COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 8.3.2022

COM(2022) 108 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă

INTRODUCERE

Ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia, necesitatea unei tranziții rapide către energia curată nu a fost niciodată mai puternică și mai clară. UE importă 90 % din consumul său de gaze, Rusia furnizând peste 40 % din consumul total de gaze al UE. Rusia asigură, de asemenea, 27 % din importurile UE de petrol și 46 % din importurile sale de cărbune.

Ponderea importurilor de gaze naturale în UE, 2021

Sursa: Comisia Europeană

UE trebuie să fie pregătită pentru orice scenariu. Uniunea poate ajunge să fie independentă de gazele rusești cu mult înainte de sfârșitul deceniului. Cu cât mai repede și mai decisiv ne vom diversifica sursele de aprovizionare, vom accelera implementarea tehnologiilor energetice ecologice și ne vom reduce cererea de energie, cu atât mai repede vom putea înlocui gazele rusești. Prezenta comunicare stabilește noi acțiuni de intensificare a producției de energie verde, de diversificare a surselor de aprovizionare și de reducere a cererii, concentrându-se în primul rând asupra gazelor, care influențează în mod semnificativ piața energiei electrice și în cazul cărora piața mondială este mai puțin lichidă. În plus, se poate pune accent și pe eliminarea treptată a dependenței de petrol și de cărbune din Rusia, pentru care UE are o gamă mai mare de potențiali furnizori.

Accelerarea tranziției verzi va reduce emisiile și dependența de combustibilii fosili importați și va asigura protecție împotriva majorării prețurilor. Creșterea prețurilor combustibililor fosili i-a afectat în mod deosebit pe consumatorii casnici vulnerabili sau săraci din punct de vedere energetic, care cheltuiesc o mare parte din venitul lor total pe facturile la energie 1 , exacerbând astfel disparitățile și inegalitățile din UE. Întreprinderile, în special industriile mari consumatoare de energie, precum și sectorul agroalimentar se confruntă cu costuri de producție mai mari.

Pentru a oferi întreprinderilor și gospodăriilor o energie accesibilă ca preț, sigură și curată, este nevoie de acțiuni decisive, printre cele care trebuie întreprinse imediat numărându-se reducerea prețurilor și stocarea gazelor pentru iarna următoare. 

I.Abordarea situației de urgență

Prețurile foarte ridicate ale energiei afectează economia. Banca Centrală Europeană a estimat înainte de invazie că șocurile prețurilor energiei vor reduce creșterea PIB-ului cu aproximativ 0,5 puncte procentuale în 2022. Prețurile constant ridicate ale energiei sunt susceptibile să ducă la creșterea sărăciei și să afecteze competitivitatea întreprinderilor. În special industriile mari consumatoare de energie s-au confruntat cu costuri de producție mai mari 2 . Prețurile ridicate ale energiei se traduc în prețuri mai mari ale altor produse de bază, în special ale alimentelor. Combinația dintre creșterea prețurilor la energie și la transport și creșterea prețurilor la alimente ar exacerba presiunea asupra gospodăriilor cu venituri mici, în cazul cărora riscul de sărăcie este ridicat.

Setul de instrumente al Comisiei 3 din octombrie 2021 a contribuit la atenuarea impactului prețurilor ridicate ale energiei. Măsurile ar trebui continuate atât timp cât este necesar.

Pentru a aborda situația de urgență actuală, Comisia va analiza toate măsurile de urgență posibile pentru a limita efectul de contagiune al prețurilor gazelor naturale asupra prețurilor energiei electrice, cum ar fi plafonările temporare ale prețurilor. Comisia se va consulta de urgență cu toți actorii implicați și va propune opțiuni în următoarele săptămâni.

De asemenea, Comisia va evalua opțiunile de optimizare a organizării pieței energiei electrice pentru a beneficia de avantajele energiei cu costuri reduse. În acest sens, va ține seama de raportul final al Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și de alte contribuții referitoare la funcționarea pieței energiei electrice și beneficiile și dezavantajele mecanismelor alternative de stabilire a prețului energiei electrice. Comisia va lua măsurile necesare, după caz, pentru menținerea prețurilor energiei electrice la un nivel accesibil, fără a perturba aprovizionarea și investițiile suplimentare în tranziția verde.

1.1.Reducerea prețurilor cu amănuntul și sprijinirea întreprinderilor puternic expuse

Comisia confirmă posibilitatea reglementării prețurilor și a aplicării unor mecanisme de transfer pentru a contribui la protecția consumatorilor și a economiei noastre. Cadrul juridic al pieței energiei electrice, în special articolul 5 din Directiva privind energia electrică 4 , le permite statelor membre, în circumstanțele excepționale actuale, să stabilească prețurile cu amănuntul pentru gospodării și microîntreprinderi. 

În anexa 1 la prezenta comunicare Comisia oferă orientări detaliate pentru a ajuta statele membre să elaboreze sisteme pentru prețurile reglementate. Măsura respectivă ar putea fi însoțită de stimulente pentru eficiență energetică și economii de energie, în vederea reducerii facturilor la energie.

Normele UE privind ajutoarele de stat oferă statelor membre opțiuni ce permit oferirea de ajutor pe termen scurt întreprinderilor și fermierilor afectați de prețurile ridicate ale energiei și contribuie la reducerea expunerii acestora la volatilitatea prețurilor energiei pe termen mediu spre lung. De exemplu, statele membre pot oferi sprijin temporar întreprinderilor care se confruntă cu nevoi de lichidități din cauza prețurilor actuale ridicate ale energiei, indiferent de dimensiunea acestora, pe baza Orientărilor privind salvarea și restructurarea 5 . Comisia va trata aceste cazuri cu prioritate, acordând o atenție deosebită intermediarilor și furnizorilor de servicii de utilități privind gazele care se confruntă cu costuri de aprovizionare mai mari din cauza perturbărilor de la nivelul contractelor.

