EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 22004A0806(01)

Protocol privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane

OJ L 261, 6.8.2004, p. 41–46 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Estonian: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Latvian: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Lithuanian: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Hungarian Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Maltese: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Polish: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Slovak: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Slovene: Chapter 11 Volume 051 P. 270 - 275
Special edition in Bulgarian: Chapter 11 Volume 036 P. 4 - 9
Special edition in Romanian: Chapter 11 Volume 036 P. 4 - 9
Special edition in Croatian: Chapter 11 Volume 017 P. 147 - 152

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/prot/2004/575/oj

11/Volumul 36

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

4


22004A0806(01)


L 261/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


PROTOCOL

privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane

PĂRȚILE CONTRACTANTE LA PREZENTUL PROTOCOL,

FIIND părți la Convenția pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995,

PREOCUPATE de punerea în aplicare a articolelor 6 și 9 din convenția menționată,

RECUNOSCÂND că poluarea gravă a mării cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase sau amenințarea unei asemenea poluări în zona Mării Mediterane reprezintă un pericol pentru statele riverane și mediul marin,

AVÂND ÎN VEDERE necesitatea unei cooperări între toate statele riverane Mării Mediterane pentru a preveni poluarea de către nave și pentru a răspunde prompt la incidentele de poluare, indiferent de originea lor,

RECUNOSCÂND de asemenea rolul Organizației Maritime Internaționale și importanța cooperării în cadrul acestei organizații, în special pentru promovarea adoptării și dezvoltării de reguli și standarde internaționale pentru a preveni, reduce și controla poluarea mediului marin de către nave,

SUBLINIIND eforturile statelor riverane Mării Mediterane pentru punerea în aplicare a acestor reguli și standarde internaționale,

RECUNOSCÂND și contribuția Comunității Europene la punerea în practică a standardelor internaționale în ceea ce privește siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave,

RECUNOSCÂND, de asemenea, importanța cooperării în zona Mării Mediterane pentru promovarea punerii în aplicare efective a reglementărilor internaționale de prevenire, reducere și control al poluării mediului marin provenite de la nave,

RECUNOSCÂND, în cele din urmă, importanța unei acțiuni prompte și eficiente la nivel național, subregional și regional în luarea de măsuri de urgență pentru combaterea poluării mediului marin sau a pericolelor de poluare,

APLICÂND principiul precauției, principiul „poluatorul plătește” și metoda de evaluare a impactului asupra mediului și folosind cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice, în conformitate cu prevederile articolului 4 din convenție,

ȚINÂND SEAMA de dispozițiile relevante ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, adoptate la Montego Bay la 10 decembrie 1982, care este în vigoare și la care sunt părți multe state riverane Mării Mediterane și Comunitatea Europeană,

LUÂND ÎN CONSIDERARE convențiile internaționale care se ocupă în special de siguranța maritimă, de prevenirea poluării de către nave, de pregătirea și combaterea incidentelor de poluare și de răspunderea pentru și compensarea daunelor cauzate de poluare,

DORIND să dezvolte asistența reciprocă și cooperarea pentru prevenirea și combaterea poluării,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

(a)

„Convenție” înseamnă Convenția pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995;

(b)

„incident de poluare” înseamnă o situație sau o serie de situații care au aceeași origine, care au sau pot avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi și/sau de substanțe nocive și potențial periculoase și care constituie sau poate constitui o amenințare pentru mediul marin, pentru litoral sau pentru interesele conexe ale unuia sau mai multor state și care necesită acțiune de urgență sau un alte măsuri imediate de combatere;

(c)

„substanță nocivă și potențial periculoasă” înseamnă orice substanță alta decât o hidrocarbură care, dacă este introdusă în mediul marin, riscă să pună în pericol sănătatea umană, poate dăuna resurselor biologice și florei și faunei marine, poate deteriora zonele de agrement sau poate interfera cu orice alte utilizări legitime ale mării;

(d)

„interese conexe” înseamnă interesele unui stat riveran afectat sau amenințat direct și care privesc, printre altele:

(i)

activitățile maritime din zonele de coastă, porturi sau estuare, inclusiv activitățile de pescuit;

(ii)

atracțiile istorice și turistice ale zonei în cauză, inclusiv sporturile nautice și alte activități de agrement;

