Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Summaries of EU Legislation

Convenția de la Geneva privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi

Decizia 81/462/CEE de încheiere a Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi

CARE ESTE ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTEI DECIZII?

ASPECTE-CHEIE

Poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi este definită ca fiind eliberarea, directă sau indirectă din cauza activității umane, a substanțelor în aer, care au efecte adverse asupra sănătății umane sau a mediului din altă țară și pentru care nu se pot distinge contribuțiile surselor sau ale grupurilor de surse individuale de emisii.

În total, următoarele 8 protocoale separate au fost elaborate conform acestei convenții.

  • Protocolul din 1984 cu privire la finanțarea pe termen lung a programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe termen lung al poluanților atmosferici în Europa (Protocolul EMEP): un instrument pentru partajarea internațională a costurilor unui program de supraveghere care constituie fundamentul revizuirii și evaluării poluării aerului european având în vedere acordurile privind reducerea emisiilor.
  • Protocolul din 1985 cu privire la reducerea emisiilor de sulf sau a fluxurilor transfrontaliere ale acestora (Protocolul de la Helsinki) cu cel puțin 30 % comparativ cu nivelurile din 1980.
  • Protocolul din 1988 privind reducerea emisiilor de oxizi de azot (NOx) sau a fluxului lor transfrontalier (Protocolul de la Sofia): un prim pas necesită înghețarea emisiilor de NOx sau a fluxului lor transfrontalier la nivelurile din 1987; un al doilea pas necesită aplicarea unei abordări bazate pe efecte pentru a reduce în continuare emisiile de compuși de azot, inclusiv amoniac (NH3) și de compuși organici volatili (COV), având în vedere contribuția lor la poluarea fotochimică, acidificare și eutrofizare și efectele lor asupra sănătății umane, mediului și materialelor, prin abordarea tuturor surselor semnificative de emisii.
  • Protocolul din 1991 privind reducerea emisiilor de COV sau al fluxului lor transfrontalier: acești compuși sunt responsabili pentru formarea ozonului la sol și părțile trebuie să opteze pentru 1 din 3 obiective de reducere a emisiilor, care urmează să fie atinse până în 1999:
    • o reducere cu 30 % a COV-urilor, folosind un an între 1984 și 1990 ca bază;
    • o reducere cu 30 % a emisiilor de COV în zona de gestionare a ozonului troposferic specificată în anexa I la protocol și asigurarea faptului că emisiile naționale totale nu depășesc nivelurile din 1988; sau
    • în cazul în care emisiile din 1988 nu depășeau anumite niveluri specificate, părțile pot opta pentru o stabilizare la acel nivel de emisie.
  • Protocolul din 1994 privind reducerea ulterioară a emisiilor de sulf (Protocolul de la Oslo): acest protocol se bazează pe Protocolul de la Helsinki din 1985 și stabilește plafoane de emisie până în 2010 și ulterior. Părților li se cere să ia cele mai eficiente măsuri pentru reducerea emisiilor de sulf, inclusiv:
    • creșterea eficienței energetice;
    • utilizarea energiei regenerabile;
    • reducerea conținutului de sulf din combustibili; și
    • aplicarea celor mai bune tehnologii de control disponibile (BAT). Protocolul încurajează, de asemenea, aplicarea instrumentelor economice pentru adoptarea unor abordări rentabile pentru reducerea emisiilor de sulf.
