drepturile derivate din certificatele suplimentare de protecție;

(h)

indicațiile geografice;

(i)

drepturile asupra modelelor de utilitate;

(j)

drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante și

(k)

denumirile comerciale, în măsura în care sunt protejate ca drepturi exclusive de legislația internă în cauză.

Secretele comerciale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei secțiuni. Asigurarea respectării secretelor comerciale este abordată la articolul 250.

Articolul 255

Persoane eligibile

Fiecare parte recunoaște ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor și a reparațiilor menționate în prezenta secțiune și în partea III din Acordul TRIPS următoarele categorii:

(a)

titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)

toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licențe, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă;

(c)

organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă;

(d)

organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă.

Subsecțiunea II

Asigurarea respectării normelor prin măsuri de drept civil

Articolul 256

Măsuri pentru conservarea elementelor de probă

(1)   Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începerea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmației sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, autoritățile judiciare competente pot dispune adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficace pentru a conserva elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

(2)   Măsurile provizorii menționate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eșantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări și, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor și a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum și a documentelor referitoare la acestea. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părți, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în situația în care există un risc demonstrabil ca elementele de probă să fie distruse. Cealaltă parte are dreptul de a fi audiată într-un termen rezonabil.

Articolul 257

Dreptul la informare

(1)   Fiecare parte se asigură că, în cadrul unei acțiuni civile referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca răspuns la o cerere justificată și proporțională a reclamantului, autoritățile judiciare competente pot dispune ca informațiile privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de autorul încălcării sau de orice altă persoană care este parte la litigiu sau martor la acesta.

În sensul prezentului alineat, expresia „orice altă persoană” înseamnă o persoană:

(a)

despre care s-a constatat că deține în scop comercial bunuri care aduc atingere unui drept;

(b)

despre care s-a constatat că folosește în scop comercial servicii care aduc atingere unui drept;

(c)

despre care s-a constatat că prestează în scop comercial servicii utilizate în cadrul unor activități care aduc atingere unui drept sau

(d)

care a fost semnalată de către persoana menționată în prezentul alineat ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în prestarea serviciilor.

Informațiile menționate la prezentul alineat cuprind, după caz:

(a)

numele și adresele producătorilor, ale fabricanților, ale distribuitorilor, ale furnizorilor și ale altor deținători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum și ale angrosiștilor și ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari, și

(b)

informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

(2)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale prin care:

(a)

se acordă titularului dreptului dreptul de a primi informații mai cuprinzătoare;

(b)

este reglementată utilizarea în cadrul procedurilor în materie civilă sau penală a informațiilor comunicate în temeiul prezentului articol;

(c)

este reglementată răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informare;

(d)

se oferă posibilitatea de a refuza furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală sau

(e)

se reglementează protejarea confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

Articolul 258

Măsuri provizorii și asigurătorii

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare pot, la cererea reclamantului, să dispună împotriva presupusului autor al încălcării măsuri provizorii pentru a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală. De asemenea, autoritățile judiciare pot să interzică, cu titlu provizoriu și sub rezerva plății, dacă este cazul, a unor daune cominatorii, atunci când legislația națională prevede acest lucru, ca presupusele încălcări ale acestui drept să continue sau pot să condiționeze continuarea lor de constituirea unor garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se pot dispune măsuri provizorii, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2)   De asemenea, se pot dispune măsuri provizorii în vederea confiscării sau a predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

(3)   În cazul unei presupuse încălcări săvârșite la scară comercială, fiecare parte se asigură că, dacă reclamantul dovedește că există circumstanțe care pot să pună în pericol recuperarea prejudiciului, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor active ale acestuia. În acest scop, autoritățile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale sau accesul corespunzător la informațiile relevante.

Articolul 259

Măsuri corective

(1)   Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârșite, autoritățile judiciare competente pot dispune, fără nicio despăgubire, cel puțin scoaterea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autoritățile judiciare competente pot, de asemenea, dispune distrugerea materialelor și a echipamentelor utilizate în mod predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2)   Autoritățile judiciare ale părților au competența de a dispune ca măsurile menționate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepția cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

Articolul 260

Ordine în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot pronunța împotriva autorului încălcării și a intermediarului ale cărui servicii sunt utilizate de o parte terță pentru încălcarea unui drept de proprietate un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.

Articolul 261

Măsuri alternative

O parte poate să prevadă că, în cazurile adecvate și la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolul 259 sau la articolul 260, autoritățile judiciare competente pot dispune plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții prejudiciate în loc să aplice măsurile prevăzute la articolele menționate. Despăgubirea bănească respectivă se plătește dacă persoana susceptibilă să facă obiectul măsurilor menționate nu a acționat cu intenție sau din neglijență și dacă aplicarea măsurilor prevăzute la articolele 259 și 260 ar cauza acestei persoane un prejudiciu disproporționat, iar despăgubirea bănească acordată părții prejudiciate pare a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Articolul 262

Daune-interese

(1)   Fiecare parte se asigură că, la cererea părții prejudiciate, autoritățile judiciare dispun ca autorul încălcării care a săvârșit încălcarea în cunoștință de cauză sau având motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză să plătească daune-interese în beneficiul titularului dreptului, corespunzătoare daunei reale suferite de acesta ca urmare a încălcării. La stabilirea daunelor-interese, autoritățile judiciare:

(a)

iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv pierderea câștigurilor, suferite de partea prejudiciată, beneficiile realizate în mod neloial de către autorul încălcării și, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat de încălcarea respectivă titularului dreptului; sau

(b)

ca alternativă la litera (a), pot stabili, atunci când este cazul, valoarea daunelor-interese ca sumă forfetară, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin cuantumul redevențelor sau al drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

(2)   În cazul în care autorul încălcării a săvârșit încălcarea nefiind în cunoștință de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză, o parte poate să prevadă că autoritățile judiciare pot dispune în favoarea părții prejudiciate recuperarea câștigurilor sau plata de dauneinterese, care pot fi prestabilite.

Articolul 263

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că cheltuielile de judecată rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză sunt suportate, ca regulă generală, de partea care cade în pretenții, cu excepția cazului în care principiul echității nu permite acest lucru.

Articolul 264

Publicarea hotărârilor judecătorești

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acțiunilor în justiție inițiate ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului și pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru diseminarea informațiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afișarea hotărârii și publicarea sa integrală sau parțială.

Articolul 265

Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului

Părțile recunosc că, pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor și a reparațiilor prevăzute în prezenta secțiune, este suficient ca numele autorului unei opere literare sau artistice să figureze pe operă în modul obișnuit pentru ca acesta să fie considerat autor, până la proba contrară, și pentru a i se permite, prin urmare, să inițieze acțiuni în constatarea nerespectării drepturilor sale.

Subsecțiunea III

Asigurarea respectării legii la frontiere

Articolul 266

Asigurarea respectării legii la frontiere

(1)   Atunci când pune în aplicare măsuri la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, fiecare parte asigură coerența cu obligațiile care îi revin în temeiul GATT 1994 și al Acordului TRIPS.

(2)   În vederea asigurării unei protecții eficace a drepturilor de proprietate intelectuală pe teritoriile vamale ale părților, autoritățile vamale competente ale părților adoptă o gamă largă de abordări pentru a identifica transporturile care conțin mărfuri suspectate că ar încălca drepturile de proprietate intelectuală menționate la alineatele (3) și (4). Aceste abordări includ tehnici de analiză a riscurilor bazate, între altele, pe informațiile furnizate de titularii de drepturi, pe informațiile colectate și pe cele rezultate în urma inspectării încărcăturilor.

(3)   La cererea titularilor de drepturi, autoritățile vamale ale fiecărei părți iau măsuri pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că ar încălca drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturi de autor și drepturi conexe, indicații geografice, brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate și drepturi asupra soiurilor de plante.

(4)   În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile inițiază discuții în ceea ce privește drepturile autorităților lor vamale competente de a reține sau de a suspenda, din proprie inițiativă, acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că ar încălca drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturi de autor și drepturi conexe, indicații geografice, brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate și drepturi asupra soiurilor de plante.

(5)   În pofida alineatului (3), o parte nu are obligația, dar poate decide, să aplice astfel de măsuri în cazul importurilor de mărfuri introduse pe piață într-o altă țară de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia.

(6)   Părțile convin să coopereze în domeniul comerțului internațional cu mărfuri suspectate că ar încălca drepturi de proprietate intelectuală. În acest scop, fiecare parte stabilește un punct de contact în cadrul administrației sale vamale și informează cealaltă parte cu privire la acest punct de contact. Cooperarea include schimburi de informații cu privire la mecanismele pentru primirea de informații din partea titularilor de drepturi, schimburi de bune practici și de experiență în ceea ce privește strategiile de gestionare a riscurilor, precum și schimburi de informații care să ajute la identificarea transporturilor care sunt suspectate că ar conține bunuri care aduc atingere unui drept. Informațiile se furnizează într-un mod care să respecte pe deplin dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal aplicabile pe teritoriul fiecărei părți.

(7)   Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, Protocolul II privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal se aplică în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală la frontiere.

(8)   Fără a aduce atingere competenței generale a Comitetului de parteneriat, Subcomitetul privind vămile menționat la articolul 126 este responsabil cu asigurarea funcționării și a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentei secțiuni, cu definirea priorităților și cu stabilirea procedurilor adecvate de cooperare între autoritățile competente ale celor două părți.

Subsecțiunea IV

Alte dispoziții privind asigurarea respectării legii

Articolul 267

Coduri de conduită

(1)   Fiecare parte încurajează:

(a)

elaborarea de către asociațiile sau organizațiile profesionale a unor coduri de conduită destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și

(b)

prezentarea, către autoritățile competente ale fiecărei părți, a proiectelor de coduri de conduită, precum și a evaluărilor aplicării acestor coduri de conduită.

Articolul 268

Cooperarea

(1)   Părțile cooperează în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor și a obligațiilor prevăzute în prezentul capitol.

(2)   Domeniile de cooperare între părți includ următoarele activități, dar nu se limitează la acestea:

(a)

schimbul de informații legat de cadrul juridic privind drepturile de proprietate intelectuală și normele relevante în materie de protecție și de asigurare a respectării acestor drepturi, precum și schimbul de experiență dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia în legătură cu evoluția legislației referitoare la aspectele menționate;

(b)

schimbul de experiență și de informații privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

(c)

schimbul de experiență privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, poliție și organismele administrative și judiciare de la nivel central și subcentral;

(d)

coordonarea acțiunilor pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu țări terțe;

(e)

consolidarea capacităților, precum și schimbul de personal și formarea acestuia;

(f)

promovarea drepturilor de proprietate intelectuală și diseminarea informațiilor legate de acest subiect, inclusiv în mediile de afaceri și în societatea civilă, precum și sensibilizarea consumatorilor și a titularilor de drepturi cu privire la chestiunile legate de drepturile de proprietate intelectuală;

(g)

îmbunătățirea cooperării instituționale, de exemplu, între oficiile pentru proprietate intelectuală ale celor două părți; și

(h)

promovarea activă a inițiativelor destinate publicului larg de sensibilizare și de educație cu privire la politicile privind drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv prin elaborarea unor strategii eficace care să permită identificarea publicului principal și prin crearea unor programe de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii și mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi riscurile pe care le reprezintă pentru sănătate și siguranță, precum și legătura cu criminalitatea organizată.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) și în completarea acestora, părțile mențin dialoguri eficace, după necesități, cu privire la chestiunile legate de proprietatea intelectuală (denumite în continuare „dialoguri privind PI”) în vederea abordării unor subiecte relevante pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală vizate de prezentul capitol, precum și cu privire la orice alte subiecte relevante.

CAPITOLUL 8

Achizițiile publice

Articolul 269

Legătura cu Acordul OMC privind achizițiile publice

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce care le revin în temeiul Acordului revizuit privind achizițiile publice din 2012 (26) (denumit în continuare „Acordul OMC privind achizițiile publice”). Aceste drepturi și obligații stabilite prin Acordul OMC privind achizițiile publice, inclusiv specificațiile fiecărei părți prevăzute în anexele fiecărei părți la apendicele I, devin parte integrantă din prezentul acord și sunt supuse soluționării bilaterale a litigiilor, astfel cum se prevede la capitolul 13.

Articolul 270

Domeniu de aplicare suplimentar

(1)   În cazul achizițiilor publice la care face referire anexa XI la prezentul acord, părțile aplică, mutatis mutandis, prevederile articolelor I-IV, VI-XV, XVI alineatele (1)-(3), XVII și XVIII din Acordul OMC privind achizițiile publice.

(2)   Comitetul de parteneriat poate decide să modifice anexa XI la prezentul acord. În ceea ce privește procedura de modificare sau de rectificare, de către una dintre părți, a anexei respective, părțile aplică, mutatis mutandis, dispozițiile articolului XIX din Acordul OMC privind achizițiile publice, sub rezerva notificărilor făcute direct către cealaltă parte, iar trimiterea la soluționarea litigiilor este înțeleasă ca trimitere la capitolul 13.

Articolul 271

Discipline suplimentare

Părțile aplică atât în cazul achizițiilor publice vizate în anexele fiecărei părți la apendicele I la Acordul OMC privind achizițiile publice, cât și în cazul celor vizate în anexa XI la prezentul acord, următoarele discipline suplimentare:

(1)   Fiecare parte se asigură că anunțurile de intenție de achiziții publice sunt direct accesibile prin mijloace electronice, gratuit, prin intermediul unui singur punct de acces pe internet. În plus, anunțurile pot fi, de asemenea, publicate pe un suport de hârtie adecvat. Oricare dintre mijloacele menționate este difuzat pe scară largă, iar anunțurile rămân ușor accesibile publicului, cel puțin până la expirarea termenului indicat în anunț.

(2)   Fiecare parte se asigură că măsurile luate în legătură cu procedurile de exercitare a unei căi de atac prevăzute la articolul XVIII din Acordul OMC privind achizițiile publice prevăd competențele necesare pentru:

(a)

adoptarea unor măsuri provizorii, cel mai rapid posibil și prin intermediul unor proceduri preliminare, în scopul remedierii presupusei încălcări sau al prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice sau a punerii în aplicare a oricărei decizii luate de autoritatea contractantă;

(b)

fie anularea, fie asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificațiilor discriminatorii de ordin tehnic, economic sau financiar din anunțul de intenție de achiziții publice sau anunțul de achiziții publice planificate, din documentele contractului sau din orice alt document legat de procedura de atribuire a contractului, și

(c)

acordarea unor daune-interese persoanelor prejudiciate printr-o încălcare.

(3)   În cazul exercitării unei căi de atac cu privire la o decizie de atribuire, fiecare parte se asigură că autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înainte ca organismul de soluționare a căilor de atac să fi luat o decizie cu privire la cererea de măsuri preliminare sau cu privire la calea de atac. Suspendarea încetează cel mai devreme la expirarea termenului suspensiv prevăzut la alineatul (6).

(4)   Fiecare parte se asigură că deciziile adoptate de organismele responsabile cu procedurile de soluționare a căilor de atac pot fi executate în mod eficace.

(5)   Membrii organismelor independente de soluționare a căilor de atac nu sunt reprezentanți ai niciunei autorități contractante.

În ceea ce privește organismele responsabile cu procedurile de soluționare a căilor de atac care nu sunt de natură judiciară, fiecare parte se asigură că:

(a)

deciziile lor sunt motivate întotdeauna în scris;

(b)

orice măsură presupus ilegală luată de organismul independent de soluționare a căilor de atac sau orice presupusă deficiență în exercitarea competențelor care îi sunt conferite poate fi supusă controlului judiciar sau controlului efectuat de un alt organism independent, și anume o curte sau un tribunal independent atât față de autoritatea contractantă, cât și față de organismul de soluționare a căilor de atac;

(c)

membrii organismului independent respectiv sunt numiți în funcție și încetează să mai ocupe funcția în aceleași condiții ca și membrii corpului magistraților în ceea ce privește autoritatea care răspunde pentru numirea, durata mandatului și revocarea acestora;

(d)

cel puțin președintele organismului independent respectiv are aceleași calificări juridice și profesionale ca și membrii corpului magistraților și

(e)

organismul independent ia decizii în urma unei proceduri în care sunt audiate ambele părți, iar deciziile respective au forță juridică obligatorie, prin mijloacele stabilite de fiecare parte.

(6)   Autoritatea contractantă nu poate încheia un contract în urma deciziei de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol, înainte de:

(a)

expirarea unui termen suspensiv de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare datei la care decizia de atribuire a contractului este trimisă ofertanților și candidaților vizați, în cazul în care se utilizează faxul sau mijloacele electronice, sau

(b)

expirarea unui termen suspensiv de cel puțin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare datei la care decizia de atribuire a contractului este trimisă ofertanților și candidaților vizați sau de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului, în cazul în care sunt utilizate alte mijloace de comunicare.

În mod alternativ, o parte poate să prevadă că termenul suspensiv începe la data publicării deciziei de atribuire pe un suport electronic, gratuit, în temeiul articolului XVI alineatul (2) din Acordul OMC privind achizițiile publice.

Se consideră că ofertanții sunt vizați dacă nu au fost încă excluși definitiv. Excluderea este considerată a fi definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanților vizați și fie a fost considerată legală de un organism independent de soluționare a căilor de atac, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac. Candidații sunt considerați a fi vizați dacă autoritatea contractantă nu a pus la dispoziția ofertanților vizați informații privind respingerea candidaturii lor înainte de notificarea deciziei de atribuire a contractului.

(7)   O parte poate să prevadă că termenele suspensive la care se face referire la alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)

dacă unicul ofertant vizat, în sensul alineatului (6) al treilea paragraf, este cel căruia îi este atribuit contractul și nu mai există alți candidați vizați;

(b)

în cazul unui contract bazat pe un acord-cadru și

(c)

în cazul unui contract specific bazat pe un sistem dinamic de achiziție.

(8)   În cazul în care autoritatea contractantă a atribuit un contract fără publicare prealabilă și fără ca acest lucru să fie autorizat, fiecare parte se asigură că un astfel de contract este considerat lipsit de efecte de către un organism de soluționare a căilor de atac independent de autoritatea contractantă sau de către un organism judiciar ori că absența efectelor contractului menționat este rezultatul unei decizii a unui astfel de organism.

Dreptul fiecărei părți stabilește consecințele faptului că un contract este considerat a fi lipsit de efectele, prevăzând anularea retroactivă a tuturor obligațiilor contractuale sau anularea obligațiilor care nu au fost încă executate. În acest din urmă caz, fiecare parte prevede aplicarea altor sancțiuni.

