This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52011PC0416
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on the common organisation of the markets in fishery and aquaculture products
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură
/* COM/2011/0416 final - 2011/0194 (COD) */
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură /* COM/2011/0416 final - 2011/0194 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII O organizare
comună a piețelor (OCP) în domeniul produselor obținute din
pescuit și din acvacultură există încă din 1970. Aceasta
constituie unul dintre pilonii politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).
Temeiul juridic actual al acesteia este Regulamentul (CE) nr. 104/2000,
adoptat în 1999. Reforma politicii comune în domeniul pescuitului
reprezintă o excelentă ocazie pentru examinarea și, eventual,
revizuirea obiectivelor și a instrumentelor organizării comune a
piețelor pentru produsele obținute din pescuit și din
acvacultură. Probleme
identificate și obiectivele reformei Începând cu 2008,
Comisia a desfășurat evaluări și consultări ample
pentru a determina performanțele cadrului juridic actual, pentru a face un
bilanț și a analiza evoluțiile și tendințele
pieței UE în ultimul deceniu și pentru a afla punctele de vedere ale
părților interesate. Analizele au
condus la identificarea a cinci categorii principale de probleme, care pot fi
rezumate după cum urmează. Organizarea
comună a piețelor UE nu a contribuit suficient la o producție
sustenabilă: în timp ce multe pescării din UE nu sunt exploatate în
mod sustenabil, până de curând primele de piață pentru practici
sustenabile au fost foarte limitate sau nu existau deloc sancțiuni ale
pieței pentru practici potențial sau efectiv nesustenabile. Politica
actuală a oferit insuficiente semnale corecte de politică. Poziția pe
piață a producției UE s-a înrăutățit:
producătorii din UE se confruntă cu posibilități de producție
limitate sau scăzute (pescuit și acvacultură). În plus, partea
de producție este fragmentată din cauza numărului de specii
și de locuri de debarcare și de vânzare, în timp ce cererea este
deosebit de concentrată. Producția UE este de asemenea lipsită
de competitivitate, pe o piață din ce în ce mai globalizată. Nu am reușit
să anticipăm și să gestionăm fluctuațiile
pieței: mai mult decât orice alt sector de producție alimentară,
pescuitul se caracterizează prin incertitudine în ceea ce privește
condițiile de producție și acces. Cu toate acestea, oferta UE
este imprevizibilă din punctul de vedere al volumului și al
calității solicitate la nivel de cerere. Pe de altă parte,
producătorii nu reușesc să anticipeze cererea de pe
piață atunci când își planifică producția. Acest fapt
conduce la o volatilitate ridicată a prețurilor la prima vânzare. Potențialul
pieței noastre este în mare parte neexploatat: creșterea consumului
la nivelul întregii Uniuni Europene oferă producătorilor din UE
oportunități economice tangibile. Costurile de informare și de
tranzacționare sunt însă ridicate de-a lungul lanțului de
comercializare. Din perspectiva consumatorului, informațiile limitate puse
la dispoziție nu permit să se facă alegeri responsabile și
în cunoștință de cauză. Punerea în
aplicare a organizării comune a piețelor este ținută în loc
de un cadru greoi și excesiv de complex. În acest context,
propunerea de reformare a organizării comune a piețelor se
axează pe următoarele obiective: Optimizarea
stimulentelor de piață pentru a sprijini practicile de producție
sustenabilă: producătorii din UE (pescuit și acvacultură)
care fac parte din organizațiile de producători se confruntă
nemijlocit cu producția, cu gestionarea de zi cu zi a resurselor și
cu problemele legate de piață. Rolul, responsabilitatea și
mandatul acestora trebuie examinate în conformitate cu obiectivelor stabilite
de reforma PCP, în scopul orientării activităților de
producție în direcția sustenabilității. Ar trebui de
asemenea vizați alți operatori situați în amonte în acest
sector, astfel încât aceștia să devină mai angajați și
mai responsabili în ceea ce privește sustenabilitatea aprovizionării.
Ameliorarea
poziției pe piață a producției UE: abordarea problemelor
reprezentate de imperfecțiunile pieței, costurile de
tranzacționare și de informare ridicate, precum și de aspectele
organizaționale, conduce la concentrarea asupra activităților de
producție (gruparea ofertei și o mai bună comercializare la
prima vânzare), la creșterea competitivității produselor din UE
(în materie de calitate, inovație și valoare adăugată), la
consolidarea puterii de negociere a producătorilor și la asigurarea
unor condiții echitabile pentru toate produsele comercializate în Uniune. Îmbunătățirea
legăturii dintre producția UE, schimbările structurale de pe
piață și fluctuațiile pe termen scurt ar trebui să fie
mai bine reflectată în strategiile producătorilor. Acest lucru
sprijină dezvoltarea cunoștințelor despre piață
și a analizei de piață la nivelul cererii și al ofertelor
concurente. Creșterea transparenței de-a lungul lanțului de
comercializare al piețelor ar trebui să faciliteze întâlnirea dintre
cerere și ofertă și să consolideze procesul de luare a
deciziilor care țin de politici. Volatilitatea prețurilor la prima vânzare
poate fi redusă prin îmbunătățirea condițiilor pentru
introducerea pe piață a produselor organizațiilor de
producători și prin asigurarea programării și a
adaptării producției la cerere în ceea ce privește calitatea,
cantitatea și prezentarea. Consolidarea
potențialului de piață al produselor din UE: funcționarea
pieței interne pentru produsele obținute din pescuit și din
acvacultură este nesatisfăcătoare, în special din cauza
deficitului de informare. Avantajele comparative ale produselor din UE (prospețime,
proveniență locală, varietate etc.) ar putea fi mai bine
exploatate printr-o diferențiere și o comercializare mai bune. În
plus, consumatorii din UE au dreptul de a primi informații mai precise
și mai fiabile, pentru a avea o încredere mai mare în produsele obținute
din pescuit și din acvacultură. Susținerea
unei mai bune guvernanțe, reducerea sarcinii administrative și
simplificarea cadrului juridic: dispozițiile și instrumentele
existente trebuie revizuite, simplificate și clarificate. Organizarea
comună a piețelor trebuie sprijinită în contextul unui nou fond
financiar, care urmează să fie pus în aplicare în cadrul PCP
reformate. Interacțiunea
cu reforma PCP Obiectivul
principal al reformei politicii comune în domeniul pescuitului este promovarea
gestionării sustenabile a resurselor halieutice prin intermediul unui
sector viabil din punct de vedere economic, care, la rândul său,
urmează să primească tot mai multe competențe de
auto-gestionare. Evaluarea impactului politicii comune în domeniul pescuitului
a condus la concluzia că, având în vedere noile obiective și
instrumente ale PCP, este necesară o amplă reformă a
organizării comune a piețelor: instrumentele orientate către
piață ar trebui să contribuie, în mod direct sau indirect, la
îndeplinirea principalelor obiective ale PCP. Pentru a se
încerca găsirea unei rezolvări la problema pescuitului excesiv
și a practicilor nesustenabile și pentru a lăsa în urmă
practicile de producție bazate exclusiv pe volum, noua organizare
comună a piețelor va sprijini: abilitarea
organizațiilor de producători și co-gestionarea de către
acestea a drepturilor de acces, precum și a activităților de
producție și de comercializare; măsurile de
piață care măresc puterea de negociere a producătorilor (în
cazul pescuitului și al acvaculturii), care ameliorează previziunile,
prevenirea și gestionarea crizelor pieței și care
promovează transparența și eficiența acesteia; stimulentele de
piață și primele pentru practici sustenabile; parteneriatele
pentru o producție, o aprovizionare și un consum sustenabile;
certificarea (etichete ecologice), promovarea și informarea
consumatorilor; măsurile de
piață suplimentare privind capturile aruncate înapoi în mare. Dispozițiile
UE în vigoare în domeniul propunerii Regulamentul (CE)
nr. 104/2000 de instituire a unei organizări comune a piețelor în
sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură
reprezintă cadrul de reglementare actual. Prezenta propunere vizează
înlocuirea respectivului regulament. 2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU
PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI Începând din 2008,
s-au efectuat consultări cu părțile interesate la diverse
niveluri: O consultare
publică privitoare la aspecte comerciale și de piață a fost
lansată pe internet și a avut loc între 9 aprilie 2009 și 31
decembrie 2009 în cadrul Cărții verzi privind reforma politicii
comune în domeniul pescuitului [COM (2009)163 final]. Aproape toate cele 400 de
contribuții referitoare la Cartea verde au abordat aspecte privind o reformare
a organizării comune a piețelor. Contribuțiile sunt rezumate în
capitolul 3.4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la
„Sinteza consultărilor privind reforma politicii comune în domeniul
pescuitului” SEC(2010)428 final – aprilie 2010. O consultare pe
scară largă a sectorului (producători, importatori, procesatori,
detailiști) și a actorilor neguvernamentali (ONG-uri din domeniul
dezvoltării și al protecției mediului, precum și
organizații ale consumatorilor) a avut loc în cadrul organismelor consultative
existente înființate în temeiul PCP și al seminariilor tematice.