(iii)

sănătatea populației de pe coastă;

(iv)

valoarea culturală, estetică, științifică și educațională a zonei;

(v)

conservarea diversității biologice și a utilizarea durabilă a resurselor biologice de coastă și marine;

(e)

„legislație internațională” înseamnă reglementările pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin de către nave, adoptate la nivel global și în conformitate cu legislația internațională, sub egida instituțiilor specializate ale Organizației Națiunilor Unite și în special a Organizației Maritime Internaționale;

(f)

„Centru regional” înseamnă Centrul regional mediteranean pentru intervenția de urgență împotriva poluării marine accidentale (REMPEC), înființat prin rezoluția 7 adoptată de Conferința plenipotențiarilor statelor de coastă din regiunea mediteraneană pentru protecția Mării Mediterane la Barcelona la 9 februarie 1976, care este administrată de Organizația Maritimă Internațională și Programul pentru mediu al Organizației Națiunilor Unite și ale căror obiective și funcții sunt definite de către părțile contractante la prezenta convenție.

Articolul 2

Zona de aplicare a protocolului

Zona de aplicare a prezentului protocol este zona Mării Mediterane, astfel cum e definită în articolul 1 din Convenție.

Articolul 3

Dispoziții generale

(1)   Părțile cooperează:

(a)

pentru a pune în aplicare legislația internațională de prevenire, reducere și control a poluării mediului marin de către nave și

(b)

pentru a lua toate măsurile necesare în caz de incidente de poluare.

(2)   În activitățile de cooperare, părțile ar trebui să ia în considerare, după caz, participarea autorităților locale, a organizațiilor neguvernamentale și a actorilor socio-economici.

(3)   Fiecare parte aplică prezentul protocol fără a aduce atingere suveranității sau jurisdicției altor părți sau ale altor state. Orice măsuri luate de o parte pentru a aplica prezentul protocol trebuie să fie în conformitate cu legislația internațională.

Articolul 4

Planuri de urgență și alte mijloace de prevenire și combatere a incidentelor de poluare

(1)   Părțile se străduiesc să mențină și să promoveze, fie separat, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, planuri de urgență sau alte mijloace de prevenire și combatere a incidentelor de poluare. Aceste mijloace includ, în special, echipamente, nave, aeronave și personal necesare pentru operațiuni în cazuri de situații critice, stabilirea, după caz, a legislației adecvate, dezvoltarea sau consolidarea capacității de a răspunde la un incident de poluare și desemnarea unei sau unor autorități naționale responsabile cu punerea în aplicare a prezentului protocol.

(2)   Părțile iau de asemenea masuri în conformitate cu legislația internațională și cu legislația lor aplicabilă în materie pentru a preveni poluarea zonei Mării Mediterane de către nave, pentru a asigura punerea efectivă în aplicare în zona respectivă a convențiilor internaționale relevante, în calitatea lor de stat de pavilion, stat de port sau stat de coastă. Ele își dezvoltă capacitatea națională pentru punerea în aplicare a respectivelor convenții internaționale și pot coopera pentru punerea lor efectivă în aplicare prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

(3)   Părțile informează Centrul regional la fiecare doi ani asupra măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentului articol. Centrul regional prezintă părților un raport pe baza informațiilor primite.

Articolul 5

Monitorizarea

Părțile dezvoltă și aplică, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, activități de monitorizare în zona Mării Mediterane pentru a preveni, detecta și combate poluarea și pentru a asigura conformarea cu reglementările internaționale aplicabile.

Articolul 6

Cooperarea în operațiunile de recuperare

În cazul deversării sau căderii în mare a substanțelor nocive sau potențial periculoase în formă ambalată, inclusiv cele din containere, cisterne mobile, camioane, vagoane sau barjele navelor, părțile se angajează să coopereze în măsura posibilă pentru recuperarea respectivelor substanțe astfel încât să se evite sau să se reducă pericolul pentru mediul marin și de coastă.

