1.Concluzii și recomandări

1.1CESE observă că negocierea colectivă este un instrument esențial în relațiile industriale (presupunând, desigur, că angajatorii și sindicatele sunt dispuși la negociere) și face trimitere la cercetări recente care sugerează că apartenența la sindicate dincolo de un anumit nivel contribuie la reducerea inegalităților veniturilor în interiorul țărilor, atenuând astfel disparitățile profunde dintre diferitele straturi ale societății.

1.2CESE subliniază constatarea importantă a unui raport al OCDE, potrivit căreia coordonarea salariilor joacă un rol esențial în a-i ajuta pe partenerii sociali să explice efectele macroeconomice ale acordurilor salariale asupra competitivității. CESE observă, de asemenea, că același raport al OCDE subliniază rolul negocierilor colective dinamice și puternice în promovarea productivității, a competitivității și a creșterii economice.

1.3CESE consideră că sindicatele, împreună cu organizațiile patronale, continuă să joace un rol important în modelarea politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale. Totuși, numărul lucrătorilor acoperiți fie de acorduri la nivel de întreprindere, fie de acorduri sectoriale continuă să scadă, slăbind astfel puterea de negociere a sindicatelor.

1.4Prin urmare, este necesar să se găsească modalități prin care sindicatele, angajatorii și administrațiile să capete o mai mare importanță pe o piață dinamică a forței de muncă și să se identifice oportunități de asigurare a viabilității unor structuri sănătoase și solide de dialog social, inclusiv putere de negociere colectivă, și de respectare a autonomiei partenerilor sociali și a relațiilor de muncă la nivel național.

1.5CESE consideră că este la latitudinea partenerilor sociali să stabilească structuri adecvate pentru negocierea colectivă și, după caz, pentru dialogul social tripartit și bilateral. CESE recunoaște, de asemenea, că administrațiile joacă un rol esențial în recunoașterea importanței negocierii colective prin asigurarea unor condiții favorizante pentru facilitarea realizării sale, protecția împotriva practicilor discriminatorii și prevenirea tentativelor de restricționare a exercitării de către lucrători a dreptului lor legal la participare sindicală.

1.6CESE observă că Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) îi încurajează pe partenerii sociali să negocieze contracte colective de muncă în chestiuni relevante pentru ei, respectându-le totodată autonomia și dreptul la acțiune colectivă 1 .

1.7CESE observă, de asemenea, că noile forme de muncă, cum ar fi economia platformelor, creează noi provocări pentru relațiile industriale. Această nouă realitate a slăbit rolul „tradițional” al sindicatelor ca instituții ce reprezintă forța de muncă organizată și al organizațiilor patronale ca părți interesate esențiale pe piața forței de muncă.

1.8CESE observă că inovarea la locul de muncă este esențială pentru succesul oricărei întreprinderi și, prin urmare, recomandă ca, în cadrul procesului de negociere colectivă, procesele de inovare la locul de muncă să fie tratate ca parte a negocierii colective și a dialogului social în general.

1.9 CESE consideră că, în contextul unei concurențe mondiale intense și al creșterii cheltuielilor cu energia, ar trebui găsit un echilibru care să țină seama de interesele reciproce, cum ar fi ridicarea costurilor de trai pentru lucrători, și să recunoască că dialogul social, inclusiv negocierea colectivă, poate contribui la stimularea productivității la locul de muncă.

1.10CESE consideră, de asemenea, că negocierile colective și dialogul social pot sprijini strategia industrială în contextul schimbării condițiilor economice, în conformitate cu relațiile de muncă de la nivel național. Deși poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate, acest lucru ar trebui să facă obiectul unui acord între partenerii sociali, fără a submina drepturile colective sau condițiile de muncă.

1.11CESE observă că cea mai extinsă și mai stabilă acoperire a negocierii colective din Europa există în acele țări ale căror sisteme de negociere sunt caracterizate de negocieri cu mai mulți angajatori, în care negocierile au loc în principal la nivel sectorial sau, în unele cazuri, cum ar fi în Belgia, chiar și la nivel transsectorial.

1.12În fine, CESE solicită guvernelor să utilizeze achizițiile publice în cazurile corespunzătoare ca mijloace complementare de promovare și recunoaștere a negocierilor colective.