Dialogul amplu cu statele membre, inclusiv sub formă de întruniri
bilaterale, a implicat participarea reprezentanților naționali din
sectorul de profil, din administrațiile naționale și regionale
și din comitetul de gestionare. Parlamentul European, în special Comisia
pentru pescuit, a fost implicat îndeaproape în aceste consultări și
evenimente. Evaluări
ale impactului În cadrul Comisiei
a fost creat un grup de coordonare inter-servicii, care a avut contribuții
pe parcursul procesului de evaluare a impactului. Analiza actualului cadru de
reglementare și a dezvoltării pieței UE de produse obținute
din pescuit și acvacultură a fost urmată de identificarea
obiectivelor preliminare ale noii organizări comune a piețelor. În
cadrul acestor obiective au fost luate în considerare diverse opțiuni
alternative de politică referitoare la reformă: menținerea
actualei organizări comune a piețelor în sectorul produselor obținute
din pescuit și din acvacultură; acest lucru ar însemna axarea în
principal pe intervențiile pe piață, pentru a sprijini
stabilitatea prețurilor; revizuirea
actualei organizări comune a piețelor în sectorul produselor obținute
din pescuit și din acvacultură, reducând mecanismele de
intervenție la un singur ajutor de depozitare pentru produsele obținute
din pescuit destinate consumului uman și simplificând, adaptând și
flexibilizând o serie de alte instrumente (standarde privind comercializarea
și informarea consumatorilor); consolidarea
organizării comune a piețelor din sectorul produselor obținute
din pescuit și din acvacultură, prin atribuirea de noi obiective
organizațiilor de producători și interprofesionale și prin
acordarea de sprijin financiar acestora pentru a elabora și pune în
aplicare planuri sustenabile de producție și de comercializare; se extind
conținutul și domeniul de aplicare al informațiilor obligatorii
destinate consumatorilor;. sunt luate în considerare acuratețea și
controlul etichetării voluntare; dereglementarea
actualei organizări comune a piețelor din sectorul produselor obținute
din pescuit și din acvacultură; această opțiune
elimină în totalitate sprijinul financiar (constând în intervenții
și sprijin pentru acțiuni colective) și toate instrumentele
juridice specifice pentru produsele obținute din pescuit și din
acvacultură; opțiunea menținerii
situației din prezent a fost considerată parțial
ineficientă și prea complexă pentru îndeplinirea obiectivelor
actuale; în prezent, la 12 ani de la data adoptării, actuala OCP nu pare
să facă față provocărilor pieței UE; această
opțiune ar putea duce la o scădere a eficacității și
s-ar putea dovedi incompatibilă cu obiectivele noii politici în domeniul
pescuitului. Corectarea principalelor
deficiențe ale actualei organizării comune a piețelor prin
propunerea de modificări și simplificări care ar
îmbunătăți funcționarea acesteia;. relevanța acestei
variante pentru obiectivele principale ale reformei PCP ar rămâne
totuși limitată; eliminarea completă
a organizării comune a piețelor din UE, chiar luând în considerare
creșterea evoluțiilor determinate de piață și a
stimulentelor în direcția sustenabilității, nu ar răspunde
pe deplin principalelor probleme identificate, și anume un sector al
ofertei complex și fragmentat la nivelul UE și riscul inducerii în
eroare a consumatorului sau al generării de confuzie. Prin urmare,
Comisia sprijină consolidarea organizării comune a piețelor,
pentru a asista sectorul pescuitului și acvaculturii în procesul de
trecere treptată a acestuia la practicile de producție sustenabile.
Există numeroase măsuri care pot fi luate în materie de organizare
și de comercializare pentru a crește previzibilitatea ofertei și
a reduce costurile tranzacțiilor. Această opțiune
subliniază rolul fiecăreia dintre părțile interesate
principale în ceea ce privește favorizarea practicilor sustenabile.
Organizarea comună a piețelor ar trebui să contribuie la
creșterea valorii adăugate a produselor obținute din pescuit
și din acvacultură, într-un context în care sprijinul financiar este
deplasat dinspre flotă (în special prin dezmembrare și încetare
temporară), în direcția unor soluții inteligente, ecologice,
inovatoare și orientate spre piață pentru sectorul pescuitului
și acvaculturii. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII Temeiul juridic Articolul 43 alineatul (2) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene. Principiul subsidiarității Propunerea intră în sfera
competențelor comune și, în consecință, se aplică
principiul subsidiarității. Principiul proporționalității Propunerea respectă principiul proporționalității, din următorul motiv: Politica comună în domeniul pescuitului este o politică comună, care trebuie, prin urmare, pusă în aplicare prin intermediul unui regulament adoptat de către Parlamentul European și Consiliu. Este necesar și adecvat, în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind asigurarea unui sector al pescuitului și acvaculturii care să ofere condiții economice, ecologice și sociale sustenabile pe termen lung și care să contribuie la disponibilitatea produselor alimentare, să se stabilească norme privind conservarea și exploatarea resurselor biologice marine. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv. 2011/0194 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind organizarea comună a
piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din
acvacultură PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2), având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic
și Social European[1], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[2], hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: (1)
Domeniul de aplicare al politicii comune în
domeniul pescuitului cuprinde măsurile privind piețele de produse obținute
din pescuit și din acvacultură din Uniune. Organizarea comună a
piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din
acvacultură, denumită în continuare „organizarea comună a
piețelor”, este o parte integrantă a politicii comune în domeniul
pescuitului și trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor
acesteia. Dat fiind faptul că politica comună în domeniul pescuitului
este în curs de revizuire, organizarea comună a piețelor trebuie
adaptată în consecință. (2)
Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din
17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul
produselor obținute din pescuit și din acvacultură[3] trebuie să fie revizuit pentru a se
ține cont de deficiențele detectate în punerea în aplicare a
dispozițiile în vigoare, de evoluțiile recente de pe piețele din
Uniune și de la nivel mondial, precum și de evoluția
activităților de pescuit și acvacultură. (3)
Dispozițiile organizării comune a
piețelor trebuie puse în aplicare cu respectarea angajamentelor
internaționale ale Uniunii, în special în ceea ce privește
dispozițiile Organizației Mondiale a Comerțului. (4)
Organizarea comună a piețelor trebuie
să contribuie la atingerea obiectivelor politicii comune în domeniul
pescuitului. (5)
Întrucât aceste obiective nu pot fi realizate în
suficientă măsură de statele membre, din cauza naturii comune a
piețelor din sectorul pescuitului și acvaculturii și, prin
urmare, dată fiind necesitatea continuării acțiunilor comune,
pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri
în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este
prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este
definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu
depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor
obiective. (6)
Este important că gestionarea organizării
comune a piețelor este ghidată de principiile de bună
administrare a politicii comune în domeniul pescuitului. (7)
Organizațiile de producători sunt
principalii actori în materie de aplicare corespunzătoare a politicii
comune în domeniul pescuitului, precum și a organizării comune a
piețelor. Prin urmare, este necesar să se consolideze obiectivele
acestora, pentru a se asigura că membrii acestor organizații
desfășoară activități de pescuit și de
acvacultură sustenabile, pentru îmbunătățirea introducerii
pe piață a produselor și pentru culegerea de informații
economice privitoare la acvacultură. În cadrul procesului de îndeplinire a
acestor obiective, organizațiile de producători trebuie să
țină seama de diferitele condiții din sectorul pescuitului
și acvaculturii prevalente în Uniune, în special de caracteristicile
specifice ale pescuitului pe scară mică. (8)
Organizațiile interprofesionale care reunesc
diferite categorii de operatori economici pot contribui la
îmbunătățirea coordonării activităților de
comercializare în cadrul lanțului valoric și la elaborarea unor
măsuri relevante pentru întregul sector. (9)
Este oportun să se stabilească
condiții comune de recunoaștere a organizațiilor de
producători și a organizațiilor interprofesionale de către
statele membre, în vederea extinderii normelor adoptate de organizațiile
de producători și organizațiile interprofesionale, precum
și pentru partajarea costurilor care decurg din această extindere.