(9)   O parte poate să prevadă că organismul de soluționare a căilor de atac sau un organism judiciar nu pot considera un contract ca fiind lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod ilegal, în cazul în care organismul de soluționare a căilor de atac sau un organism judiciar constată, după examinarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menținerea efectelor contractului. În acest caz, fiecare parte prevede sancțiuni alternative.

(10)   Fiecare parte se asigură că furnizorii celeilalte părți care și-au stabilit o prezență comercială pe teritoriul său prin înființarea, achiziționarea sau menținerea unei persoane juridice beneficiază de tratamentul național în ceea ce privește toate achizițiile publice ale părții pe teritoriul său. Această obligație se aplică indiferent dacă procedura de ofertare este sau nu este acoperită de anexele fiecărei părți la apendicele I la Acordul OMC privind achizițiile publice sau de anexa XI la prezentul acord.

Se aplică excepțiile generale prevăzute la articolul III din Acordul OMC privind achizițiile publice.

CAPITOLUL 9

Comerțul și dezvoltarea durabilă

Articolul 272

Obiective și domeniu de aplicare

(1)   Părțile amintesc Agenda 21 a Conferinței Organizației Națiunilor Unite din 1992 privind mediul și dezvoltarea, Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declarația ministerială din 2006 a Consiliului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite privind crearea unui mediu la nivel național și internațional care să ducă la generarea ocupării depline și productive a forței de muncă și muncă decentă pentru toți și impactul acesteia asupra dezvoltării durabile, Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă din 2008, documentul final al Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă din 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim” și Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată în 2015. Părțile își reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerțului internațional în așa fel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile, pentru bunăstarea generațiilor prezente și viitoare și pentru a se asigura că acest obiectiv este integrat și se reflectă la fiecare nivel al relației lor comerciale.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentul de a lua măsuri în favoarea dezvoltării durabile, ai cărei piloni – dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului – sunt interdependenți și se consolidează reciproc. Părțile subliniază beneficiul luării în considerare a chestiunilor privind munca și mediul legate de comerț ca parte a unei abordări globale a comerțului și a dezvoltării durabile.

(3)   Atunci când în prezentul capitol se face referire la noțiunea de „muncă”, aceasta include chestiunile relevante pentru obiectivele strategice ale OIM, care sunt expresia Agendei privind munca decentă, astfel cum au fost convenite în Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă din 2008.

Articolul 273

Dreptul de a reglementa și nivelurile de protecție

Recunoscând dreptul fiecărei părți de a-și defini propriile politici și priorități de dezvoltare durabilă, de a-și stabili propriile niveluri de protecție internă în materie de mediu și de muncă, de a adopta sau de a modifica în consecință propria legislație și propriile politici relevante, în concordanță cu angajamentele asumate în ceea ce privește standardele și acordurile recunoscute la nivel internațional menționate la articolele 274 și 275, fiecare parte depune eforturi pentru ca legislația și politicile sale să asigure și să încurajeze niveluri ridicate de protecție în materie de mediu și de muncă și depune toate eforturile pentru a continua să îmbunătățească legislația și politicile respective, precum și nivelurile de protecție subiacente.

Articolul 274

Standarde și acorduri internaționale în domeniul muncii

(1)   Părțile recunosc că ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și munca decentă pentru toți sunt elemente-cheie ale gestionării globalizării și își reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerțului internațional astfel încât să contribuie la ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și la o muncă decentă pentru toți. În acest context, părțile se angajează să se consulte și să coopereze între ele, după caz, cu privire la chestiunile de interes reciproc privind munca legate de comerț.

(2)   În conformitate cu obligațiile care le revin în calitate de membri ai OIM și cu Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și continuarea acesteia din 1998, părțile se angajează să respecte, să promoveze și să pună în aplicare în legislația și în practicile lor, pe întregul lor teritoriu, standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt consacrate în convențiile fundamentale ale OIM și în protocoalele la acestea, în special:

(a)

libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negocieri colective;

(b)

eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie;

(c)

abolirea efectivă a muncii copiilor și

(d)

eliminarea discriminării în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei.

(3)   Părțile își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod eficace în legislația și în practicile lor convențiile fundamentale, convențiile prioritare și alte convenții ale OIM, precum și protocoalele la convențiile respective, care au fost ratificate de statele membre și, respectiv, de Republica Armenia.

(4)   Părțile iau în considerare, de asemenea, ratificarea convențiilor prioritare și a altor convenții ale OIM care nu au fost încă ratificate și care sunt clasificate de către OIM ca fiind actualizate. În acest context, părțile fac în mod regulat schimb de informații cu privire la situația lor și cu privire la progresele înregistrate în procesul de ratificare.

(5)   Părțile recunosc că încălcarea principiilor și a drepturilor fundamentale la locul de muncă nu poate fi invocată sau utilizată în alt mod ca avantaj comparativ legitim și că standardele în materie de muncă nu trebuie folosite în scopul protecționismului comercial.

Articolul 275

Guvernanță internațională și acorduri internaționale în materie de mediu

(1)   Părțile recunosc valoarea guvernanței internaționale și a acordurilor internaționale în materie de mediu ca răspuns al comunității internaționale la problemele mondiale sau regionale legate de mediu și subliniază necesitatea asigurării unei complementarități sporite între comerț și mediu. În acest context, părțile se angajează să se consulte și să coopereze, după caz, în ceea ce privește negocierile referitoare la chestiunile de mediu legate de comerț și în ceea ce privește alte aspecte de interes reciproc privind mediul legate de comerț.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod eficace în legislația și în practicile lor acordurile multilaterale de mediu la care sunt părți.

(3)   Părțile fac în mod regulat schimb de informații cu privire la situația lor și cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește ratificarea acordurilor multilaterale de mediu sau modificările aduse acestor acorduri.

(4)   Părțile își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare și de a atinge obiectivele Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 1992 (CCONUSC), ale Protocolului de la Kyoto la aceasta din 1998 și ale Acordului de la Paris din 2015. Părțile se angajează să conlucreze în vederea consolidării regimului multilateral, bazat pe norme în temeiul CCONUSC, și să coopereze pentru dezvoltarea în continuare și punerea în aplicare a cadrului internațional privind schimbările climatice în temeiul CCONUSC și al acordurilor și deciziile legate de aceasta.

(5)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică părțile să adopte sau să mențină măsuri pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu la care sunt părți, cu condiția ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părți sau o restricție disimulată a comerțului.

Articolul 276

Comerțul și investițiile în sprijinul dezvoltării durabile

Părțile își confirmă angajamentul de a consolida contribuția comerțului la obiectivul dezvoltării durabile în dimensiunile sale economică, socială și de mediu. În acest scop, părțile:

(a)

recunosc rolul benefic pe care îl pot avea standardele fundamentale de muncă și munca decentă asupra eficienței economice, a inovării și a productivității și depun eforturi pentru a realiza o coerență sporită în materie de politică între politicile comerciale și cele din domeniul muncii;

(b)

depun eforturi pentru a facilita și a promova comerțul și investițiile în bunuri și servicii de mediu, inclusiv prin abordarea barierelor netarifare conexe;

(c)

depun eforturi pentru a facilita eliminarea barierelor din calea comerțului sau a investițiilor în ceea ce privește bunurile și serviciile cu o importanță deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi energia regenerabilă durabilă și produsele și serviciile eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv prin:

(i)

adoptarea unor cadre de politică propice punerii în aplicare a celor mai bune tehnologii disponibile;

(ii)

promovarea unor standarde care răspund nevoilor ecologice și economice și

(iii)

reducerea la minimum a barierelor de ordin tehnic din calea comerțului;

(d)

convin să promoveze comerțul cu mărfuri care contribuie la crearea unor condiții sociale mai bune și a unor practici ecologice, inclusiv cu mărfuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a caracterului durabil, cum ar fi schemele de comerț echitabil și de comerț etic și etichetele ecologice, și

(e)

convin să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv prin schimbul de informații și de bune practici. În acest sens, părțile fac trimitere la principiile și orientările relevante recunoscute la nivel internațional, cum ar fi Liniile directoare ale OCDE pentru societățile multinaționale, Pactul mondial al ONU (UN Global Compact) și Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind societățile multinaționale și politica socială din 1977.

Articolul 277

Diversitatea biologică

(1)   Părțile recunosc importanța asigurării conservării și a utilizării durabile a diversității biologice ca element esențial pentru realizarea dezvoltării durabile și își reafirmă angajamentul de a conserva și de a utiliza durabil diversitatea biologică, în conformitate cu Convenția privind diversitatea biologică din 1992 și cu protocoalele la aceasta pe care le-au ratificat, cu Planul strategic privind biodiversitatea, cu Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție din 1973 (CITES) și cu alte instrumente internaționale relevante la care sunt părți.

(2)   În acest scop, părțile:

(a)

promovează utilizarea durabilă a resurselor naturale și contribuie la conservarea biodiversității atunci când desfășoară activități comerciale;

(b)

fac schimb de informații privind acțiunile referitoare la comerțul cu produse obținute din resurse naturale, cu scopul de a pune capăt declinului biodiversității și de a reduce presiunile asupra acesteia și, după caz, cooperează pentru a spori la maximum impactul politicilor lor și pentru a asigura complementaritatea acestora;

(c)

promovează includerea în apendicele la CITES a speciilor care îndeplinesc criteriile de includere convenite în CITES;

(d)

adoptă și pun în aplicare măsuri eficace împotriva comerțului ilegal cu produse din specii sălbatice, inclusiv specii protejate de CITES, și cooperează în domeniul combaterii acestui comerț ilegal; și

(e)

cooperează la nivel regional și mondial în scopul de a promova:

(i)

conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității în ecosistemele naturale sau agricole, inclusiv a speciilor pe cale de dispariție, a habitatului acestora, a zonelor naturale special protejate și a diversității genetice;

(ii)

restabilirea ecosistemelor și eliminarea sau reducerea impactului negativ asupra mediului rezultat din utilizarea resurselor naturale biologice și nebiologice sau a ecosistemelor și

(iii)

accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor resurse.

Articolul 278

Gestionarea durabilă a pădurilor și comerțul cu produse forestiere

(1)   Părțile recunosc importanța asigurării conservării și a gestionării durabile a pădurilor și contribuția pădurilor la obiectivele economice, de mediu și sociale ale părților.

(2)   În acest scop, părțile:

(a)

promovează comerțul cu produse forestiere provenite din păduri gestionate în mod durabil, recoltate în conformitate cu legislația națională a țării de recoltare;

(b)

fac schimb de informații privind măsurile de promovare a consumului de lemn și de produse din lemn din păduri gestionate în mod durabil și, după caz, cooperează la elaborarea unor astfel de măsuri;

(c)

adoptă măsuri de promovare a conservării suprafețelor împădurite și combat exploatarea forestieră ilegală și comerțul aferent, inclusiv în ceea ce privește țările terțe, după caz;

(d)

fac schimb de informații cu privire la acțiunile menite să îmbunătățească guvernanța în domeniul forestier și, după caz, cooperează pentru a spori la maximum impactul politicilor lor și pentru a asigura complementaritatea acestora, cu scopul de a elimina din fluxurile comerciale lemnul recoltat în mod ilegal și produsele din lemn recoltat în mod ilegal;

(e)

promovează includerea în apendicele la CITES a speciilor de lemn care îndeplinesc criteriile de includere convenite în CITES și

(f)

cooperează la nivel regional și mondial în scopul de a promova conservarea suprafețelor împădurite și gestionarea durabilă a tuturor tipurilor de păduri, prin utilizarea unei certificări care promovează gestionarea responsabilă a pădurilor.

Articolul 279

Comerțul și gestionarea durabilă a resurselor marine vii

Având în vedere importanța asigurării unei gestionări responsabile a stocurilor de pește în mod durabil, precum și a promovării bunei guvernanțe în materie de comerț, părțile:

(a)

promovează bunele practici în materie de gestionare a pescuitului în vederea asigurării conservării și a gestionării stocurilor de pește în mod durabil, pe baza unei abordări ecosistemice;

(b)

iau măsuri eficace pentru a monitoriza și a controla activitățile de pescuit;

(c)

promovează sistemele coordonate de colectare a datelor și cooperarea științifică bilaterală în scopul îmbunătățirii consilierii științifice actuale pentru gestionarea pescuitului;

(d)

cooperează în domeniul combaterii pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuitul INN) și a activităților legate de pescuitul INN cu măsuri cuprinzătoare, eficace și transparente și

(e)

pun în aplicare politici și măsuri vizând excluderea produselor INN din fluxurile comerciale și de pe piețele lor, în conformitate cu Planul internațional de acțiune pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Articolul 280

Menținerea nivelurilor de protecție

(1)   Părțile recunosc că este inoportun să se încurajeze comerțul sau investițiile prin reducerea nivelurilor de protecție prevăzute în legislațiile naționale în materie de mediu sau de muncă.

(2)   O parte nu renunță la, nici nu derogă de la, legislația sa în materie de mediu sau de muncă și nici nu acordă scutiri ori derogări de la această legislație pentru a încuraja comerțul sau stabilirea, achiziționarea, extinderea sau menținerea unei investiții sau a unui investitor pe teritoriul său.

(3)   O parte nu omite, prin acțiuni susținute sau recurente ori prin inacțiune, să asigure în mod eficace respectarea legislației sale în materie de mediu și de muncă pentru a încuraja comerțul sau investițiile.

Articolul 281

Informații științifice

Atunci când elaborează și pune în aplicare măsuri de protecție a mediului sau a condițiilor de muncă, ce ar putea afecta comerțul dintre părți sau investițiile reciproce ale părților, fiecare parte ține seama de informațiile științifice și tehnice disponibile, precum și de standardele, orientările și recomandările internaționale relevante, dacă există, inclusiv de principiul precauției.

Articolul 282

Transparența

În conformitate cu legile și reglementările sale interne și cu capitolul 12, fiecare parte se asigură că orice măsură de protecție a mediului și a condițiilor de muncă, ce ar putea afecta comerțul sau investițiile, este elaborată, introdusă și pusă în aplicare în mod transparent, făcând obiectul unei notificări corespunzătoare și al unei consultări publice, și cu înștiințarea și consultarea adecvată și în timp util a actorilor nestatali.

Articolul 283

Reexaminarea impactului asupra dezvoltării durabile

Părțile se angajează să reexamineze, să monitorizeze și să evalueze impactul punerii în aplicare a prezentului acord asupra dezvoltării durabile prin intermediul atât al propriilor procese participative și instituții, cât și al celor instituite în temeiul prezentului acord, de exemplu prin intermediul evaluărilor impactului comerțului asupra dezvoltării durabile.

Articolul 284

Cooperarea în domeniul comerțului și al dezvoltării durabile

(1)   Părțile recunosc importanța cooperării în ceea ce privește aspectele legate de comerț ale politicilor de mediu și de muncă în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului acord. Acestea pot coopera, între altele, în următoarele domenii:

(a)

aspectele legate de muncă sau de mediu ale comerțului și ale dezvoltării durabile, în cadrul forurilor internaționale, printre care, în special, OMC, OIM, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și acordurile multilaterale de mediu;

(b)

metodologiile și indicatorii utilizați pentru evaluările impactului comerțului asupra dezvoltării durabile;

(c)

impactul reglementărilor, normelor și standardelor din domeniul muncii și al mediului asupra comerțului, precum și impactul normelor din domeniul comerțului și al investițiilor asupra muncii și a mediului, inclusiv asupra elaborării reglementărilor și a politicilor din domeniul muncii și al mediului;

(d)

efectele pozitive și negative ale prezentului acord asupra dezvoltării durabile și mijloacele de îmbunătățire, de prevenire sau de atenuare a acestor efecte, ținând seama și de evaluările impactului asupra dezvoltării durabile efectuate de oricare dintre părți sau de ambele părți;

(e)

promovarea ratificării și a punerii în aplicare eficace a convențiilor fundamentale, a convențiilor prioritare și a altor convenții actualizate ale OIM și a protocoalelor la convențiile respective, precum și a acordurilor multilaterale de mediu care sunt relevante în context comercial;

(f)

promovarea sistemelor private și publice de certificare, trasabilitate și etichetare, inclusiv a etichetării ecologice;

(g)

promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor, de exemplu, prin măsuri de sensibilizare față de orientările și principiile recunoscute pe plan internațional, precum și prin măsuri de respectare, de punere în aplicare și de monitorizare a acestor orientări și principii;

(h)

aspectele legate de comerț ale Agendei OIM privind munca decentă, inclusiv cele referitoare la conexiunile reciproce dintre comerț și ocuparea integrală și productivă a forței de muncă, ajustarea pieței forței de muncă, standardele fundamentale de muncă, sistemele eficace de exercitare a unei căi de atac (inclusiv inspectoratele de muncă) pentru protejarea drepturilor lucrătorilor, statisticile din domeniul muncii, dezvoltarea resurselor umane și învățarea pe tot parcursul vieții, protecția socială și incluziunea socială, dialogul social și egalitatea de gen;

(i)

aspectele legate de comerț ale acordurilor multilaterale de mediu, inclusiv cooperarea vamală;

(j)

aspectele legate de comerț ale actualului și viitorului regim internațional privind schimbările climatice, inclusiv mijloacele de promovare a tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon și a eficienței energetice;

(k)

măsurile legate de comerț care vizează promovarea conservării și a utilizării durabile a biodiversității, inclusiv combaterea comerțului ilegal cu produse din specii sălbatice;

(l)

măsurile legate de comerț care vizează promovarea conservării și a gestionării durabile a pădurilor, reducându-se astfel despăduririle, inclusiv în ceea ce privește exploatarea forestieră ilegală, și

(m)

măsurile legate de comerț care vizează promovarea practicilor de pescuit durabil și a comerțului cu produse pescărești gestionate în mod durabil.

(2)   Părțile fac schimb de informații și de experiență cu privire la acțiunile pe care le întreprind pentru a promova coerența și complementaritatea obiectivelor comerciale, sociale și de mediu. În plus, părțile își consolidează cooperarea și dialogul cu privire la chestiunile de dezvoltare durabilă care apar în contextul relațiilor lor comerciale.

(3)   Cooperarea și dialogul menționate implică părțile interesate relevante, în special partenerii sociali, precum și alte organizații ale societății civile, îndeosebi prin Platforma societății civile instituită în temeiul articolului 366.

(4)   Comitetul de parteneriat poate adopta norme pentru desfășurarea acestei cooperări și a acestui dialog.

