Procedura întrebărilor preliminare – recomandări în atenția instanțelor naționale

ASPECTE-CHEIE

Trebuie remarcat faptul că CJUE cuprinde Curtea de Justiție și Tribunalul. Scopul acestora este să asigure o interpretare și o aplicare uniforme ale legislației UE.

Modificarea Statutului CJUE

Regulamentul de modificare (UE, Euratom) 2024/2019 adaptează Protocolul (nr. 3) și vizează reducerea volumului mare de muncă al Curții de Justiție în domeniul hotărârilor preliminare. Începând cu 1 octombrie 2024, acesta transferă de la Curtea de Justiție la Tribunal competența de a pronunța hotărâri preliminare în șase domenii clar definite și distincte:

• sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată;
• accize;
• Codul vamal al Uniunii;
• clasificarea tarifară a mărfurilor în conformitate cu nomenclatura combinată;
• compensarea și asistența pasagerilor ale căror servicii de transport sunt întârziate sau anulate sau cărora li se refuză îmbarcarea; și
• schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Semnificația procedurii preliminare

Această procedură este considerată utilă când, într-o cauză supusă spre soluționare instanței naționale, se ridică o nouă chestiune de interpretare care prezintă un interes general pentru aplicarea uniformă a dreptului UE sau atunci când jurisprudența existentă nu pare să furnizeze clarificarea necesară pentru abordarea unei situații juridice noi.

Structura recomandărilor

Există un set de recomandări care li se aplică tuturor cererilor de decizie preliminară, precum și un set suplimentar care li se aplică în mod specific procedurilor accelerate² sau procedurilor de urgență³.

Cine formulează cererea de decizie preliminară?

Instanța națională sesizată cu soluționarea unui litigiu își asumă întreaga răspundere pentru a aprecia atât necesitatea unei cereri de decizie preliminară, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curtea de Justiție.

Instanțele care efectuează o trimitere ar trebui, printre altele:

• să aibă origine legală și să fie permanente;
• să aibă competență obligatorie;
• să aplice normele de drept; și
• să fie independente.

Obiectul și domeniul de aplicare

• O cerere trebuie să se refere la interpretarea sau validitatea legislației UE. Aceasta nu trebuie să vizeze interpretarea legislației naționale și nici aspecte de fapt invocate în cadrul cauzei principale.
• Curtea de Justiție stabilește dacă cererea se încadrează exclusiv în unul sau mai multe dintre cele șase domenii specifice definite enumerate mai sus și decide dacă cererea urmează să fie transmisă Tribunalului.
• Curtea de Justiție și Tribunalul se pot pronunța numai dacă dreptul UE este aplicabil cauzei principale.
• Curtea de Justiție și Tribunalul nu aplică ele însele dreptul UE unui litigiu introdus de o instanță de trimitere, rolul lor fiind acela de a contribui la soluționarea acestuia. Rolul instanței naționale este de a trage concluzii din hotărârea Curții de Justiție sau a Tribunalului.
• Deciziile preliminare sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru toate instanțele din statele membre.
• Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Banca Centrală Europeană sunt notificate cu privire la toate cererile de pronunțare a unei hotărâri preliminare, pentru a le permite să evalueze dacă au un interes deosebit în cauză și să decidă dacă doresc să își exercite dreptul de a prezenta memorii sau observații scrise.

Interacțiunea dintre trimiterea preliminară și procedura națională

• Cererea trebuie trimisă de îndată ce este clar că este necesară o decizie preliminară pentru ca o instanță națională să pronunțe o hotărâre și atunci când instanța este în măsură să definească cu suficientă precizie cadrul juridic și factual al cauzei și problemele juridice pe care aceasta le ridică.
• Procedura națională trebuie suspendată până la pronunțarea deciziei Curții de Justiție sau a Tribunalului.
• Instanța de trimitere trebuie să informeze Curtea de Justiție sau Tribunalul cu privire la orice pas procedural care ar putea afecta trimiterea și, în special, cu privire la orice renunțare sau retragere sau la orice soluționare amiabilă a litigiului în cauza principală, precum și cu privire la orice alt eveniment care duce la încetarea procedurii. De asemenea, trebuie să informeze Curtea de Justiție sau Tribunalul cu privire la orice decizie pronunțată în cadrul unei căi de atac împotriva ordonanței de trimitere și cu privire la consecințele acestei decizii asupra cererii de pronunțare a unei decizii preliminare.