Procedura pentru extinderea normelor trebuie supusă autorizării de
către Comisie. (10)
Pentru ca organizațiile de producători
să își poată orienta membrii către activități de
pescuit și acvacultură sustenabile, acestea trebuie să
definească și să prezinte autorităților competente din
statele membre un plan de producție și de comercializare care să
conțină măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor. (11)
Caracterul imprevizibil al activităților
de pescuit face oportună instituirea unui mecanism de stocare a produselor
obținute din pescuit destinate consumului uman, cu scopul de a favoriza o
mai mare stabilitate a pieței și de a spori randamentul produselor,
în special prin crearea de valoare adăugată. Acest mecanism trebuie
să contribuie la stabilizarea și convergența piețelor
locale din Uniune, în vederea realizării pieței unice. (12)
Organizațiile de producători pot
înființa un fond colectiv pentru a finanța producția, planurile
de comercializare și mecanismul de stocare. (13)
Pentru a ține seama de diversitatea
prețurilor în întreaga Uniune, organizațiile de producători
trebuie să aibă dreptul de a face o propunere privind un preț de
declanșare a mecanismului de stocare. Acest preț de declanșare
nu trebuie să ducă la stabilirea de prețuri minime, care ar
putea împiedica concurența. (14)
Întrucât stocurile de pește reprezintă
resurse comune, exploatarea sustenabilă și eficientă a acestora
poate fi mai bine realizată, în anumite cazuri, de organizații
compuse din membri provenind din state membre diferite.
Prin urmare, este necesar să se prevadă de asemenea
posibilitatea înființării unor organizații transnaționale
de producători și a unor asociații de organizații de
producători, care sunt supuse în continuare normelor privind
concurența, conform dispozițiilor din prezentul regulament. (15)
Aplicarea unor standarde comune de comercializare
trebuie să facă posibilă aprovizionarea pieței cu produse
sustenabile, să actualizeze întregul potențial al pieței interne
în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură
și să faciliteze comerțul bazat pe concurență
loială, contribuind astfel la îmbunătățirea
profitabilității producției. (16)
Dată fiind varietatea tot mai mare a
produselor obținute din pescuit și din acvacultură, este
esențial să li se furnizeze consumatorilor un minim de
informații obligatorii privind caracteristicile principale ale produselor.
În vederea promovării diferențierii produselor, este, de asemenea,
necesar să se țină seama de informațiile suplimentare care
pot fi menționate în mod voluntar. (17)
Normele în materie de concurență
referitoare la acorduri, decizii și practici menționate la
articolul 101 din tratat trebuie să se aplice la producția sau
la comercializarea produselor obținute din pescuit și din
acvacultură, în măsura în care aplicarea acestora nu împiedică
funcționarea organizării comune a piețelor și nu pune în
pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din tratat. (18)
Este oportună stabilirea de norme privind
concurența aplicabile producției și comercializării de
produse obținute din pescuit și din acvacultură, ținând
cont de caracteristicile specifice ale sectorului pescuitului și
acvaculturii, inclusiv de fragmentarea acestuia, de faptul că peștele
reprezintă o resursă comună și de volumul mare de
importuri. În interesul simplificării, dispozițiile relevante din
Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 din 24 iulie 2006 de aplicare a
anumitor norme de concurență în domeniul producției și
comerțului cu produse agricole[4] se
încorporează în prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr.
1184/2006 nu trebuie să se mai aplice produselor obținute din pescuit
și din acvacultură. (19)
Este necesară o îmbunătățire a
informațiilor economice privind piețele din sectorul produselor obținute
din pescuit și din acvacultură de la nivelul Uniunii. (20)
Pentru a face posibile completarea sau modificarea
condițiilor și a cerințelor pentru recunoașterea
organizațiilor de producători, completarea sau modificarea
conținutului planului de producție și de comercializare,
definirea și modificarea standardelor comune de comercializare,
completarea sau modificarea informațiilor obligatorii și stabilirea
unor criterii minimale privind informațiile furnizate de operatori pentru
consumatori, trebuie să se delege Comisiei competența de a adopta
acte legislative în ceea ce privește articolele 24, 33, 41 și 46, în
conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. (21)
Este deosebit de important ca, în timpul
lucrărilor pregătitoare, Comisia să realizeze consultări
adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește
și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure
transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor
relevante către Parlamentul European și Consiliu. (22)
Pentru a se asigura condiții uniforme pentru
punerea în aplicare a articolelor 25, 31, 34 și 37 din prezentul
regulament, trebuie să i se confere Comisiei competențe de punere în
aplicare. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al
Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor
generale privind mecanismele prin care statele membre realizează controlul
exercitării competențelor de executare de către Comisie. (23)
Regulamentul (CE) nr. 104/2000 trebuie abrogat,
însă articolele 9, 10, 11, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 34,
35, 36, 37, 38 și 39 trebuie să se aplice în continuare până la
intrarea în vigoare a regulamentului privind Fondul european pentru pescuit
și afaceri maritime, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Capitolul I
Dispoziții generale Articolul 1
Obiectul 1.
Se instituie o organizare comună a
piețelor pentru produsele obținute din pescuit și din
acvacultură, denumită în continuare „organizarea comună a
piețelor”. 2.
Organizarea comună a piețelor
conține următoarele instrumente: (a) organizații profesionale; (b) standarde de comercializare; (c) informarea consumatorilor; (d) norme privind concurența; (e) cunoașterea pieței. Articolul 2
Domeniul de aplicare Organizarea comună a piețelor se
aplică produselor obținute din pescuit și din acvacultură
enumerate în anexa I la prezentul regulament care sunt comercializate în
Uniune. Articolul 3
Obiective Organizarea comună a piețelor
contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolele 2 și 3 din
Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului. Articolul 4
Principii Organizarea comună a piețelor este
ghidată de principiile bunei guvernanțe, prevăzute la articolul
4 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului. Articolul 5
Definiții În sensul prezentului regulament, se
aplică definițiile menționate la articolul 3 din Regulamentul
privind politica comună în domeniul pescuitului. Se aplică de
asemenea următoarele definiții: (a)
„produse obținute din pescuit” înseamnă
organismele acvatice care rezultă din orice activitate de pescuit sau
produsele derivate din acestea, astfel cum sunt enumerate în anexa I; (b)
„produse din acvacultură” înseamnă
organismele acvatice în orice stadiu al ciclului lor de viață care
rezultă din orice activitate de acvacultură sau produsele provenite
din acestea, astfel cum sunt enumerate în anexa I; (c)
„producător” înseamnă orice persoană
fizică sau juridică care utilizează mijloace de producție
pentru obținerea produselor obținute din pescuit sau din
acvacultură, în vederea introducerii acestora pe piață; (d)
„sectorul pescuitului sau acvaculturii”
înseamnă sectorul economiei care include toate activitățile de
producție, prelucrare și comercializare a produselor obținute
din pescuit și din acvacultură; (e)
„a face disponibil pe piață”
înseamnă orice tip de furnizare a unui produs obținut din pescuit sau
din acvacultură spre distribuire, consum sau utilizare pe piața
Uniunii în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei
plăți, fie gratuit; (f)
„introducere pe piață” înseamnă
punerea la dispoziție pentru prima dată a unui produs obținut
din pescuit sau din acvacultură pe piața Uniunii. Capitolul II
Organizații profesionale Secțiunea I
Înființare, obiective și măsuri Articolul 6
Înființarea organizațiilor de producători din domeniul
pescuitului Este posibilă înființarea de
organizații de producători din domeniul pescuitului, sub formă