Articolul 285

Soluționarea litigiilor

Capitolul 13 secțiunea C subsecțiunea II din prezentul titlu nu se aplică litigiilor reglementate de prezentul capitol. Pentru orice astfel de litigiu, după ce comisia de arbitraj și-a prezentat raportul final în temeiul articolelor 325 și 326, părțile, ținând seama de raportul respectiv, discută măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare. Comitetul de parteneriat monitorizează punerea în aplicare a tuturor măsurilor de acest tip și continuă să analizeze această chestiune, inclusiv prin intermediul mecanismului menționat la articolul 284 alineatul (3).

CAPITOLUL 10

Concurența

Secțiunea A

Articolul 286

Principii

Părțile recunosc importanța unei concurențe libere și nedenaturate în relațiile lor comerciale și în relațiile lor de investiții. Părțile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurențiale și intervențiile statului sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării comerțului.

Secțiunea B

Antitrust și fuziuni

Articolul 287

Cadrul legislativ

(1)   Fiecare parte adoptă sau își menține propria legislație care se aplică tuturor sectoarelor economiei (27) și depune eforturi pentru remedierea în mod eficace a tuturor practicilor următoare:

(a)

acordurile orizontale și verticale dintre întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi și practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței;

(b)

abuzurile de poziție dominantă ale uneia sau mai multor întreprinderi; și

(c)

concentrările dintre întreprinderi, care împiedică în mod semnificativ concurența efectivă, în special în urma creării sau a consolidării unei poziții dominante.

În sensul prezentului capitol, această legislație va fi denumită în continuare „legislația în materie de concurență” (28).

(2)   Toate întreprinderile, private sau publice, fac obiectul legislației în materie de concurență menționate la alineatul (1). Aplicarea legislației în materie de concurență nu împiedică îndeplinirea, în drept sau în fapt, a sarcinilor speciale de interes public care pot fi atribuite întreprinderilor în cauză. Derogările de la legislația în materie de concurență ale unei părți se limitează la sarcini de interes public, sunt proporționale cu obiectivul urmărit de politică publică și sunt transparente.

Articolul 288

Punerea în aplicare

(1)   Fiecare parte menține autorități independente din punctul de vedere al funcționării care sunt responsabile cu punerea integrală în aplicare și asigurarea eficace a respectării legislației în materie de concurență menționate la articolul 287 și care sunt dotate în mod corespunzător cu competențele și resursele necesare în acest scop.

(2)   Părțile aplică propria legislație în materie de concurență într-un mod transparent și nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor de echitate procedurală și a drepturilor de apărare ale întreprinderilor în cauză, indiferent de naționalitatea acestora sau de statutul lor de proprietate.

Articolul 289

Cooperarea

(1)   Pentru a îndeplini obiectivele prezentului acord și pentru a consolida asigurarea eficace a respectării legislației în materie de concurență, părțile recunosc că este în interesul lor comun să coopereze mai strâns în ceea ce privește dezvoltarea politicii în domeniul concurenței și investigarea cazurilor de practici antitrust și de concentrări economice.

(2)   În acest scop, autoritățile de concurență ale părților se străduiesc să își coordoneze, în măsura posibilului și dacă este cazul, activitățile de asigurare a respectării legislației în cazuri similare sau conexe.

(3)   Pentru a facilita cooperarea menționată la alineatul (1), autoritățile de concurență ale părților pot face schimb de informații.

Secțiunea C

Subvenții

Articolul 290

Principii

Părțile convin că subvențiile pot fi acordate de o parte atunci când sunt necesare pentru realizarea unui obiectiv de politică publică. Cu toate acestea, părțile recunosc faptul că anumite subvenții sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării comerțului. În principiu, o parte nu acordă subvenții întreprinderilor care furnizează bunuri sau servicii, dacă subvențiile respective afectează sau sunt susceptibile să afecteze concurența sau comerțul.

Articolul 291

Definiție și domeniu de aplicare

(1)   În sensul prezentului capitol, subvenția este o măsură care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”), care figurează în anexa 1A la Acordul OMC, indiferent dacă subvenția respectivă este acordată unei întreprinderi care furnizează bunuri sau servicii.

Primul paragraf nu aduce atingere rezultatului discuțiilor viitoare din cadrul OMC cu privire la definiția subvențiilor pentru servicii. În funcție de evoluția acestor discuții la nivelul OMC, părțile pot adopta o decizie în cadrul Comitetului de parteneriat în vederea actualizării prezentului acord în această privință.

(2)   O subvenție face obiectul prezentului capitol numai dacă se stabilește că subvenția respectivă este specifică în conformitate cu articolul 2 din Acordul SMC. Orice subvenție care intră sub incidența articolului 295 din prezentul acord este considerată ca fiind specifică.

(3)   Subvențiile acordate tuturor întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor publice și private, fac obiectul prezentului capitol. Aplicarea normelor din prezenta secțiune nu împiedică îndeplinirea, în drept sau în fapt, a serviciilor speciale de interes public care au fost atribuite întreprinderilor în cauză. Derogările de la aplicarea normelor din prezenta secțiune se limitează la sarcini de interes public, sunt proporționale cu obiectivele de politică publică care sunt atribuite acestor sarcini și sunt transparente.

(4)   Articolul 294 din prezentul acord nu se aplică subvențiilor legate de comerțul cu mărfuri reglementat de Acordul privind agricultura care figurează în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul privind agricultura”).

(5)   Articolele 294 și 295 nu se aplică sectorului audiovizual.

Articolul 292

Relația cu OMC

Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor fiecărei părți care decurg din articolul XV din GATS, articolul XVI din GATT 1994, din Acordul SMC și din Acordul privind agricultura.

Articolul 293

Transparența

(1)   Fiecare parte îi notifică celeilalte părți, o dată la doi ani, temeiul juridic, forma, cuantumul sau bugetul și, dacă este posibil, beneficiarul subvențiilor acordate în perioada la care se referă notificarea.

(2)   Se consideră că această notificare a fost efectuată dacă informațiile relevante sunt puse la dispoziție de către o parte, sau în numele acesteia, pe un site web accesibil publicului, până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor. Prima notificare este pusă la dispoziție în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(3)   În ceea ce privește subvențiile notificate în temeiul Acordului SMC, se consideră că această notificare a fost efectuată în momentul în care o parte își respectă obligațiile de notificare prevăzute la articolul 25 din Acordul SMC, cu condiția ca notificarea să conțină toate informațiile necesare prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol.

Articolul 294

Consultări

(1)   În cazul în care o parte consideră că o subvenție acordată de cealaltă parte, care nu intră sub incidența articolului 295, i-ar putea afecta interesele, partea respectivă îi poate comunica preocupările sale părții care acordă subvenția și poate solicita consultări cu privire la această chestiune. Partea solicitată acordă atenție deplină și examinează cu înțelegere o astfel de cerere.

(2)   Fără a aduce atingere cerințelor de transparență prevăzute la articolul 293 și în vederea soluționării chestiunii, scopul consultărilor este, în special, stabilirea obiectivului de politică sau a scopului pentru care au fost acordate subvențiile și a cuantumului subvenției în cauză, precum și obținerea datelor care să permită evaluarea efectelor negative ale subvenției asupra comerțului și a investițiilor.

(3)   Pentru facilitarea consultărilor, partea solicitată furnizează informații privind subvenția în cauză în termen de 60 de zile de la data primirii cererii.

(4)   În cazul în care, după primirea informațiilor privind subvenția în cauză, partea solicitantă consideră că subvenția respectivă îi afectează sau i-ar putea afecta în mod disproporționat interesele comerciale sau în materie de investiții, partea solicitată va depune toate eforturile pentru a elimina sau a reduce la minimum efectele negative asupra intereselor comerciale sau în materie de investiții ale părții solicitante cauzate de subvenția în cauză.

Articolul 295

Subvenții supuse condițiilor

Fiecare parte impune condiții în cazul următoarelor subvenții, în măsura în care acestea afectează sau sunt susceptibile să afecteze comerțul sau investițiile celeilalte părți:

(a)

un dispozitiv juridic prin care o administrație publică, în mod direct sau indirect, își asumă răspunderea de a acoperi datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi este permis, cu condiția ca acoperirea datoriilor și a pasivelor să fie limitată în privința cuantumului datoriilor și pasivelor respective sau în privința duratei unei astfel de răspunderi; și

(b)

subvențiile în favoarea întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate, acordate sub diverse forme (inclusiv împrumuturi și garanții, granturi în numerar, injecții de capital, aport de active sub prețul pieței și scutiri fiscale) și cu o durată mai mare de un an, sunt permise cu condiția ca un plan credibil de restructurare să fi fost elaborat pe baza unor ipoteze realiste cu scopul de a asigura restabilirea viabilității pe termen lung a respectivelor întreprinderi insolvabile sau aflate în dificultate într-un interval de timp rezonabil și cu contribuția întreprinderilor în cauză la costurile de restructurare (29)  (30).

Articolul 296

Utilizarea subvențiilor

Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvențiile acordate de către o parte numai pentru obiectivul de politică publică pentru care le-au fost acordate subvențiile respective.

Secțiunea D

Dispoziții generale

Articolul 297

Soluționarea litigiilor

Niciuna dintre părți nu recurge la mecanismul de soluționare a litigiilor prevăzut la capitolul 13 din prezentul acord pentru o chestiune care ține de secțiunea B din prezentul capitol sau de articolul 294 alineatul (4).

Articolul 298

Confidențialitate

(1)   Atunci când fac schimb de informații în conformitate cu prezentul capitol, părțile iau în considerare limitările impuse de legislația lor privind secretul profesional și de afaceri și asigură protecția secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale.

(2)   Orice informație comunicată în temeiul prezentului capitol este tratată ca fiind confidențială de către partea care primește informația, cu excepția cazului în care cealaltă parte, în conformitate cu legislația sa internă, a autorizat divulgarea informațiilor sau a pus informațiile respective la dispoziția publicului larg.

Articolul 299

Clauza de reexaminare

Părțile asigură reexaminarea constantă a chestiunilor la care se referă prezentul capitol. Fiecare parte poate înainta aceste chestiuni Comitetului de parteneriat. După intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile reexaminează o dată la cinci ani progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentului capitol, cu excepția cazului în care cele două părți convin altfel.

CAPITOLUL 11

Întreprinderile deținute de stat

Articolul 300

Autoritatea delegată

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, fiecare parte se asigură că orice întreprindere, inclusiv o întreprindere deținută de stat, o întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau un monopol desemnat, căreia i-a fost delegată o autoritate de reglementare, administrativă sau o altă autoritate guvernamentală de către o parte, la orice nivel de guvernare, acționează, în exercitarea autorității respective, în conformitate cu obligațiile care îi revin părții în temeiul prezentului acord.

Articolul 301

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)

„întreprindere deținută de stat” înseamnă o întreprindere, inclusiv orice filială a acesteia, în care una dintre părți, în mod direct sau indirect:

(i)

deține mai mult de 50 % din capitalul subscris al întreprinderii sau controlează peste 50 % din voturile aferente acțiunilor emise de aceasta;

(ii)

poate desemna mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație al întreprinderii sau ai unui organism echivalent; sau

(iii)

își poate exercita controlul asupra întreprinderii;

(b)

„întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale” înseamnă orice întreprindere, inclusiv orice filială, publică sau privată, căreia o parte i-a conferit, în drept sau în fapt, drepturi sau privilegii speciale. Se consideră că o parte conferă drepturi sau privilegii speciale atunci când aceasta desemnează sau limitează la două sau mai multe numărul de întreprinderi autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu, în funcție de alte criterii decât criteriile obiective, proporționale și nediscriminatorii, afectând astfel în mod substanțial capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza același bun sau serviciu în aceeași zonă geografică în condiții în mod semnificativ echivalente;

(c)

„monopol desemnat” înseamnă o entitate care desfășoară o activitate comercială, inclusiv un grup de entități sau o agenție guvernamentală, precum și orice filială a acestora, care, pe o piață relevantă de pe teritoriul unei părți, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu; în cazul unei entități căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, acest drept exclusiv nu este în sine suficient ca entitatea să fie considerată drept monopol desemnat;

(d)

„activități comerciale” înseamnă activități al căror rezultat final este producerea unui bun sau prestarea unui serviciu, care vor fi vândute pe piața relevantă în cantități și la prețuri stabilite de întreprindere și care sunt realizate cu o orientare către profit, dar nu includ activitățile desfășurate de o întreprindere care:

(i)

își desfășoară activitatea fără scop lucrativ;

(ii)

își desfășoară activitatea pe principiul recuperării costurilor sau

(iii)

prestează servicii publice;

(e)

„considerații de ordin comercial” înseamnă prețul, calitatea, disponibilitatea, perspectivele de comercializare, transportul și alți termeni și alte condiții de achiziționare sau de vânzare ori alți factori care ar fi luați în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piață în ramura de activitate sau sectorul relevant; și

(f)

„a desemna” înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol astfel încât să acopere un produs sau serviciu suplimentar.

Articolul 302

Domeniul de aplicare

(1)   Părțile confirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul articolului XVII alineatele (1)-(3) din GATT 1994, al Înțelegerii privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, precum și al articolului VIII alineatele (1), (2) și (5) din GATS.

(2)   Prezentul capitol se aplică oricărei întreprinderi menționate la articolul 300 care desfășoară o activitate comercială. În cazul în care o întreprindere combină activitățile comerciale cu cele necomerciale (31), numai activitățile comerciale ale întreprinderii respective sunt reglementate de prezentul capitol.

(3)   Prezentul capitol se aplică tuturor întreprinderilor menționate la articolul 300, la nivel central și la nivelurile subcentrale ale administrației publice.

(4)   Prezentul capitol nu se aplică în cazul achizițiilor publice de către o parte sau de entitățile sale contractante, în sensul achizițiilor publice care fac obiectul articolelor 278 și 279.

(5)   Prezentul capitol nu se aplică niciunui serviciu prestat în cadrul exercitării autorității guvernamentale în sensul GATS.

(6)   Articolul 304:

(a)

nu se aplică în cazul sectoarelor prevăzute la articolele 143 și 148;

(b)

nu se aplică niciunei măsuri luate de o întreprindere deținută de stat, de o întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau de un monopol desemnat, dacă o rezervă a uneia dintre părți legată de obligația de tratament național sau de obligația clauzei națiunii celei mai favorizate în temeiul articolului 144, astfel cum se prevede în lista părții respective din anexa VIII-A în cazul Uniunii Europene sau din anexa VIII-E în cazul Republicii Armenia, s-ar aplica dacă aceeași măsură ar fi fost adoptată sau menținută de către partea respectivă și

(c)

se aplică activităților comerciale ale unei întreprinderi deținute de stat, ale unei întreprinderi căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau ale unui monopol desemnat, dacă aceeași activitate ar afecta comerțul cu servicii cu privire la care o parte și-a asumat un angajament în temeiul articolelor 149 și 150, sub rezerva respectării anumitor condiții sau calificări din lista părții respective care figurează în anexa VIII-B în cazul Uniunii Europene și în anexa VIII-F în cazul Republicii Armenia.

Articolul 303

Dispoziții generale

(1)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care le revin părților în temeiul prezentului capitol, nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică părțile să înființeze sau să mențină întreprinderi deținute de stat, să desemneze sau să mențină monopoluri ori să confere întreprinderilor drepturi sau privilegii speciale.

(2)   Niciuna dintre părți nu impune întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol să acționeze într-un mod incompatibil cu prezentul acord și nici nu le încurajează în acest sens.

Articolul 304

Nediscriminarea și considerații de ordin comercial

(1)   Fiecare parte se asigură că, atunci când desfășoară activități comerciale, întreprinderile sale deținute de stat, monopolurile sale desemnate și întreprinderile sale cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale:

(a)

acționează în conformitate cu considerente de ordin comercial în achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori servicii, cu excepția cazurilor în care își îndeplinesc oricare dintre obligațiile aferente mandatului lor de serviciu public care nu sunt incompatibile cu litera (b);

(b)

atunci când achiziționează bunuri sau servicii:

(i)

acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere a celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi ale părții și

(ii)

acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de întreprinderi ale celeilalte părți stabilite pe teritoriul său un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderile de pe piața relevantă de pe teritoriul său care sunt întreprinderi stabilite ale părții respective și

(c)

atunci când vând bunuri sau servicii:

(i)

acordă întreprinderilor celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor părții și

(ii)

acordă întreprinderilor celeilalte părți stabilite pe teritoriul său un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor de pe piața relevantă de pe teritoriul său care sunt întreprinderi stabilite ale părții respective.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate:

(a)

să achiziționeze sau să furnizeze bunuri ori servicii în termeni diferiți sau în condiții diferite, inclusiv privind prețul, cu condiția ca acești termeni diferiți sau aceste condiții diferite să fie în conformitate cu considerentele de ordin comercial, și

(b)

să refuze să achiziționeze sau să furnizeze bunuri ori servicii, cu condiția ca acest refuz să fie în conformitate cu considerentele de ordin comercial.

Articolul 305

Principii de reglementare

(1)   Fiecare parte se străduiește să asigure faptul că întreprinderile prevăzute la articolul 300 respectă standardele recunoscute la nivel internațional în materie de guvernanță corporativă.

(2)   Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare pe care o parte îl înființează sau îl menține nu este răspunzător în fața niciuneia dintre întreprinderile pe care le reglementează, astfel încât respectivul organism de reglementare să își exercite în mod eficace și imparțial funcția de reglementare în circumstanțe similare în privința tuturor întreprinderilor pe care le reglementează, inclusiv a întreprinderilor deținute de stat, a întreprinderilor cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale și a monopolurilor desemnate.

Imparțialitatea cu care organismul de reglementare își exercită funcțiile de reglementare trebuie să fie evaluată în funcție de metoda sau practica generală a organismului de reglementare respectiv.

În cazul sectoarelor în privința cărora părțile au convenit, în alte capitole, asupra unor obligații specifice referitoare la organismul de reglementare, prevalează dispoziția relevantă din celelalte capitole.

(3)   Fiecare parte garantează asigurarea respectării uniforme și nediscriminatorii a legilor și a reglementărilor, inclusiv a propriilor legi și reglementări privind întreprinderile menționate la articolul 300.

Articolul 306

Transparența

(1)   În cazul în care o parte are motive să creadă că interesele sale care fac obiectul prezentului capitol sunt afectate de activitățile comerciale ale unei întreprinderi a celeilalte părți menționate la articolul 300 și în limitele domeniului de aplicare al prezentului capitol, partea respectivă poate solicita în scris ca cealaltă parte să furnizeze informații despre operațiunile acelei întreprinderi legate de activitățile reglementate de prezentul capitol.