Articolul 7

Distribuirea și schimbul de informații

(1)   Fiecare parte se obligă să distribuie celorlalte părți informații privind:

(a)

organizația sau autoritățile naționale competente în domeniul combaterii poluării mării cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase;

(b)

autoritățile naționale competente responsabile cu primirea informațiilor asupra poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase și cu soluționarea problemelor legate de măsurile de asistență între părți;

(c)

autoritățile naționale autorizate să acționeze în numele statului cu privire la măsurile de asistență reciprocă și de cooperare între părți;

(d)

organizația sau autoritățile naționale responsabile cu punerea în aplicare articolul 4 alineatul (2), în special cele responsabile cu punerea în aplicare a convențiilor internaționale relevante și a altor regulamente relevante aplicabile, cele responsabile cu instalațiile portuare de recepție și cele responsabile cu monitorizarea deversărilor care sunt ilegale conform MARPOL 73/78;

(e)

reglementările proprii și alte aspecte care au influență directă asupra pregătirii și combaterii poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase;

(f)

noile metode de prevenire a poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase, noile metode de combatere a poluării, noile soluții tehnice de monitorizare și dezvoltarea programelor de cercetare legate de aceasta.

(2)   Părțile care au convenit să schimbe direct aceste informații trebuie să le comunice Centrului regional. Acesta asigură comunicarea respectivelor informații celorlalte părți și, pe bază de reciprocitate, statelor riverane Mării Mediterane care nu sunt părți la prezentul protocol.

(3)   Părțile care au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale în cadrul prezentului protocol informează Centrul regional cu privire la respectivele acorduri, acesta comunicându-le, la rândul lui, celorlalte părți.

Articolul 8

Comunicarea informațiilor și a rapoartelor privind incidentele de poluare

Părțile se obligă să coordoneze utilizarea mijloacelor de comunicare aflate la dispoziția lor pentru a asigura, cu viteza și fiabilitatea necesare, recepția, transmiterea și distribuirea tuturor rapoartelor și a informațiilor urgente cu privire la incidentele de poluare. Centrul regional dispune de mijloacele necesare de comunicare pentru a putea să participe la acest efort coordonat și, în special, pentru a-și îndeplini funcțiile alocate în temeiul articolului 12 alineatul (2).

Articolul 9

Procedura de raportare

(1)   Fiecare parte transmite comandanților sau altor persoane care răspund de navele care arborează pavilionul său și piloților aeronavelor înregistrate pe teritoriul său instrucțiuni să raporteze celui mai apropiat stat de coastă și părții în cauză, pe cele mai rapide și adecvate căi, având în vedere circumstanțele date, și respectând procedurile de raportare în măsura solicitată de și în conformitate cu dispozițiile aplicabile din acordurile internaționale relevante:

(a)

orice incident care are sau poate avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase;

(b)

prezența, caracteristicile și amploarea petelor de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase, inclusiv de substanțe nocive și potențial periculoase transportate în colete, observate pe mare și care constituie sau pot constitui o amenințare pentru mediul marin, pentru zone de coastă sau pentru interesele conexe ale uneia sau mai multor părți.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20 din protocol, fiecare parte ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că fiecare comandant de navă care navighează în apele sale teritoriale respectă obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și poate solicita asistență în acest sens Centrului regional. Partea în cauză informează Organizația Maritimă Internațională cu privire la măsurile luate.

(3)   De asemenea, fiecare parte transmite instrucțiuni persoanelor care răspund de porturile maritime sau de instalațiile de manipulare aflate sub jurisdicția pentru a i se raporta, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, toate incidentele care au sau pot avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase.

(4)   În conformitate cu dispozițiile relevante din Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării care rezultă din explorarea și exploatarea platoului continental, a fundului mării și subsolului acesteia, fiecare parte transmite instrucțiuni persoanelor care răspund de unitățile din larg aflate sub jurisdicția pentru a i se raporta pe cele mai rapide și adecvate căi, având în vedere circumstanțele date, și respectând procedurile de raportare prestabilite, orice incident care are sau poate avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase.

(5)   În alineatele (1), (3) și (4) din prezentul articol, termenul „incident” înseamnă orice incident care îndeplinește condițiile descrise în respectivele alineate, indiferent dacă este vorba de un incident de poluare sau nu.

(6)   În cazul unui incident de poluare, informațiile colectate în conformitate cu alineatele (1), (3) și (4) sunt comunicate Centrului regional.