de grupuri stabilite la inițiativa producătorilor de produse obținute
din pescuit din unul sau mai multe state membre, precum și recunoașterea
acestora în conformitate cu secțiunea II. Articolul 7
Obiective ale organizațiilor de producători din domeniul pescuitului Organizațiile de producători din
domeniul pescuitului au următoarele obiective: (a)
promovarea desfășurării de
către membri a unor activități de pescuit viabile, cu
respectarea integrală a politicii de conservare prevăzute în
Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului și în
legislația de mediu; (b)
gestionarea capturilor nedorite de stocuri
comerciale; (c)
îmbunătățirea condițiilor
pentru introducerea pe piață a produselor obținute din pescuit
provenind de la membrii organizațiilor; (d)
stabilizarea piețelor; (e)
îmbunătățirea
rentabilității producătorilor. Articolul 8
Măsuri care pot fi adoptate de organizațiile de producători din
domeniul pescuitului Organizațiile de producători din
domeniul pescuitului pot recurge la următoarele măsuri pentru a
atinge obiectivele menționate la articolul 7: (a)
planificarea activităților de pescuit ale
membrilor acestora; (b)
utilizarea optimă a capturilor nedorite de
stocuri comerciale, prin: - eliminarea produselor debarcate care nu
respectă dimensiunile minime de comercializare menționate la
articolul 39 alineatul (2) litera (a) pentru alte utilizări decât consumul
uman; - introducerea pe piață a
produselor debarcate care respectă dimensiunile minime de comercializate
menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a); - distribuirea gratuită a produselor
debarcate în scopuri caritabile sau filantropice; (c)
ajustarea producției la cerințele
pieței; (d)
canalizarea ofertei și a comercializării
produselor membrilor lor; (e)
gestionarea depozitării temporare a produselor
obținute din pescuit în conformitate cu articolele 35 și 36; (f)
controlul conformității
activităților desfășurate de membri cu normele stabilite de
organizația de producători și luarea de măsuri pentru a
asigura această conformitate. Articolul 9
Înființarea organizațiilor de producători din domeniul
acvaculturii Este posibilă înființarea de
organizații de producători din domeniul acvaculturii, sub forma unor
grupuri stabilite la inițiativa producătorilor de produse din
acvacultură din unul sau mai multe state membre, precum și
recunoașterea acestora în conformitate cu secțiunea II. Articolul 10
Obiective ale organizațiilor de producători din domeniul acvaculturii Organizațiile de producători din
domeniul acvaculturii au următoarele obiective: (a)
promovarea desfășurării de
către membrii lor a unor activități de acvacultură
sustenabile, prin oferirea de posibilități de dezvoltare; (b)
contribuirea la oferta de hrană și la
angajarea forței de muncă în zonele de coastă și rurale; (c)
garantarea conformității
activităților desfășurate de membri cu planurile
naționale strategice menționate la articolul 51 din Regulamentul
privind politica comună în domeniul pescuitului; (d)
îmbunătățirea condițiilor
pentru introducerea pe piață a produselor din acvacultură ale
membrilor organizațiilor; (e)
îmbunătățirea
rentabilității producătorilor. Articolul 11
Măsuri care pot fi adoptate de organizațiile de producători din
domeniul acvaculturii Organizațiile de producători din
domeniul acvaculturii recurg la următoarele măsuri pentru a atinge
obiectivele menționate la articolul 10: (a)
promovarea acvaculturii sustenabile și
responsabile, în special în ceea ce privește protecția mediului,
sănătatea animală și bunăstarea animalelor; (b)
ajustarea producției la cerințele
pieței; (c)
canalizarea ofertei și a comercializării
produselor membrilor lor; (d)
controlul conformității
activităților desfășurate de membri cu normele stabilite de
organizația de producători și luarea de măsuri pentru a
asigura această conformitate; (e)
colectarea de informații privind produsele
comercializate, inclusiv informații economice privind primele vânzări
și previziunile de producție. Articolul 12
Înființarea asociațiilor de organizații de producători 1.
Este posibilă înființarea unei
asociații de organizații de producători din domeniul pescuitului
sau acvaculturii, sub forma unui grup stabilit la inițiativa
organizațiilor de producători recunoscute într-unul sau mai multe
state membre. 2.
Dispozițiile din prezentul regulament
aplicabile organizațiilor de producători se aplică și
asociațiilor de organizații de producători, cu excepția
existenței unor dispoziții contrare. Articolul 13
Obiective ale asociațiilor de organizații de producători Asociațiile de organizații de
producători din domeniul pescuitului sau acvaculturii trebuie să
urmărească următoarele obiective: (a)
îndeplinirea într-un mod mai eficient a
oricăruia din obiectivele organizațiilor de producători
participante stabilite la articolele 7 și 10; (b)
coordonarea și dezvoltarea
activităților de interes comun pentru organizațiile de
producători participante. Articolul 14
Înființarea organizațiilor interprofesionale Este posibilă înființarea de
organizații interprofesionale, sub forma unor grupuri stabilite la
inițiativa operatorilor din domeniul produselor obținute din pescuit
și din acvacultură din unul sau mai multe state membre, precum
și recunoașterea acestora în conformitate cu secțiunea II. Articolul 15
Obiectivele organizațiilor interprofesionale Organizațiile interprofesionale au
următoarele obiective: (a)
îmbunătățirea condițiilor
pentru introducerea pe piață a produselor obținute din pescuit
și din acvacultură din Uniune; (b)
acordarea de ajutor pentru coordonarea mai
bună a procesului prin care se introduc pe piață și se fac
disponibile produsele obținute din pescuit și din acvacultură
din Uniune. Articolul 16
Măsuri care pot fi adoptate de organizațiile interprofesionale Organizațiile interprofesionale pot
recurge la următoarele măsuri pentru a atinge obiectivele
menționate la articolul 15: (a)
întocmirea de contracte standard compatibile cu
legislația Uniunii; (b)
promovarea produselor obținute din pescuit
și din acvacultură din Uniune într-un mod nediscriminatoriu, prin
utilizarea potențialului oferit de certificare, în special a denumirilor
de origine, a sigiliilor de calitate, a denumirilor geografice și a
meritelor de sustenabilitate; (c)
stabilirea de norme privind producția și
comercializarea produselor obținute din pescuit și din
acvacultură mai stricte decât cele prevăzute de legislația
Uniunii sau de cea națională; (d)
îmbunătățirea calității
și a cunoștințelor despre producție și
piață, precum și a transparenței acestora; (e)
desfășurarea de activități de
cercetare și studii de piață și dezvoltarea de tehnici de
optimizare a funcționării pieței, inclusiv în sectorul
tehnologiei informațiilor și comunicațiilor; (f)
furnizarea informațiilor și realizarea
activității de cercetare necesare pentru a furniza o ofertă
sustenabilă care să corespundă cerințelor pieței
și așteptărilor consumatorilor în ceea ce privește
cantitatea, calitatea și prețul; (g)
controlul conformității
activităților desfășurate de membri cu normele stabilite de
organizația de producători. Secțiunea II
Recunoaștere Articolul 17
Recunoașterea organizațiilor de producători Statele membre pot recunoaște ca
organizații de producători din domeniul pescuitului sau acvaculturii
toate grupurile de producători care solicită o asemenea
recunoaștere, cu condiția ca acestea: (a)
să fie suficient de active economic pe teritoriul
lor sau pe o parte din acest teritoriu, în special în ceea ce privește
numărul de membri și volumul producției comercializabile; (b)
să aibă personalitate juridică în
conformitate cu legislația națională a unui stat membru, să
aibă sediul social și să fie stabilite pe teritoriul său; (c)
să fie capabile să urmărească
obiectivele stabilite la articolele 7 și 10; (d)
să respecte normele privind concurența
stabilite la capitolul VI; (e)
să nu dețină o poziție
dominantă pe o anumită piață, cu excepția cazului în
care acest lucru este necesar pentru urmărirea obiectivelor stabilite la
articolul 39 din tratat. Articolul 18
Recunoașterea organizațiilor interprofesionale Statele membre pot recunoaște ca
organizații interprofesionale toate grupurile stabilite pe teritoriul lor
care depun o cerere corespunzătoare, ținând seama de normele Uniunii,
în special cele privind concurența, cu condiția ca acestea: (a)