Cererile de astfel de informații menționează întreprinderea, produsele sau serviciile și piețele în cauză și includ date care să arate că practicile întreprinderii împiedică schimburile comerciale dintre părți sau investițiile reciproce ale părților.

(2)   Informațiile furnizate în temeiul alineatului (1) includ:

(a)

proprietatea întreprinderii și structura votului din cadrul acesteia, precizând procentul de acțiuni și procentul de drepturi de vot pe care le deține, cumulat, o parte sau o întreprindere menționată la articolul 300;

(b)

o descriere a eventualelor acțiuni speciale, drepturi de vot speciale sau alte drepturi speciale pe care le deține o parte sau o întreprindere menționată la articolul 300, în cazul în care aceste drepturi diferă de drepturile aferente acțiunilor ordinare generale ale entității respective;

(c)

structura organizațională a întreprinderii, componența consiliului său de administrație sau a organismului echivalent care exercită controlul direct sau indirect în acest tip de întreprindere și participații reciproce și alte legături cu diferite întreprinderi sau grupuri de întreprinderi, astfel cum sunt menționate la articolul 300;

(d)

o descriere a departamentelor administrațiilor publice sau a organismelor publice care reglementează sau monitorizează întreprinderea, o descriere a liniilor de raportare (32) și a drepturilor și practicilor administrațiilor publice sau ale oricăror organisme publice în numirea, revocarea sau remunerarea administratorilor;

(e)

veniturile anuale sau totalul activelor ori ambele și

(f)

scutirile, măsurile neconforme, imunitățile și orice alte măsuri, inclusiv cele prin care se acordă un tratament mai favorabil, aplicabile pe teritoriul părții solicitate oricărei întreprinderi menționate la articolul 300.

(3)   Literele (a)-(e) de la alineatul (2) nu se aplică IMM-urilor, astfel cum sunt definite în legile și reglementările părții.

(4)   Alineatele (1) și (2) nu obligă o parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare nu ar fi conformă cu legile și reglementările părții respective, ar împiedica asigurarea respectării legislației sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.

CAPITOLUL 12

Transparența

Articolul 307

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)

„măsurile de aplicare generală” includ acte cu putere de lege și norme administrative, decizii, proceduri și hotărâri administrative cu aplicare generală care pot avea un impact asupra oricărei chestiuni care intră sub incidența prezentului acord; și

(b)

„persoană interesată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care poate fi afectată de o măsură de aplicare generală.

Articolul 308

Obiectiv și domeniu de aplicare

Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare îl poate avea asupra schimburilor comerciale și a investițiilor reciproce ale părților, acestea asigură un mediu de reglementare previzibil și proceduri eficiente pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri.

Articolul 309

Publicare

(1)   Fiecare parte se asigură că măsurile de aplicare generală adoptate după intrarea în vigoare a prezentului acord:

(a)

sunt publicate cu promptitudine și sunt ușor accesibile, printr-un mijloc desemnat în mod oficial, inclusiv prin mijloace electronice, astfel încât oricine să poată lua cunoștință de acestea;

(b)

indică în mod clar, în măsura posibilului, obiectivul vizat și justificarea măsurilor respective și

(c)

prevăd o perioadă de timp suficientă între publicarea și intrarea lor în vigoare, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(2)   Fiecare parte:

(a)

se străduiește să publice într-o etapă timpurie adecvată orice propunere de adoptare sau de modificare a oricărei măsuri de aplicare generală, inclusiv o explicație a obiectivului propunerii și a justificării acesteia;

(b)

oferă persoanelor interesate posibilități rezonabile de a prezenta observații privind orice propunere de adoptare sau de modificare a oricărei măsuri de aplicare generală, acordând, în special, suficient timp în acest sens și

(c)

se străduiește să ia în considerare observațiile primite din partea persoanelor interesate cu privire la orice astfel de propunere.

Articolul 310

Cereri de informații și puncte de contact

(1)   La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru a asigura punerea în aplicare eficace a prezentului acord și pentru a facilita comunicarea dintre părți cu privire la orice altă chestiune care face obiectul prezentului acord.

(2)   La solicitarea uneia dintre părți, punctul de contact al celeilalte părți indică organismul sau funcționarul responsabil cu chestiunea respectivă și acordă asistență, dacă este necesar, pentru a facilita comunicarea cu partea solicitantă.

(3)   Fiecare parte instituie sau menține mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informații din partea oricărei persoane cu privire la măsurile de aplicare generală care sunt propuse sau sunt în vigoare, inclusiv cu privire la aplicarea acestora. Cererile de informații pot fi adresate prin intermediul punctelor de contact instituite în temeiul alineatului (1) sau prin orice alte mecanisme, după caz, cu excepția cazului în care în prezentul acord se instituie un mecanism specific.

(4)   Fiecare parte prevede proceduri la care să poată recurge persoanele aflate în căutarea unei soluții la probleme apărute în urma aplicării, în temeiul prezentului acord, a măsurilor de aplicare generală prevăzute de prezentul acord. Procedurile respective nu aduc atingere procedurilor de exercitare a unei căi de atac pe care părțile le stabilesc sau le mențin în temeiul prezentului acord. De asemenea, aceste proceduri nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor pe care le au părțile în temeiul capitolului 13.

(5)   Părțile recunosc că răspunsul oferit în temeiul prezentului articol poate să nu fie definitiv sau obligatoriu din punct de vedere juridic, ci poate avea numai titlu informativ, cu excepția cazului în care legile și reglementările fiecărei părți prevăd altfel.

(6)   La cererea unei părți, cealaltă parte furnizează informațiile fără întârzieri nejustificate și răspunde întrebărilor legate de orice măsură de aplicare generală sau de orice propunere de adoptare ori de modificare a oricărei măsuri de aplicare generală despre care partea solicitantă consideră că ar putea aduce atingere funcționării prezentului acord, indiferent dacă partea solicitantă a fost în prealabil notificată cu privire la măsura respectivă.

Articolul 311

Administrarea măsurilor de aplicare generală

Fiecare parte administrează în mod uniform, obiectiv, imparțial și rezonabil toate măsurile de aplicare generală. În acest scop, la aplicarea acestor măsuri în cazul anumitor persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părți în cazuri specifice, fiecare parte:

(a)

se străduiește să transmită, atunci când se inițiază o procedură, un preaviz rezonabil, în conformitate cu procedurile interne, persoanelor interesate care sunt direct afectate de procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declarație a autorității juridice în temeiul căreia este inițiată procedura, precum și o descriere generală a tuturor chestiunilor asupra cărora există un dezacord;

(b)

acordă persoanelor interesate o posibilitate rezonabilă de a prezenta faptele și argumentele în sprijinul pozițiilor lor înaintea oricărei acțiuni administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurilor și interesul public o permit, și

(c)

se asigură că procedurile sale se bazează pe legislația sa internă și sunt în conformitate cu aceasta.

Articolul 312

Reexaminare și căi de atac

(1)   Fiecare parte stabilește sau menține, în conformitate cu legislația sa internă, instanțe sau proceduri judiciare, de arbitraj sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă și, dacă este cazul, corectarea măsurilor administrative referitoare la chestiuni vizate de prezentul acord. Aceste instanțe sau proceduri sunt imparțiale și independente de organismul responsabil sau autoritatea responsabilă cu asigurarea respectării dispozițiilor administrative, iar cei răspunzători pentru acestea nu au niciun interes substanțial în ceea ce privește soluționarea chestiunii respective.

(2)   Fiecare parte se asigură că, în cadrul acestor instanțe sau proceduri, părților la procedură li se acordă dreptul la:

(a)

o posibilitate rezonabilă de a-și susține sau apăra pozițiile respective și

(b)

o decizie bazată pe probe și pe depunerea de concluzii sau, dacă legislația sa internă prevede acest lucru, pe dosarul întocmit de autoritatea administrativă.

(3)   Sub rezerva unei căi de atac sau a unei reexaminări ulterioare în conformitate cu legislația sa internă, fiecare parte se asigură că o astfel de decizie este pusă în aplicare de organismul sau de autoritatea respectivă și reglementează practica acestora cu privire la măsura administrativă în cauză.

Articolul 313

Bune practici în materie de reglementare și buna conduită administrativă

(1)   Părțile cooperează în materie de promovare a calității și a performanței procesului de reglementare, inclusiv prin schimbul de informații și bune practici cu privire la procesele lor de reglementare și la evaluarea impactului reglementărilor.

(2)   Părțile sprijină principiile bunei conduite administrative și convin să coopereze în materie de promovare a acestor principii, inclusiv prin schimbul de informații și bune practici.

Articolul 314

Confidențialitate

Dispozițiile prezentului capitol nu obligă niciuna dintre părți să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legii, ar fi contrară în alt mod interesului public sau ar aduce prejudicii intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private.

Articolul 315

Dispoziții specifice

Dispozițiile prezentului capitol se aplică fără a aduce atingere vreunei norme specifice stabilite în alte capitole din prezentul acord.

CAPITOLUL 13

Soluționarea litigiilor

Secțiunea A

Obiectiv și domeniu de aplicare

Articolul 316

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace și eficient pentru evitarea sau soluționarea oricărui litigiu între părți referitor la interpretarea și aplicarea prezentului acord, pentru a se ajunge, în măsura posibilului, la o soluție stabilită de comun acord.

Articolul 317

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică în cazul oricărui litigiu referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor prezentului titlu, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

Secțiunea B

Consultări și mediere

Articolul 318

Consultări

(1)   Părțile se străduiesc să soluționeze toate litigiile prin inițierea de consultări cu bună-credință, în scopul de a ajunge la o soluție stabilită de comun acord.

(2)   O parte solicită consultări prin prezentarea unei cereri scrise celeilalte părți și a unei copii a acesteia Comitetului de parteneriat, în care identifică măsura pusă în discuție și dispozițiile prezentului titlu pe care le consideră aplicabile.

(3)   Consultările se organizează în termen de 30 de zile de la data primirii cererii și au loc, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, pe teritoriul părții căreia i-a fost adresată cererea. Consultările se consideră încheiate în termen de 30 de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care ambele părți convin continuarea acestora. Consultările, în special orice informații divulgate și pozițiile adoptate de părți în cursul consultărilor, sunt confidențiale și nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părțile în orice proceduri ulterioare.

(4)   Consultările în chestiuni urgente, inclusiv în cele privind bunuri perisabile, bunuri sau servicii de sezon sau chestiuni legate de energie, se organizează în termen de 15 zile de la primirea cererii de către partea solicitată și se consideră încheiate după cele 15 zile, cu excepția cazului în care cele două părți convin continuarea consultărilor.

(5)   Partea care solicită consultări poate să recurgă la arbitraj în conformitate cu articolul 319 în cazul în care:

(a)

partea căreia i-a fost adresată cererea nu răspunde la cererea de consultări în termen de 10 zile de la primirea acesteia;

(b)

consultările nu sunt organizate în termenele prevăzute la alineatul (3) sau (4) al prezentului articol;

(c)

părțile convin să nu organizeze consultări sau

(d)

consultările s-au încheiat și nu s-a ajuns la nicio soluție stabilită de comun acord.

(6)   În cursul consultărilor, fiecare parte furnizează suficiente informații factuale pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză ar putea afecta funcționarea și aplicarea dispozițiilor prezentului titlu. Fiecare parte se străduiește să asigure participarea unor membri ai personalului autorităților sale publice competente care au cunoștințe de specialitate în privința chestiunii care face obiectul consultărilor.

Articolul 319

Mediere

(1)   Fiecare parte poate solicita, în orice moment, celeilalte părți să participe la o procedură de mediere privind orice măsură care afectează schimburile comerciale dintre părți sau investițiile reciproce ale părților.

(2)   Procedura de mediere se inițiază, se desfășoară și se încheie în conformitate cu mecanismul de mediere.

(3)   În cadrul primei sale reuniuni, Comitetul de parteneriat adoptă printr-o decizie mecanismul de mediere și poate decide modificarea acestuia.

Secțiunea C

Proceduri de soluționare a litigiilor

Subsecțiunea I

Procedura de arbitraj

Articolul 320

Inițierea procedurii de arbitraj

(1)   Dacă părțile nu au putut soluționa litigiul prin consultări, astfel cum prevede articolul 318, partea care a solicitat consultări poate cere instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se efectuează printr-o cerere scrisă adresată celeilalte părți și Comitetului de parteneriat. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura pusă în discuție și explică, într-un mod din care să reiasă clar temeiul juridic al plângerii, în ce fel măsura respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor prezentului titlu.

Articolul 321

Instituirea comisiei de arbitraj

(1)   O comisie de arbitraj se compune din trei arbitri.

(2)   În termen de 14 zile de la transmiterea către partea pârâtă a cererii scrise de instituire a unei comisii de arbitraj, părțile se consultă pentru a ajunge la un acord privind compoziția comisiei respective.

(3)   În cazul în care părțile nu pot ajunge la un acord cu privire la compoziția comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) al prezentului articol, fiecare parte numește, în termen de cinci zile de la expirarea termenului stabilit la alineatul menționat, un arbitru din sublista părții respective care figurează în lista stabilită în temeiul articolului 339. Dacă oricare dintre părți nu numește un arbitru, la cererea celeilalte părți, arbitrul este ales prin tragere la sorți de către președintele Comitetului de parteneriat sau de către delegatul acestuia din sublista părții respective care figurează în lista stabilită în temeiul articolului 339.

(4)   Cu excepția cazului în care părțile ajung la un acord asupra președintelui comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) al prezentului articol, președintele Comitetului de parteneriat sau delegatul acestuia, la cererea oricărei părți, alege prin tragere la sorți președintele comisiei de arbitraj din sublista președinților care figurează în lista stabilită în temeiul articolului 339.

(5)   Președintele Comitetului de parteneriat sau delegatul acestuia alege arbitrii în termen de cinci zile de la cererea menționată la alineatul (3) sau (4).

(6)   Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care toți cei trei arbitri selectați și-au notificat acceptarea acestei numiri în conformitate cu regulamentul de procedură.

(7)   Dacă la momentul depunerii unei cereri menționate la alineatul (3) sau (4) al prezentului articol, una dintre listele prevăzute la articolul 339 nu a fost stabilită sau nu conține suficiente nume, arbitrii sunt aleși prin tragere la sorți dintre persoanele propuse în mod oficial de una dintre părți sau de ambele părți.

Articolul 322

Mandat

(1)   Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, în termen de cinci zile de la data selectării arbitrilor, comisia de arbitraj are drept mandat:

„Să examineze, în lumina dispozițiilor relevante de la titlul V al prezentului acord invocate de către părțile implicate în litigiu, chestiunea menționată în cererea de instituire a comisiei de arbitraj, să hotărască asupra compatibilității măsurii în cauză cu respectivele dispoziții relevante și să prezinte un raport în conformitate cu articolele 324, 325, 326 și 338 din prezentul acord.”.

(2)   Părțile informează comisia de arbitraj în legătură cu mandatul convenit, în termen de trei zile de la acordul lor în această privință.

Articolul 323

Hotărâre preliminară a comisiei de arbitraj privind urgența

Dacă o parte solicită acest lucru, comisia de arbitraj decide, în termen de 10 zile de la instituirea sa, dacă, în opinia sa, cazul este urgent. Această cerere adresată comisiei de arbitraj este notificată, în același timp, și celeilalte părți.

Articolul 324

Rapoartele comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj transmite părților un raport intermediar în care expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante și prezintă principalele motive pe care se întemeiază constatările și recomandările formulate.

(2)   Fiecare parte poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 14 zile de la primirea acestuia. Această cerere este notificată, în același timp, și celeilalte părți.

(3)   După analizarea tuturor observațiilor formulate în scris de către părți cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj își poate modifica raportul și poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată.

(4)   Raportul final al comisiei de arbitraj expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante ale prezentului titlu și prezintă principalele motive pe care se întemeiază constatările și concluziile formulate. Raportul final cuprinde o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa intermediară de reexaminare și conține răspunsuri clare la întrebările și observațiile formulate de părți.

Articolul 325

Raportul intermediar al comisiei de arbitraj

(1)   În termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale, comisia de arbitraj transmite părților un raport intermediar. Atunci când comisia de arbitraj consideră că termenul menționat nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părților și Comitetului de parteneriat, precizând motivele întârzierii și data la care comisia de arbitraj intenționează să transmită raportul intermediar. Raportul intermediar nu se transmite în niciun caz după mai mult de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazurile urgente menționate la articolul 323, inclusiv în cazurile în care sunt implicate bunuri perisabile, bunuri sau servicii de sezon ori chestiuni legate de energie, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul intermediar în termen de 45 de zile și, în orice caz, în termen de cel mult 60 de zile de la data instituirii sale.

(3)   Fiecare parte poate depune la comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar în temeiul articolului 324 alineatul (2), în termen de 14 zile de la primirea acestui raport. Această cerere este notificată, în același timp, și celeilalte părți. O parte poate prezenta observații cu privire la cererea depusă de cealaltă parte în termen de șapte zile de la transmiterea cererii scrise către comisia de arbitraj.

Articolul 326

Raportul final al comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj transmite părților și Comitetului de parteneriat raportul final în termen de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Atunci când comisia de arbitraj consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părților și Comitetului de parteneriat, precizând motivele întârzierii și data la care comisia de arbitraj intenționează să transmită raportul final. Raportul final nu se transmite în niciun caz după mai mult de 150 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazurile urgente menționate la articolul 323, inclusiv în cazurile în care sunt implicate bunuri perisabile, bunuri sau servicii de sezon ori chestiuni legate de energie, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul final în termen de 60 de zile de la data instituirii sale. Raportul final nu se transmite în niciun caz după mai mult de 75 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

Subsecțiunea II

Conformare

Articolul 327

Conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj

Partea pârâtă ia măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine și bună-credință raportului final al comisiei de arbitraj, astfel încât să se conformeze dispozițiilor prezentului titlu.

Articolul 328

Perioada de timp rezonabilă necesară pentru conformare

(1)   Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părțile se străduiesc să convină asupra perioadei de timp necesare pentru conformarea cu raportul final. În acest caz, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea raportului final, partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de parteneriat perioada de timp de care va avea nevoie pentru conformare (denumită în continuare „perioada de timp rezonabilă”).

(2)   În cazul unui dezacord între părți cu privire la durata perioadei de timp rezonabile, partea reclamantă poate transmite, în termen de 20 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (1) al prezentului articol, o cerere scrisă prin care să solicite comisiei de arbitraj inițiale să stabilească durata perioadei de timp rezonabile. Această cerere este transmisă în același timp și celeilalte părți și Comitetului de parteneriat. Comisia de arbitraj comunică părților și Comitetului de parteneriat, în termen de 20 de zile de la data primirii cererii, durata pe care a stabilit-o pentru perioada de timp rezonabilă.