Orientările UE privind ajutoarele de stat acordate în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii 6 permit statelor membre să sprijine în mod specific sectoarele care, din cauza costurilor indirecte ale emisiilor, sunt cele mai expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În sectorul agricol, normele privind ajutoarele de stat 7  permit acordarea de ajutoare pentru investițiile în energia durabilă. În cadrul revizuirii curente a normelor respective, propunerea Comisiei 8 , care în prezent face obiectul consultării publice, prevede mai multe opțiuni de oferire de sprijin fermierilor.

Comisia este pregătită să utilizeze flexibilitatea deplină a setului său de instrumente privind ajutoarele de stat pentru a permite statelor membre să sprijine întreprinderile și sectoarele grav afectate de evoluțiile geopolitice actuale. Pentru ca statele membre să fie în măsură să remedieze perturbările grave ale economiei cauzate de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, Comisia se va consulta în curând cu statele membre referitor la necesitatea și sfera de aplicare a unui nou cadru temporar pentru situații de criză, de sine stătător 9 . Un astfel de cadru ar putea, de exemplu, să permită acordarea de sprijin sub formă de lichidități tuturor întreprinderilor afectate direct sau indirect de criză, precum și acordarea de ajutoare întreprinderilor 10 , în special celor care sunt mari consumatoare de energie, pentru a compensa o parte din creșterea cheltuielilor lor cu energia ca urmare a șocului prețurilor înregistrat de când a început invazia rusă. Comisia a consultat, de asemenea, statele membre cu privire la modificări punctuale ale orientărilor privind ajutoarele de stat din cadrul ETS, în special pentru a extinde lista sectoarelor eligibile, asigurându-se, în același timp, că acestea fac obiectul unor stimulente consolidate de îmbunătățire a eficienței energetice și/sau a decarbonizării producției lor și limitând denaturarea concurenței între statele membre.

Pentru a finanța astfel de măsuri de urgență, statele membre pot lua în considerare aplicarea de măsuri fiscale temporare privind profiturile excepționale. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, prin astfel de măsuri fiscal-bugetare privind chiriile mari, ar putea fi puse la dispoziție în 2022 până la 200 de miliarde EUR pentru a compensa parțial facturile la energie mai mari 11 . Astfel de măsuri nu ar trebui să fie retroactive și ar trebui să fie neutre din punct vedere tehnologic și să le permită producătorilor de energie electrică să își acopere costurile și să protejeze semnalele pe termen lung privind piața și prețul carbonului. Anexa 2 stabilește condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească instrumentele respective. Statele membre pot utiliza, de asemenea, veniturile mai mari decât cele preconizate obținute în cadrul ETS. În perioada 1 ianuarie 2021-28 februarie 2022, veniturile generate de licitarea certificatelor EU ETS au fost de aproximativ 30 de miliarde EUR 12 . 

În comunicarea sa privind orientările bugetare pentru 2023, Comisia a reamintit că așa-numita „clauză derogatorie generală” din Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) continuă să se aplice în 2022, permițând astfel statelor membre să ia măsuri excepționale în circumstanțele excepționale actuale.

1.2.Pregătirea pentru iarna următoare prin asigurarea unui nivel suficient al stocurilor de gaze

Aprovizionarea cu gaze este suficientă până la sfârșitul acestei ierni, chiar și în cazul întreruperii totale a aprovizionării din Rusia.

Pentru a fi bine pregătiți pentru iarna viitoare, umplerea depozitelor de gaze din întreaga UE ar trebui să înceapă acum. În timpul sezonului de încălzire, existența stocurilor reduce necesitatea de a importa volume suplimentare. Stocarea contribuie la absorbția șocurilor de aprovizionare. Stocurile de gaze asigură 25-30 % din gazele consumate în timpul iernii. Nivelurile de stocare a gazelor s-au dovedit a fi deosebit de mici în siturile deținute de entități din țări terțe (și anume, Gazprom). În paralel, operatorii de sisteme de transport ar trebui, de asemenea, să coordoneze măsurile de actualizare și de optimizare a capacităților disponibile în rețea în cazul în care fluxurile și presiunea gazelor livrate de partea estică sunt reduse sau inexistente.

Comisia va prezenta până în luna aprilie o propunere legislativă pentru a asigura un nivel anual adecvat de stocare 13 . Propunerea respectivă va impune ca infrastructurile de stocare existente pe teritoriul UE să fie umplute până la cel puțin 90 % din capacitate înainte de data de 1 octombrie a fiecărui an. Pentru ca stocarea să devină mai atractivă pentru participanții la piață, Comisia va propune creșterea nivelului de reducere la 100 %, ca stimulent pentru reumplerea depozitelor.

Printr-o politică a UE privind stocarea gazelor se va asigura echitatea și se va permite utilizarea inteligentă a infrastructurii existente, limitând nevoia de noi infrastructuri, deoarece nu toate statele membre dispun de instalații de stocare subterane pe teritoriile lor. Propunerea legislativă va stabili un mecanism care să asigure o alocare echitabilă a costurilor cu siguranța aprovizionării. Într-adevăr, beneficiile unui nivel ridicat garantat de umplere a depozitelor din perspectiva asigurării împotriva riscurilor legate de siguranța aprovizionării și a efectelor de frânare a creșterii prețurilor în timpul iernii nu se limitează la țara în care se află depozitul. Conductele de interconectare sunt esențiale pentru a asigura fluxul neîntrerupt de energie în întreaga UE. În cazul în care vor fi necesare noi infrastructuri, acestea ar trebui să fie compatibile cu hidrogenul.

Având în vedere mediul geopolitic actual, Comisia are în vedere ca propunerea legislativă respectivă să identifice depozitele de gaze ca infrastructuri critice și să introducă dispoziții pentru a aborda riscurile aferente dreptului de proprietate asupra infrastructurii de gaze. Statele membre vor trebui să solicite autorității de reglementare sau altei autorități competente desemnate de statul membru să certifice faptul că dreptul de proprietate al uneia sau mai multor persoane dintr-o țară terță nu pune în pericol siguranța aprovizionării. O astfel de evaluare va trebui efectuată pentru toți operatorii de depozite existenți și viitori. Pe termen scurt și până la finalizarea procesului legislativ de adoptare a propunerii, statele membre ar trebui să acționeze ca și cum propunerea legislativă respectivă ar fi deja în vigoare și să ia măsuri pentru a asigura realimentarea depozitelor în timp util pentru iarna următoare. În plus, astfel cum se prevede în actualul Regulament privind siguranța furnizării de gaze 14 , statele membre trebuie să încheie acorduri de solidaritate. Având în vedere contextul actual, acest lucru ar trebui făcut fără întârziere.

