Mai multă operativitate și eficiență la anchetele penale transfrontaliere în UE

Directiva privind ordinul european de anchetă instituie un sistem nou și cuprinzător cu ajutorul căruia țările UE pot obține probe din alte țări ale UE în cazurile care implică mai mult de o țară.

ACT

Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de anchetă în materie penală

SINTEZĂ

Obiectivul acestei directive este de a simplifica și a accelera anchetele penale transfrontaliere în UE. Directiva introduce ordinul european de anchetă, care le permite autorităților judiciare dintr-o anumită țară a UE („statul emitent”) să solicite strângerea de probe într-o altă țară a UE și transferarea acestora din țara respectivă („statul executant”).

Dat fiind că ordinul european de anchetă se bazează pe principiul recunoașterii reciproce, fiecare țară a UE este obligată, în principiu, să recunoască și să execute o asemenea solicitare. De asemenea, acest lucru trebuie să se desfășoare rapid și fără alte formalități.

Ordinul european de anchetă facilitează abordarea infracțiunilor, inclusiv a celor precum corupția, traficul de droguri și criminalitatea organizată. De exemplu, poliția greacă le-ar putea solicita omologilor săi din Regatul Unit (1) desfășurarea unor percheziții sau interogarea unor martori în numele său.

Ordinul european de anchetă îmbunătățește legislația europeană din acest domeniu prin stabilirea unor termene stricte de strângere a dovezilor solicitate și prin limitarea motivelor de refuzare a solicitărilor de acest tip. De asemenea, ordinul reduce formalitățile birocratice prin introducerea unui formular standard unic pe care îl folosesc autoritățile pentru a solicita ajutor la căutarea de probe.

Aspecte-cheie ale ordinului european de anchetă

• o decizie judiciară emisă sau validată de o autoritate judiciară a unei țări din UE pentru a pune în aplicare una sau mai multe măsuri de investigare într-o altă țară din UE n vederea obținerii de probe în conformitate cu această directivă;
• poate fi emis și pentru obținerea de probe care se află deja în posesia autorităților responsabile din țara care va executa solicitarea;
• poate fi solicitat de către o persoană suspectată sau acuzată sau de către avocatul acesteia, în conformitate cu drepturile de apărare aplicabile într-o țară a UE;
• nu trebuie să afecteze drepturile omului sau principiile juridice, cum ar fi dreptul la apărare în cauzele penale;
• include orice măsură de investigare cu excepția instituirii unei echipe comune de anchetă;
• poate fi emis pentru infracțiuni considerate penale sau pentru acte/încălcări ale legii care sunt incriminate prin dreptul intern al unui stat emitent.

90 de zile pentru a acționa

După primirea unui ordin european de anchetă, statul executant trebuie să dea curs rapid solicitării. Refuzul este posibil numai în anumite împrejurări, cum ar fi dacă solicitarea contravine principiilor fundamentale de drept ale țării respective sau dacă aceasta aduce atingere intereselor în materie de siguranță națională. Toate costurile de punere în aplicare a solicitării trebuie suportate de statul executant.

Organismul care pune în aplicare solicitarea poate alege o altă măsură de anchetă decât ordinul european de anchetă în cazul în care consideră că aceasta va da rezultate similare.

De asemenea, ordinul european de anchetă permite:

• transferul temporar al persoanelor private de libertate în scopul strângerii de probe;
• efectuarea unor verificări privind conturile bancare/situația financiară a persoanelor suspecte;
• investigații sub acoperire și interceptarea telecomunicațiilor;
• măsuri de conservare a probelor.

Această directivă este valabilă pentru toate țările UE, cu excepția Danemarcei și a Irlandei, care beneficiază de o derogare. Directiva înlocuiește sistemele actuale de asistență juridică reciprocă, în special Convenția UE din 2000 privind asistența judiciară reciprocă și Decizia-cadru 2008/978/JAI privind mandatul european de obținere a probelor.

Data ultimei actualizări: 10.09.2015

---

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).