2.Observații generale

2.1Negocierea colectivă este un proces esențial în relațiile de muncă prin care se stabilesc salarii și condiții de muncă echitabile în toate sectoarele economice. Aceasta implică angajatori, pe de o parte, și sindicate, pe de altă parte. Deși negocierile colective sunt în vigoare de mulți ani, apartenența la sindicate a scăzut în mod constant de-a lungul anilor. Cercetările arată că, pe măsură ce scade gradul de aderare la sindicate, scade și puterea lor de negociere, cu implicații asupra drepturilor dobândite ale lucrătorilor și asupra negocierii colective 2 . În mod similar, este important ca întreprinderile să participe la asociații patronale relevante pentru a consolida procesul de negociere colectivă, cercetările indicând că aceste organizații joacă un rol esențial în promovarea respectării standardelor juridice, de muncă și de sănătate și securitate în muncă, în special în cadrul economiei informale 3 .

2.2Cercetări mai aprofundate evidențiază relevanța sindicatelor în realizarea unui echilibru de putere care să sprijine justiția socială și prosperitatea economică. Rezultatele empirice arată că inegalitatea veniturilor urmează o traiectorie inversată în formă de U în raport cu rata apartenenței la sindicate. Inițial, inegalitatea veniturilor crește pe măsură ce mai multe persoane încadrate în muncă devin sindicalizate, atinge vârful traiectoriei inversate în formă de U atunci când rata apartenenței la sindicate este cuprinsă între 35 % și 39 % și este urmată de o scădere a inegalității veniturilor pe măsură ce această rată continuă să crească. Prin urmare, această cercetare sugerează că, pe măsură ce afilierea sindicală crește dincolo de un anumit interval, ea contribuie la reducerea inegalităților veniturilor în interiorul țărilor 4 .

2.3În timp ce inovarea în întreprinderi, competitivitatea și productivitatea sunt recunoscute drept vectori esențiali ai creșterii economice într-un mediu global extrem de competitiv, toate cele trei se bazează în mare măsură pe aportul forței de muncă și pe valoarea adăugată pe care o oferă lucrătorii pentru realizarea inovării, a competitivității și a productivității. Toate acestea se bazează pe implicarea și contribuția activă a partenerilor sociali.

2.4După cum a afirmat CESE în avizul său anterior 5 , crearea de valoare pe termen lung rămâne atribuția directorilor executivi, care urmăresc interese pe termen lung și, prin urmare, ar trebui încurajată îmbunătățirea responsabilității acestor directori executivi față de sustenabilitatea activității întreprinderilor. Într-adevăr, acest lucru a fost recunoscut în mod explicit de Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) în cadrul cerințelor de raportare MSG propuse în temeiul Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD), întreprinderile eligibile fiind obligate să prezinte gradul de acoperire a negocierii colective și al dialogului social la nivelul forței lor de muncă, întrucât deținerea unei forțe de muncă abilitate, angajate și apreciate este considerată drept unul dintre principiile esențiale ale durabilității pe termen lung a unei întreprinderi 6 .

2.5Reziliența și durabilitatea economică sprijină în mod indirect coeziunea socială, întrucât reziliența și durabilitatea pot fi realizate numai acordând prioritate valorii adăugate pe care forța de muncă o oferă economiei. Această prioritate este predominantă în economiile în care negocierea colectivă și dialogul social prosperă și creează în general un echilibru al puterii economice care promovează inovarea în întreprinderi, competitivitatea și productivitatea, pe baza tehnologiei și a forței de muncă.

2.6În pofida scăderii ratei apartenenței la sindicate în întreaga UE, CESE consideră că ele continuă să joace un rol important, deși, în unele state membre, sunt în declin, în ceea ce privește modelarea politicii economice, de ocupare a forței de muncă și socială. Cu toate acestea, numărul lucrătorilor acoperiți de convenții colective este în scădere. Chestiunea gradului de reprezentativitate a organizațiilor patronale suscită, de asemenea, îngrijorări în unele state membre. Prin urmare, este important ca partenerii sociali, cu sprijinul unui cadru favorabil, să găsească modalități de a se asigura că negocierea colectivă și dialogul social își pot îndeplini scopul ca instrumente relevante și semnificative, în funcție de circumstanțele și practicile de la nivel național. CESE observă că negocierea colectivă este un drept fundamental, în temeiul Constituției OIM 7 . Negocierea colectivă este, de asemenea, un mijloc prin care angajatorii, organizațiile lor și sindicatele din aceste întreprinderi pot stabili salarii și condiții de muncă echitabile, ținând seama, în același timp, de interesele economice și sociale naționale. În acest context, CESE face referire la Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, care este, de asemenea, un drept fundamental atât al lucrătorilor, cât și al angajatorilor, așa cum este și cel la neafiliere în sine. Relațiile de muncă solide presupun, de asemenea, că angajatorii și sindicatele sunt dispuși la negociere, or dovezile au arătat că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna 8 .