Pentru a stimula realimentarea depozitelor, statele membre pot acorda ajutoare furnizorilor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, de exemplu sub formă de garanții („contracte bidirecționale pentru diferență”).

În ceea ce o privește, Comisia poate coordona operațiunile de reumplere a depozitelor, de exemplu prin achiziții comune, colectarea comenzilor și corelarea aprovizionărilor. O platformă europeană comună pentru încheierea de contracte de furnizare de gaze naturale, bazată pe negocieri bilaterale cu principalii producători de gaze, ar contribui la diversificare și la gestionarea inteligentă a riscurilor, asigurând astfel siguranța aprovizionării în condiții favorabile pentru toți cumpărătorii din întreaga UE.

De asemenea, Comisia își continuă investigația privind piața gazelor ca răspuns la preocupările legate de posibilele denaturări ale concurenței practicate de către întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piețele europene ale gazelor și, în special, de către furnizorul rus de gaze Gazprom. Această întreprindere are un comportament de afaceri neobișnuit, iar nivelul mediu de umplere a depozitelor UE operate de Gazprom este de aproximativ 16 %, în timp ce nivelul mediu de umplere a depozitelor UE operate de alți furnizori decât Gazprom este de 44 %. În prezent, Comisia investighează în mod prioritar toate acuzațiile privind un posibil comportament comercial anticoncurențial al Gazprom și colectează informații suplimentare de la actorii relevanți de pe piață.

Comisia continuă să colaboreze cu vecinii și partenerii săi din Balcanii de Vest și din Comunitatea Energiei, care se confruntă și ei cu dependența pe care o are UE de combustibilii fosili și cu expunerea la creșterea prețurilor, menținându-și totodată angajamentul față de aceleași obiective pe termen lung în domeniul climei. Pentru Ucraina, Moldova și Georgia, UE este pregătită să sprijine asigurarea aprovizionării cu energie fiabilă și durabilă, după caz. Efortul în curs de a asigura sincronizarea de urgență a rețelelor de energie electrică ucrainene și moldovene cu rețeaua europeană continentală este o dovadă clară a acestui angajament.

II.REPowerEU: eliminarea dependenței noastre de combustibilii fosili rusești

Eliminarea treptată a dependenței noastre de combustibilii fosili din Rusia se poate realiza cu mult înainte de 2030. În acest scop, Comisia propune un plan REPowerEU, care va spori reziliența sistemului energetic la nivelul întregii UE, pe baza a doi piloni:

·diversificarea aprovizionării cu gaze, prin importuri mai mari de GNL și prin importuri prin conducte de la alți furnizori decât cei ruși, precum și prin niveluri mai mari de biometan și hidrogen;

·reducerea mai rapidă a dependenței noastre de combustibilii fosili la nivelul locuințelor, al clădirilor și al industriei, precum și la nivelul sistemului electronergetic, prin stimularea câștigurilor în materie de eficiență energetică, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile și eliminarea strangulărilor de la nivelul infrastructurii.

Punerea în aplicare integrală a propunerilor noastre din cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” ar duce la reducerea până în 2030 a consumului nostru de gaze cu 30 %, echivalentul a 100 de miliarde de metri cubi (mld. m3). În combinație cu diversificarea suplimentară a surselor de gaze și cu utilizarea în mai mare măsură a gazelor din surse regenerabile, economiile de energie și electrificarea concentrate la începutul perioadei au potențialul de a furniza împreună cel puțin echivalentul a 155 de miliarde de metri cubi de gaze importate din Rusia.

Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este mai relevant ca niciodată și ar trebui aplicat în toate sectoarele și politicile, măsurile de răspuns privind partea de consum completându-le pe cele privind partea de ofertă.

Având în vedere circumstanțele actuale, colegiuitorii ar putea dori, de asemenea, să ia în considerare stabilirea de obiective mai ambițioase decât cele prevăzute în propunerile din cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”, stabilind obiective mai ridicate sau care să fie atinse mai repede în ceea ce privește energia din surse regenerabile și eficiența energetică.

*Toate cifrele reprezintă estimări.

Comisia este pregătită să propună un plan REPowerEU bazat pe identificarea, în dialog cu statele membre, a celor mai adecvate proiecte și reforme, la nivel național, regional și la nivelul UE. Acesta se va baza pe planurile naționale privind energia și clima și pe actualizările acestora, pe planurile de redresare și reziliență (PRR) existente, pe programele operaționale ale politicii de coeziune și pe orice alte planuri relevante, precum și pe nevoile în materie de reziliență climatică. Ar trebui privilegiate proiectele de finalizare a pieței interne a energiei și cele care au o puternică dimensiune transfrontalieră, de exemplu conexiunea critică dintre Portugalia, Spania și Franța și cea dintre Bulgaria și Grecia. Astfel de proiecte vor îmbunătăți interconectarea rețelelor europene de gaze și energie electrică și a altor infrastructuri și vor sincroniza total rețelele noastre de energie electrică, precum cea dintre statele baltice și rețeaua continentală europeană. Planurile statelor membre ar trebui să se bazeze pe o analiză regională. Comisia ar urma să ofere sprijin, așa cum a procedat deja pentru PRR, precum și asistență tehnică prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic. Nevoile de finanțare vor fi evaluate pe baza unei cartografieri cuprinzătoare a nevoilor statelor membre, precum și a nevoilor de investiții transfrontaliere. Pentru a satisface aceste nevoi, ar trebui mobilizate toate resursele și instrumentele disponibile la nivel național și la nivelul UE, finanțarea publică trebuind să fie concepută de așa natură încât să atragă investiții private.

