Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Refugiații și apatrizii – standarde comune privind condițiile

Refugiații și apatrizii – standarde comune privind condițiile

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2011/95/UE – standardele comune referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească refugiații și apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Obiectivele directivei sunt:

  • să stabilească standarde comune pentru identificarea cetățenilor din afara UE sau a apatrizilor care au o nevoie reală de protecție internațională în UE, fie ca refugiați, fie ca beneficiari ai unei protecții subsidiare*;
  • să asigure faptul că persoanele respective se pot bucura de un nivel minim de beneficii și drepturi în toate țările UE.

În acest fel, directiva încearcă să limiteze circulația persoanelor în cauză între țările UE ca urmare a diferențelor de legislație.

Directiva revizuiește și abrogă Directiva 2004/83/CE, pentru a asigura coerența cu jurisprudența* Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

ASPECTE-CHEIE

Obiect și definiții

  • Se stabilesc standarde comune pentru a decide care sunt persoanele care îndeplinesc condițiile de acordare a statutului de refugiat sau care sunt persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară, precum și pentru a stabili conținutul protecției internaționale. Cu toate acestea, țările UE sunt libere să introducă sau să mențină norme mai favorabile pentru persoanele care au nevoie de protecție.
  • Sunt definiți „refugiații” și „apatrizii eligibili pentru obținerea de protecție subsidiară”, precum și „membrii de familie” – tatăl, mama sau un alt adult responsabil pentru beneficiarul de protecție internațională dacă acesta din urmă are vârsta sub 18 ani (este minor) și este necăsătorit.

Evaluarea cererilor

  • Țările UE au o datorie comună de a coopera activ cu solicitantul când stabilesc elementele comune ale unei cereri.
  • Se dă o listă neexhaustivă, care include fapte, informații și circumstanțe (de exemplu, dacă persoana a fost persecutată) de care trebuie să se țină cont la evaluarea la nivel individual, în mod obiectiv și imparțial.
  • După ce au depus toate eforturile pentru a-și depune și a-și susține cererea și s-a stabilit credibilitatea generală a cererii lor, solicitanților de azil ar trebui să li se acorde beneficiul îndoielii chiar dacă din cerere lipsesc documente justificative sau alte dovezi.
  • Se poate considera că solicitanții nu au nevoie de protecție internațională dacă aceștia pot beneficia de protecție în interiorul țării împotriva persecuției sau a vătămărilor grave, în orice parte a teritoriului țării de origine la care aceștia au acces în siguranță și în mod legal și în care se poate estima în mod rezonabil că se vor stabili.
  • Directiva clarifică faptul că:
    • protecția împotriva persecuției sau a vătămărilor grave poate fi acordată numai de către stat, de către partide sau de către organizații, inclusiv organizații internaționale, care controlează statul sau o parte importantă a teritoriului acestuia;
    • aceste partide trebuie să fie în măsură și să dorească să acorde o protecție eficientă, care să nu aibă un caracter temporar;
    • solicitantul ar trebui să aibă acces la o asemenea protecție.
  • Țările UE ar trebui să utilizeze informații precise și actualizate din surse pertinente, precum Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Biroul European de Sprijin pentru Azil.

Condițiile pentru acordarea statutului de refugiat

  • Se clarifică ce anume constituie un „act de persecuție” în sensul Convenției de la Geneva în ceea ce privește statutul refugiaților, precum și formele pe care le pot lua aceste acte.
  • Trebuie să existe un motiv de persecuție, iar textul indică aspectele – rasa, religia, naționalitatea, apartenența la un anumit grup social sau opinia politică – de care trebuie să se țină seama la evaluarea motivelor de persecuție.
  • Lipsa protecției împotriva persecuției din unul dintre motivele indicate mai sus constituie și ea o îndeplinire a condițiilor pentru acordarea statutului de refugiat.

Condiții pentru obținerea de protecție subsidiară

Printre „vătămările grave” pe care ar risca să le sufere un resortisant din afara UE în cauză dacă ar fi returnat în țara sa de origine sau, în cazul unui apatrid, în țara în care își avea reședința obișnuită, se numără:

  • pedeapsa cu moartea sau execuția;
  • tortura sau tratamentele sau pedepsele inumane sau degradante;
  • amenințările grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat.

Pierderea sau excluderea de la acordarea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare

Directiva enumeră:

  • situațiile în care statutul de refugiat sau protecția subsidiară încetează (de exemplu, în cazul în care solicitantul obține o nouă cetățenie) sau se exclude (de exemplu, dacă solicitantul a comis o crimă de război sau o crimă împotriva umanității);
  • temeiurile în care drepturile respective pot să fie revocate, să înceteze sau să li se refuze reînnoirea – inclusiv atunci când există motive rezonabile de a-l considera pe solicitant un pericol pentru siguranța sau pentru societatea țării UE gazdă.