să reprezinte o parte semnificativă a cel
puțin două din următoarele activități într-una sau mai
multe zone date: producția, comercializarea și/sau prelucrarea de
produse obținute din pescuit și din acvacultură sau de produse
prelucrate din produse obținute din pescuit și din acvacultură; (b)
să nu fie ele însele implicate în producerea,
prelucrarea sau comercializarea produselor obținute din pescuit și
din acvacultură sau a produselor prelucrate din produse obținute din
pescuit și din acvacultură; (c)
să aibă personalitate juridică în
conformitate cu legislația națională a unui stat membru, să
aibă sediul social și să fie stabilite pe teritoriul
respectivului stat membru; (d)
să poată îndeplini obiectivele stabilite la
articolul 15; (e)
să țină seama de interesele
consumatorilor; (f)
să nu împiedice funcționarea
corespunzătoare a organizării comune a piețelor. Articolul 19
Controale și retragerea recunoașterii de către statele membre Statele membre desfășoară
controale la intervale regulate, pentru a stabili dacă organizațiile
de producători și organizațiile interprofesionale se
conformează condițiilor de recunoaștere prevăzute la
articolele 17 și 18 și, dacă este cazul, retrag
recunoașterea organizațiilor de producători sau a
organizațiilor interprofesionale. Articolul 20
Organizații transnaționale de producători, asociații de
organizații de producători și organizații interprofesionale Statele membre ai căror
cetățeni sunt membri într-o organizație de producători sau
în organizații interprofesionale înființate pe teritoriul unui alt
stat membru și statele membre pe teritoriul căruia se află
sediul social al unei asociații de organizații de producători
recunoscute în diferite state membre trebuie să pună bazele, în
colaborare cu statele membre implicate, cooperării administrative necesare
pentru efectuarea controalelor asupra activităților organizației
de producători sau ale asociației în cauză. Articolul 21
Alocarea posibilităților de pescuit
O organizație de producători ai
cărei membri sunt resortisanți ai unor state membre diferite sau o
asociație de organizații de producători recunoscute în diferite
state membre trebuie să își îndeplinească sarcinile
fără a aduce atingere dispozițiilor care guvernează
alocarea posibilităților de pescuit între statele membre, în
conformitate cu articolul 16 din Regulamentul privind politica comună în
domeniul pescuitului. Articolul 22
Informarea Comisiei Statele membre informează Comisia, prin
mijloace electronice, cu privire la orice decizie de acordare sau de retragere
a recunoașterii. Articolul 23
Controale efectuate de Comisie Pentru a se asigura că sunt respectate
condițiile pentru recunoașterea organizațiilor de
producători sau a organizațiilor interprofesionale prevăzute la
articolele 17 și 18, Comisia poate să efectueze controale și,
dacă este cazul, poate să ceară ca statele membre să
retragă recunoașterea organizațiilor de producători sau a
organizațiilor interprofesionale. Articolul 24
Acte delegate Comisia trebuie să fie abilitată
să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, în
următoarele scopuri: (a)
modificarea sau completarea condițiilor de
recunoaștere prevăzute la articolele 17 și 18. Aceste norme pot
să se refere la funcționarea internă a organizației de
producători sau a organizațiilor interprofesionale, la regulile de
asociere ale acestora, la dispozițiile financiare și bugetare, la
obligațiile membrilor lor și la executarea aplicării normelor
acestora, inclusiv a sancțiunilor; (b)
stabilirea de norme privind frecvența,
conținutul și metodele practice ale controalelor care urmează
să fie efectuate de către statele membre în conformitate cu
articolele 20 și 21. Articolul 25
Acte de punere în aplicare 1.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare
privitoare la: (a) termenele și procedurile care
trebuie aplicate de către statele membre pentru recunoașterea organizațiilor
de producători și a organizațiilor interprofesionale în temeiul
articolelor 17 și 18 sau pentru retragerea acestei recunoașteri în
temeiul articolului 19; (b) formatul, termenele și procedurile
care trebuie aplicate de către statele membre pentru informarea Comisiei
în privința oricărei decizii de acordare sau de retragere a
recunoașterii în temeiul articolului 22. 2.
Actele de punere în aplicare menționate la
alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura
de examinare menționată la articolul 51. Secțiunea III
Extinderea normelor Articolul 26
Extinderea normelor organizațiilor de producători 1. Un stat membru poate declara
normele convenite în cadrul unei organizații de producători ca fiind
obligatorii și pentru producătorii care nu sunt membri ai
organizației și care comercializează produsele în zona în care
organizația de producători este reprezentativă, cu condiția
ca: (a)
organizația de producători să fie
considerată reprezentativă pentru producția și
comercializarea dintr-un stat membru și să trimită o cerere
către autoritățile naționale competente; (b)
normele care urmează să fie extinse se
referă la oricare dintre măsurile aplicabile organizațiilor de
producători prevăzute la articolul 8 literele (a), (b), (c), (d)
și (e). 2. În sensul alineatului (1)
litera (a), o organizație de producători din domeniul pescuitului
este considerată reprezentativă atunci când este responsabilă
pentru cel puțin 65 % din cantitățile din produsul relevant
comercializate în anul precedent, în zona în care se propune extinderea
normelor. 3. În sensul alineatului (1)
litera (a), o organizație de producători din domeniul acvaculturii
este considerată reprezentativă atunci când este responsabilă
pentru cel puțin 40 % din cantitățile comercializate din
produsul relevant în anul precedent, în zona în care se propune extinderea
normelor. 4. Normele care urmează
să fie extinse la producătorii care nu sunt membri ai
organizației se aplică pentru o perioadă cuprinsă între 90
de zile și 12 luni. Articolul 27
Extinderea normelor organizațiilor interprofesionale 1.
Un stat membru poate declara unele dintre
acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul unei
organizații interprofesionale ca fiind obligatorii într-una sau mai multe
zone date și pentru alți operatori care nu aparțin
organizației, cu condiția ca: (a)
organizația interprofesională să
reprezinte cel puțin 65% din cel puțin două din următoarele
activități: producția, comercializarea sau prelucrarea
produsului relevant în cursul anului precedent în zona sau zonele în cauză
ale unui stat membru, iar organizația interprofesională să
trimită o cerere autorităților naționale competente; (b)
normele care urmează să fie extinse la
alți operatori să privească oricare dintre măsurile
aplicabile organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolul 16
literele (a), (b), (c), (d), (e) și (f) și să nu afecteze în mod
negativ ceilalți operatori din statul membru respectiv sau din Uniune. 2.
Extinderea normelor poate fi declarată
obligatorie pe o perioadă de cel mult trei ani. Articolul 28
Răspundere În cazul în care normele sunt extinse la
producătorii care nu fac parte din organizații, în conformitate cu
articolele 26 și 27, statul membru în cauză poate decide că
producătorii care nu fac parte din organizații să
răspundă în fața organizației de producători sau a
organizației interprofesionale pentru echivalentul tuturor costurilor
suportate de către membri în urma punerii în aplicare a extinderii
normelor sau doar al unei părți din aceste costuri. Articolul 29
Autorizarea de către Comisie 1.
Statele membre notifică Comisiei normele pe
care intenționează să le declare obligatorii pentru toți
producătorii sau operatorii dintr-una sau mai multe zone date, în temeiul
articolelor 26 și 27. 2.
Comisia adoptă o decizie care autorizează
extinderea regulilor notificate de un stat membru, cu condiția ca: (a)
dispozițiile prevăzute la articolele 26
și 27 să fie respectate; (b)
dispozițiile din capitolul VI privind regulile
de concurență să fie respectate; (c)
extinderea să nu pună în pericol
desfășurarea liberului schimb; (d)
obiectivele prevăzute la articolul 39 din
tratat să nu fie compromise. 3.
În termen de două luni de la primirea
notificării, Comisia ia o decizie prin care autorizează sau
refuză extinderea normelor, după care informează statele membre.