  • Protocolul din 1998 privind metalele grele (Protocolul de la Aarhus): vizează 3 metale: cadmiu, plumb și mercur. Părțile vor trebui să își reducă emisiile pentru acestea, sub nivelurile lor în 1990 (sau un an alternativ între 1985 și 1995). Protocolul urmărește să reducă emisiile din surse industriale, procese de ardere și din incinerarea deșeurilor. Acesta stabilește valori limită stricte pentru emisiile din surse staționare și sugerează BAT pentru aceste surse, cum ar fi filtre speciale sau instalații de epurare pentru surse de combustie sau procese fără mercur. Protocolul impune părților să elimine treptat benzina cu plumb. De asemenea, acesta introduce măsuri de reducere a emisiilor de metale grele de la alte produse, cum ar fi mercurul în baterii, și propune introducerea unor măsuri de gestionare pentru alte produse care conțin mercur, precum componente electrice, dispozitive de măsurare, lămpi fluorescente, amalgam dentar, pesticide și vopsea. Protocolul a fost modificat în 2012 pentru a introduce valori limită de emisie mai stricte (ELV) pentru emisiile de particule și cadmiu, plumb și mercur aplicabile anumitor surse de ardere și altor surse de emisii industriale care le eliberează în atmosferă. Categoriile de surse de emisie pentru cele 3 metale grele au fost, de asemenea, extinse la producția de aliaje de siliciu și feromanganez, extinzând astfel sfera activităților industriale pentru care sunt stabilite limite de emisie.
  • Protocolul din 1998 privind poluanții organici persistenți, al căror obiectiv final este eliminarea oricăror deversări, emisii și pierderi a acestor poluanți. Protocolul interzice producția și utilizarea unor produse în mod direct, în timp ce altele au fost programate pentru eliminare într-o etapă ulterioară. Acesta include dispoziții pentru tratarea deșeurilor de produse care sunt interzise și obligă părțile să reducă emisiile lor de dioxine, furani, hidrocarburi aromatice policiclice și hexaclorobenzen (HCB) sub nivelurile lor din 1990 (sau un an alternativ între 1985 și 1995). Pentru incinerarea deșeurilor municipale, periculoase și medicale, acesta stabilește valori limită specifice. Inițial, acesta se concentra pe o listă de 16 substanțe care fuseseră selectate în conformitate cu criteriile de risc convenite. Substanțele cuprindeau 11 pesticide, 2 substanțe chimice industriale și 3 subproduse/contaminanți. Protocolul a fost modificat în 2009 pentru a include 7 substanțe noi: hexaclorobutadienă, octabromodifenil eter, pentaclorobenzen, pentabromodifenil eter, perfluorooctan sulfonate, naftalene policlorurate și parafine clorurate cu lanț scurt. Părțile au revizuit obligațiile pentru compușii DDT, heptaclor, HCB și PCB, precum și pentru ELV provenit din incinerarea deșeurilor. Pentru a facilita ratificarea protocolului de către țările cu economii în tranziție, părțile au introdus flexibilitate pentru aceste țări în ceea ce privește termenele pentru aplicarea ELV-urilor și BAT-urilor.
  • Protocolul din 1999 privind reducerea gradului de acidifiere, eutrofizare și a nivelului de ozon troposferic (Protocolul de la Göteborg): stabilește plafoane naționale de emisie pentru 2010 până în 2020 pentru 4 poluanți: dioxid de sulf (SO2), NOx, COV și NH3. De asemenea, acesta stabilește valori limită strânse pentru surse de emisii specifice (de exemplu, instalații de ardere, producția de electricitate, curățătorie chimică, mașini și camioane) și necesită utilizarea BAT pentru a menține emisiile scăzute. Emisiile de COV de la produse precum vopsele sau aerosoli trebuie, de asemenea, să fie reduse, iar fermierii sunt obligați să ia măsuri specifice pentru a reduce emisiile de NH3. Protocolul a fost modificat în 2012 pentru a include angajamente naționale de reducere a emisiilor care urmează să fie atinse până în 2020 și ulterior [aceste modificări au fost ratificate de UE în Decizia (UE) 2017/1757 a Consiliului]. Mai multe dintre anexele tehnice ale protocolului au fost revizuite cu seturi actualizate de ELV-uri atât pentru surse staționare cheie, cât și pentru surse mobile. Protocolul revizuit este primul acord obligatoriu care include angajamente de reducere a emisiilor pentru particulele fine. Protocolul modificat include, de asemenea, în mod specific poluantul climatic de scurtă durată, carbonul negru (funinginea neagră), ca o componentă a unei anumite materii. Reducerea particulelor (inclusiv a carbonului negru) prin implementarea protocolului va reduce poluarea aerului, facilitând în același timp beneficiile climatice.