(3)   Partea pârâtă notifică în scris părții reclamante progresele înregistrate în ceea ce privește conformarea cu raportul final. Această notificare se efectuează în scris și se transmite cu cel puțin o lună înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile.

(4)   Perioada de timp rezonabilă poate fi prelungită de comun acord de către părți.

Articolul 329

Reexaminarea măsurilor luate pentru conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj

(1)   Partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de parteneriat orice măsură pe care a adoptat-o pentru a se conforma cu raportul final. Această notificare se transmite înainte de încheierea perioadei de timp rezonabile.

(2)   În cazul unui dezacord între părți în ceea ce privește existența oricăreia dintre măsurile notificate în temeiul alineatului (1) sau conformitatea unei astfel de măsuri cu dispozițiile prezentului titlu, partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj inițiale să se pronunțe în această privință. Această cerere este notificată, în același timp, și părții pârâte. Într-o astfel de cerere este identificată măsura specifică în cauză și se explică, într-un mod din care să reiasă clar temeiul juridic al plângerii, în ce fel măsura respectivă nu este conformă cu dispozițiile menționate. Comisia de arbitraj transmite părților și Comitetului de parteneriat raportul său în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.

Articolul 330

Măsuri reparatorii temporare în caz de neconformare

(1)   Dacă partea pârâtă nu notifică, înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile, nicio măsură luată pentru conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj sau dacă comisia de arbitraj hotărăște că nu s-a luat nicio astfel de măsură sau că măsura notificată prevăzută la articolul 329 alineatul (1) nu este conformă cu obligațiile care îi revin părții respective în temeiul dispozițiilor prezentului titlu, partea pârâtă prezintă o ofertă de compensare temporară, dacă partea reclamantă solicită acest lucru și după consultări cu aceasta.

(2)   Dacă partea reclamantă decide să nu solicite o ofertă de compensare temporară în temeiul alineatului (1) sau dacă formulează o astfel de solicitare și nu se ajunge la un acord privind compensarea în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei de timp rezonabile sau de la data la care comisia de arbitraj și-a transmis raportul prevăzut la articolul 329 alineatul (2), partea reclamantă are dreptul, după notificarea celeilalte părți și a Comitetului de parteneriat, să își suspende obligațiile care decurg din dispozițiile prezentului titlu. Notificarea precizează nivelul suspendării obligațiilor, care nu depășește un nivel echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de încălcare. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea în termen de 10 zile de la data primirii notificării de către partea pârâtă, cu excepția cazului în care partea pârâtă a solicitat arbitrajul prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol.

(3)   Dacă partea pârâtă consideră că suspendarea obligațiilor preconizată depășește nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de încălcare, aceasta poate solicita în scris comisiei de arbitraj inițiale să se pronunțe în această privință. Cererea este notificată părții reclamante și Comitetului de parteneriat înainte de încheierea perioadei de 10 zile menționate la alineatul (2). În termen de 30 de zile de la data prezentării cererii, comisia de arbitraj inițială transmite părților și Comitetului de parteneriat raportul pe care l-a întocmit cu privire la nivelul suspendării obligațiilor. Obligațiile nu se suspendă până când comisia de arbitraj inițială nu își transmite raportul. Suspendarea trebuie să fie conformă cu raportul comisiei de arbitraj cu privire la nivelul suspendării.

(4)   Suspendarea obligațiilor și compensarea menționate în prezentul articol sunt temporare și nu se aplică după ce:

(a)

părțile au ajuns la o soluție stabilită de comun acord prevăzută la articolul 334;

(b)

părțile au convenit că, prin măsura notificată prevăzută la articolul 329 alineatul (1), partea pârâtă se conformează dispozițiilor prezentului titlu sau

(c)

toate măsurile despre care comisia de arbitraj a constatat, în temeiul articolului 329 alineatul (2), că nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului titlu au fost retrase sau modificate astfel încât să devină conforme cu aceste dispoziții.

Articolul 331

Reexaminarea măsurilor luate în vederea conformării după adoptarea măsurilor reparatorii temporare pentru neconformare

(1)   Partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de parteneriat măsura luată pentru a se conforma raportului comisiei de arbitraj în urma suspendării concesiilor sau în urma aplicării compensării temporare, după caz. Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2), partea reclamantă încetează suspendarea concesiilor în termen de 30 de zile de la primirea notificării. În cazurile în care a fost aplicată o compensare și cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (2), partea pârâtă poate înceta aplicarea compensării respective în termen de 30 de zile de la data la care a notificat că s-a conformat raportului comisiei de arbitraj.

(2)   Dacă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, părțile nu ajung la un acord cu privire la faptul că în urma luării măsurii notificate, partea pârâtă se conformează dispozițiilor vizate, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj inițiale să se pronunțe în această privință. Această cerere este transmisă în același timp și celeilalte părți și Comitetului de parteneriat. Raportul comisiei de arbitraj este transmis părților și Comitetului de parteneriat în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că măsura luată în vederea conformării respectă dispozițiile prezentului titlu, suspendarea obligațiilor sau compensarea, după caz, încetează. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că măsura notificată de partea pârâtă în temeiul alineatului (1) nu este în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu, nivelul suspendării obligațiilor sau al compensării este adaptat, după caz, în funcție de raportul comisiei de arbitraj.

Subsecțiunea III

Dispoziții comune

Articolul 332

Înlocuirea arbitrilor

În cazul în care comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot participa sau se retrag dintr-o procedură de arbitraj prevăzută în prezentul capitol sau trebuie înlocuiți deoarece nu respectă cerințele codului de conduită, se aplică procedura prevăzută la articolul 321. Termenul-limită pentru transmiterea raportului poate fi prelungit cu perioada necesară pentru numirea unui nou arbitru, această perioadă nedepășind însă maximum 20 de zile.

Articolul 333

Suspendarea și încheierea procedurilor de arbitraj și de conformare

La cererea ambelor părți, comisia de arbitraj își suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă stabilită de comun acord de către părți și care nu depășește 12 luni consecutive. Comisia de arbitraj își reia activitatea înainte de sfârșitul acestei perioade, la cererea scrisă a ambelor părți, sau la sfârșitul acestei perioade, la cererea scrisă a oricăreia dintre părți. Partea reclamantă informează în acest sens președintele Comitetului de parteneriat și cealaltă parte. Dacă nicio parte nu solicită reluarea activității comisiei de arbitraj la expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura se încheie. În cazul unei suspendări a activității comisiei de arbitraj, perioadele de timp relevante prevăzute în prezentul capitol sunt prelungite cu o perioadă de timp echivalentă cu perioada în care a fost suspendată activitatea comisiei de arbitraj.

Articolul 334

Soluție stabilită de comun acord

(1)   Părțile pot ajunge, în orice moment, la o soluție stabilită de comun acord în cazul unui litigiu prevăzut în prezentul capitol.

(2)   În cazul în care se ajunge la o soluție stabilită de comun acord în cursul procedurilor de arbitraj sau al unei proceduri de mediere, părțile notifică împreună această soluție Comitetului de parteneriat și președintelui comisiei de arbitraj sau mediatorului, după caz. În urma acestei notificări, se încheie procedurile comisiei de arbitraj sau procedurile de mediere.

(3)   Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluția stabilită de comun acord, în termenul convenit. Cel târziu la data expirării termenului convenit, partea care pune în aplicare soluția stabilită de comun acord informează în scris cealaltă parte cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o în această privință.

Articolul 335

Regulamentul de procedură și codul de conduită

(1)   Procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute în prezentul capitol sunt reglementate de prezentul capitol, de regulamentul de procedură și de codul de conduită.

(2)   În cadrul primei sale reuniuni, Comitetul de parteneriat adoptă printr-o decizie regulamentul de procedură și codul de conduită și poate decide modificarea acestora.

(3)   Orice audiere efectuată de comisia de arbitraj este deschisă publicului, cu excepția cazului în care regulamentul de procedură prevede altfel.

Articolul 336

Informații și consiliere tehnică

(1)   La cererea unei părți, notificată simultan comisiei de arbitraj și celeilalte părți, sau din proprie inițiativă, comisia de arbitraj poate solicita orice informații pe care le consideră adecvate pentru exercitarea funcțiilor sale, inclusiv de la părțile implicate în litigiu. Părțile răspund cu promptitudine și în mod complet la orice solicitare de informații venită din partea comisiei de arbitraj.

(2)   La cererea unei părți, notificată simultan comisiei de arbitraj și celeilalte părți, sau din proprie inițiativă, comisia de arbitraj poate încerca să obțină orice informații pe care le consideră adecvate pentru exercitarea funcțiilor sale. Comisia de arbitraj are dreptul de a solicita opinii din partea experților, dacă, în opinia sa, acest lucru este oportun. Comisia de arbitraj consultă părțile înainte de a-i alege pe acești experți.

(3)   Persoanele fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părți pot transmite comisiei de arbitraj informații în calitate de amicus curiae, în conformitate cu regulamentul de procedură.

(4)   Orice informații obținute în temeiul prezentului articol sunt comunicate fiecărei părți și fac obiectul observațiilor acestora.

Articolul 337

Norme de interpretare

Comisia de arbitraj interpretează dispozițiile prezentului titlu în conformitate cu normele obișnuite de interpretare a dreptului internațional public, inclusiv în conformitate cu normele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969. De asemenea, comisia de arbitraj ia în considerare interpretările relevante din rapoartele grupurilor speciale și ale organului de apel ale OMC, adoptate de Organul de soluționare a litigiilor al OMC. Rapoartele comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile și obligațiile părților prevăzute de prezentul acord.

Articolul 338

Deciziile și rapoartele comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj depune eforturile necesare pentru a lua toate deciziile prin consens. Cu toate acestea, dacă nu se poate lua o decizie prin consens, se decide asupra chestiunii în cauză prin vot majoritar. În niciun caz opiniile divergente ale arbitrilor nu sunt făcute publice.

(2)   Raportul comisiei de arbitraj expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante și prezintă principalele motive pe care se întemeiază constatările și concluziile formulate.

(3)   Deciziile și rapoartele comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiționat de către părți și nu creează niciun drept și nicio obligație pentru persoanele fizice sau juridice.

(4)   Comitetul de parteneriat pune la dispoziția publicului raportul comisiei de arbitraj, sub rezerva protecției informațiilor confidențiale, astfel cum se prevede în regulamentul de procedură.

Secțiunea D

Dispoziții generale

Articolul 339

Lista arbitrilor

(1)   Pe baza propunerilor părților, Comitetul de parteneriat stabilește, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puțin 15 persoane care doresc și sunt în măsură să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: câte o sublistă pentru fiecare parte și o sublistă cu persoane care nu sunt resortisanți ai niciunei părți și care urmează să îndeplinească funcția de președinte al comisiei de arbitraj. Fiecare sublistă cuprinde cel puțin cinci persoane. Comitetul de parteneriat se asigură că lista este menținută permanent la acest nivel.

(2)   Arbitrii au o experiență confirmată în drept, comerț internațional și alte domenii legate de dispozițiile prezentului titlu. Aceștia sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei organizații și a niciunei administrații publice, nu sunt afiliați guvernului niciuneia dintre părți și respectă codul de conduită. Președintele are, de asemenea, experiență în procedurile de soluționare a litigiilor.

(3)   Comitetul de parteneriat poate întocmi liste suplimentare cu câte 15 persoane având cunoștințe și experiență în sectoarele specifice care intră sub incidența dispozițiilor prezentului titlu. Cu condiția obținerii consimțământului părților, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a forma comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 321.

Articolul 340

Alegerea forului

(1)   În cazul în care apare un litigiu privind o anumită măsură care constituie o presupusă încălcare a unei obligații în temeiul prezentului acord și a unei obligații în mod substanțial echivalente în temeiul unui alt acord internațional la care ambele părți au aderat, inclusiv Acordul OMC, partea care solicită măsuri reparatorii alege forul care soluționează litigiului.

(2)   Odată ce o parte a ales forul și a inițiat procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului capitol sau al unui alt acord internațional, partea nu inițiază proceduri de soluționare a litigiilor în temeiul celuilalt acord cu privire la măsura specifică menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care forul ales inițial nu se pronunță din motive procedurale sau jurisdicționale.

(3)   În sensul prezentului articol:

(a)

se consideră că procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului capitol sunt inițiate prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii prevăzute la articolul 320;

(b)

se consideră că procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul Acordului OMC sunt inițiate prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii prevăzute la articolul 6 din Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor în cadrul OMC; și

(c)

se consideră că procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord sunt inițiate în conformitate cu dispozițiile relevante din respectivul acord.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (2), nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică o parte să aplice suspendarea obligațiilor autorizată de Organul de soluționare a litigiilor al OMC. Acordul OMC nu este invocat pentru a împiedica o parte să suspende obligații în temeiul prezentului capitol.

Articolul 341

Termene

(1)   În absența unei dispoziții contrare, toate termenele prevăzute în prezentul capitol, inclusiv termenele în care o comisie de arbitraj își transmite rapoartele, se calculează în zile calendaristice, prima zi fiind ziua următoare acțiunii sau faptului la care se referă.

(2)   Orice termene menționate în prezentul capitol pot fi modificate de comun acord de către părțile la litigiu. Comisia de arbitraj poate propune, în orice moment, părților să modifice orice termen menționat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza propunerii respective.

Articolul 342

Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene

(1)   Procedura prevăzută la alineatul (2) se aplică litigiilor care ridică o problemă de interpretare a dispozițiilor privind armonizarea de la articolele 169, 180, 189 și 192.

(2)   În cazul în care un litigiu menționat la alineatul (1) ridică o problemă de interpretare a unei dispoziții a dreptului Uniunii Europene, comisia de arbitraj solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu privire la problema respectivă, cu condiția ca acest lucru să fie necesar pentru decizia comisiei de arbitraj. În astfel de cazuri, termenele care se aplică hotărârilor comisiei de arbitraj se suspendă până când se pronunță Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru comisia de arbitraj.

TITLUL VII

ASISTENȚĂ FINANCIARĂ ȘI DISPOZIȚII ANTIFRAUDĂ ȘI ÎN MATERIE DE CONTROL

CAPITOLUL 1

Asistență financiară

Articolul 343

Republica Armenia beneficiază de asistență financiară prin intermediul mecanismelor și al instrumentelor de finanțare relevante ale Uniunii Europene. Republica Armenia poate beneficia, de asemenea, de împrumuturi din partea Băncii Europene de Investiții, a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a altor instituții financiare internaționale. Asistența financiară contribuie la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord și este furnizată în conformitate cu prezentul capitol.

Articolul 344

(1)   Principiile esențiale ale asistenței financiare sunt conforme cu regulamentele relevante privind instrumentele financiare ale Uniunii Europene.

(2)   Domeniile prioritare ale asistenței financiare din partea Uniunii Europene, convenite de părți, sunt precizate în programele de acțiune anuale, care se bazează, după caz, pe cadre multianuale ce reflectă prioritățile de politică stabilite de comun acord. Sumele aferente asistenței stabilite în aceste programe țin seama de necesitățile și capacitățile sectoriale ale Republicii Armenia, precum și de progresele reformelor aplicate de această țară, în special în domeniile care fac obiectul prezentului acord.

(3)   Pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor disponibile, părțile se străduiesc să asigure punerea în aplicare a asistenței din partea Uniunii Europene în strânsă cooperare și coordonare cu alte țări donatoare, organizații donatoare și instituții financiare internaționale și în conformitate cu principiile internaționale ale eficacității ajutoarelor.

(4)   La cererea Republicii Armenia și sub rezerva condițiilor aplicabile, Uniunea Europeană poate furniza asistență macrofinanciară Republicii Armenia.

Articolul 345

Fundamentele juridice, administrative și tehnice ale asistenței financiare se stabilesc în cadrul acordurilor relevante încheiate între părți.

Articolul 346

Consiliul de parteneriat este informat în legătură cu evoluția și punerea în aplicare a asistenței financiare și în legătură cu impactul acesteia asupra îndeplinirii obiectivelor prezentului acord. În acest scop, organismele relevante ale părților își furnizează reciproc și permanent informații adecvate în materie de monitorizare și evaluare.

Articolul 347

Părțile pun în aplicare asistența în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și cooperează în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene și ale Republicii Armenia, astfel cum se prevede în capitolul 2 din prezentul titlu.

CAPITOLUL 2

Dispoziții antifraudă și în materie de control

Articolul 348

Definiții

În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile prevăzute în Protocolul I la prezentul acord.

Articolul 349

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică oricărui viitor acord sau instrument de finanțare care urmează să fie încheiat între părți și oricărui alt instrument de finanțare al Uniunii Europene la care autoritățile Republicii Armenia sau alte entități ori persoane aflate sub jurisdicția Republicii Armenia pot fi asociate, fără a aduce atingere oricăror alte dispoziții suplimentare referitoare la audituri, la controale la fața locului, la inspecții, la verificări și la măsuri antifraudă, inclusiv la cele efectuate de Curtea de Conturi Europeană și de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Articolul 350

Măsuri pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale

Părțile iau măsuri eficace pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale legate de execuția fondurilor UE, inclusiv prin intermediul asistenței administrative reciproce și al asistenței juridice reciproce în domeniile care fac obiectul prezentului acord.

Articolul 351

Schimbul de informații și intensificarea cooperării la nivel operațional

(1)   Pentru buna aplicare a prezentului capitol, autoritățile competente din Uniunea Europeană și din Republica Armenia fac schimb de informații cu regularitate și, la cererea uneia dintre părți, desfășoară consultări.

(2)   Oficiul European de Luptă Antifraudă poate conveni cu omologii săi din Republica Armenia asupra intensificării cooperării în domeniul combaterii fraudei, inclusiv prin acorduri operaționale cu autoritățile din Republica Armenia.

(3)   În ceea ce privește transferul și prelucrarea datelor cu caracter personal, se aplică articolul 13.

Articolul 352

Cooperarea pentru protecția monedelor euro și dram împotriva falsificării

Autoritățile competente din Uniunea Europeană și din Republica Armenia cooperează pentru a asigura o protecție eficace a monedelor euro și dram împotriva falsificării. Această cooperare include asistența necesară pentru a preveni și a combate falsificarea monedelor euro și dram, inclusiv schimbul de informații.