2.1. Diversificarea aprovizionării cu gaze

2.1.1. Importuri de GNL și importuri prin conducte

O aprovizionare fără precedent cu GNL a UE în ianuarie 2022 a asigurat siguranța aprovizionării cu gaze în această iarnă. UE ar putea importa anual o cantitate de GNL mai mare cu 50 mld. m3 (de exemplu din Qatar, SUA, Egipt și Africa de Vest). Prin diversificarea surselor importurilor prin conducte (de exemplu, Azerbaidjan, Algeria, Norvegia) s-ar putea furniza anual alte 10 mld. m3, care nu ar mai fi importate din Rusia.

Comisia va evalua cu prioritate necesitatea măsurilor și investițiilor în interconexiunile și infrastructura de gaze pregătită pentru hidrogen în scopul de a elimina strangulările din calea utilizării depline a capacității de GNL a UE.

Prin diversificarea surselor sale de aprovizionare, UE își consolidează parteneriatele internaționale. Comisia va continua să discute în cadrul G7 și cu principalii cumpărători mondiali de gaze (Japonia, Coreea de Sud, China și India) despre evoluțiile pe termen mediu ale pieței.

2.1.2. Creșterea producției UE de biometan

Dublarea obiectivului prevăzut de pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” referitor la biometan ar duce, până în 2030, la o producție de 35 de miliarde de metri cubi (mld. m3) pe an. În acest scop, planurile strategice din cadrul PAC elaborate de statele membre ar trebui să canalizeze finanțarea către biometanul produs din surse durabile de biomasă, inclusiv, în special, din deșeurile și reziduurile agricole.

2.1.3. Acceleratorul de hidrogen

O cantitate suplimentară de 15 milioane de tone (mt) de hidrogen din surse regenerabile, pe lângă cele 5,6 milioane de tone prevăzute de pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, poate înlocui până în 2030 25-50 mld. m3 pe an de gaze importate din Rusia. Această cifră ar consta în 10 mt suplimentare de hidrogen importat din diverse surse și într-o cantitate suplimentară de 5 mt de hidrogen produs în Europa, ceea ce ar depăși obiectivele prevăzute în Strategia UE pentru hidrogen și ar maximiza producția internă de hidrogen 15 . Alte forme de hidrogen produse fără combustibili fosili, în special cele bazate pe energia nucleară, au, de asemenea, un rol în înlocuirea gazelor naturale.

Comisia va dezvolta în continuare cadrul de reglementare pentru promovarea unei piețe europene a hidrogenului și pentru sprijinirea dezvoltării unei infrastructuri integrate de gaze și hidrogen, a unor instalații de stocare a hidrogenului și a unei infrastructuri portuare. Noua infrastructură transfrontalieră ar trebui să fie compatibilă cu hidrogenul. Comisia va evalua cu prioritate notificările ajutoarelor de stat pentru proiectele privind hidrogenul și se angajează să finalizeze evaluarea primelor proiecte importante de interes european comun privind hidrogenul în termen de 6 săptămâni de la transmiterea de către statele membre participante a unei notificări complete. Obiectivul comun ar trebui să fie acela de a permite finalizarea evaluării până la vară.

În plus, Comisia va sprijini proiectele-pilot privind producția și transportul hidrogenului din surse regenerabile în vecinătatea UE, începând cu un Parteneriat mediteraneean pentru hidrogen verde. De asemenea, Comisia va colabora cu partenerii săi pentru a încheia parteneriate pentru hidrogen verde și cu industria pentru a institui un Mecanism european pentru hidrogen la nivel global, care să faciliteze accesul statelor membre la hidrogen din surse regenerabile accesibil ca preț. 

2.2. Reducerea mai rapidă a dependenței noastre de combustibilii fosili

2.2.1. Implementarea pompelor solare, eoliene și de căldură

Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” prevede dublarea capacităților fotovoltaice și eoliene ale UE până în 2025 și triplarea acestora până în 2030, reducând astfel consumul anual de gaze cu 170 mld. m3 până în 2030.

Prin accelerarea montării pe acoperișuri a unor sisteme solare fotovoltaice care ar produce până la 15 TWh în acest an, UE ar putea economisi încă 2,5 mld. m3 de gaze. Comisia va prezenta în luna iunie o comunicare privind energia solară cu scopul de a contribui la deblocarea potențialului energiei solare ca sursă majoră de energie din surse regenerabile în UE. Pe baza unei analize a situației actuale a energiei solare în întreaga UE, strategia privind energia solară va propune o inițiativă europeană privind acoperișurile solare, care va identifica barierele existente, va propune măsuri de accelerare a implementării și va asigura faptul că cetățenii pot să se bucure pe deplin de beneficiile oferite de energia solară captată cu ajutorul panourilor solare instalate pe acoperișuri.

Comisia va contribui la dezvoltarea în continuare a lanțului valoric pentru energia solară și eoliană și pentru pompele de căldură, stimulând, totodată, competitivitatea UE și abordând dependențele sale strategice. Dacă va fi necesar pentru a atrage investiții private suficiente, măsurile vor include direcționarea finanțării UE către tehnologiile de nouă generație și mobilizarea InvestEU sau a sprijinului statelor membre. O atenție deosebită ar urma să fie acordată accelerării investițiilor în recalificarea și perfecționarea forței de muncă– elemente esențiale pentru sprijinirea transformării.

Comisia, statele membre și industria ar trebui să continue să monitorizeze îndeaproape aprovizionarea cu materii prime critice și de altă natură, să promoveze parteneriatele strategice pentru asigurarea aprovizionării și să aibă în vedere luarea și a altor măsuri, precum acumularea strategică de stocuri, în cazul în care va fi necesar.

Prin dublarea ritmului anual planificat de instalare a pompelor de căldură în prima jumătate a acestei perioade, s-ar ajunge la instalarea anuală în UE a 10 milioane de pompe de căldură în următorii cinci ani. Acest lucru ar permite economisirea a 12 mld. m3 la fiecare 10 milioane de pompe de căldură instalate de gospodării. Accelerarea introducerii pe piață a pompelor de căldură va necesita extinderea rapidă a întregului lanț de aprovizionare și va trebui însoțită de măsuri de stimulare a renovării clădirilor și a modernizării sistemului de încălzire centralizată.