2.7Scopul prezentului aviz este, prin urmare, de a explora motivele și implicațiile modalităților de stopare a acestui declin, de a sublinia rolul sindicatelor, al angajatorilor și al administrațiilor pe o piață dinamică a forței de muncă și de a identifica oportunități de asigurare a viabilității unor structuri sănătoase și solide pentru negocierile colective, respectând totodată autonomia partenerilor sociali și a relațiilor de muncă la nivel național.

3.Observații specifice

3.1Astfel cum s-a menționat în avizul SOC/764 pe tema Consolidarea dialogului social, nivelul de angajament și de eficacitate a dialogului social (și implicit al negocierilor colective) variază de la o țară la alta. Cu toate acestea, CESE este de părere că este la latitudinea partenerilor sociali naționali să convină asupra conceperii unei negocieri colective care să fie cea mai adecvată contextului național.

3.2CESE recunoaște că administrațiile joacă un rol esențial în recunoașterea importanței negocierii colective, prin asigurarea unor condiții favorizante pentru facilitarea realizării sale, pentru protecția împotriva practicilor discriminatorii și prevenirea tentativelor de restricționare a exercitării de către lucrători a dreptului lor legal la participare sindicală. Acest cadru tripartit ar trebui să reflecte principalele puncte care reies din Recomandarea Comisiei privind consolidarea dialogului social, cu accent pe asigurarea echității sociale, stimulând totodată prosperitatea și reziliența Europei.

3.3CESE observă că Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) 9 îi încurajează pe partenerii sociali să negocieze contracte colective de muncă, respectându-le totodată autonomia și dreptul la acțiune colectivă. În plus, CESE solicită consultarea partenerilor sociali cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă. Totuși, Comitetul regretă că consultările nu sunt aplicate cu aceeași convingere și același angajament la nivelul întregii UE. De asemenea, CESE observă că, în acord cu PEDS și acolo unde este cazul, contractele încheiate între partenerii sociali se pun în aplicare la nivelul UE și al statelor sale membre. Acest principiu presupune asigurarea unui nivel minim de protecție.

3.4Lumea muncii continuă să se schimbe odată cu noile practici de muncă care modelează viața profesională a milioane de europeni. Noile forme de muncă din cadrul economiei platformelor prezintă provocări majore pentru relațiile de muncă. CESE consideră că această nouă realitate a afectat atât sindicatele, cât și organizațiile patronale și că ambele trebuie să se adapteze rapid la această realitate, protejând în același timp drepturile fundamentale ale lucrătorilor, în spiritul propunerii de directivă a Comisiei privind lucrătorii pe platforme online.

3.5Negocierea colectivă este esențială pentru însăși existența și relevanța sindicatelor și pentru asigurarea unui echilibru de putere între angajatori și lucrători. CESE consideră că negocierile colective, ca și dialogul social în general, ar trebui să sprijine și inovarea la locul de muncă, pentru a stimula productivitatea și a aborda eventualele modificări ale practicilor de muncă care afectează bunăstarea și viața profesională a lucrătorilor. CESE recunoaște că acest lucru înseamnă o provocare suplimentară pentru sindicate. Totuși, angajatorii ar trebui să rămână, desigur, responsabili pentru deciziile luate la nivel de întreprindere. Ceea ce recomandăm este ca, respectând sistemele naționale de relații industriale, rolul sindicatelor în procesele de inovare la locul de muncă să fie recunoscut ca parte a rolului relevant al dialogului social și al negocierilor colective.