(7)   Informațiile colectate în conformitate cu alineatele (1), (3) și (4) se comunică imediat celorlalte părți care pot fi afectate de un incident de poluare:

(a)

fie de către partea care a primit aceste informații, preferabil direct sau prin intermediul Centrului regional;

(b)

fie de către Centrul regional.

În cazul comunicării directe între părți, acestea informează Centrul regional asupra măsurilor luate, iar Centrul regional le comunică celorlalte părți.

(8)   Părțile folosesc un formular standard adoptat de comun acord la propunerea Centrului regional pentru a raporta incidentele de poluare în conformitate cu cerințele din alineatele (6) și (7) din prezentul articol.

(9)   Ca urmare a aplicării dispozițiilor alineatului (7), părțile nu sunt supuse obligației stabilite în articolul 9 alineatul (2) din convenție.

Articolul 10

Măsuri operaționale

(1)   Orice parte care se confruntă cu un incident de poluare trebuie:

(a)

să efectueze evaluările necesare asupra naturii, amplorii și consecințelor posibile ale incidentului de poluare sau, după caz, asupra tipului și cantității aproximative de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase, precum și asupra direcției și vitezei de deplasare a petelor;

(b)

să ia toate măsurile posibile de prevenire, reducere și, în cea mai mare măsură posibilă, de eliminare a efectelor incidentului de poluare;

(c)

să informeze imediat toate părțile care ar putea fi afectate de incidentul de poluare asupra respectivelor evaluări și asupra oricăror măsuri luate sau pe care intenționează să le ia și, în același timp, să furnizeze aceleași informații Centrului regional, care le comunică tuturor celorlalte părți;

(d)

să continue să observe situația cât mai mult timp posibil și să raporteze cu privire la aceasta, în conformitate cu articolul 9.

(2)   În cazul în care se iau măsuri de combatere a poluării provenite de la o navă, se iau toate măsurile posibile pentru a salvgarda:

(a)

viețile omenești;

(b)

nava în sine, asigurându-se prevenirea sau reducerea la minimum a prejudiciilor aduse mediului în general.

Orice parte care ia o astfel de măsură informează despre aceasta Organizația Maritimă Internațională fie direct, fie prin intermediul Centrului regional.

Articolul 11

Măsuri de urgență la bordul navelor, în instalațiile din larg și în porturi

(1)   Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că navele care arborează pavilionul său au la bord un plan de urgență în caz de poluare astfel cum e prevăzut de reglementările internaționale relevante și în conformitate cu acestea.

(2)   Fiecare parte solicită comandanților de nave care arborează pavilionul lor ca, în cazul unui incident de poluare, să urmeze procedurile descrise în planul de urgență al navei și, în special, să furnizeze autorităților competente, la cererea acestora, informații detaliate despre navă și încărcătura acesteia, relevante pentru acțiunile adoptate în temeiul articolului 9, și să coopereze cu autoritățile respective.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20 din protocol, fiecare parte ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că fiecare comandant de navă care navighează în apele sale teritoriale respectă obligațiile prevăzute în alineatul (2) și poate solicita asistență în acest sens Centrului regional. Partea în cauză informează Organizația Maritimă Internațională în legătură cu măsurile luate.

(4)   Fiecare parte solicită autorităților sau operatorilor care răspund de porturile maritime și de instalațiile de manipulare aflate sub jurisdicția sa să dispună, după caz, de planuri de urgență în caz de poluare sau de sisteme similare coordonate cu sistemul național stabilit în conformitate cu articolul 4 și care sunt aprobate în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea națională competentă.

(5)   Fiecare parte solicită operatorilor care răspund de instalațiile din larg aflate sub jurisdicția sa să aibă un plan de urgență pentru combaterea oricărui incident de poluare, plan coordonat cu sistemul național stabilit în conformitate cu articolul 4 și aprobat în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea națională competentă.

Articolul 12

Asistență

(1)   Orice parte care necesită asistență pentru a rezolva un incident de poluare o poate solicita, fie direct, fie prin intermediul Centrului regional, din partea celorlalte părți, începând cu părțile care pot fi de asemenea afectate de poluare. Această asistență poate cuprinde, în special, consultanță specializată și furnizarea sau punerea la dispoziția părții în cauză a personalului specializat, a produselor, echipamentelor și instalațiilor nautice necesare. Părțile care primesc astfel de solicitări depun toate eforturile pentru a acorda respectiva asistență.