Articolul 353

Prevenirea fraudei, a corupției și a neregulilor

(1)   În cazul în care li se încredințează execuția unor fonduri ale UE, autoritățile din Republica Armenia verifică cu regularitate dacă operațiunile finanțate din fonduri UE au fost executate corespunzător. Acestea iau toate măsurile adecvate pentru a preveni și a remedia neregulile și fraudele.

(2)   Autoritățile din Republica Armenia iau toate măsurile adecvate pentru a preveni și a remedia orice practici de corupție activă sau pasivă și pentru a exclude conflictul de interese în orice etapă a procedurilor legate de execuția fondurilor UE.

(3)   Autoritățile din Republica Armenia informează Comisia Europeană cu privire la orice măsură de prevenire luată.

(4)   În acest scop, autoritățile competente din Republica Armenia furnizează Comisiei Europene toate informațiile legate de execuția fondurilor UE și îi comunică acesteia fără întârziere orice modificare semnificativă a procedurilor sau a sistemelor lor.

Articolul 354

Cercetarea și urmărirea penală

Autoritățile din Republica Armenia asigură cercetarea și urmărirea penală a cazurilor presupuse și reale de fraudă, de corupție sau orice alte nereguli, inclusiv conflicte de interese, depistate în urma controalelor naționale sau ale UE. După caz, Oficiul European de Luptă Antifraudă poate acorda asistență autorităților competente din Republica Armenia în îndeplinirea acestei sarcini.

Articolul 355

Comunicarea cu privire la fraudă, corupție și nereguli

(1)   Autoritățile din Republica Armenia transmit Comisiei Europene fără întârziere orice informație de care iau cunoștință cu privire la cazuri presupuse sau reale de fraudă, de corupție sau orice alte nereguli, inclusiv conflicte de interese, legate de execuția fondurilor UE. În cazul în care există suspiciuni de fraudă sau corupție, Oficiul European de Luptă Antifraudă este, de asemenea, informat.

(2)   Autoritățile din Republica Armenia raportează, de asemenea, cu privire la toate măsurile luate în legătură cu faptele comunicate în temeiul prezentului articol. Dacă nu există cazuri presupuse sau reale de fraudă, corupție sau orice alte nereguli de raportat, autoritățile din Republica Armenia informează Comisia Europeană despre acest lucru în cadrul reuniunii anuale a subcomitetului relevant.

Articolul 356

Audituri

(1)   Comisia Europeană și Curtea de Conturi Europeană au dreptul să examineze legalitatea și regularitatea cheltuielilor legate de execuția fondurilor UE și să verifice dacă a fost asigurată buna gestiune financiară.

(2)   Auditurile se realizează atât pe baza angajamentelor asumate, cât și pe baza plăților efectuate. Acestea se bazează pe documente și, dacă este necesar, sunt efectuate la fața locului, la sediul oricărei entități care gestionează fonduri UE sau participă la execuția acestora, inclusiv toți beneficiarii, contractanții și subcontractanții care au primit, direct sau indirect, fonduri din partea UE. Auditurile pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor pentru exercițiul financiar în cauză și pentru o perioadă de cinci ani de la data plății soldului.

(3)   Inspectorii Comisiei Europene sau alte persoane împuternicite de Comisia Europeană ori de Curtea de Conturi Europeană pot efectua controale și audituri pe bază de documente sau la fața locului, la sediul oricărei entități care gestionează fonduri UE sau participă la execuția acestora, precum și la sediul subcontractorilor acestor entități din Republica Armenia.

(4)   Comisia Europeană sau alte persoane împuternicite de aceasta sau de Curtea de Conturi Europeană beneficiază de un acces corespunzător la spații, lucrări și documente, precum și la toate informațiile, inclusiv la cele în format electronic, necesare pentru efectuarea acestor audituri. Acest drept de acces este comunicat tuturor instituțiilor publice din Republica Armenia și este precizat în mod explicit în contractele încheiate pentru punerea în aplicare a instrumentelor menționate în prezentul acord.

(5)   În îndeplinirea sarcinilor lor, Curtea de Conturi Europeană și organismele de audit din Republica Armenia cooperează în spiritul încrederii reciproce, menținându-și în același timp independența.

Articolul 357

Controale la fața locului

(1)   În cadrul prezentului acord, Oficiul European de Luptă Antifraudă este autorizat să efectueze controale și inspecții la fața locului în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.

(2)   Controalele și inspecțiile la fața locului sunt pregătite și efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă în strânsă cooperare cu autoritățile competente din Republica Armenia.

(3)   Autorităților din Republica Armenia li se notifică în timp util obiectul, scopul și temeiul juridic al controalelor și inspecțiilor, astfel încât acestea să poată furniza ajutorul necesar. În acest scop, funcționarii autorităților competente din Republica Armenia sunt autorizați să participe la controalele și inspecțiile la fața locului.

(4)   Dacă autoritățile în cauză din Republica Armenia își exprimă interesul în acest sens, controalele și inspecțiile la fața locului pot fi efectuate împreună de către Oficiul European de Luptă Antifraudă și autoritățile respective.

(5)   În cazul în care un operator economic se împotrivește unui control sau unei inspecții la fața locului, autoritățile din Republica Armenia asigură Oficiului European de Luptă Antifraudă asistența necesară, în conformitate cu legislația Republicii Armenia, astfel încât acesta să își poată îndeplini sarcina de a efectua un control sau o inspecție la fața locului.

Articolul 358

Măsuri și sancțiuni administrative

Comisia Europeană poate impune operatorilor economici măsuri și sancțiuni administrative în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii. Autoritățile din Republica Armenia pot impune, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, măsuri și sancțiuni suplimentare care să vină în completarea celor menționate în prima teză.

Articolul 359

Recuperare

(1)   În cazul în care autorităților din Republica Armenia li se încredințează execuția unor fonduri ale UE, Comisia Europeană are dreptul de a recupera fondurile UE plătite în mod necuvenit, în special prin corecții financiare. Autoritățile din Republica Armenia iau toate măsurile adecvate pentru a recupera fondurile UE plătite în mod necuvenit. Comisia Europeană ține seama de măsurile luate de autoritățile din Republica Armenia pentru a preveni pierderea fondurilor UE în cauză.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1), înainte de a adopta orice decizie privind recuperarea, Comisia Europeană se consultă cu Republica Armenia cu privire la acest subiect. Litigiile referitoare la recuperare sunt discutate în Consiliul de parteneriat.

(3)   Dispozițiile din prezentul titlu care impun o obligație pecuniară unor alte persoane decât statele au caracter executoriu în Republica Armenia, în conformitate cu următoarele principii:

(a)

executarea este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în Republica Armenia. Titlul executoriu este emis, fără alte formalități în afara verificării autenticității deciziei care constituie titlu executoriu, de către o autoritate națională desemnată în acest scop de guvernul Republicii Armenia. Guvernul Republicii Armenia informează Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la identitatea autorității naționale respective;

(b)

după îndeplinirea, la cererea Comisiei Europene, a formalităților menționate la litera (a), Comisia Europeană poate continua executarea în conformitate cu legislația Republicii Armenia, prin sesizarea directă a autorității competente;

(c)

legalitatea deciziei care constituie titlu executoriu face obiectul controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene. Executarea poate fi suspendată numai printr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Comisia Europeană informează autoritățile din Republica Armenia cu privire la orice decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene de a suspenda executarea. Soluționarea plângerilor privind caracterul neregulamentar al executării este de competența instanțelor Republicii Armenia.

(4)   Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în temeiul unei clauze compromisorii înscrise într-un contract care intră sub incidența prezentului capitol sunt executorii în aceleași condiții.

Articolul 360

Confidențialitate

Informațiile comunicate sau obținute sub orice formă în temeiul prezentului capitol intră sub incidența secretului profesional și beneficiază de aceeași protecție ca cea acordată informațiilor similare de legislația Republicii Armenia și de dispozițiile corespunzătoare aplicabile instituțiilor Uniunii Europene. Astfel de informații nu pot fi comunicate altor persoane în afara persoanelor din instituțiile Uniunii Europene, din statele membre sau din Republica Armenia ale căror funcții le impun cunoașterea acestora și nici nu pot fi utilizate în alte scopuri decât asigurarea unei protecții eficace a intereselor financiare ale părților.

Articolul 361

Apropierea legislației

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale naționale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa XII în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE, GENERALE ȘI FINALE

CAPITOLUL 1

Cadrul instituțional

Articolul 362

Consiliul de parteneriat

(1)   Se instituie un Consiliu de parteneriat. Acesta supraveghează și reexaminează cu regularitate punerea în aplicare a prezentului acord.

(2)   Consiliul de parteneriat este alcătuit din reprezentanți ai părților, la nivel ministerial, și se reunește la intervale regulate, cel puțin o dată pe an, precum și atunci când circumstanțele impun acest lucru. Consiliul de parteneriat se poate reuni în orice formațiune, de comun acord.

(3)   Consiliul de parteneriat examinează orice chestiuni importante apărute în cadrul prezentului acord și orice alte chestiuni bilaterale sau internaționale de interes reciproc, în vederea realizării obiectivelor prezentului acord.

(4)   Consiliul de parteneriat își stabilește propriul regulament de procedură.

(5)   Președinția Consiliului de parteneriat este asigurată alternativ de un reprezentant al Uniunii Europene și de un reprezentant al Republicii Armenia.

(6)   În vederea realizării obiectivelor prezentului acord, Consiliul de parteneriat are competența de a lua decizii în cadrul domeniului de aplicare al prezentului acord, în cazurile prevăzute de acesta. Deciziile sunt obligatorii pentru părți, care iau măsurile adecvate pentru a le pune în aplicare. De asemenea, Consiliul de parteneriat poate formula recomandări. Acesta adoptă deciziile și recomandările prin acordul părților, respectând în mod corespunzător finalizarea procedurilor interne ale părților.

(7)   Consiliul de parteneriat este un forum pentru schimbul de informații privind legislația, atât în pregătire, cât și în vigoare, a Uniunii Europene și a Republicii Armenia, precum și privind măsurile de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației și măsurile de garantare a conformității cu aceasta.

(8)   Consiliul de parteneriat are competența de a actualiza sau de a modifica anexele, fără a se aduce atingere vreunei dispoziții specifice prevăzute la titlul VI.

Articolul 363

Comitetul de parteneriat

(1)   Se instituie un Comitet de parteneriat. Acesta asistă Consiliul de parteneriat în îndeplinirea sarcinilor și a funcțiilor sale.

(2)   Comitetul de parteneriat este compus din reprezentanți ai părților, în principiu la nivel de înalți funcționari.

(3)   Președinția Comitetului de parteneriat este asigurată, alternativ, de un reprezentant al Uniunii Europene și de un reprezentant al Republicii Armenia.

(4)   Consiliul de parteneriat stabilește, în regulamentul său de procedură, sarcinile și modul de funcționare ale Comitetului de parteneriat, ale cărui responsabilități includ pregătirea reuniunilor Consiliului de parteneriat. Comitetul de parteneriat se întrunește cel puțin o dată pe an.

(5)   Consiliul de parteneriat poate delega Comitetului de parteneriat oricare dintre competențele sale, inclusiv competența de a lua decizii cu caracter obligatoriu.

(6)   Comitetul de parteneriat are competența de a adopta decizii în domeniile în care Consiliul de parteneriat i-a delegat această competență și în cazurile prevăzute în prezentul acord. Deciziile respective sunt obligatorii pentru părți, care iau măsurile adecvate pentru a le pune în aplicare. Comitetul de parteneriat adoptă deciziile prin acordul părților, cu respectarea corespunzătoare a finalizării procedurilor interne ale acestora.

(7)   Comitetul de parteneriat se reunește într-o formațiune specifică pentru a aborda toate chestiunile legate de titlul VI. Comitetul de parteneriat se reunește în formațiunea respectivă cel puțin o dată pe an.

Articolul 364

Subcomitete și alte organisme

(1)   Comitetul de parteneriat este asistat de subcomitete și alte organisme instituite în temeiul prezentului acord.

(2)   Consiliul de parteneriat poate hotărî să instituie subcomitete și alte organisme în domenii specifice, atunci când acest lucru este necesar pentru punerea în aplicare a prezentului acord și stabilește componența, sarcinile și modul de funcționare ale acestora.

(3)   Subcomitetele raportează cu regularitate Comitetului de parteneriat cu privire la activitățile pe care le desfășoară.

(4)   Existența oricăruia dintre subcomitete nu împiedică niciuna dintre părți să înainteze orice chestiune direct Comitetului de parteneriat, inclusiv în formațiunea „Comerț” a acestuia.

Articolul 365

Comisia parlamentară de parteneriat

(1)   Se instituie o Comisie parlamentară de parteneriat. Aceasta este alcătuită, pe de o parte, din membri ai Parlamentului European și, pe de altă parte, din membri ai Adunării Naționale a Republicii Armenia și reprezintă un forum în care aceștia se întâlnesc și fac schimb de opinii. Aceasta se reunește la intervale pe care și le stabilește singură.

(2)   Comisia parlamentară de parteneriat își stabilește regulamentul de procedură.

(3)   Comisia parlamentară de parteneriat este prezidată, alternativ, de un reprezentant al Parlamentului European și, respectiv, de un reprezentant al Adunării Naționale a Armeniei, în conformitate cu dispozițiile care urmează să fie stabilite în regulamentul său de procedură.

(4)   Comisia parlamentară de parteneriat poate solicita Consiliului de parteneriat informații relevante privind punerea în aplicare a prezentului acord; Consiliul de parteneriat furnizează Comisiei parlamentare de parteneriat informațiile solicitate.

(5)   Comisia parlamentară de parteneriat este informată cu privire la deciziile și recomandările Consiliului de parteneriat.

(6)   Comisia parlamentară de parteneriat poate face recomandări Consiliului de parteneriat.

(7)   Comisia parlamentară de parteneriat poate crea subcomisii parlamentare de parteneriat.

Articolul 366

Platforma societății civile

(1)   Părțile promovează organizarea de reuniuni periodice ale reprezentanților societății civile, pentru a-i informa cu privire la punerea în aplicare a prezentului acord și pentru a colecta contribuții din partea acestora.

(2)   Se instituie o platformă a societății civile. Aceasta este un forum în cadrul căruia participanții se întâlnesc și fac schimb de opinii și este compusă din reprezentanți ai societății civile din Uniunea Europeană, inclusiv membri ai Comitetului Economic și Social European, și din reprezentanți ai organizațiilor, rețelelor și platformelor societății civile din Republica Armenia, inclusiv reprezentanți ai platformei naționale a Parteneriatului estic. Aceasta se reunește la intervale pe care și le stabilește singură.

(3)   Platforma societății civile își stabilește regulamentul de procedură. Acest regulament de procedură include, între altele, principiile transparenței, incluziunii și rotației.

(4)   Platforma societății civile este prezidată, alternativ, de un reprezentant al societății civile din Uniunea Europeană și, respectiv, de un reprezentant al societății civile din Republica Armenia, în conformitate cu dispozițiile care urmează să fie stabilite în regulamentul său de procedură.

(5)   Platforma societății civile este informată cu privire la deciziile și recomandările Consiliului de parteneriat.

(6)   Platforma societății civile poate face recomandări Consiliului de parteneriat, Comitetului de parteneriat și Comisiei parlamentare de parteneriat.

(7)   Comitetul de parteneriat și Comisia parlamentară de parteneriat mențin contacte periodice cu reprezentanții Platformei societății civile, pentru a afla opiniile lor cu privire la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord.

CAPITOLUL 2

Dispoziții generale și finale

Articolul 367

Accesul la instanțe și la organismele administrative

În domeniul de aplicare al prezentului acord, fiecare parte se angajează să asigure că persoanele fizice și juridice ale celeilalte părți au acces fără nicio discriminare, în raport cu propriii resortisanți, la instanțele și organismele sale administrative competente, pentru a-și apăra drepturile individuale și de proprietate.

Articolul 368

Excepții privind securitatea

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca:

(a)

impunând oricărei părți obligația de a furniza orice informație a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în materie de securitate;

(b)

împiedicând oricare dintre părți să ia măsuri pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale în materie de securitate:

(i)

în legătură cu producția de arme, muniții sau materiale de război sau comerțul cu acestea;

(ii)

în legătură cu activitățile economice desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;

(iii)

în legătură cu materialele fisionabile și fuzionabile sau materialele din care sunt obținute acestea sau

(iv)

întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale

(c)

împiedicând oricare dintre părți să ia măsuri în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Cartei Organizației Națiunilor Unite, în scopul menținerii păcii și a securității internaționale.

Articolul 369

Nediscriminarea

(1)   În domeniile reglementate prin prezentul acord și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute în acesta:

(a)

regimul aplicat de Republica Armenia față de Uniunea Europeană și statele sale membre nu dă naștere niciunei discriminări între statele membre, nici între persoanele fizice sau juridice ale acestora și

(b)

regimul aplicat de Uniunea Europeană sau de statele sale membre față de Republica Armenia nu dă naștere niciunei discriminări între persoanele fizice sau juridice din Republica Armenia.

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului părților de a aplica dispozițiile relevante din legislația lor fiscală contribuabililor care nu se află în situații identice în ceea ce privește locul lor de reședință.

Articolul 370

Apropierea progresivă

Republica Armenia realizează apropierea progresivă a legislației sale de legislația UE, astfel cum se menționează în anexe, pe baza angajamentelor identificate în prezentul acord și în conformitate cu dispozițiile din anexele respective. Prezentul articol nu aduce atingere vreunei dispoziții specifice prevăzute la titlul VI.

Articolul 371

Apropierea dinamică

În conformitate cu obiectivul apropierii progresive a legislației Republicii Armenia de legislația UE, Consiliul de parteneriat revizuiește și actualizează periodic anexele la prezentul acord, inclusiv pentru a reflecta evoluția legislației UE și a standardelor aplicabile stabilite în instrumentele internaționale considerate relevante de către părți, ținând seama de finalizarea procedurilor interne ale părților. Prezentul articol nu aduce atingere vreunei dispoziții specifice prevăzute la titlul VI.

Articolul 372

Monitorizarea și evaluarea apropierii

(1)   Monitorizarea înseamnă evaluarea continuă a progreselor înregistrate în punerea în aplicare și asigurarea respectării măsurilor care fac obiectul prezentului acord. Părțile cooperează, în cadrul organismelor instituționale instituite prin prezentul acord, pentru facilitarea procesului de monitorizare.