3.6Este relevant să se sublinieze constatările unui raport al OCDE 10 care reiterează că negocierea colectivă este un drept fundamental al lucrătorilor, care poate îmbunătăți inclusiv performanța la locul de muncă. Același raport conchide cu îngrijorare că acest drept este supus presiunii ca urmare a slăbirii generale a relațiilor de muncă și a creșterii formelor noi și adesea precare de ocupare a forței de muncă. Raportul confirmă presiunea exercitată asupra negocierii colective din întreaga UE și importanța nevoii politice de acțiune. Raportul furnizează toate dovezile necesare pentru consolidarea negocierii colective astfel încât să devină mai flexibilă și mai receptivă la lumea muncii în schimbare. În acest context, CESE consideră că trebuie găsit un echilibru care să țină seama de interesele reciproce, cum ar fi ridicarea costurilor de trai pentru lucrători și concurența tot mai intensă la nivel global, recunoscând că negocierile colective și dialogul social pot stimula productivitatea prin inovare la locul de muncă și prin încurajarea dezvoltării competențelor. În plus, negocierea colectivă și dialogul social ar putea sprijini strategia industrială în contextul schimbării condițiilor economice, pe baza relațiilor de muncă naționale. Deși flexibilitatea convenită de partenerii sociali ar trebui să servească drept mijloc de adaptare la circumstanțele în schimbare și de echilibrare a nevoilor întreprinderilor și ale lucrătorilor, acest lucru nu ar trebui să reprezinte un risc care să submineze drepturile colective sau să vină în detrimentul condițiilor de muncă. În plus, dacă este reglementată în mod corespunzător prin legislație sau prin negocieri colective, flexibilitatea muncii implică beneficii atât pentru lucrători, cât și pentru angajatori.

3.7În ceea ce privește acordurile la nivel de întreprindere și acordurile sectoriale în cadrul procesului de negociere colectivă, nu există nicio formulă pentru a stabili dacă unul este mai adecvat decât celălalt. Acestea fiind spuse, pentru a crește acoperirea negocierii colective, astfel cum se prevede în Directiva privind salariile minime adecvate 11 , le revine partenerilor sociali din fiecare stat membru să efectueze o analiză a punctelor forte și slabe ale ambelor forme de acorduri și să stabilească dacă acordurile sectoriale, acordurile la nivel de întreprindere sau o combinație a celor două reprezintă cea mai bună cale de urmat pentru a crește acoperirea negocierii colective. De exemplu, cercetările arată că cea mai ridicată și mai stabilă acoperire a negocierii colective din Europa există în acele țări ale căror sisteme de negociere sunt caracterizate de negocieri cu mai mulți angajatori, în care negocierile au loc în principal la nivel sectorial sau, în unele cazuri, cum ar fi în Belgia, chiar și la nivel transsectorial 12 . Desigur, eforturile de creștere a acoperirii trebuie să țină seama de circumstanțele predominante din fiecare țară.

3.8CESE recunoaște că creșterea gradului de aderare la sindicate și organizații ale angajatorilor va rămâne o provocare extraordinară și, deși dialogul social și negocierea colectivă au și ar trebui să aibă un caracter voluntar, Comitetul recomandă partenerilor sociali din fiecare stat membru să abordeze această provocare prin explorarea unor metode adecvate pentru a asigura o participare viabilă a membrilor în cadrul organizațiilor lor.

3.9CESE recunoaște că există o mare diversitate de sisteme naționale de relații de muncă care reflectă diferite situații economice și politice ale statelor membre. Potrivit unei note a Comisiei 13 , negocierea colectivă a fost caracterizată de o trecere la negocierea descentralizată la nivel de întreprindere. Datele disponibile arată că acoperirea negocierii colective tinde să fie mai mare acolo unde negocierea este centralizată, unde ratele de organizare a angajatorilor sunt mai ridicate și unde se practică extinderea acordurilor la părțile nesemnatare.

3.10CESE subliniază constatarea importantă a unui raport al OCDE, potrivit căreia coordonarea salariilor joacă un rol esențial în a-i ajuta pe partenerii sociali să explice ciclul economic și efectele macroeconomice ale acordurilor salariale asupra competitivității 14 . În plus, CESE este de părere că procesul de negociere va depinde de circumstanțele predominante la nivel de întreprindere, fie că este vorba de întreprinderi mici sau mari.

3.11CESE îndeamnă partenerii sociali să sporească relevanța sistemelor de negociere colectivă prin evaluarea modului în care negocierile colective la toate nivelurile ar putea, într-un mod echilibrat, să asigure valoare adăugată atât pentru lucrători, cât și pentru angajatori, în toate sectoarele economiei și societății. În acest context, este relevant să se ia act de cel mai recent raport al OCDE referitor la perspectivele privind ocuparea forței de muncă, care subliniază rolul unei negocieri colective dinamice și puternice în promovarea productivității, a competitivității și a creșterii economice.

