Pactul de stabilitate și creștere

Pactul de stabilitate și creștere (PSC) a fost introdus ca parte a celei de a treia etape a uniunii economice și monetare. Acesta a fost conceput pentru a garanta menținerea unor finanțe publice sănătoase de către statele membre ale UE după introducerea monedei unice.

În termeni oficiali, pactul a cuprins inițial o rezoluție a Consiliului European (adoptată în 1997) și două regulamente ale Consiliului din 7 iulie 1997 de stabilire a unor aspecte tehnice detaliate (unul referitor la supravegherea pozițiilor bugetare și la coordonarea politicilor economice, iar celălalt referitor la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv).

În urma discuțiilor privind funcționarea PSC, regulamentele au fost modificate în 2005. Cu toate acestea, punerea în aplicare a fost însă slabă, fapt ce a dus la dezechilibre fiscale grave în unele state membre, care au fost descoperite în momentul declanșării crizei economice și financiare din 2008.

De la criză, normele de guvernanță economică ale UE au fost consolidate prin opt regulamente ale UE și printr-un tratat internațional:

• pachetul de șase (care a introdus un sistem de monitorizare a politicilor economice mai ample, pentru a detecta timpuriu probleme precum bulele imobiliare sau scăderea competitivității);
• pachetul de două (un nou ciclu de monitorizare pentru zona euro, țările - cu excepția celor cu programe de ajustare macroeconomică - prezentând Comisiei Europene în fiecare toamnă proiectele lor de planuri bugetare);
• tratatul din 2012 privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (pactul fiscal), care a introdus prevederi fiscale mai stricte decât PSC.

Acest set de măsuri face acum parte din semestrul european, mecanismul UE de coordonare a politicii economice.

În ianuarie 2015, în urma unei analize, Comisia a publicat orientări detaliate privind modul în care va aplica normele PSC existente în vederea consolidării legăturii dintre reformele structurale, investiții (în special ținând cont de Fondul european pentru investiții strategice, creat recent) și responsabilitatea fiscală pentru susținerea creării de locuri de muncă și a creșterii economice.

În februarie 2020, Comisia a publicat o analiză care urmărea să evalueze eficacitatea cadrului actual de supraveghere economică și fiscală, în special reformele „pachetul de șase” și „pachetul de două”, și a lansat o dezbatere publică.

În noiembrie 2022, Comisia a prezentat orientările (liniile directoare) pentru o reformă a cadrului de guvernanță economică, care propunea o reformă de amploare a conceperii și funcționării PSC.

În martie 2023, Comisia a adoptat o comunicare care oferă statelor membre orientări privind conducerea și coordonarea politicii fiscale în 2024.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Orientările generale ale politicilor economice;
• Criteriile de convergență;
• Consiliul Uniunii Europene;
• Uniunea economică și monetară;
• Guvernanța economică;
• Politica economică;
• Euro;
• Comisia Europeană;
• Semestrul european;
• Procedura aplicabilă deficitelor excesive;
• Regulament;
• Norme privind guvernanța economică introduse după criza economică și financiară – o evaluare (sinteză);
• Supravegherea politicilor bugetare (sinteză);
• Componenta corectivă: procedura de deficit excesiv (sinteză);
• Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (cunoscut și ca „pactul bugetar”) (sinteză);
• Pactul de stabilitate și creștere (Comisia Europeană).