În afară de proiectele legate de locuințe și de clădiri, aprovizionarea cu energie bazată pe surse eoliene, solare și alte surse cu emisii scăzute pentru producerea de energie electrică ar contribui, la rândul ei, la reducerea dependenței noastre de gaze. 

2.2.2. Decarbonizarea industriei

Planul REPowerEU ar putea accelera implementarea în sectoarele industriale a soluțiilor inovatoare bazate pe hidrogen și a energiei electrice din surse regenerabile competitive din punctul de vedere al costurilor. Comisia ar urma să execute anticipat Fondul pentru inovare în scopul de a sprijini trecerea la electrificare și hidrogen, inclusiv prin intermediul unui sistem la nivelul întregii UE de contracte pentru diferență în materie de carbon, și în scopul de a spori capacitățile UE de producție de echipamente inovatoare cu emisii zero și emisii scăzute de dioxid de carbon, cum ar fi electrolizoarele, tehnologiile de producere de energie solară/eoliană de următoare generație și alte tehnologii.

2.2.3. Introducerea posibilității unei autorizări mai rapide

O condiție prealabilă pentru accelerarea concretizării proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile o constituie simplificarea și scurtarea procesului de autorizare. Procedurile administrative lungi au fost identificate ca unul dintre principalele obstacole din calea investițiilor în sursele regenerabile de energie (SRE) și în infrastructura conexă. Această problemă ar trebui soluționată prin transpunerea integrală și rapidă a Directivei privind energia din surse regenerabile 16 , aflată în prezent în vigoare, prin punerea în aplicare a reformelor și a măsurilor aferente din planurile de redresare și reziliență ale statelor membre, precum și a dispozițiilor referitoare la autorizarea infrastructurii din cadrul TEN-E revizuit 17 .

Comisia solicită statelor membre să se asigure că planificarea, construcția și exploatarea centralelor pentru producerea de energie din surse regenerabile, conectarea acestora la rețea și rețeaua conexă însăși sunt considerate ca fiind în interesul public major și în interesul siguranței publice și că se califică pentru cea mai favorabilă procedură disponibilă în cadrul procedurilor lor de planificare și de autorizare. 

Statele membre ar trebui să cartografieze, să evalueze și să asigure cu rapiditate terenuri și mări adecvate care să fie puse la dispoziție pentru proiectele privind energia din surse regenerabile, în concordanță cu planurile lor naționale privind energia și clima, cu contribuțiile lor la obiectivul revizuit pentru 2030 privind energia din surse regenerabile, precum și cu alți factori, printre care se numără disponibilitatea resurselor, infrastructura de rețea și obiectivele Strategiei UE privind biodiversitatea. În viitoarea propunere legislativă referitoare la refacerea naturii, Comisia va propune ca, atunci când își pregătesc planurile naționale de îndeplinire a obiectivelor de refacere, statele membre să țină seama de zonele limitate și clar definite ca fiind deosebit de adecvate (zonele prioritare), evitând totodată, pe cât posibil, zonele valoroase din punct de vedere ecologic. Statele membre pot profita de revizuirea planurilor lor efectuată în temeiul Directivei privind amenajarea spațiului maritim pentru a continua dezvoltarea proiectelor privind energia din surse regenerabile.

În luna mai, Comisia va publica o recomandare privind autorizarea rapidă a proiectelor privind energia din surse regenerabile și va acționa în direcția sprijinirii utilizării tuturor flexibilităților acordate deja de legislația UE și a eliminării obstacolelor rămase, indiferent de originea acestora.

Comisia va oferi, de asemenea, orientări cu privire la momentul și modul în care ar fi necesare spații de testare în materie de reglementare pentru a permite testarea tehnologiilor, a produselor sau a serviciilor inovatoare menite să promoveze coexistența dintre utilizarea surselor regenerabile de energie și protecția mediului. Orientările se vor axa pe stabilirea limitelor spațiilor de testare în materie de reglementare, cum ar fi definirea calendarului, a teritoriului și a supravegherii de reglementare continue, în vederea reducerii la minimum a oricăror riscuri.

Comisia și Grupul BEI vor stabili în 2022 mecanismele de finanțare care ar fi cele mai potrivite pentru a promova dezvoltarea contractelor de achiziție de energie electrică în Europa, lucru care este deja posibil în cadrul InvestEU. Acest lucru va include facilitarea unui acces mai bun la contractele de achiziție de energie electrică pentru noii cumpărători (off-takers), cum ar fi IMM-urile.

Concluzie

Evoluțiile din ultimele luni de pe piețele energiei și, în special, schimbarea dramatică a situației noastre în materie de securitate din ultimele săptămâni, necesită accelerarea drastică a tranziției către o energie curată și, prin urmare, sporirea independenței energetice a Europei.

Acțiunile imediate vor asigura atenuarea impactului prețurilor ridicate asupra gospodăriilor, fermierilor, întreprinderilor și industriei.

Eliminarea dependenței de combustibilii fosili din Rusia va accelera schimbarea mixului energetic în statele membre, lucru care ar trebui să se reflecte în funcționarea pieței energiei electrice.

O politică europeană privind stocarea gazelor va îmbunătăți gradul de pregătire pentru următorul sezon de iarnă și pentru perioada ulterioară. Acțiunea comună și coordonată este cel mai bun răspuns urgent la provocările cu care ne confruntăm.

Comisia este pregătită să elaboreze, până la vară, în cooperare cu statele membre, un plan REPowerEU pentru a sprijini diversificarea surselor de aprovizionare cu energie electrică, a accelera tranziția către la energie din surse regenerabile și a îmbunătăți eficiența energetică. Acest lucru ar accelera eliminarea treptată a importurilor de gaze din Rusia și dependența de combustibilii fosili și ar oferi cea mai bună asigurare împotriva șocurilor prețurilor pe termen mediu, prin urgentarea tranziției verzi a UE, cu un accent special pe nevoile transfrontaliere și regionale. Necesitatea unei siguranțe sporite a aprovizionării dă un nou impuls obiectivelor Pactului verde european.