3.12CESE observă rolul important pe care îl joacă sau l-ar putea juca guvernele în colaborarea cu angajatorii și sindicatele pentru o cooperare mai strânsă și în sprijinirea politicilor macroeconomice. Desigur, administrațiile au ele însele calitatea de angajator important și adesea negociază cu sindicatele care îi reprezintă pe lucrători, ceea ce, în unele state membre, poate determina apariția unui model pentru întreaga economie. În plus, administrațiile joacă un rol esențial în asigurarea condițiilor adecvate pentru pacea industrială, stabilitatea prețurilor, creșterea productivității și existența unor modele nediscriminatorii de ocupare a forței de muncă. Pentru a atinge aceste obiective, respectând totodată autonomia partenerilor sociali, CESE solicită consolidarea negocierilor colective, astfel încât întreprinderile și lucrătorii să obțină rezultate mai bune. Ca una dintre măsuri, recomandăm guvernelor să utilizeze, unde este cazul, licitații publice ca mijloc suplimentar de promovare și sprijinire a negocierilor colective, astfel cum s-a subliniat în două avize anterioare elaborate de CESE 15 .

3.13După cum s-a menționat anterior, ar putea fi necesară o flexibilitate convenită în negocierile colective. Cu toate acestea, CESE este de părere că orice modificare convenită a contractelor colective de muncă trebuie să găsească un echilibru între interesele ambelor părți și să prezinte avantaje reciproce. Deși ar trebui promovate acorduri la nivel național și sectorial, CESE recunoaște că, în negocierile la nivel de întreprindere, flexibilitatea muncii, reglementată în mod corespunzător prin legislație sau prin negocieri colective, poate aduce beneficii atât angajatorilor, cât și lucrătorilor. Astfel de negocieri ar trebui să se bazeze pe încredere reciprocă și pe structuri de negociere eficace, asigurându-se, în același timp, că nu este posibilă deteriorarea condițiilor de muncă. Acestea fiind spuse, ori de câte ori este posibil, trebuie găsit o cale de mijloc prin care sistemele descentralizate să devină mai bine organizate și să permită acordurilor sectoriale să stabilească condiții-cadru ample, lăsând dispozițiile detaliate în sarcina negocierii de la nivel de întreprindere. Într-adevăr, cercetările sugerează că sistemele hibride de negociere colectivă, care implică sisteme coordonate, sectoriale și pe mai multe niveluri, conduc la rezultate mai bune atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi deopotrivă 16 .

Bruxelles, 12 iulie 2023

Oliver RÖPKE

Președintele Comitetului Economic și Social European

__________

(1)      Principiul 8.

(2)      Schnabel, C. (2020). Union membership and collective bargaining: trends and determinants (Aderarea la sindicate și negocierea colectivă: tendințe și factori determinanți) (pp. 1-37). Springer International Publishing.

(3)      OIM (2013). The informal economy and decent work: A policy resource guide supporting transitions to formality. Biroul Internațional al Muncii.

(4)      Montebello, R., Spiteri, J., & Von Brockdorff, P. (2022). Trade unions and income inequality: Evidence from a panel of European countries. (Sindicatele și inegalitatea veniturilor: dovezi din partea unui grup de țări europene). International Labour Review.

(5)      Avizul CESE pe tema „Niciun pact verde fără un pact social” ( JO C 341, 24.8.2021, p. 23 ).

(6)     https://www.efrag.org/?AspxAutoDetectCookieSupport=1 .

(7)      De asemenea, acesta este reafirmat ca atare în Declarația OIM din 1998 privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă.

(8)    Pisarczyk, Ł. (2023). Către reconstruirea negocierilor colective? Polonia în fața provocărilor contemporane și a politicii sociale europene în schimbare. Industrial Relations Journal.

(9)      Principiul 8.

(10)     https://www.oecd.org/employment/negotiating-our-way-up-1fd2da34-en.htm .

(11)     https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32022L2041

(12)       https://www.etui.org/services/facts-figures/benchmarks/what-s-happening-to-collective-bargaining-in-europe .

(13)       https://commission.europa.eu/system/files/2016-03/social-dialogue-involvement-of-workers_en.pdf .

(14)       https://www.oecd.org/employment/negotiating-our-way-up-1fd2da34-en.htm .

(15)      Avizul CESE pe tema Salarii minime decente în Europa ( JO C 429, 11.12.2020, p. 159 ) și avizul CESE pe tema Achizițiile publice ca instrument de creare a valorii și a demnității muncii în serviciile de curățenie și de întreținere a clădirilor ( JO C 429, 11.12.2020, p. 30 ).

(16)      Braakmann, N., & Brandl, B. (2016). The efficacy of hybrid collective bargaining systems: An analysis of the impact of collective bargaining on company performance in Europe (Eficacitatea sistemelor hibride de negociere colectivă: o analiză a impactului negocierilor colective asupra performanței întreprinderilor în Europa).