În cazul în care Comisia nu a luat o decizie în termenul de două luni
prevăzut, se consideră că extinderea normelor a fost
autorizată de Comisie. Articolul 30
Retragerea autorizației Comisia poate să efectueze controale
și poate să retragă autorizația pentru extinderea normelor,
în cazul în care se constată că una dintre condițiile pentru
emiterea acestei autorizații nu este îndeplinită. Comisia
informează statele membre în această privință. Articolul 31
Acte de punere în aplicare Normele privind formatul și procedura de
notificare menționate la articolul 29 alineatul (1) se stabilesc de
către Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în
conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 51. Secțiunea IV
Planificarea producției și a comercializării Articolul 32
Planul de producție și de comercializare 1. Fiecare organizație de producători prezintă
un plan de producție și de comercializare autorităților
naționale competente din statul în care este înregistrată, în vederea
îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3. 2. Statul membru aprobă planul respectiv. Odată
aprobat, organizația de producători pune imediat în aplicare planul. 3. Organizațiile de producători pot revizui planul
de producție și de comercializare, iar revizuirea trebuie
comunicată spre aprobare autorităților competente din statul
membru. 4. Organizația de producători redactează un
raport anual privind activitățile sale, în cadrul planului de
producție și de comercializare menționat la alineatul (1),
și îl prezintă autorităților competente din statul membru. 5. Statele membre efectuează controale pentru a se
asigura că fiecare organizație de producători își
îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul articol. Articolul 33
Acte delegate Comisia trebuie împuternicită să
adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, în vederea stabilirii de
norme privind conținutul planului de producție și de
comercializare la care se face referire în articolul 32 alineatul (1). Articolul 34
Acte de punere în aplicare Regulile de procedură și termenele
pentru trimiterea de către organizațiile de producători și
pentru aprobarea de către statele membre a planului de producție
și de comercializare menționat la articolul 32 se stabilesc de
către Comisie prin acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 51. Secțiunea V
Stabilizarea piețelor Articolul 35
Mecanism de stocare Organizațiile de producători pot
finanța depozitarea produselor obținute din pescuit enumerate în
anexa II la prezentul regulament, cu condiția ca respectivele produse: (a)
să fi fost puse în vânzare de către
organizațiile de producători, dar să nu se fi găsit un
cumpărător pentru acestea la prețul de declanșare
menționat la articolul 36; (b)
să respecte standardele de comercializare
adoptate în temeiul articolului 39 și să aibă o calitate
corespunzătoare pentru consumul uman; (c)
să fie stabilizate sau prelucrate și
stocate prin următoarele metode: congelare, fie la bordul unor nave, fie
în instalații amplasate pe uscat, sărare, uscare, marinare și,
dacă este cazul, fierbere și pasteurizare. Filetarea, tăierea
și, dacă este cazul, decapitarea, pot să însoțească
unul dintre tratamentele anterioare; (d)
produsele stocate să fie reintroduse pe
piață pentru consumul uman într-o etapă ulterioară. Articolul 36
Prețuri care declanșează mecanismul de stocare 1. Înainte de începutul
fiecărui an, fiecare organizație de producători poate face
individual o propunere de preț care să declanșeze mecanismul de
stocare menționat la articolul 35, pentru produsele obținute din
pescuit enumerate în anexa II. 2. Prețul de
declanșare nu poate depăși 80% din prețul mediu ponderat
înregistrat pentru produsul respectiv în zona de activitate a organizației
de producători în cauză, pe durata celor trei ani dinaintea anului
pentru care se stabilește prețul de declanșare. 3. La stabilirea prețului
de declanșare se ține cont de: (a)
tendințele producției și ale
cererii; (b)
stabilizarea prețurilor pieței; (c)
convergența piețelor; (d)
veniturile producătorilor; (e)
interesele consumatorilor. 4. După examinarea propunerilor înaintate de
organizațiile de producători recunoscute pe teritoriile lor, statele
membre stabilesc prețurile de declanșare care vor fi aplicate de
organizațiile de producători. Aceste prețuri sunt stabilite pe
baza criteriilor menționate la alineatele (2) și (3). Prețurile
se fac publice. Articolul 37
Acte de punere în aplicare Normele privind formatul și procedura de
publicare de către statele membre a prețurilor de declanșare în
temeiul articolului 36 alineatul (4) se stabilesc de către Comisie prin
intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura
de examinare menționată la articolul 51. Secțiunea VI Fond colectiv Articolul 38
Fond colectiv Fiecare organizație de producători
poate înființa un fond colectiv, care se utilizează doar pentru a
finanța următoarele măsuri: (a)
planuri de producție și de comercializare
autorizate de către statele membre în conformitate cu articolul 32; (b)
mecanismul de stocare stabilit la articolele 35
și 36. Capitolul III
Standarde de comercializare Articolul 39
Stabilirea de standarde de comercializare 1.
Se pot stabili standarde comune de comercializare
pentru produsele destinate consumului uman enumerate în anexa I. 2.
Standardele menționate la alineatul (1) se pot
referi în special la: (a)
dimensiunile minime de comercializare, ținând
cont de cele mai bune opinii științifice disponibile și cu
respectarea dimensiunilor de referință pentru conservarea produselor
pescărești menționate la articolul 15 alineatul (3) din
Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului; (b)
specificațiile produselor în conservă, în
conformitate cu cerințele privind conservarea și cu obligațiile
internaționale. 3.
Alineatele (1) și (2) se aplică
fără a se aduce atingere următoarelor acte: (a) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme
specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine
animală[5]; (b) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al
Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea,
descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și
nereglementat[6],
precum și (c) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al
Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea
respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului[7]. Articolul 40
Respectarea standardelor de comercializare 1. Produsele pentru care s-au
stabilit norme de comercializare pot fi comercializate în vederea consumului
uman în cadrul Uniunii doar în conformitate cu aceste standarde. 2. Statele membre trebuie
să verifice dacă produsele care fac obiectul standardelor comune de
comercializare sunt conforme cu aceste standarde. Controalele pot avea loc în
timpul tuturor etapelor de comercializare și în timpul transportului. 3. Toate produsele obținute
din pescuit debarcate, inclusiv cele care nu respectă standardele de
comercializare, pot fi distribuite gratuit instituțiilor filantropice sau
caritabile stabilite în Uniune sau persoanelor care sunt recunoscute de
către legislația statului membru în cauză ca având dreptul
să beneficieze de asistență publică. Statele membre sunt
responsabile pentru acest proces. Articolul 41
Acte delegate Comisia trebuie împuternicită să
adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, în vederea definirii
standardelor comune de comercializare menționate la articolul 39
alineatul (1) în ceea ce privește calitatea, dimensiunea sau
greutatea, ambalajul, prezentarea și etichetarea și, dacă
experiența dobândită în materie de aplicare a standardelor impune
acest lucru, în vederea modificării acestora, asigurând definirea
standardelor într-o manieră echitabilă și transparentă; Capitolul IV
Informarea consumatorilor Articolul 42
Informații obligatorii 1.
Produsele obținute din pescuit și din
acvacultură menționate la punctele (a), (b), (c) și (e) din
anexa I care sunt comercializate în Uniune, indiferent de originea acestora,
pot fi oferite spre comercializare cu amănuntul consumatorilor finali doar
dacă se indică, prin însemne sau etichete corespunzătoare,
următoarele elemente: (a)
denumirea comercială a speciei; (b)
metoda de producție, în special prin
expresiile următoare „…capturat…” sau „…capturat în ape dulci…” sau „… de
crescătorie…”; (c)
zona în care produsul a fost capturat sau crescut; (d)
data capturării produselor obținute din
pescuit sau a recoltării produselor din acvacultură; (e)
dacă produsul este proaspăt sau dacă
a fost decongelat; 2.
Produsele obținute din pescuit și din
acvacultură menționate la punctele (h) și (i) din anexa I care
sunt comercializate în Uniune, indiferent de originea acestora, pot fi oferite
spre comercializare cu amănuntul consumatorilor finali doar dacă se
indică, prin însemne sau etichete corespunzătoare, următoarele
elemente: (a)
denumirea comercială a speciei; (b)
metoda de producție, în special prin
expresiile următoare „…capturat…” sau „…capturat în ape dulci…” sau „… de
crescătorie…”; (c)
zona în care produsul a fost capturat sau crescut; 3.
Informațiile menționate la alineatele (1)
și (2) trebuie să fie indicate într-un mod clar și distinct. 4.
Alineatele (1), (2) și (3) se aplică
fără a aduce atingere următoarelor acte: (a) Directiva 2000/13/CE din 20 martie 2000
privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la
publicitatea acestora[8], (b) Regulamentul (CEE) nr. 2136/89 al
Consiliului din 21 iunie 1989 privind stabilirea normelor comune de
comercializare pentru conservele de sardine[9], (c) Regulamentul (CEE) nr. 1536/92 al
Consiliului din 9 iunie 1992 privind stabilirea normelor comune de
comercializare pentru conservele de ton și de pălămidă[10]. Articolul 43
Denumirea comercială În sensul articolului 42 alineatul (1) litera
(a) și alineatul (2) litera (a), statele membre întocmesc și
publică o listă cu denumirile comerciale acceptate pe teritoriul lor.
Lista trebuie să cuprindă: (a) denumirea științifică
pentru fiecare specie, conform sistemului de informații FishBase; (b) denumirea speciei în limba sau limbile
oficiale din statul membru; (c) dacă este cazul, orice altă
denumire sau alte denumiri acceptate sau permise la nivel local sau regional. Articolul 44
Indicarea zonei de cultivare sau de producție 1. Indicarea zonei de capturare
sau de producție în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) litera (c)
și cu alineatul 2 litera (c) trebuie să includă următoarele
elemente: (a)
în cazul produselor obținute din pescuit
capturate în mare, numele uneia din zonele, sub-zonele sau diviziunile
enumerate în lista zonelor de pescuit FAO; (b)
în cazul produselor obținute din pescuit
capturate în apă dulce, menționarea statului membru sau a
țării terțe de origine a produsului; (c)
în cazul produselor din acvacultură,
menționarea statului membru sau a țării terțe în care
produsul trece prin etapa finală de creștere sau cultivare timp de
cel puțin trei luni. 2. În plus față de
informațiile menționate la alineatul (1), operatorii pot indica o
zonă de capturare sau de producție mai precisă. Articolul 45
Informații suplimentare furnizate în mod voluntar 1.