(1)      A se vedea  raportul atelierului privind „Sărăcia energetică”, organizat la 9 noiembrie 2016 pentru Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) a PE, Perspectiva de gen privind accesul la energie în UE , Genul și energia Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (europa.eu) și GFE-Gender-Issues-Note-Session-6.2.pdf (oecd.org)

(2)      Peste jumătate din topitoriile de aluminiu și zinc din UE funcționează în prezent la capacitate redusă sau au fost închise temporar. UE a pierdut temporar 650 000 de tone din capacitatea de aluminiu primar, ceea ce reprezintă circa 30 % din total. 

(3)      COM(2021) 660 final din 13 octombrie 2021: Un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei .

(4)      Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125).

(5)      Comunicare a Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (JO C 249, 31.7.2014, p. 1). Ajutorul poate fi acordat ca sprijin sub formă de lichidități (împrumuturi sau garanții) pentru o durată maximă de 6 luni în cazul întreprinderilor mari aflate în dificultate sau pentru o durată maximă de 18 luni în cazul IMM-urilor. Întreprinderile care nu se află în dificultate pot beneficia, de asemenea, de ajutor dacă se confruntă cu „nevoi acute de lichidități din cauza unor circumstanțe excepționale și neprevăzute”.

(6)      Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021, JO C 317, 25.9.2020, p. 5.

(7)       Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei din 25 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, JO L 193, 1.7.2014, p. 1. Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, JO C 204, 1.7.2014, p. 1.

(8)       Consultare publică referitoare la normele revizuite privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale .

(9)      În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE

(10)      Cu excepția întreprinderilor legate sau controlate de persoane fizice incluse pe lista de sancțiuni adoptată de UE și/sau a beneficiarilor controlați de entități juridice rusești sau belaruse.

(11)      Un plan în 10 puncte pentru reducerea dependenței Uniunii Europene de gazele naturale rusești, 3 martie 2022, Agenția Internațională a Energiei.

(12)      Deși fondurile ETS ar trebui să sprijine în primul rând reducerea suplimentară a emisiilor, în special prin investiții în măsuri de eficiență energetică, în tranziția energetică și în inovarea în domeniul tehnologiilor curate, articolul 10 alineatul (3) din Directiva ETS (Directiva 2009/29/CE) prevede că statele membre pot utiliza veniturile ETS pentru a oferi sprijin financiar pentru soluționarea aspectelor sociale în ceea ce privește gospodăriile cu venituri mici și mijlocii.

(13)      În 13 state membre – BE, BG, DK, ES, FI, FR, HU, IT, LT, LV, PL, PT și SE – există obligații de stocare. Alte state membre, de exemplu DE, au anunțat planuri de introducere a unor astfel de obligații. 

(14)      Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 (JO L 280, 28.10.2017, p. 1).

(15)      COM(2020) 301 final: O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic .

(16)      Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare).

(17)      Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009.

COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 8.3.2022

COM(2022) 108 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă

ANEXA 1

Orientări privind aplicarea articolului 5 din Directiva privind energia electrică 
în situația actuală 

1.Introducere 

Obiectivul Directivei privind energia electrică este de a utiliza avantajul oferit de o piață integrată pentru a asigura prețuri și costuri ale energiei accesibile și transparente pentru consumatori, un grad înalt de siguranță a alimentării cu energie electrică și o tranziție echitabilă către un sistem energetic cu emisii scăzute de dioxid de carbon care să fie sustenabil. În special articolul 5 urmărește să asigure o concurență efectivă în beneficiul consumatorilor, asigurând, totodată, protecția consumatorilor casnici aflați în situație de sărăcie energetică și a celor vulnerabili. Acesta conține cadrul pentru implementarea excepțională și limitată în timp a unor prețuri reglementate, care pot fi permise în anumite situații, de exemplu în perioadele în care prețurile energiei sunt semnificativ mai mari. Pentru a menține stimulentele pentru eficiența energetică și pentru o piață eficientă, măsurile de reglementare ar trebui să rămână temporare și să includă o foaie de parcurs bine definită în vederea eliminării lor treptate.

Situația actuală de pe piețele energiei este de așa natură încât poate fi necesară o intervenție în ceea ce privește stabilirea prețurilor cu amănuntul pentru ca statele membre să își îndeplinească obiectivele de politică și să asigure prețuri și costuri ale energiei accesibile și transparente pentru consumatori.

Prezentele orientări au scopul de a sprijini statele membre să conceapă astfel de măsuri, asigurând faptul că acestea sunt în avantajul consumatorilor în timpul crizei actuale și sporesc, pe termen mai lung, concurența în beneficiul consumatorilor. Orientările precizează motivele pentru care prețurile angro mari și volatile ale gazelor și energiei electrice pot, în prezent, restrânge concurența și afecta consumatorii. Acestea ar putea servi statelor membre drept bază pentru identificarea condițiilor în care doresc să utilizeze flexibilitatea prevăzută la articolul 5 în ceea ce privește intervențiile privind prețurile cu amănuntul. 

Articolul 5 prevede că furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților, acest preț nefiind stabilit de guvern sau de o autoritate de reglementare. Pe o piață care funcționează bine, bazată pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, această dispoziție:

·asigură capacitate de acțiune consumatorilor; 

·transmite semnale de investiții pe piață, sprijinind siguranța aprovizionării pe termen mediu și trecerea la un sistem decarbonizat; 

·sprijină trecerea la un sistem de energie electrică flexibil, în special cu participarea actorilor de pe partea de consum; 

·încurajează eficiența energetică și economiile de energie, deoarece prețul energiei este un semnal important al valorii reale a energiei, și 

·le oferă consumatorilor mai multe opțiuni, întrucât furnizorii vor concura între ei pentru a face oferte mai bune, bazate pe prețuri și servicii. 