(2)   Uniunea Europeană evaluează apropierea legislației Republicii Armenia de legislația UE, astfel cum se prevede în prezentul acord. Aceste evaluări includ aspectele legate de punerea în aplicare și de asigurarea respectării legislației. Uniunea Europeană poate efectua aceste evaluări fie individual, fie în acord cu Republica Armenia. Pentru a facilita procesul de evaluare, Republica Armenia raportează Uniunii Europene progresele înregistrate în ceea ce privește apropierea, dacă este necesar înainte de încheierea perioadelor de tranziție stabilite în prezentul acord. În procesul de raportare și evaluare, inclusiv modalitățile de evaluare și frecvența evaluărilor, se ține seama de modalitățile specifice prevăzute în prezentul acord sau de deciziile organismelor instituționale instituite prin prezentul acord.

(3)   Evaluarea apropierii legislației poate include misiuni la fața locului, cu participarea instituțiilor Uniunii Europene, a organismelor și agențiilor, a organismelor neguvernamentale, a autorităților de supraveghere, a experților independenți și a altor entități, după caz.

Articolul 373

Rezultatele monitorizării, inclusiv evaluările apropierii

(1)   Rezultatele activităților de monitorizare, inclusiv evaluările apropierii menționate la articolul 372, sunt examinate în cadrul organismelor relevante instituite în temeiul prezentului acord. Aceste organisme pot adopta recomandări comune, care sunt transmise Consiliului de parteneriat.

(2)   Dacă părțile sunt de acord că măsurile necesare prevăzute la titlul VI au fost puse în aplicare și respectarea lor este asigurată, Consiliul de parteneriat, în temeiul competențelor conferite prin articolul 319 alineatul (3) și articolul 335 alineatul (2), decide deschiderea suplimentară a pieței, dacă acest lucru este prevăzut la titlul VI.

(3)   O recomandare comună prezentată Consiliului de parteneriat în conformitate cu alineatul (1) sau incapacitatea de a formula o astfel de recomandare nu fac obiectul procedurii de soluționare a litigiilor, astfel cum este definită la titlul VI. O decizie luată de Subcomitetul privind indicațiile geografice sau incapacitatea de a lua o decizie nu fac obiectul procedurii de soluționare a litigiilor, astfel cum este definită la titlul VI.

Articolul 374

Restricții în cazul dificultăților privind balanța de plăți și situația financiară externă

(1)   În cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți grave privind balanța de plăți sau privind situația financiară externă, aceasta poate adopta sau menține măsuri de salvgardare sau măsuri restrictive care afectează circulația capitalurilor, plățile sau transferurile.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1):

(a)

nu tratează o parte într-un mod mai puțin favorabil decât o parte necontractantă în situații similare;

(b)

sunt conforme cu Statutul Fondului Monetar Internațional din 1944, după caz;

(c)

evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părți;

(d)

sunt temporare și sunt eliminate progresiv pe măsură ce situația specificată la alineatul (1) se ameliorează.

(3)   În ceea ce privește comerțul cu mărfuri, o parte poate adopta sau menține măsuri restrictive pentru a-și proteja balanța de plăți sau poziția financiară externă. Aceste măsuri sunt conforme cu GATT 1994 și cu Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la balanța de plăți ale GATT 1994.

(4)   În ceea ce privește comerțul cu servicii, o parte poate adopta măsuri restrictive pentru a proteja situația balanței sale de plăți sau poziția sa financiară externă. Aceste măsuri sunt conforme cu GATS.

(5)   Orice parte care menține sau adoptă măsuri restrictive precum cele menționate la alineatul (1) le notifică celeilalte părți cu promptitudine și prezintă, cât mai curând posibil, un calendar pentru eliminarea acestora.

(6)   În cazul în care se adoptă sau se mențin restricții în temeiul prezentului articol, se organizează cu promptitudine consultări în cadrul Comitetului de parteneriat, dacă astfel de consultări nu au loc în afara domeniului de aplicare al prezentului acord.

(7)   Consultările evaluează dificultățile privind balanța de plăți sau privind situația financiară externă care au condus la măsurile respective, luând în considerare, printre alte elemente, factori cum ar fi:

(a)

natura și amploarea dificultăților;

(b)

mediul economic și comercial extern sau

(c)

măsurile corective alternative care pot fi disponibile.

(8)   Consultările examinează conformitatea oricărei măsuri restrictive cu alineatele (1) și (2).

(9)   În cadrul acestor consultări, toate constatările de ordin statistic sau de altă natură prezentate de Fondul Monetar Internațional referitoare la schimburile valutare, rezervele monetare și balanța de plăți sunt acceptate de părți, iar concluziile se bazează pe evaluarea de către Fondul Monetar Internațional a situației balanței de plăți și a poziției financiare externe ale părții în cauză.

Articolul 375

Fiscalitate

(1)   Prezentul acord se aplică măsurilor fiscale numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca dispozițiile prezentului acord să producă efecte.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează astfel încât să împiedice adoptarea sau asigurarea respectării măsurilor destinate prevenirii evitării obligațiilor fiscale sau evaziunii fiscale în temeiul dispozițiilor fiscale ale acordurilor privind evitarea dublei impuneri sau ale altor acorduri fiscale sau ale legislației fiscale interne.

Articolul 376

Autoritatea delegată

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte se asigură că orice persoană, inclusiv o întreprindere deținută de stat, o întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau un monopol desemnat, căreia i-a fost delegată o autoritate de reglementare, administrativă sau o altă autoritate guvernamentală de către o parte, la orice nivel de guvernare, acționează, în exercitarea autorității respective, în conformitate cu obligațiile care îi revin părții în temeiul prezentului acord.

Articolul 377

Îndeplinirea obligațiilor

(1)   Părțile iau toate măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului acord. Părțile se asigură că obiectivele prezentului acord sunt îndeplinite.

(2)   La cererea oricăreia dintre părți, acestea convin să se consulte cu promptitudine, pe căile adecvate, pentru a discuta aspectele legate de interpretarea sau de punerea în aplicare a prezentului acord și alte aspecte relevante privind relațiile dintre ele.

(3)   Fiecare parte sesizează Consiliul de parteneriat cu privire la orice litigiu legat de interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord, în conformitate cu articolul 378.

(4)   Consiliul de parteneriat poate soluționa un litigiu printr-o decizie cu caracter obligatoriu în conformitate cu articolul 378.

Articolul 378

Soluționarea litigiilor

(1)   În cazul unui litigiu între părți cu privire la interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord, oricare dintre părți transmite celeilalte părți și Consiliului de parteneriat o cerere formală de soluționare a litigiului. Prin derogare, litigiile privind interpretarea și punerea în aplicare a titlului VI sunt reglementate exclusiv de capitolul 13 de la titlul VI.

(2)   Părțile se străduiesc să soluționeze litigiul prin inițierea de consultări cu bună-credință în cadrul Consiliului de parteneriat, în scopul de a ajunge cât mai curând posibil la o soluție reciproc acceptabilă.

(3)   Consultările cu privire la un litigiu pot avea loc, de asemenea, la orice reuniune a Comitetului de parteneriat sau a altui organism competent menționat la articolul 364, după cum convin părțile sau la cererea uneia dintre părți. Consultările pot avea loc și în scris.

(4)   Părțile transmit Consiliului de parteneriat, Comitetului de parteneriat și oricăror alte subcomitete sau organisme competente toate informațiile necesare pentru o analiză aprofundată a situației.

(5)   Un litigiu este considerat a fi soluționat atunci când Consiliul de parteneriat ia o decizie cu caracter obligatoriu de soluționare a acestuia, în conformitate cu articolul 377 alineatul (4), sau atunci când declară că litigiul a luat sfârșit.

(6)   Toate informațiile divulgate în timpul consultărilor rămân confidențiale.

Articolul 379

Măsurile adecvate în cazul neîndeplinirii obligațiilor

(1)   O parte poate lua măsuri adecvate dacă un litigiu nu este soluționat în termen de trei luni de la data notificării unei cereri formale de soluționare a litigiului în conformitate cu articolul 378 și dacă partea reclamantă consideră în continuare că cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de prezentul acord. Cerința privind o perioadă de consultare de trei luni nu se aplică în cazurile excepționale prevăzute la alineatul (3) al prezentului articol.

(2)   La alegerea măsurilor adecvate, se acordă prioritate celor care perturbă cel mai puțin funcționarea prezentului acord. Cu excepția cazurilor descrise la alineatul (3) al prezentului articol, aceste măsuri nu pot include suspendarea drepturilor sau obligațiilor prevăzute la titlul VI din prezentul acord. Măsurile menționate la alineatul (1) al prezentului articol sunt notificate imediat Consiliului de parteneriat și fac obiectul consultărilor în conformitate cu articolul 377 alineatul (2) și al soluționării litigiilor în conformitate cu articolul 378 alineatele (2) și (3).

(3)   Excepțiile menționate la alineatele (1) și (2) se referă la:

(a)

denunțarea prezentului acord care nu este sancționată de normele generale de drept internațional sau

(b)

încălcarea de către cealaltă parte a oricăruia dintre elementele esențiale ale prezentului acord, menționate la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 9 alineatul (1).

Articolul 380

Relația cu alte acorduri

(1)   Prezentul acord înlocuiește APC. Trimiterile la APC din toate celelalte acorduri dintre părți se interpretează ca trimiteri la prezentul acord.

(2)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor persoanelor fizice și juridice garantate de acordurile existente care prevăd obligații pentru unul sau mai multe state membre, pe de o parte, și pentru Republica Armenia, pe de altă parte, înainte ca persoanele fizice și juridice să beneficieze de drepturi echivalente în temeiul prezentului acord.

(3)   Acordurile existente referitoare la domenii de cooperare specifice care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului acord se consideră ca făcând parte din relațiile bilaterale globale reglementate de prezentul acord și dintr-un cadru instituțional comun.

(4)   Părțile pot completa prezentul acord prin încheierea de acorduri specifice în orice domeniu care se încadrează în domeniul de aplicare al acestuia. Astfel de acorduri specifice fac parte integrantă din relațiile bilaterale globale reglementate de prezentul acord și dintr-un cadru instituțional comun.

(5)   Fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nici prezentul acord, nici acțiunile întreprinse în temeiul acestuia nu afectează în vreun fel competențele statelor membre de a desfășura activități de cooperare bilaterală cu Republica Armenia sau de a încheia, după caz, noi acorduri de cooperare cu Republica Armenia.

Articolul 381

Durată

(1)   Prezentul acord se încheie pe o durată nedeterminată.

(2)   Orice parte poate denunța prezentul acord printr-o notificare scrisă transmisă celeilalte părți pe căi diplomatice. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data primirii notificării respective.

Articolul 382

Definirea părților

În sensul prezentului acord, termenul „părți” înseamnă Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Uniunea Europeană și statele sale membre, în conformitate cu competențele lor care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, după caz, înseamnă, de asemenea, Euratom, în conformitate cu competențele sale prevăzute de Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte.

Articolul 383

Aplicarea teritorială

Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în condițiile prevăzute de aceste tratate, și, pe de altă parte, teritoriului Republicii Armenia.

Articolul 384

Depozitarul acordului

Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului acord.

Articolul 385

Intrarea în vigoare, dispoziții finale și aplicarea cu titlu provizoriu

(1)   Părțile ratifică sau aprobă prezentul acord în conformitate cu propriile proceduri. Instrumentele de ratificare sau de aprobare se depun la depozitar.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni de la data depunerii ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.

(3)   Prezentul acord poate fi modificat în scris de comun acord între părți. Astfel de modificări intră în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(4)   Anexele, protocoalele și declarațiile fac parte integrantă din prezentul acord.

(5)   În pofida alineatului (2), Uniunea Europeană și Republica Armenia pot aplica prezentul acord cu titlu provizoriu, în întregime sau parțial, în conformitate cu procedurile lor interne, după caz.

(6)   Aplicarea cu titlu provizoriu produce efecte începând din prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care depozitarul primește:

(a)

notificarea Uniunii Europene cu privire la finalizarea procedurilor necesare în acest scop, cu indicarea părților din prezentul acord care se aplică cu titlu provizoriu, și

(b)

depunerea, de către Republica Armenia, a instrumentului de ratificare, în conformitate cu procedurile sale interne.

(7)   În sensul dispozițiilor relevante ale prezentului acord, inclusiv ale anexelor și protocoalelor la acesta, orice trimitere la „data intrării în vigoare a prezentului acord” care figurează în aceste dispoziții se înțelege ca trimitere la „data de la care prezentul acord se aplică cu titlu provizoriu”, în conformitate cu alineatul (5).

(8)   Prevederile APC continuă să se aplice în perioada de aplicare provizorie, în măsura în care acestea nu fac obiectul aplicării cu titlu provizoriu a prezentului acord.

(9)   Oricare dintre părți poate notifica în scris depozitarului intenția sa de a pune capăt aplicării cu titlu provizoriu a prezentului acord. Încetarea aplicării cu titlu provizoriu produce efecte la șase luni după primirea notificării de către depozitar.

Articolul 386

Texte autentice

Prezentul acord se întocmește în dublu exemplar în limbile bulgară, spaniolă, cehă, daneză, germană, estonă, greacă, engleză, franceză, croată, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, finlandeză, suedeză și armeană, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

DREPT CARE, subsemnații plenipotențiari, pe deplin autorizați în acest scop, semnează prezentul acord.

Съставено в Брюксел на двадесет и четвърти ноември през две хиляди и седемнадесета година.

Hecho en Bruselas, el veinticuatro de noviembre de dos mil diecisiete.

V Bruselu dne dvacátého čtvrtého listopadu dva tisíce sedmnáct.

Udfærdiget i Bruxelles den fireogtyvende november to tusind og sytten.

Geschehen zu Brüssel am vierundzwanzigsten November zweitausendsiebzehn.

Kahe tuhande seitsmeteistkümnenda aasta novembrikuu kahekümne neljandal päeval Brüsselis.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις είκοσι τέσσερις Νοεμβρίου δύο χιλιάδες δεκαεπτά.

Done at Brussels on the twenty-fourth day of November in the year two thousand and seventeen.

Fait à Bruxelles, le vingt-quatre novembre deux mille dix-sept.

Sastavljeno u Bruxellesu dvadeset četvrtog studenoga godine dvije tisuće sedamnaeste.

Fatto a Bruxelles, addì ventiquattro novembre duemiladiciassette.

Briselē, divi tūkstoši septiņpadsmitā gada divdesmit ceturtajā novembrī.

Priimta du tūkstančiai septynioliktų metų lapkričio dvidešimt ketvirtą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-tizenhetedik év november havának huszonnegyedik napján.

Magħmul fi Brussell, fl-erbgħa u għoxrin jum ta’ Novembru fis-sena elfejn u sbatax.

Gedaan te Brussel, vierentwintig november tweeduizend zeventien.

Sporządzono w Brukseli dnia dwudziestego czwartego listopada roku dwa tysiące siedemnastego.

Feito em Bruxelas, em vinte e quatro de novembro de dois mil e dezassete.

Întocmit la Bruxelles la douăzeci și patru noiembrie două mii șaptesprezece.

V Bruseli dvadsiateho štvrtého novembra dvetisícsedemnásť.

V Bruslju, dne štiriindvajsetega novembra leta dva tisoč sedemnajst.

Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäneljäntenä päivänä marraskuuta vuonna kaksituhattaseitsemäntoista.

Som skedde i Bryssel den tjugofjärde november år tjugohundrasjutton.

Կատարված է Բրյուսել քաղաքում երկու հազար տասնյոթ թվականի նոյեմբերի քսանչորսին.

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


(1)  O persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică dacă aceasta din urmă are competența să desemneze majoritatea directorilor săi sau să conducă în alt mod legal activitățile acesteia.

(2)  Pentru mai multă siguranță, prelucrarea materialelor nucleare include toate activitățile încadrate la codul 2330 ISIC Rev.3.1 al ONU.

(3)  Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităților care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislației naționale relevante, cabotajul maritim național prevăzut în prezentul capitol reglementează transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru și un alt port sau punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum prevede Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, și traficul care începe și se termină în același port sau punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru.

(4)  Condițiile de acces reciproc pe piață în sectorul transportului aerian vor face obiectul viitorului acord dintre părți privind înființarea unui spațiu aerian comun.

(5)  Această obligație nu se aplică și dispozițiilor privind protecția investițiilor, care nu sunt reglementate de prezenta secțiune, și nici dispozițiilor referitoare la procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, prevăzute în alte acorduri.

(6)  Această obligație nu se aplică și dispozițiilor privind protecția investițiilor, care nu sunt reglementate de prezenta secțiune, și nici dispozițiilor referitoare la procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, prevăzute în alte acorduri.

(7)  Acesta include prezentul capitol și anexele VIII-A și VIII-E.

(8)  Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităților care pot fi considerate cabotaj în temeiul legislației naționale relevante, cabotajul maritim național prevăzut în prezentul capitol reglementează transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru și un alt port sau punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum prevede Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, și traficul care începe și se termină în același port sau punct situat în Republica Armenia sau într-un stat membru.

(9)  Condițiile de acces reciproc pe piață în sectorul transportului aerian vor face obiectul viitorului acord dintre părți privind înființarea unui spațiu aerian comun.

(10)  Trimiterea la o altă entitate decât o „organizație nonprofit” nu se aplică decât Belgiei, Republicii Cehe, Danemarcei, Germaniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Italiei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Luxemburgului, Maltei, Țărilor de Jos, Austriei, Portugaliei, Sloveniei, Finlandei și Regatului Unit.

(11)  Entității-gazdă i se poate solicita să prezinte spre aprobare prealabilă un program de formare care să acopere durata șederii, demonstrând că scopul șederii este formarea. În cazul Republicii Cehe, al Germaniei, al Spaniei, al Franței, al Lituaniei, al Ungariei și al Austriei, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obținută.

(12)  Regatul Unit: categoria vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi este recunoscută numai pentru vânzătorii de servicii.

(13)  Contractul de prestare de servicii menționat la literele (h) și (i) respectă cerințele legilor și reglementărilor, precum și alte cerințe ale părții în care se execută contractul.

(14)  Contractul de prestare de servicii menționat la literele (h) și (i) respectă cerințele legilor și reglementărilor, precum și alte cerințe ale părții în care se execută contractul.

(15)  Obținută după împlinirea vârstei majoratului.

(16)  În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obținută pe teritoriul părții în care este prestat serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(17)  În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obținută pe teritoriul părții în care este prestat serviciul, partea respectivă poate să verifice dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(18)  Taxele de licență nu includ plățile pentru licitații, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor ori contribuțiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

(19)  Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizației Națiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991.

(20)  Prezenta secțiune se aplică atât în cazul CPC 7511, cât și al CPC 7512.