În plus față de informațiile
obligatorii solicitate în temeiul articolului 42, se pot furniza în mod
voluntar și următoarele informații: (a) informații privitoare la mediu; (b) informații etice sau sociale; (c) informații privind tehnicile de
producție; (d) informații privind practicile de
producție; (e) informații privind conținutul
nutrițional al produsului. 2.
Informațiile voluntare nu trebuie incluse în
detrimentul spațiului disponibil pentru informațiile obligatorii pe
însemne sau etichete. 3.
Alineatul (1) se aplică fără a se
aduce atingere următoarelor acte: (a) Directiva 2000/13/CE; (b) Directiva 90/496/CEE din 24 septembrie
1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare[11]; (c) Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 din 20
decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de
sănătate înscrise pe produsele alimentare[12]; (d) Regulamentul (CE) nr. 510/2006 privind
protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine
ale produselor agricole și alimentare[13]; (e) Regulamentul (CE) nr. 509/2006 privind
specialitățile tradiționale garantate din produse agricole
și alimentare[14]
și (f) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privind
producția ecologică și etichetarea produselor ecologice. Articolul 46
Acte delegate Comisia trebuie împuternicită să
adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, în vederea (a) completării sau modificării
cerințelor privind informațiile obligatorii menționate la
articolul 42 alineatul (1), articolul 42 alineatul (2), articolul 43 și
articolul 44, asigurându-se totodată furnizarea informațiilor
obligatorii într-o manieră exactă și transparentă. (b) stabilirii de criterii minime privind
informațiile furnizate în mod voluntar de către operatorii
menționați la articolul 45 alineatul (1), asigurând exactitatea,
transparența și caracterul nediscriminatoriu al condițiilor
privind furnizarea de informații în mod voluntar. Capitolul V
Norme privind concurența Articolul 47
Aplicarea normelor privind concurența Articolele 101-106 din tratat și
dispozițiile de punere în aplicare ale acestora se aplică
acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 101
alineatul (1) și la articolul 102 din tratat, care se referă la
producția și comercializarea de produse obținute din pescuit
și din acvacultură. Articolul 48
Excepții de la aplicarea normelor privind concurența 1. Fără a aduce
atingere dispozițiilor de la articolul 47 din prezentul regulament,
articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor,
deciziilor și practicilor organizațiilor de producători care se
referă la producția sau vânzarea de produse obținute din pescuit
și din acvacultură sau la utilizarea unor instalații comune
pentru stocarea, tratarea sau prelucrarea produselor obținute din pescuit
și din acvacultură și care (a)
sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
stabilite la articolul 39 din tratat, și (b) nu implică nicio obligație de a
percepe prețuri identice; (c) nu duc la vreo formă de separare a
piețelor în cadrul Uniunii, (d) nu exclud concurența; (e) nu pun în pericol îndeplinirea
obiectivelor articolului 39 din tratat. 2. Fără a se aduce
atingere articolului 47 din prezentul regulament, articolul 101 alineatul (1)
din tratat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor
organizațiilor interprofesionale care (a)
sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
stabilite la articolul 39 din tratat, și (b)
nu implică obligația de a aplica un
preț fix; (c)
nu duc la vreo formă de separare a
piețelor în cadrul Uniunii; (d)
nu aplică reguli diferite tranzacțiilor
echivalente cu alți parteneri comerciali, creând astfel un dezavantaj
concurențial pentru aceștia; (e)
nu elimină concurența pentru o parte
substanțială a produselor în cauză; (f)
nu restrâng concurența în moduri
neesențiale pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul
pescuitului. Capitolul VI
Cunoașterea pieței Articolul 49
Cunoașterea pieței 1.
Comisia: (a)
culege, analizează și diseminează
cunoștințe economice și destinate înțelegerii pieței
produselor obținute din pescuit și din acvacultură din Uniune
de-a lungul lanțului de aprovizionare, ținând seama de contextul
internațional; (b)
desfășoară anchete periodice privind
prețurile de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru produse obținute
din pescuit și din acvacultură din Uniune și efectuează
analize cu privire la tendințele pieței; (c)
furnizează studii de piață ad-hoc
și o metodologie pentru anchetele privind stabilirea prețului. 2.
În vederea atingerii obiectivelor menționate
la alineatul (1), Comisia trebuie să facă uz de măsurile
următoare: (a)
facilitarea accesului la date disponibile cu
privire la produsele obținute din pescuit și din acvacultură
colectate în temeiul legislației Uniunii; (b)
punerea la dispoziția factorilor
interesați a informațiilor privind piața, la un nivel
corespunzător. 3.
Statele membre trebuie să contribuie la
realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1). Capitolul VII
Dispoziții procedurale Articolul 50
Exercitarea delegării 1.
Comisia este abilitată să adopte acte
delegate, cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol. 2.
Delegarea de competențe menționată
la articolele 24, 33, 41 și 46 se conferă pentru o perioadă de
timp nedeterminată, începând cu [...]. 3.
Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în
orice moment delegarea de competențe menționată la articolele
24, 33, 41 și 46. Prin decizia de revocare încetează delegarea
competențelor specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în
vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în
aceasta. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate aflate deja în
vigoare. 4.
De îndată ce adoptă un act delegat,
Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. 5.
Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 24,
33, 41 și 46 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau
Consiliul nu a formulat nici o obiecțiune într-un termen de două luni
de la comunicarea actului către Parlamentul European și Consiliu, sau
dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European cât
și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Perioada de
obiecții se extinde cu două luni la inițiativa Parlamentului
European sau a Consiliului. Articolul 51
Punere în aplicare 1.
Comisia este asistată de un comitet. Este
vorba de un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. 2.
În cazul în care se face trimitere la prezentul
alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. Capitolul VIII
Dispoziții finale Articolul 52
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 La articolul 1 din Regulamentul (CE) nr.
1184/2006 se adaugă următoarele cuvinte: „și
Regulamentul (UE) nr. …. al Parlamentului European și al Consiliului din …
privind organizarea comună a piețelor de produse obținute din
pescuit și din acvacultură (*) (*) JO ...” Articolul 53
Abrogare Regulamentul (CE) nr. 104/2000 se abrogă.