Cooperare privind politicile

Convenția impune părților contractante să elaboreze și să pună în aplicare politici și strategii adecvate, în special sisteme de gestionare a calității aerului.

Părțile contractante convin să se reunească în mod regulat (cel puțin o dată pe an) pentru a evalua progresul realizat și a stabili legături în ceea ce privește aspectele referitoare la convenție.

Cooperare științifică

Părțile convin să depună eforturi concertate în domenii de cercetare și dezvoltare, în special pentru reducerea emisiilor de poluanți atmosferici principali, pentru monitorizarea și măsurarea nivelurilor de emisii și a concentrațiilor, cât și pentru o înțelegere mai bună a efectelor acestora asupra sănătății și a mediului.

Schimbul de informații

Părțile convin să facă schimb de informații, mai ales cu privire la date despre:

  • emisia de poluanți atmosferici principali (începând cu SO2) și a efectelor acestora;
  • aspecte susceptibile de a provoca schimbări semnificative în poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (în special în politicile naționale și dezvoltarea industrială);
  • tehnologiile de control pentru reducerea poluării atmosferice; și
  • politicile și strategiile naționale pentru combaterea poluanților atmosferici principali.

Cooperare privind monitorizarea poluării

  • Părțile convin să participe la Programul comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP). Acest program, ale cărui activități sunt finanțate în conformitate cu un protocol separat (Protocolul EMEP), are ca obiectiv să furnizeze părților la convenție:
    • informații științifice cu privire la monitorizarea atmosferei, modele computerizate;
    • evaluarea emisiilor; și
    • elaborarea de prognoze.
  • Pentru ca această cooperare să aibă succes, convenția permite:
    • extinderea programului, inițial concentrat pe monitorizarea SO2 și a substanțelor aferente, asupra celorlalți poluanți atmosferici principali;
    • monitorizarea compoziției mediilor susceptibile a fi contaminate de acești poluanți (apă, sol și vegetație), cât și a efectelor asupra sănătății și a mediului;
    • generarea de date meteorologice și alte date științifice cu privire la procesele din timpul transmiterii;
    • utilizarea, ori de câte ori este posibil, de metode comparabile sau standardizate de monitorizare și modelare;
    • integrarea EMEP în programele naționale și internaționale relevante;
    • schimbul regulat de date obținute prin monitorizare.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare în data de 16 martie 1983, la 90 de zile după data depunerii celui de al 24-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

CONTEXT

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenție privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi – Rezoluție privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (JO L 171, 27.6.1981, pp. 13-24)

Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 privind încheierea Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (JO L 171, 27.6.1981, pp. 11-12)

DOCUMENTE CONEXE

Decizia (UE) 2017/1757 a Consiliului din 17 iulie 2017 privind acceptarea, în numele Uniunii Europene, a unei modificări a Protocolului din 1999 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (JO L 248, 27.9.2017, pp. 3-75)

Decizia (UE) 2016/768 a Consiliului din 21 aprilie 2016 privind acceptarea modificărilor aduse Protocolului din 1998 la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la metale grele (JO L 127, 18.5.2016, pp. 8-20)

Decizia (UE) 2016/769 a Consiliului din 21 aprilie 2016 privind acceptarea modificărilor aduse Protocolului din 1998 la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți (JO L 127, 18.5.2016, pp. 21-31)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, pp. 17-119)

Modificările succesive aduse Directivei 2010/75/UE au fost integrate în documentul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia 2004/259/CE a Consiliului din 19 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți (JO L 81, 19.3.2004, pp. 35-36)

Protocol la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți (JO L 81, 19.3.2004, pp. 37-71)

Decizia 2003/507/CE a Consiliului din 13 iunie 2003 privind aprobarea aderării Comunității Europene la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (JO L 179, 17.7.2003, pp. 1-2)

Protocol la convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (JO L 179, 17.7.2003, pp. 3-54)

Decizia 2001/379/CE a Consiliului din 4 aprilie 2001 de aprobare, în numele Comunității Europene, a Protocolului Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la metale grele (JO L 134, 17.5.2001, p. 40)

Protocolul convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la metale grele (JO L 134, 17.5.2001, pp. 41-64)

Decizia 98/686/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la reducerea suplimentară a emisiilor de sulf (JO L 326, 3.12.1998, p. 34)

Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la reducerea suplimentară a emisiilor de sulf (JO L 326, 3.12.1998, pp. 35-56)

Decizia 93/361/CEE a Consiliului din 17 mai 1993 de aderare a Comunității la Protocolul la Convenția de la Geneva din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la controlul emisiilor oxizilor de azot și a fluxurilor transfrontaliere ale acestora (JO L 149, 21.6.1993, pp. 14-15)

Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la controlul emisiilor oxizilor de azot și al fluxurilor transfrontaliere ale acestora (JO L 149, 21.6.1993, pp. 16-26)

Decizia 86/277/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind încheierea Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP) (JO L 181, 4.7.1986, p. 1)

Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP) (JO L 181, 4.7.1986, pp. 2-5)

Data ultimei actualizări: 08.09.2020

Top