EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2006/112/CE – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA)

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva reformează și abrogă textul inițial al celei de A șasea directive privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), pentru a clarifica legislația în vigoare a UE în materie de TVA.

ASPECTE-CHEIE

TVA se aplică tuturor operațiunilor efectuate în UE pentru plată de către o persoană impozabilă, însemnând orice persoană sau organism care furnizează bunuri și servicii în cursul desfășurării activității sale. De asemenea, importurile efectuate de către orice persoană sunt supuse la plata TVA.

Operațiunile taxabile includ livrări de bunuri sau prestări de servicii în cadrul UE, achiziții de bunuri în interiorul UE (bunuri furnizate și livrate sau transportate de o companie dintr-o țară a UE către o companie din altă țară a UE) și importuri de bunuri din afara UE în UE.

  • Regulile în ceea ce privește locul impozitării depind de natura operațiunii, de tipul de produs furnizat și dacă este implicat transportul:
    • livrarea de bunuri – acolo unde sunt livrate bunurile;
    • achiziția de bunuri în interiorul UE – acolo unde partea care achiziționează bunuri le recepționează, adică țara UE în care se găsesc bunurile în final, după transportul dintr-o altă țară din UE;
    • importurile de bunuri – de obicei, țara EU în care ajung acestea;
    • prestarea de servicii – acolo unde sunt prestate serviciile. Aceasta depinde nu numai de natura serviciului prestat, ci și de statutul clientului care primește serviciul. Pentru a garanta că serviciul este impozitat în locul în care este folosit propriu-zis, există unele excepții de la aceste reguli generale, cum ar fi:
      • serviciile legate de bunuri imobile (bunuri imobiliare);
      • transportul de pasageri;
      • activitățile legate de cultură, sport, educație și divertisment;
      • serviciile de restaurant.
  • TVA se aplică atunci când bunurile sau serviciile sunt furnizate în funcție de natura tranzacției. TVA se poate aplica la o achiziție în interiorul UE în momentul în care s-a încheiat livrarea de bunuri în țara UE în cauză. În cazul importurilor în UE, TVA se aplică atunci când bunurile sunt introduse într-o țară a UE.
  • Baza de impozitare pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii și pentru achiziția de bunuri în interiorul UE include toate plățile către furnizor. În cazul bunurilor importate, această bază reprezintă valoarea acestora în vamă. Drepturile, impozitele și alte taxe sunt incluse în baza de impozitare, dar TVA în sine, reducerile de preț și rabaturile acordate clientului sunt excluse.
  • Cota standard a TVA care trebuie aplicată de toate țările UE bunurilor și serviciilor este de cel puțin 15 %. Țările UE pot aplica una sau două cote reduse, de cel puțin 5 %, anumitor bunuri sau servicii prevăzute în anexa III la directivă. De asemenea, în anumite condiții se aplică diverse excepții de la aceste reguli (cote mai mici, cote reduse pentru alte bunuri sau servicii etc.).
  • Directiva permite scutiri de TVA. Majoritatea acestora sunt scutiri fără drept de deducere, de exemplu, servicii financiare și de asigurări, îngrijire medicală sau servicii sociale. Există însă și scutiri cu drept de deducere, de exemplu, livrări de bunuri în interiorul UE sau exporturi de bunuri către o țară din afara UE. Majoritatea scutirilor sunt obligatorii pentru țările UE, dar unele dintre ele sunt opționale.
  • O persoană impozabilă are dreptul de a deduce valoarea TVA plătită pentru bunurile sau serviciile achiziționate în țara UE în care se efectuează aceste tranzacții. Această TVA impusă anterior poate fi dedusă din TVA plătibilă pentru tranzacțiile taxate, cum ar fi livrările de bunuri sau prestările de servicii interne. În general, nu există drept de deducere în cazul unei activități economice scutite de TVA sau dacă persoana impozabilă aplică anumite regimuri speciale. În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau regularizate.
  • Directiva prevede obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile. În general, orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri taxabilă sau o prestare de servicii taxabilă datorează TVA. Excepțiile includ anumite operațiuni în cazul cărora clientul plătește TVA, de exemplu livrările de gaze naturale, și operațiunile în cazul cărora țara din UE poate alege să desemneze clientul pentru plata TVA, la anumite livrări cu risc de fraudă.
  • Directiva le permite țărilor UE să aplice variații, cunoscute ca derogări, de la regulile privind TVA, de exemplu, pentru a preveni anumite tipuri de evaziune fiscală. Există și regimuri speciale de TVA menite să reducă birocrația, de exemplu, pentru întreprinderile mici și pentru fermieri.
  • În plus, directiva le permite țărilor UE care sunt cel mai grav afectate de fraudă în materie de TVA să aplice temporar o inversare generalizată a răspunderii pentru plata TVA. Acest lucru implică transferarea răspunderii pentru plata TVA de la furnizor la client. Țările UE pot folosi această măsură numai pentru livrările interne de bunuri și servicii peste un prag de 17 500 EUR per tranzacție, numai până la 30 iunie 2022 și în condiții foarte stricte.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 1 ianuarie 2007, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 1 ianuarie 2008.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

  • TVA (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, pp. 1-118)

Modificările succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2018/2057 a Consiliului din 20 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu livrarea de bunuri și prestarea de servicii care depășesc un anumit prag (JO L 329, 27.12.2018, pp. 3-7)

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, pp. 1-18)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009, pp. 5-30)

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, pp. 23-28)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, pp. 6-12)

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, pp. 15-18)

Data ultimei actualizări: 15.04.2019

Top