Cu toate acestea, articolele 9, 10, 11, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26,
27, 34, 35, 36, 37, 38 și 39 se aplică până la 31 decembrie
2013. Trimiterile la regulamentul abrogat se
interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în
conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III. Articolul 54
Revizuire Comisia prezintă un raport Parlamentului
European și Consiliului cu privire la rezultatele aplicării
prezentului regulament înainte de sfârșitul anului 2022. Articolul 55
Intrare în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în
a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Se aplică începând cu 1 ianuarie 2013, cu
excepția articolelor 32, 35 și 36, care se aplică începând cu 1
ianuarie 2014. Prezentul regulament este obligatoriu în toate
elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate
cu tratatele. Adoptat la Bruxelles, […]. Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele […] Președintele
[…] ANEXA I Codul NC || Denumirea produselor (a) 0301 0302 0303 0304 || Pești vii Pește proaspăt sau refrigerat, cu excepția fileului de pește și a cărnii de pește de la poziția 0304 Pești congelați, cu excepția fileurilor de pește și a cărnii de pește de la poziția 0304 Fileuri de pește și carne de pește (chiar tocată), proaspete, refrigerate sau congelate (b) 0305 || Pește, uscat, sărat sau în saramură; pește afumat, chiar fiert, înainte sau în timpul afumării; făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete de pește, proprii alimentației umane (c) 0306 0307 || Crustacee, chiar decorticate, vii, proaspete, refrigerate, congelate, uscate, sărate sau în saramură; crustacee nedecorticate, fierte în apă sau în aburi, refrigerate sau nu, congelate, uscate, sărate sau în saramură; făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete de crustacee, proprii alimentației umane Moluște, chiar separate de cochilie, vii, proaspete, refrigerate, congelate, uscate, sărate sau în saramură; nevertebrate acvatice, altele decât crustaceele și moluștele, vii, proaspete, refrigerate, congelate, uscate, sărate sau în saramură; făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete de nevertebrate acvatice, altele decât crustaceele, proprii alimentației umane (d) 0511 91 10 0511 91 90 || Produse de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte; animale moarte menționate la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane: - Altele - - Produse din pește sau din crustacee, din moluște sau din alte nevertebrate acvatice; animale moarte menționate la capitolul 3: - - - Deșeuri de pește - - - Altele (e) 1212 20 00 || - Alge (f) 1504 10 1504 20 || Grăsimi și uleiuri și fracțiunile acestora, de pește sau de mamifere marine, chiar rafinate, dar nemodificate chimic: - Uleiuri din ficat de pește și fracțiunile acestora - Grăsimi și uleiuri de pește și fracțiunile lor, altele decât uleiurile din ficat de pește (g) 1603 00 || Extracte și sucuri de carne, de pești sau de crustacee, de moluște sau de alte nevertebrate acvatice (h) 1604 || Preparate și conserve din pește; caviar și înlocuitorii acestuia preparați din icre de pește (i) 1605 || Crustacee, moluște și alte nevertebrate acvatice, preparate sau conservate (j) 1902 20 1902 20 10 || Paste alimentare, fierte sau umplute (cu carne sau cu alte substanțe) sau nu, sau altfel preparate, cum ar fi spaghete, macaroane, fidea, lasagna, gnochi, ravioli, canneloni; cușcuș, preparat sau nu - Paste alimentare umplute (chiar fierte sau altfel preparate): - - Care conțin pești, crustacee, moluște sau alte nevertebrate acvatice în proporție de peste 20 % din greutate (k) 2301 20 00 || Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete din carne sau organe, din pește sau din crustacee, moluște sau alte nevertebrate acvatice, improprii pentru alimentația umană; jumări: - Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete, din pește sau crustacee, moluște sau alte nevertebrate acvatice (l) 2309 90 ex 2309 90 10 || Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor - Altele: - - Emulsie de pește ANEXA II Cod NC || Descrierea produselor 0302 22 00 || Cambula (Pleuronectes platessa) ex 0302 29 90 || Limandă (Limanda limanda) 0302 29 10 || Calcan mic (Lepidorhombus spp.) ex 0302 29 90 || Cambula (Platichthys flesus) 0302 31 10 și 0302 31 90 || Ton alb (Thunnus alalunga) ex 0302 40 || Hering din specia Clupea harengus 0302 50 10 || Cod din specia Gadus morhua 0302 61 10 || Sardine din specia Sardina pilchardus 0302 62 00 || Eglefin (haddock) (Melanogramnus aeglefinus) 0302 63 00 || Cod negru (Pollachius virens) ex 0302 64 || Macrou din speciile Scomber scombrus și Scomber japonicus 0302 65 20 și 0302 65 50 || Câine de mare (Squalus acanthias și Scyliorhinus spp.) 0302 69 31 și 0302 69 33 || Sebastă (pești roșii) (Sebastes spp.) 0302 69 41 || Merlan (Merlangius merlangus) 0302 69 45 || Mihalț-de-mare (Molva spp.) 0302 69 55 || Hamsie (anșoa) (Engraulis spp.) ex 0302 69 68 || Merluciu din specia Merluccius merluccius 0302 69 81 || Pești pediculați (Lophius spp.) ex 0307 41 10 || Sepie (Sepia officinalis și Rossia macrosoma) ex 0306 23 10 ex 0306 23 31 ex 0306 23 39 || Creveți din specia Crangon crangon și creveți nordici (Pandalus borealis) 0302 23 00 || Calcan (Solea spp.) 0306 24 30 || Crab comestibil (Cancer pagurus) 0306 29 30 || Homar norvegian (Nephrops norvegicus) 0303 31 10 || Halibut negru (Reinhardtius hippoglossoides) 0303 78 11 0303 78 12 0303 78 13 0303 78 19 și 0303 29 55 0304 29 56 0304 29 58 || Merluciu din genul Merlucius 0303 79 71 || Dorade de mare (Dentex dentex și Pagellus spp.) 0303 61 00 0304 21 00 0304 91 00 || Pește-spadă (Xiphias gladius) 0306 13 40 0306 13 50 ex 0306 13 80 || Creveți din familia Penaeidae 0307 49 18 0307 49 01 || Sepii din speciile Sepia officinalis, Rossia macrosoma și Sepiola rondeletti 0307 49 31 0307 49 33 0307 49 35 și 0307 49 38 || Calmar (Loligo spp.) 0307 49 51 || Calmar (Ommastrephes sagittatus) 0307 59 10 || Caracatiță (Octopus spp.) 0307 99 11 || Illex spp. 0303 41 10 || Ton alb (Thunnus alalunga) 0302 32 10 0303 42 12 0303 42 18 0303 42 42 0303 42 48 || Ton cu aripioare galbene (Thunnus albacares) 0302 33 10 0303 43 10 || Pești săritori sau bonită cu abdomenul vărgat (Katsuwomus pelamis) 0303 45 10 || Ton roșu (Thunnus thynnus) 0302 39 10 0302 69 21 0303 49 30 0303 79 20 || Alte specii din genurile Thunnus și Euthynnus ex 0302 29 90 || Limandră (Microstomus kitt) 0302 35 10 și 0302 35 90 || Ton roșu (Thunnus thynnus) ex 0302 69 51 || Polac (Pollachius pollachius) 0302 69 75 || Pești din specia Brama (Brama spp.) ex 0302 69 82 || Merlani albaștri (Micromesistius poutassou sau Gadus poutassou) ex 0302 69 99 || Trisopterus luscus și cod mediteranean (Trisopterus minutus) ex 0302 69 99 || Hupa (Boops boops) ex 0302 69 99 || Picarel (Spicara smaris) ex 0302 69 99 || Țipar de mare (Conger conger) ex 0302 69 99 || Rândunică-de-mare (Trigla spp.) ex 0302 69 91 ex 0302 69 99 || Stavrid negru (Trachurus spp.) ex 0302 69 99 || Chefal (Mugil spp.) ex 0302 69 99 și ex 0304 19 99 || Raja spp. ex 0302 69 99 || Pește-teacă (Lepidopus caudatus și Aphanopus carbo) ex 0307 21 00 || Scoica Saint-Jacques (Pecten maximus) ex 0307 91 00 || Melc-de-mare (Buccinum undatum) ex 0302 69 99 || Barbun sau barbun vărgat (Mullus barbatus, Mullus surmuletus) ex 0302 69 99 || Cantar (Spondyliosoma cantharus) ANEXA III TABEL DE CORESPONDENȚĂ Regulamentul (CE) nr. 104/2000 || Prezentul regulament Articolul 1 || Articolele 1, 2, 3, 4 și 5 Articolele 2 și 3 || Articolele 39, 40 și 41 Articolul 4 || Articolele 42, 43, 44, 45 și 46 Articolul 5 alineatul (1) || Articolele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și 13. Articolul 5 alineatele (2), (3), (4) și (6) || Articolele 17, 19, 20, 21, 22, 23, 24 și 25. Articolul 7 || Articolele 26, 28, 29, 30 și 31 Articolul 8 || - Articolele 9, 10, 11 și 12 || Articolele 32, 33, 34 și 38 Articolul 13 || Articolele 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 24 și 25 Articolul 14 || Articolul 48 alineatul (2) Articolul 15 || Articolul 27 Articolul 16 || Articolele 28, 29, 30 și 31 Articolele 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26 și 27 || Articolele 35, 36, 37 și 38 Articolele 28, 29, 30, 31, 32 și 33 || - Articolul 34 || Articolele 22, 25 și 37 Articolul 35 || - Articolul 36 || - Articolul 37 || Articolele 50 și 51 Articolele 38 și 39 || Articolul 51 Articolul 40 || - Articolul 41 || Articolul 54 Articolul 42 || Articolele 52 și 53 Articolul 43 || Articolul 55 - || Articolul 47 - || Articolul 48 alineatul (1) - || Articolul 49 [1] JO C , , p. . [2] JO C , , p. . [3] JO L 17, 21.1.2000, p. 22. [4] JO L 214, 4.8.2006, p. 7. [5] JO L 139, 30.4. 2004, p. 55. [6] JO L 286, 29.10.2008, p. 1. [7] JO L 343, 22.12.2009, p. 1. [8] JO L 109, 6.5.2000, p. 29. [9] JO L 212, 22.7.1989, p. 79. [10] JO L 163, 17.6.1992, p. 1. [11] JO L 276, 6.10.1990, p. 40. [12] JO L 404, 30.12.2006, p. 9. [13] JO L 93, 31.3.2006, p. 12. [14] JO L 93, 31.3.2006, p. 1.