EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară - practici neloiale de tranzacționare între afaceri

Lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară - practici neloiale de tranzacționare între afaceri

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

  • Acesta stabilește o listă minimă de practici interzise de comerț neloial între cumpărătorii și furnizorii din lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară și stabilește norme minime de aplicare.
  • Aceasta își propune să oprească întreprinderile mai mari care exploatează furnizori mici și mijlocii din cauza poziției lor mai slabe de negociere și pentru a evita transferul costurilor acestor practici către producătorii primari.

ASPECTE-CHEIE

Normele protejează furnizorii mici și mijlocii, precum și furnizorii mai mari, cu o cifră de afaceri anuală care nu depășește 350 milioane de euro. Protecția depinde de dimensiunea relativă a furnizorului și a cumpărătorului în ceea ce privește cifra de afaceri anuală. Acești furnizori se împart în cinci sub-categorii după cifra de afaceri:

  • până la 2 milioane de euro;
  • 2-10 milioane de euro;
  • 10-50 milioane de euro;
  • 50-150 milioane de euro; și
  • 150-350 milioane de euro.

Interzicerea practicilor comerciale neloiale

Directiva interzice în orice circumstanțe următoarele practici comerciale neloiale:

  • plata mai tarziu de 30 de zile pentru produse agricole si alimentare perisabile;
  • plata mai târziu de 60 de zile pentru alte produse agricole și alimentare;
  • anulări în termen scurt ale produselor agricole și alimentare perisabile;
  • modificări unilaterale ale condițiilor contractului de aprovizionare de către cumpărător;
  • plăți solicitate de cumpărător care nu au legătură cu vânzarea unui produs agricol și alimentar;
  • plăți solicitate de cumpărător pentru deteriorarea sau pierderea produselor agricole și alimentare în cazul în care o astfel de deteriorare sau pierdere nu este cauzată de neglijența sau vina furnizorului;
  • refuzul cumpărătorului de a furniza o confirmare scrisă a unui acord de aprovizionare, în ciuda solicitării furnizorului;
  • folosirea greșită a secretelor comerciale ale furnizorului de către cumpărător;
  • acțiuni de represalii comerciale ale cumpărătorului împotriva furnizorului dacă furnizorul își exercită drepturile contractuale sau legale;
  • transferul costurilor pentru examinarea reclamațiilor clienților pentru produsele furnizorului, în ciuda absenței neglijenței sau a erorilor din partea furnizorului.

Directiva interzice următoarele practici comerciale neloiale, cu excepția cazului în care furnizorul și cumpărătorul au convenit pe această bază, în termeni clari și fără ambiguitate:

  • cumpărătorul returnează furnizorului produse agricole și alimentare nevândute fără a plăti acele produse nevândute sau fără a plăti pentru eliminarea acestor produse sau ambele;
  • furnizorul este taxat de plata ca condiție pentru stocarea, afișarea sau listarea produselor agricole și alimentare sau pentru punerea la dispoziție a acestor produse pe piață;
  • cumpărătorul solicită furnizorului să plătească reduceri la produsele agricole și alimentare vândute de cumpărător ca parte a unei promoții;
  • cumpărătorul solicită furnizorului să plătească pentru publicitatea sau comercializarea de către cumpărător a produselor agricole și alimentare;
  • cumpărătorul taxează furnizorul pentru personalul pentru amenajarea spațiilor utilizate pentru vânzarea produselor furnizorului.

Reclamații și confidențialitate

Țările UE desemnează autoritățile naționale de aplicare. Furnizorii se pot plânge autorității de executare din propria lor țară sau din țara cumpărătorului suspectat de o practică comercială interzisă.

Dacă este solicitată, autoritatea de executare trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja identitatea reclamantului și orice alte informații considerate dăunătoare pentru interesele reclamantului sau ale furnizorilor.

Atribuțiile autorităților competente

Autoritățile de executare trebuie să aibă competențele și expertiza pentru:

  • inițierea și efectuarea investigațiilor;
  • solicitarea de informații de la cumpărători și furnizori;
  • efectuarea de inspecții neanunțate la fața locului;
  • a cere încetarea, dacă este cazul, a unei practici interzise;
  • impunerea sau inițierea procedurilor pentru aplicarea amenzilor și a altor sancțiuni și măsuri provizorii împotriva întreprinderii care a comis încălcarea;
  • publicarea deciziilor.

Țările UE pot promova mecanisme alternative imediate de soluționare voluntară a litigiilor.

Țările UE trebuie să se asigure că autoritățile de executare cooperează eficient între ele și cu Comisia și se ajută reciproc în cazurile care au o dimensiune transfrontalieră.

Comisia Europeană este asistată de Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 (a se vedea rezumatul Organizarea comună a piețelor agricole din UE).

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Aceasta trebuie transpusă în legislația țărilor UE până la 1 mai 2021. Țările UE trebuie să aplice noile norme de la 1 noiembrie 2021.

CONTEXT

A se vedea, de asemenea:

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (JO L 111, 25.4.2019, pp. 59-72)

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, pp. 1-18)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, pp. 671-854)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, 23.2.2011, pp. 1-10)

Data ultimei actualizări: 29.08.2019

Top