Forma și cuprinsul cererii

• Cererea trebuie redactată simplu, clar și precis, având în vedere că aceasta va trebui tradusă pentru a le permite și altor state membre să își depună observațiile.
• Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție și articolul 199 din Regulamentul de procedură al Tribunalului precizează conținutul cererii care ar trebui să însoțească întrebările instanței de trimitere, punctele esențiale fiind recapitulate în anexa la recomandări. În cazul în care una sau mai multe dintre aceste cerințe nu sunt îndeplinite, instanțele respective pot considera necesar să își decline competența de a se pronunța cu privire la întrebările preliminare sau să respingă cererea de pronunțare a unei decizii preliminare ca inadmisibilă.
• Instanța de trimitere poate expune pe scurt principalele argumente ale părților din cauza principală. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că doar cererea de decizie preliminară va fi tradusă, nu și toate anexele la această cerere.
• Instanța de trimitere poate, de asemenea, să își exprime pe scurt punctul de vedere cu privire la răspunsul care trebuie dat la întrebările preliminare. Aceste informații pot fi utile Curții de Justiție sau Tribunalului, în special atunci când i se solicită să pronunțe o decizie preliminară în cadrul unei proceduri accelerate sau de urgență.
• Întrebările preliminare trebuie să figureze într-o secțiune separată și clar identificată a ordonanței, de preferință la începutul sau la sfârșitul acesteia. Acestea trebuie să poată fi înțelese de la sine, fără a fi necesar să se facă trimitere la motivarea cererii.
• Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare trebuie să fie dactilografiată, iar paginile și paragrafele din decizia de trimitere trebuie să fie numerotate.

Protecția datelor și anonimizarea cererii de pronunțare a unei decizii preliminare

• Pentru a asigura o protecție optimă a datelor cu caracter personal în cadrul soluționării cauzei de către Curtea de Justiție sau de către Tribunal, instanța de trimitere este invitată să anonimizeze cauza prin înlocuirea numelor persoanelor la care se face referire în cerere, de exemplu prin folosirea unor inițiale sau a unei combinații de litere, și prin eliminarea informațiilor care ar putea permite identificarea acestora.

Transmiterea către Curtea de Justiție a cererii de pronunțare a unei decizii preliminare

• Toate cererile trebuie datate, semnate și transmise electronic sau prin poștă la grefa Curții de Justiție din Luxemburg.
• aplicația e-Curia.
• Cererea de pronunțare a unei decizii preliminare trebuie să ajungă la grefă împreună cu toate documentele relevante și utile pentru soluționarea cauzei de către instanțe și, în special, cu datele exacte de contact ale părților din cauza principală și ale reprezentanților acestora, dacă există, împreună cu dosarul cauzei principale sau o copie a acestuia.

Cheltuielile de judecată și asistența judiciară

• Procedurile preliminare în fața Curții de Justiție și a Tribunalului sunt gratuite.
• Instanța de trimitere se pronunță asupra cheltuielilor de judecată ale părților, dacă este necesar.
• În cazul în care o parte la cauza principală nu dispune de mijloace suficiente, instanța în cauză poate acorda acestei părți asistență judiciară pentru acoperirea cheltuielilor, în special a celor de reprezentare, pe care le suportă în fața instanței. Cu toate acestea, acest ajutor poate fi acordat numai în cazul în care partea în cauză nu beneficiază deja de un ajutor în temeiul normelor naționale sau în măsura în care acest ajutor nu acoperă sau acoperă doar parțial costurile suportate în fața instanței.

Rolul grefei Curții de Justiție

• Grefa păstrează legătura cu instanța de trimitere pe durata procedurii și îi comunică acesteia o copie a tuturor actelor de procedură și cererile de informații.
• La finalul procedurii, grefa transmite instanței de trimitere decizia Curții de Justiție sau a Tribunalului. Instanța de trimitere ar trebui să informeze grefa cu privire la orice măsuri pe care le ia și la decizia sa finală în cauza respectivă.

Procedurile accelerate și de urgență

• În conformitate cu Statutul și cu Regulamentul de procedură al Curții de Justiție și al Tribunalului, se poate decide ca anumite sesizări să fie tratate prin intermediul unor proceduri accelerate sau urgente.
• Termenele-limită sunt mai scurte. De exemplu, există mai puțin timp disponibil statelor membre pentru a-și depune observațiile.
• Instanța de trimitere trebuie să justifice caracterul urgent, indicând riscurile potențiale ale aplicării procedurii obișnuite.
• Cererile pentru o procedură accelerată sau urgentă trebuie trimise prin intermediul aplicației e-Curia sau prin e-mail.