Cu toate acestea, articolul 5 recunoaște, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, ar putea fi necesară o derogare de la acest principiu general. Statele membre pot interveni în stabilirea prețurilor cu amănuntul de către furnizori (prețuri reglementate) în conformitate cu34:  

·articolul 5 alineatul (3), care permite statelor membre să reglementeze prețurile cu amănuntul pentru aprovizionarea consumatorilor casnici aflați în situație de sărăcie energetică sau a celor vulnerabili, sub rezerva condițiilor specifice prevăzute la articolul 5 alineatul (4), pentru a se asigura că aceștia își pot permite să își acopere nevoile energetice de bază; 

·articolul 5 alineatul (6), care permite acțiuni privind stabilirea prețurilor cu amănuntul pentru gospodării și microîntreprinderi pentru o anumită perioadă de timp pentru a facilita tranziția către o concurență efectivă între furnizori. Această derogare face obiectul condițiilor mai specifice prevăzute la articolul 5 alineatul (7), care sunt diferite de cele aplicabile prețurilor cu amănuntul reglementate pentru consumatorii aflați în situație de sărăcie energetică și cei vulnerabili. Potrivit considerentului 23 din Directiva privind energia electrică, ce precizează obiectivul articolului 5, derogarea respectivă poate fi utilizată pentru a aborda impactul situațiilor în care prețurile sunt deosebit de ridicate. 

2.Motive pentru a interveni în stabilirea prețurilor ca răspuns la situația actuală a pieței energiei 

Deși impactul exact va diferi de la un stat membru la altul, situația actuală a pieței energiei, caracterizată de prețuri angro mari și volatile ale gazelor și energiei electrice, poate restrânge concurența și poate afecta consumatorii în mai multe moduri, printre care se numără:

·consolidarea poziției actorilor dominanți; 

·utilizarea de surse de energie cu emisii ridicate de dioxid de carbon; 

·împiedicarea accesului furnizorilor la produse de acoperire a riscurilor sau la piețe pe termen mai lung care să le permită să facă oferte consumatorilor; 

·aducerea de prejudicii semnificative consumatorilor într-un mod susceptibil să afecteze evoluțiile pieței pe termen mai lung, subminând astfel concurența și tranziția energetică; 

·transferarea directă, pe piețele cu amănuntul, a creșterilor și volatilității prețurilor de pe piața angro. Acest lucru ar însemna că piața cu amănuntul nu este în măsură să protejeze consumatorii de volatilitatea prețurilor în așa măsură încât aceștia nu își pot adapta cererea; 

·reducerea numărului de furnizori de pe piață la un nivel inferior celui necesar pentru a asigura o concurență efectivă pe piața cu amănuntul ca urmare a situației actuale de pe piață (piața angro) și 

·copleșirea furnizorilor de ultimă instanță. 

3.Introducerea de prețuri cu amănuntul reglementate în perioada actuală caracterizată de prețuri ale energiei ridicate și volatile 

În primul rând, dacă au luat deja măsurile prevăzute la articolul 5 alineatul (3) sau la articolul 5 alineatul (6), statele membre pot continua să facă acest lucru în perioada actuală. Statele membre pot, de asemenea, să țină seama de impactul actualelor prețuri angro mari și volatile ale energiei în orice foi de parcurs pe care le-au pregătit pentru eliminarea treptată a acestor intervenții de pe piața cu amănuntul.

În concordanță cu considerentul 23, în actuala perioadă excepțională de instabilitate sunt permise intervenții limitate în timp asupra prețurilor cu amănuntul chiar dacă în statul membru în cauză s-a restabilit situația de concurență deplină, fie pentru toți clienții, fie pentru o categorie de clienți, în vederea îndeplinirii următoarelor obiective: 

·asigurarea protejării consumatorilor vulnerabili și a consumatorilor casnici de perioadele în care prețurile sunt excepțional de ridicate; 

·asigurarea unei tranziții continue către o concurență deplină; 

·evitarea situației în care nivelul de concurență atins deja să fie grav afectat (din motivele expuse mai sus). 

4.Asigurarea faptului că măsurile îndeplinesc obiectivele politicii energetice a UE și ale Directivei privind energia electrică 

În cazul în care un stat membru reglementează prețurile cu amănuntul din cauza perioadei actuale de prețuri ridicate și volatile, este important ca acest lucru să nu submineze obiectivele mai ample ale politicii energetice a UE și ale Directivei privind energia electrică. Printre acestea se numără competitivitatea piețelor, asigurarea capacității de acțiune a consumatorilor, sporirea utilizării de energie din surse regenerabile, flexibilitatea sistemului de energie electrică și creșterea eficienței energetice.

Obiectivele respective pot fi îndeplinite prin aplicarea testelor prevăzute la articolul 5 alineatul (7). Se asigură astfel faptul că măsurile sunt concepute de așa manieră încât să își poată atinge obiectivul, sunt proporționale cu obiectivul urmărit și nu interferează mai mult decât este necesar cu funcționarea normală a pieței.

În practică, aceste măsuri trebuie să țină neapărat seama de circumstanțele specifice care predomină în prezent, în care prețurile angro ale energiei sunt mari și volatile, precum și de obiectivul general de a asigura tranziția pe termen mai lung către o piață cu amănuntul pe deplin competitivă și de a facilita tranziția energetică.

5.Principalele elemente de care trebuie să se țină cont la stabilirea prețurilor cu amănuntul reglementate 

Prețurile cu amănuntul reglementate în situația actuală ar trebui să ofere o marjă de manevră pentru ca piețele să poată funcționa bine pentru consumatori pe termen mai lung. Aceasta înseamnă că ar trebui să fie însoțite de măsuri care să asigure o concurență efectivă și o metodologie de evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește măsurile respective. Măsurile cele mai adecvate vor depinde de situația specifică din fiecare stat membru și de provocările specifice cu care se confruntă. Printre acestea s-ar putea număra măsurile următoare. 