Conținutul protecției internaționale

Conținutul statutului unui beneficiar de protecție subsidiară este apropiat de cel al statutului de refugiat, eliminându-se în mare parte posibilitatea țărilor UE de a acorda numai refugiaților accesul la unele drepturi.Protecția internațională acordată de țara UE gazdă include drepturile următoare:

  • protecția împotriva returnării (refoulement)*;
  • accesul refugiaților și al beneficiarilor de protecție subsidiară la informații privind drepturile și obligațiile aferente statutului lor, într-o limbă pe care aceștia o pot înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg;
  • protecția unității familiei;
  • cu excepția cazului în care există motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică, eliberarea:
    • permiselor de ședere – valabile cel puțin trei ani în cazul refugiaților și cel puțin un an (doi ani la reînnoire) în cazul protecției subsidiare; și a
    • documentelor de călătorie pentru a călători în afara teritoriului național – în cazul protecției subsidiare, numai dacă persoanele respective nu pot obține un pașaport național;
  • accesul la locuri de muncă și la posibilități de formare ocupațională și de formare profesională, cu egalitate de tratament în ceea ce privește condițiile de angajare;
  • accesul la educație – tratament egal cu proprii resortisanți în cazul minorilor și cu resortisanții altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv în cazul adulților;
  • acces egal la procedurile de recunoaștere a diplomelor străine și a calificărilor profesionale;
  • tratament egal cu propriii resortisanți în ceea ce privește protecția socială (aceasta poate fi limitată la prestațiile de bază în cazul protecției subsidiare);
  • reprezentarea minorilor neînsoțiți printr-un tutore legal sau, dacă este necesar, printr-un organism responsabil bunăstarea minorilor sau prin orice altă formă corespunzătoare de reprezentare stabilită în cadrul sistemului juridic național;
  • acces la locuință în condiții echivalente cu ale altor resortisanți ai altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv;
  • libertatea de circulație pe teritoriul național, în aceleași condiții și cu aceleași restricții ca și cele prevăzute pentru resortisanții altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv;
  • acces la facilitățile de integrare;
  • dacă este necesar, ajutor în vederea repatrierii.

Țările care nu intră în domeniul de aplicare al directivei

Irlanda și Regatul Unit au optat pentru neparticiparea la adoptarea directivei, având acest drept conform Protocolului nr. 21 anexat la Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, acestora li se aplică în continuare Directiva 2004/83/CE.Danemarcei nu i se aplică nici această directivă, nici cea anterioară, în temeiul Protocolului nr. 22 cu privire la poziția sa anexat la Tratatul de la Lisabona.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva 2011/95/UE revizuiește și înlocuiește Directiva 2004/83/CE. Majoritatea articolelor Directivei 2011/95/UE, referitoare la aspecte care nu au fost reglementate de Directiva 2004/83/CE, se aplică din 22 decembrie 2013. Normele noi conținute de Directiva 2011/95/UE au trebuit transpuse în legislația țărilor UE până la 21 decembrie 2013.

CONTEXT

Cunoscută ca „Directiva privind standardele minime”, această directivă se numără printre principalele instrumente din cadrul sistemului european comun de azil (SECA), alături de Directiva privind procedurile de azil, Directiva privind condițiile de primire, Regulamentul Dublin și Regulamentul Eurodac. De asemenea, este importantă consolidarea solidarității financiare cu regulamentul de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare. În 2016, Comisia Europeană a adoptat o comunicare prin care lansa procesul unei reforme a SECA.

TERMENI-CHEIE

Protecție subsidiară: o protecție internațională acordată persoanelor care caută azil, dar nu îndeplinesc condițiile de acordare a statutului de refugiat. Potrivit directivei, acestea sunt persoanele care ar fi supuse unui risc real de a suferi „vătămări grave” (definite în text) dacă ar fi returnate în țara de origine.
Jurisprudența relevantă: legea, astfel cum a fost stabilită de rezultatul unor cauze anterioare.
Returnare: actul de a obliga refugiații sau solicitanții de azil (persoane al căror drept la statutul de refugiat nu a fost încă stabilit) să se întoarcă într-o țară în care este probabil să fie persecutați.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, pp. 9-26)

DOCUMENTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație [COM(2016) 197 final, 6.4.2016]

Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, pp. 168-194)

Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, pp. 60-95)

Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, pp. 96-116)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, pp. 31-59)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 604/2013 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, pp. 1-30)

Data ultimei actualizări: 29.01.2018

Top