(2)   În cazul în care părțile angajate într-o operațiune de combatere a poluării nu pot cădea de acord asupra organizării operațiunii, Centrul regional poate coordona activitatea instalațiilor furnizate de respectivele părți, dacă acestea își dau acordul în acest sens.

(3)   În conformitate cu acordurile internaționale aplicabile, fiecare parte ia măsurile legislative și administrative necesare pentru a facilita:

(a)

sosirea și utilizarea pe teritoriul său, precum și plecarea navelor, aeronavelor și a altor mijloace de transport angajate în soluționarea unui incident de poluare sau care transportă personal, mărfuri, materiale și echipament necesare rezolvării unui astfel de incident și

(b)

deplasarea rapidă spre, prin și dinspre teritoriul său a personalului, mărfurilor, materialelor și echipamentelor prevăzute la litera (a).

Articolul 13

Rambursarea costurilor de asistență

(1)   În cazul în care nu s-a încheiat un acord bilateral sau multilateral privind dispozițiile financiare care reglementează masurile luate de către părți pentru a soluționa un incident de poluare înainte de incidentul de poluare, fiecare parte suportă costurile masurilor luate de ea pentru combaterea poluării, conform alineatului (2).

(2)

(a)

Dacă măsurile au fost luate de o parte la cererea expresă a unei alte părți, partea solicitantă rambursează părții care i-a acordat asistență costurile acestor măsuri. Dacă solicitarea este anulată, partea solicitantă suportă costurile deja suportate sau angajate de către partea care acordă asistență;

(b)

dacă măsurile au fost luate de o parte din proprie inițiativă, partea respectivă suportă costurile acestora;

(c)

principiile prevăzute la literele (a) și (b) anterioare se aplică numai cu excepția cazului în care părțile în cauză convin altfel în fiecare caz individual;

(3)   În cazul în care nu s-a convenit altfel, costurile măsurilor luate de o parte la cererea altei părți se calculează de manieră echitabilă, conform legislației și practicii curente a părții care acordă asistență în ceea ce privește rambursarea respectivelor costuri.

(4)   Partea care solicită asistență și partea care acordă asistență cooperează, dacă este cazul, pentru soluționarea oricărei solicitări de despăgubire. În acest scop, ele acordă atenția cuvenită regimurilor legislative existente.

În cazul în care o acțiune astfel inițiată nu permite compensarea totală a cheltuielilor înregistrate în operațiunea de asistență, partea care a solicitat asistență poate cere părții care a acordat asistența să renunțe la rambursarea cheltuielilor care depășesc sumele compensate sau să reducă costurile calculate conform alineatului (3). Aceasta mai poate cere și o amânare a rambursării respectivelor costuri. Când se analizează o astfel de cerere, părțile care acordă asistență trebuie să ia în considerare necesitățile țărilor în curs de dezvoltare.

(5)   Dispozițiile prezentului articol nu trebuie interpretate astfel încât să aducă atingere drepturilor părților de a recupera de la terțe părți costurile măsurilor luate pentru soluționarea incidentelor de poluare inițiate în temeiul altor dispoziții și reglementări din legislația națională și internațională, aplicabile uneia sau alteia dintre părțile implicate în asistență.

Articolul 14

Instalații portuare de recepție

(1)   Părțile adoptă, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt disponibile, în porturile lor și la terminale, instalații portuare de recepție care să răspundă necesităților navelor. Ele asigură folosirea eficientă a acestor instalații, fără să provoace întârzieri nejustificate ale navelor.

Părțile sunt invitate să găsească mijloacele pentru fixarea unor costuri rezonabile pentru folosirea acestor instalații.

(2)   Părțile asigură, de asemenea, furnizarea de instalații de recepție adecvate pentru vasele de agrement.

(3)   Părțile iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că instalațiile de recepție funcționează eficient pentru a limita impactul deversărilor provenite de la ele asupra mediului marin.