·Măsuri de asigurare a capacității de acțiune a consumatorilor:  

§măsuri care să permită autoconsumul și autoproducția; 

§măsuri de eficiență energetică menite să reducă cererea de energie, să sporească eficiența energetică și să scadă expunerea consumatorilor la impactul volatilității prețurilor și 

§măsuri menite să valorifice potențialul flexibilității părții de consum pentru a răspunde fluctuațiilor cererii și ale ofertei, în special pentru a asigura posibilitatea consumatorilor de a participa la măsurile de răspuns al părții de consum prin agregare. 

·Măsuri de asigurare a faptului că toți furnizorii își desfășoară activitatea în mod prudențial, protejând interesele consumatorilor 

·Măsuri de asigurare a faptului că furnizorii sunt în măsură să facă oferte pe piață care răspund nevoilor consumatorilor: 

§capacitatea furnizorilor de a avea acces la contracte pe termen lung în condiții de egalitate; 

§măsuri de sprijinire a accesului efectiv al noilor furnizori la piețele angro; 

§măsuri prin care producătorii dominanți să fie obligați să pună la dispoziție, în condiții echitabile, contracte la termen (de exemplu, în aceleași condiții ca și pentru unitățile lor de aprovizionare). Dacă producătorii au vândut deja energie la termen prin contracte de achiziție de energie electrică pe termen lung sau prin contracte bilaterale, această energie ar trebui exclusă și 

§eliminarea barierelor din calea intrării pe piață a noilor participanți. 

În orice caz, statele membre ar trebui să asigure punerea în aplicare deplină și eficace a capitolului III din Directiva privind energia electrică pentru a asigura capacitatea de acțiune a consumatorilor.

Această metodă este necesară pentru a asigura obținerea de progrese privind reîntoarcerea la situația în care piețele sunt pe deplin competitive. Una dintre modalitățile prin care se poate realiza acest lucru ar fi o foaie de parcurs care să prevadă jaloane pentru eliminarea prețurilor reglementate:

·în special, jaloanele ar trebui să fie asociate cu atenuarea impactului condițiilor excepționale privind cererea și oferta, fără să se aștepte revenirea acestora la nivelurile anterioare crizei. Acest lucru ar însemna să ne așteptăm la revenirea la o concurență deplină pe baza unui nou nivel al prețurilor angro;  

·foaia de parcurs ar trebui să fie suficient de clară încât să le permită participanților la piață să își planifice acțiunile viitoare pe baza acesteia. 

Minimizarea potențialelor efecte negative ale prețurilor reglementate înseamnă, în același timp, asigurarea unui tratament nediscriminatoriu al furnizorilor. Acest lucru ar trebui să includă elementele următoare.

·Furnizorii ar trebui să fie liberi să propună alte oferte, care să nu se bazeze pe prețurile reglementate. 

·Contractele cu prețuri dinamice nu ar trebui să fie afectate, iar consumatorilor ar trebui să li se permită în continuare să aleagă tarife dinamice. 

·Metodologia ar trebui să asigure faptul că nu cimentează poziția actorilor dominanți. 

·Prețul reglementat nu ar trebui să se bazeze pe parcul de producție al unui singur operator. Cu toate acestea, în cazul în care parcul de producție al unui anumit operator a fost pus în trecut la dispoziția tuturor furnizorilor în condiții nediscriminatorii, acest element ar putea fi luat în considerare. 

·Procedura de selecție a furnizorului care face obiectul prețului reglementat ar trebui să se deruleze în condiții de transparență și să se bazeze pe criterii de selecție nediscriminatorii. 

·În cazul în care se acordă o compensație furnizorului pentru că propune oferte la costuri reglementate, sunt disponibile două opțiuni: 

§toți furnizorii ar trebui să fie eligibili să propună oferte la prețul reglementat pe aceeași bază. Calendarul compensării ar trebui să țină seama de impactul financiar diferit asupra micilor furnizori pentru a-i proteja împotriva poverilor disproporționate care ar putea decurge din obligația de a oferi energie electrică la prețuri reglementate; 

§furnizorul ar trebui să fie ales în cadrul unei proceduri deschise, cum ar fi o licitație. 

Prețurile reglementate ar trebui să reflecte costurile, la un nivel care să permită o concurență efectivă în materie de prețuri. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama de următoarele aspecte:

·metodologia de stabilire a prețurilor reglementate ar trebui să poată fi pe deplin auditată; 

·în cadrul procesului de calculare, autoritatea care pune în aplicare prețurile reglementate ar trebui să aibă acces la informațiile necesare privind structura costurilor la nivelul industriei; 

·prețul reglementat trebuie să poată acoperi costurile suportate în mod rezonabil de furnizori și să poată fi evaluat pe baza unor criterii economice obiective, inclusiv costurile reglementate sau administrative; 

·identificarea prețului de referință adecvat pentru costurile furnizorilor atunci când achiziționează energie electrică este deosebit de dificilă într-o perioadă de prețuri ridicate și volatile. Totuși, este important ca, și dacă prețurile reglementate ar putea fi mai mici decât ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de pe piața angro într-o anumită perioadă scurtă, acestea să reflecte costurile ținând seama de o perioadă mai lungă justificată în mod corespunzător. În acest sens, s-ar putea baza, de exemplu, pe achiziționarea viitoare normală de energie de către furnizorii din statul membru relevant. 

Printre celelalte cerințe prevăzute la articolul 5 alineatul (7) din Directiva privind energia electrică se numără:

·reducerea la minimum a oricărui impact negativ pe care prețurile cu amănuntul reglementate îl pot avea asupra pieței angro a energiei electrice; 

·asigurarea faptului că beneficiarii prețurilor cu amănuntul reglementate continuă să aibă posibilitatea de a alege oferte competitive de pe piață și că acestora li se oferă sprijin și informații relevante; 

·informarea directă a clienților cu privire la posibilitatea de a instala contoare inteligente și punerea la dispoziția acestora a asistenței necesare, precum și 

·asigurarea faptului că prețurile cu amănuntul reglementate nu duc la subvenționarea încrucișată directă între clienții cărora li se furnizează energie la prețurile pieței libere și cei cărora li se furnizează energie la prețuri de furnizare reglementate.