(21)  Părțile convin că un «furnizor major» este echivalent cu un furnizor care dispune de o putere semnificativă pe piață.

(22)  În sensul prezentei subsecțiuni, „nediscriminatorii” se interpretează ca referindu-se la tratamentul național, astfel cum este definit la articolul 150, precum și că reflectă semnificația specifică sectorului, de „termeni și condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate oricărui alt utilizator de rețele sau servicii publice de comunicații electronice în circumstanțe similare”.

(23)  Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării efective ori echitabile a impozitelor directe cuprind măsurile luate de o parte în temeiul regimului său fiscal care:

(i)

se aplică antreprenorilor și prestatorilor de servicii nerezidenți pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților se stabilește ținându-se seama de elementele impozabile care își au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;

(ii)

se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părții;

(iii)

se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, incluzând măsurile de asigurare a conformității;

(iv)

se aplică consumatorilor de servicii prestate sau având proveniența pe teritoriul unei alte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părții;

(v)

fac distincție între antreprenorii și prestatorii de servicii supuși impozitării elementelor impozabile la nivel mondial și alți investitori și prestatori de servicii, în virtutea diferenței referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceștia, sau

(vi)

determină, atribuie și repartizează veniturile, profitul, câștigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor fizice sau sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a părții.

Termenii sau noțiunile referitoare la fiscalitate de la litera (f) și din prezenta notă de subsol se stabilesc în conformitate cu definițiile și noțiunile referitoare la fiscalitate sau cu definițiile și noțiunile echivalente sau similare din dreptul intern al părții care ia respectiva măsură.

(24)  Inclusiv achiziționarea de bunuri imobile legată de investițiile directe.

(25)  „Fixarea” înseamnă încorporarea sunetelor sau a imaginilor interpretărilor sau a execuțiilor lor sau ale reprezentărilor acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.

(26)  Anexă la Protocolul de modificare a Acordului privind achizițiile publice (GPA/113).

(27)  În Uniunea Europeană, normele în materie de concurență se aplică sectorului agricol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și cu modificările sau înlocuirile ulterioare ale acestuia, dacă este cazul (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(28)  În sensul prezentei secțiuni, Armenia consideră că trimiterea la legislația în materie de concurență include întregul său sistem de norme privind concurența în domeniile antitrustului, cartelurilor și concentrărilor economice.

(29)  Acest lucru nu împiedică o parte să furnizeze un aport temporar de lichidități sub formă de garanții pentru împrumuturi sau de împrumuturi limitate la suma necesară în vederea menținerii în activitate a unei întreprinderi aflate în dificultate pe perioada de timp de care este nevoie pentru adoptarea unui plan de restructurare sau de lichidare.

(30)  Întreprinderile mici și mijlocii nu sunt obligate să contribuie la costurile de restructurare.

(31)  Pentru o mai mare certitudine și în sensul prezentului capitol, prestarea de servicii publice nu este considerată drept o activitate comercială în sensul articolului 301 litera (d).

(32)  Pentru o mai mare certitudine, o parte nu are obligația de a divulga rapoartele sau conținutul rapoartelor.


ANEXA I la CAPITOLUL 1

TRANSPORTURI de la TITLUL V: ALTE POLITICI DE COOPERARE

Republica Armenia se angajează să efectueze, în termenele prevăzute, apropierea progresivă a legislației sale de actele legislative ale Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate mai jos.

Transportul rutier

Condiții tehnice

Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității

Calendar: dispozițiile Directivei 92/6/CEE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 96/53/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva (UE) 2015/719 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 96/53/CE a Consiliului de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional

Modificările introduse prin Directiva (UE) 2015/719 se aplică de la 7 mai 2017.

Calendar: dispozițiile Directivei (UE) 2015/719 se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE

Calendar: dispozițiile Directivei 2014/47/UE se pun în aplicare în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora, astfel cum a fost modificată, care se aplică până la 19 mai 2018

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/40/CE se pun în aplicare în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE, care se aplică de la 20 mai 2018

Calendar: dispozițiile Directivei 2014/45/UE se pun în aplicare în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2000/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2000 privind controlul tehnic rutier al vehiculelor utilitare care circulă în Comunitate, astfel cum a fost modificată, care se aplică până la 19 mai 2018

Calendar: dispozițiile Directivei 2000/30/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Condiții de siguranță

Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere. Se aplică următoarele dispoziții ale directivei menționate:

introducerea categoriilor de permise de conducere (articolul 4);

condițiile pentru eliberarea unui permis de conducere (articolele 4, 5, 6 și 7 și anexa III);

cerințele pentru examenele de conducere (anexa II).

Calendar: dispozițiile respective ale Directivei 2006/126/CE se pun în aplicare în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase

Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase

Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului

Calendar: dispozițiile Directivelor 2008/68/CE, 95/50/CE și 2010/35/UE se pun în aplicare în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord (8 ani pentru transportul feroviar).

Condiții sociale

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, astfel cum a fost modificat, se aplică până când devine aplicabil articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 vizează doar transportul internațional și se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, care, în ceea ce privește Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 din 20 decembrie 1985, se aplică de la data la care devin aplicabile actele de punere în aplicare menționate la articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 165/2014 privind transportul internațional se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului

Calendar: dispozițiile Directivei 2006/22/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în ceea ce privește transportul internațional.

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 – articolele 3, 4, 5, 6, 7 (cu excepția valorii monetare a capacității financiare), articolul 8 și articolele 10, 11, 12, 13, 14, 15 și anexa I la regulamentul menționat se pun în aplicare în termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier

Calendar: dispozițiile Directivei 2002/15/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului

Calendar: dispozițiile Directivei 2003/59/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Condiții fiscale

Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității

Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană

Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere

Calendar: dispozițiile Directivelor 1999/62/CE, 2004/52/CE, 2004/54/CE și 2008/96/CE se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Transportul feroviar

Accesul la piață și la infrastructuri

Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european

Se aplică următoarele dispoziții ale directivei menționate:

introducerea independenței administrării și îmbunătățirea situației financiare;

separarea dintre administrarea infrastructurii și operațiunile de transport;

introducerea licențelor.

Calendar: dispozițiile respective ale Directivei 2012/34/UE se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv, astfel cum a fost modificat

Calendar: Consiliul de parteneriat va decide cu privire la calendarul de punere în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 913/2010 în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Condițiile tehnice și de siguranță, interoperabilitatea

Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară)

Calendar: dispozițiile Directivei 2004/49/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar

Calendar: dispozițiile Directivei 2007/59/CE se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate

Calendar: dispozițiile Directivei 2008/57/CE se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 se pun în aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Transportul combinat

Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre

Calendar: dispozițiile Directivei 92/106/CEE se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Transportul aerian

încheierea și punerea în aplicare a unui acord cuprinzător privind spațiul aerian comun;

fără a aduce atingere încheierii Acordului privind spațiul aerian comun, asigurarea punerii în aplicare și a elaborării coordonate a acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene dintre Republica Armenia și statele membre ale UE, astfel cum au fost modificate prin „acordul orizontal”.

Transportul maritim

Siguranța maritimă – Statul de pavilion / societățile de clasificare

Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/15/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 391/2009 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim

Calendar: dispozițiile Directivei 2013/54/UE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 788/2014 al Comisiei din 18 iulie 2014 de stabilire a normelor detaliate pentru aplicarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu și retragere a recunoașterii organizațiilor de inspecție și control al navelor în conformitate cu articolele 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 788/2014 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 789/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind transferul în alt registru al cargoboturilor și al navelor de pasageri în interiorul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 613/91 al Consiliului, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 789/2004 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Statul de pavilion

Directiva 2009/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind respectarea obligațiilor statelor de pavilion

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/21/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Statul portului

Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/16/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 428/2010 al Comisiei din 20 mai 2010 de punere în aplicare a articolului 14 din Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecțiile extinse ale navelor

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 428/2010 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 801/2010 al Comisiei din 13 septembrie 2010 privind aplicarea articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește criteriile privind statul de pavilion

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 801/2010 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 802/2010 al Comisiei din 13 septembrie 2010 de punere în aplicare a articolului 10 alineatul (3) și a articolului 27 din Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța companiei, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 802/2010 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 96/40/CE a Comisiei din 25 iunie 1996 de instituire a unui model comun de carte de identitate pentru inspectorii care desfășoară controlul de stat în port

Calendar: dispozițiile Directivei 96/40/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Investigarea accidentelor

Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului și a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/18/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 651/2011 al Comisiei din 5 iulie 2011 de adoptare a regulamentului de procedură al cadrului de cooperare permanentă stabilit de statele membre în cooperare cu Comisia, în temeiul articolului 10 din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 651/2011 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 al Comisiei din 9 decembrie 2011 de adoptare a unei metodologii comune de investigare a accidentelor și incidentelor maritime elaborate în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1286/2011 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Răspunderea și asigurarea

Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 392/2009 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/20/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2006 privind aplicarea Codului Internațional de Management al Siguranței pe teritoriul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3051/95 al Consiliului, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 336/2006 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Navele de pasageri

Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/45/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 privind cerințele de stabilitate specifice pentru navele de pasageri, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2003/25/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 1999/35/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranță a serviciilor regulate de feriboturi cu punte ruliu și ambarcațiuni rapide de pasageri, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 1999/35/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității

Calendar: dispozițiile Directivei 98/41/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Monitorizarea traficului navelor maritime și formalitățile de raportare

Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2002/59/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre și de abrogare a Directivei 2002/6/CE

Calendar: dispozițiile Directivei 2010/65/UE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Cerințele tehnice de siguranță

Regulamentul (UE) nr. 530/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă

Calendarul de eliminare treptată a petrolierelor cu cocă simplă îl va urma pe cel specificat în Convenția MARPOL.

Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (de la 18 septembrie 2016)

Calendar: dispozițiile Directivei 2014/90/UE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2001/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de stabilire a cerințelor și procedurilor armonizate pentru încărcarea și descărcarea în siguranță a vrachierelor

Calendar: dispozițiile Directivei 2001/96/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 2978/94 al Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind punerea în aplicare a Rezoluției OMI A.747(18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului cisternelor pentru balast de la bordul petrolierelor cu balast separat, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2978/94 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 97/70/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Echipaj

Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind nivelul minim de formare a navigatorilor, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2008/106/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2005/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea reciprocă a brevetelor navigatorilor eliberate de statele membre și de modificare a Directivei 2001/25/CE

Calendar: dispozițiile Directivei 2005/45/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 79/115/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1978 privind pilotarea navelor de către piloți de mare adâncă în Marea Nordului și în Canalul Mânecii

Calendar: dispozițiile Directivei 79/115/CEE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Mediu

Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 782/2003 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 536/2008 al Comisiei din 13 iunie 2008 de stabilire a modalităților de aplicare a articolului 6 alineatul (3) și a articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind interzicerea compușilor organostanici pe nave și de modificare a acestuia

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 536/2008 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură, astfel cum a fost modificată

Calendar: dispozițiile Directivei 2000/59/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2005/35/CE Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni, inclusiv sancțiuni penale, pentru infracțiunile de poluare

Calendar: dispozițiile Directivei 2005/35/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 911/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind finanțarea multianuală a acțiunilor Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă în domeniul combaterii poluării marine provocate de nave și de instalațiile petroliere și gaziere

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 911/2014 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE

Calendar: dispozițiile Directivei 1999/32/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) 2015/757 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă și Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave

Regulamentul (UE) 2016/1625 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/1625 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave, astfel cum a fost modificat

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Condiții sociale

Directiva 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul navelor

Calendar: dispozițiile Directivei 92/29/CEE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 1999/63/CE a Consiliului din 21 iunie 1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, încheiat între Asociația Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Transporturi din Uniunea Europeană (FST) – anexa: Acordul european privind organizarea timpului de lucru al navigatorilor

Calendar: dispozițiile Directivei 1999/63/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 1999/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind aplicarea dispozițiilor referitoare la timpul de lucru al navigatorilor la bordul navelor care fac escală în porturile Comunității

Calendar: dispozițiile Directivei 1999/95/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.


ANEXA II la CAPITOLUL 2

ENERGIE de la TITLUL V: ALTE POLITICI DE COOPERARE

Republica Armenia se angajează să efectueze, în termenele prevăzute, apropierea progresivă a legislației sale de actele legislative ale Uniunii Europene menționate mai jos.

Energie electrică

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/72/CE se pun în aplicare în termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Cu toate acestea, în cazul articolelor 3, 6, 13, 15, 33 și 38, Consiliul de parteneriat va stabili, în timp util, un calendar precis de punere în aplicare.

Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003

Consiliul de parteneriat va stabili, în timp util, un calendar precis de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 714/2009.

Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind măsurile menite să garanteze siguranța aprovizionării cu energie electrică și investițiile în infrastructuri

Calendar: dispozițiile Directivei 2005/89/CE se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Petrol

Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/119/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Infrastructură

Regulamentul (UE) nr. 256/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind notificarea către Comisie a proiectelor de investiții în infrastructura energetică din Uniunea Europeană, de înlocuire a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96 al Consiliului

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 256/2014 se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulament de punere în aplicare:

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1113/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 de stabilire a formei și a detaliilor tehnice pentru notificarea menționată la articolele 3 și 5 din Regulamentul (UE) nr. 256/2014 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2386/96 și (UE, Euratom) nr. 833/2010 ale Comisiei

Calendar: dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1113/2014 se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Prospectarea și explorarea hidrocarburilor

Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (1)

Calendar: dispozițiile Directivei 94/22/CE se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Eficiența energetică

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE

Calendar: dispozițiile Directivei 2012/27/UE se pun în aplicare în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulament de punere în aplicare:

Regulamentul delegat (UE) 2015/2402 al Comisiei din 12 octombrie 2015 de revizuire a valorilor de referință armonizate ale randamentului pentru producția separată de energie electrică și termică, în aplicarea Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Deciziei 2011/877/UE a Comisiei

Calendar: dispozițiile Regulamentului delegat (UE) 2015/2402 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor

Calendar: dispozițiile Directivei 2010/31/UE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulament de punere în aplicare:

Regulamentul delegat (UE) nr. 244/2012 al Comisiei din 16 ianuarie 2012 de completare a Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor prin stabilirea unui cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora

Orientările care însoțesc Regulamentul delegat (UE) nr. 244/2012 al Comisiei din 16 ianuarie 2012 de completare a Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor prin stabilirea unui cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora (2012/C 115/01)

Calendar: dispozițiile Regulamentului delegat (UE) nr. 244/2012 se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/33/CE se pun în aplicare în termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic

Calendar: dispozițiile Directivei 2009/125/CE se pun în aplicare în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directive/Regulamente de punere în aplicare:

Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea consumată în modurile standby, oprit și standby în rețea de echipamentele electrice și electronice de uz casnic și de birou

Regulamentul (CE) nr. 107/2009 al Comisiei din 4 februarie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru unitățile simple de conversie semnal

Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic nondirecționale

Regulamentul (CE) nr. 278/2009 al Comisiei din 6 aprilie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în regim fără sarcină și pentru randamentul mediu în regim activ al surselor externe de alimentare

Regulamentul (CE) nr. 640/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru motoarele electrice

Regulamentul (CE) nr. 641/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică aplicabile pompelor de circulație fără etanșare independente și pompelor de circulație fără etanșare integrate în produse

Regulamentul (UE) nr. 327/2011 al Comisiei din 30 martie 2011 de implementare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru ventilatoarele acționate de motoare cu o putere la intrare între 125 W și 500 kW

Calendar: dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 1275/2008, (CE) nr. 107/2009, (CE) nr. 244/2009, (CE) nr. 278/2009, (CE) nr. 640/2009, (CE) nr. 641/2009 și (UE) nr. 327/2011 se pun în aplicare în termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 643/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică pentru aparatele frigorifice de uz casnic

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 643/2009 se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (CE) nr. 642/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică aplicabile aparatelor TV

Calendar: dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 642/2009 se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 1015/2010 al Comisiei din 10 noiembrie 2010 de implementare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică aplicabile mașinilor de spălat rufe de uz casnic

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1015/2010 se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Regulamentul (UE) nr. 1016/2010 al Comisiei din 10 noiembrie 2010 de implementare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică aplicabile mașinilor de spălat vase de uz casnic

Calendar: dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1016/2010 se pun în aplicare în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă

Regulamentul (CE) nr. 245/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică aplicabile lămpilor fluorescente fără balast încorporat, lămpilor cu descărcare de intensitate ridicată, precum și balasturilor și corpurilor de iluminat compatibile cu aceste lămpi, și de abrogare a Directivei 2000/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului

Regulamentul (CE) nr. 859/2009 al Comisiei din 18 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 244/2009 în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică referitoare la radiația ultravioletă a lămpilor de uz casnic nondirecționale

Regulamentul (UE) nr. 347/2010 al Comisiei din 21 aprilie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 245/2009 în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpile fluorescente fără balast încorporat, lămpile cu descărcare de intensitate ridicată și balasturile și corpurile de iluminat compatibile cu astfel de lămpi

Regulamentul (UE) nr. 206/2012 al Comisiei din 6 martie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru aparatele de climatizare și ventilatoarele de confort

Regulamentul (UE) nr. 547/2012 al Comisiei din 25 iunie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru pompele de apă

Regulamentul (UE) nr. 622/2012 al Comisiei din 11 iulie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 641/2009 în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru pompele de circulație fără etanșare independente și pentru pompele de circulație fără etanșare integrate în produse

Regulamentul (UE) nr. 932/2012 al Comisiei din 3 octombrie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de proiectare ecologică aplicabile uscătoarelor de rufe de uz casnic cu tambur

Regulamentul (UE) nr. 1194/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpile direcționale, lămpile cu diode electroluminiscente și echipamentele aferente

Regulamentul (UE) nr. 617/2013 al Comisiei din 26 iunie 2013 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică aplicabile computerelor și serverelor informatice

Regulamentul (UE) nr. 666/2013 al Comisiei din 8 iulie 2013 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru aspiratoare

Regulamentul (UE) nr. 801/2013 al Comisiei din 22 august 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1275/2008 în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea consumată în modul standby și oprit de echipamentele electrice și electronice de uz casnic și de birou și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 642/2009 în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru aparatele TV

Regulamentul (UE) nr. 813/2013 al Comisiei din 2 august 2013 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru instalațiile pentru încălzirea incintelor și instalațiile de încălzire cu funcție dublă

Regulamentul (UE) nr. 814/2013 al Comisiei din 2 august 2013 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru instalațiile pentru încălzirea apei și rezervoarele de apă caldă

Regulamentul (UE) nr. 4/2014 al C