(4)   Părțile iau măsurile necesare pentru a furniza navelor care folosesc porturile lor informații actualizate relevante în ceea ce privește obligațiile care decurg din Convenția MARPOL 73/78 și din legislația internă aplicabilă în acest domeniu.

Articolul 15

Riscurile pentru mediu implicate de traficul maritim

În conformitate cu regulile și standardele internaționale general acceptate și cu mandatul global al Organizației Maritime Internaționale, părțile iau, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, măsurile necesare pentru a evalua riscurile pentru mediu implicate de utilizarea rutelor recunoscute în traficul maritim și iau măsurile adecvate pentru reducerea riscurilor de accidente sau consecințele acestora asupra mediului.

Articolul 16

Recepția navelor aflate în pericol în porturi și locuri de refugiu

Părțile definesc strategiile naționale, subregionale sau regionale privind recepția în locuri de refugiu, inclusiv porturi, a navelor aflate în pericol și care reprezintă o amenințare pentru mediul marin. Acestea cooperează în acest scop și informează Centrul regional asupra măsurilor pe care le-au adoptat.

Articolul 17

Acordurile subregionale

Părțile pot negocia, dezvolta sau menține acorduri subregionale bilaterale sau multilaterale adecvate pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului protocol sau a unei părți din acesta. La cererea părților interesate, Centrul regional le asistă, în limitele funcțiilor sale, în procesul de elaborare și punere în aplicare a acestor acorduri subregionale.

Articolul 18

Reuniunile

(1)   Reuniunile ordinare ale părților la prezentul protocol au loc cu ocazia reuniunilor ordinare ale părților contractante la Convenție, organizate în temeiul articolului 18 din Convenție. Părțile la prezentul protocol pot organiza, de asemenea, reuniunilor extraordinare în temeiul articolului 18 din Convenție.

(2)   Obiectivele reuniunilor părților la prezentul protocol sunt în special următoarele:

(a)

să examineze și să discute rapoartele Centrului regional privind punerea în aplicare a prezentului protocol, în special a articolelor 4, 7 și 16;

(b)

să formuleze și să adopte strategii, planuri de acțiune și programe de punere în aplicare a prezentului protocol;

(c)

să supravegheze aplicarea acestor strategii, planuri de acțiune și programe, să evalueze eficacitatea acestora și nevoia de a adopta noi strategii, planuri de acțiune și programe și să dezvolte măsuri în acest sens;

(d)

să-și asume orice alte atribuții, în funcție de ceea ce este necesar pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.

Articolul 19

Relația cu Convenția

(1)   Dispozițiile Convenției în legătură cu orice protocol se aplică ținând seama de prezentul protocol.

(2)   Regulamentul de procedură și regulile financiare adoptate în temeiul articolului 24 din convenție se aplică ținând seama de prezentul protocol, dacă părțile nu convin altfel.

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Efectul protocolului asupra legislației interne

Dreptul părților de a adopta măsuri interne pertinente mai severe sau alte măsuri în conformitate cu legislația internațională, în domeniile reglementate de prezentul protocol, nu este afectat de punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului protocol.

Articolul 21

Relațiile cu terțe părți

Părțile invită, dacă este cazul, statele care nu sunt părți la prezentul protocol și organizațiile internaționale să coopereze la punerea în aplicare a prezentului protocolul.

Articolul 22

Semnarea

Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Valetta, Malta, la 25 ianuarie 2002, și la Madrid, de la 26 ianuarie 2002 până la 25 ianuarie 2003, pentru orice parte contractantă la Convenție.

Articolul 23

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Guvernul Spaniei, care îndeplinește funcția de depozitar.

Articolul 24

Aderarea

Începând de la 26 ianuarie 2003, prezentul protocol este deschis pentru aderare oricărei părți la Convenție.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al șaselea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   De la data intrării în vigoare, prezentul protocol înlocuiește Protocolul din 1976 privind cooperarea în combaterea poluării Mării Mediterane cu petrol și alte substanțe nocive în cazurile de urgență, în relațiile dintre părțile la cele două instrumente.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, am semnat prezentul protocol.

ADOPTAT la Valetta, Malta, la 25 ianuarie 2002, într-un singur exemplar, în limbile arabă, engleză, franceză și spaniolă, cele patru versiuni fiind deopotrivă autentice.

 


Top