Controlul cumpărării și deținerii armelor de foc

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 91/477/CEE – controlul achiziționării și deținerii de arme

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• „Directiva privind armele de foc” stabilește condiții minime pentru circulația armelor de foc civile* în cadrul Uniunii Europene (UE).

ASPECTE-CHEIE

Directiva stabilește patru categorii de arme de foc în ordinea gradului de periculozitate al acestora, definite în anexa I la directivă.

Domeniul de aplicare

Directiva nu se aplică în cazul transferurilor comerciale de arme și muniții de război sau al achiziționării sau deținerii de arme și muniții* de către:

• forțele armate, poliție sau serviciile publice;
• colecționarii și organismele de natură culturală și istorică în ceea ce privește armele și recunoscute ca atare de țările UE în care sunt stabilite.

Directiva nu aduce atingere aplicării dispozițiilor de drept intern cu privire la portul de armă, vânătoare sau tirul sportiv.

Permisul pentru arme de foc

Un permis european pentru arme de foc este eliberat de autoritățile unei țări a UE oricărei persoane care devine în mod legal deținătoarea și utilizatoarea unei arme de foc. Permisul trebuie să se afle permanent în posesia utilizatorului armei sau armelor de foc precizată (precizate) pe acesta.

Identificarea și urmărirea

• Fiecare armă de foc și fiecare pachet elementar de muniție trebuie să fie marcate la fabricare.
• Țările UE trebuie să mențină un sistem electronic de stocare a datelor pentru înregistrarea acestor arme de foc. Doar autoritățile competente pot accesa registrul.
• Țările UE pot institui un sistem care va reglementa activitățile intermediarilor*. Armurierii* trebuie să mențină un registru al armelor de foc pe care le-au primit sau furnizat de-a lungul perioadei lor de activitate.

Vânzarea, achiziționarea și deținerea

• Țările UE au responsabilitatea de a verifica vânzarea, achiziționarea și deținerea acestor arme; cu toate acestea, orice norme puse în aplicare trebuie să intre în domeniul de aplicare al normelor prezentei directive.
• Regimul achiziției și deținerii munițiilor este identic cu acela al deținerii armei de foc căreia îi sunt destinate.

Achiziționarea și deținerea unei arme de foc sunt permise când o persoană:

• are un motiv întemeiat pentru achiziționare sau deținere (de exemplu este colecționar legitim sau este implicată într-un club de tir sportiv);
• a împlinit cel puțin vârsta de 18 ani, deși există o excepție de la această normă cu privire la armele de foc pentru practicarea vânătorii și a tirului sportiv (de exemplu, în unele cazuri, armele pot fi utilizate pentru practicarea vânătorii și a tirului sportiv de persoanele cu vârsta sub 18 ani dacă se află sub îndrumarea unui părinte/adult care deține un permis pentru arme de foc sau în cadrul unui centru de instruire autorizat);
• nu reprezintă un pericol pentru ea însăși sau pentru public.

Acordarea licențelor

Persoanelor care îndeplinesc cerințele pentru achiziționarea și deținerea unei arme de foc li se poate acorda un permis multianual. În astfel de cazuri, trebuie respectate anumite formalități:

• orice circulație a armei de foc trebuie să fie comunicată autorităților competente;
• trebuie să se evalueze verificări regulate pentru a evalua dacă persoana îndeplinește în continuare cerințele și
• trebuie să se respecte termenele maxime specificate de legislația internă.

Pentru a controla circulația armelor de foc în cadrul UE, directiva stabilește procedurile pentru:

• transferurile definitive de arme dintr-o țară a UE în alta;
• transferurile temporare de arme (călătoriile) prin două sau mai multe țări ale UE.
• Aceste formalități se aplică tuturor armelor de foc, cu excepția armelor de război.

Rolul țărilor UE

• Un grup de contact a fost instituit în 2009 pentru a facilita schimbul de informații între țările UE.
• Directiva nu aduce atingere dreptului țărilor UE de a lua măsuri în vederea prevenirii traficului ilegal de arme.

Revizuire și propuneri

Comisia Europeană a prezentat un raport referitor la aplicarea acestei directive în noiembrie 2015 ca parte a unui pachet de măsuri privind armele de foc. Pachetul a inclus o propunere de revizuire a directivei privind armele de foc.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu 17 octombrie 1991. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 1 ianuarie 1993.

TERMENI-CHEIE

* Armă de foc: orice armă portabilă cu țeavă care expulzează, este proiectată să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

* Muniții: muniția completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartușului, capsele de inițiere, pulberea, gloanțele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc.

* Intermediar: orice persoană fizică sau juridică, cu excepția armurierilor, a cărei activitate constă, integral sau parțial, în achiziționarea, comercializarea sau realizarea de transferuri de arme.

* Armurier: orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, integral sau parțial, în fabricarea, comerțul, schimbul, închirierea, repararea sau transformarea armelor de foc, a pieselor și a muniției pentru acestea.

ACT

91/477/CEE: Directiva Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 256, 13.9.1991, pp. 51-58)

Modificările succesive aduse Directivei 91/477/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Evaluarea REFIT a Directivei 91/477/CE a Consiliului din 18 iunie 1991, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51/CE din 21 mai 2008, privind controlul achiziționării și deținerii de arme [COM(2015) 751 final din 18.11.2015]

Data ultimei actualizări: 17.03.2016