02018R0858 — RO — 06.12.2022 — 003.001

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) 2018/858 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 151 14.6.2018, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL(UE) 2019/2144 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 27 noiembrie 2019	L 325	1	16.12.2019
►M2	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/1445 AL COMISIEI din 23 iunie 2021	L 313	4	6.9.2021
►M3	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/2236 AL COMISIEI din 20 iunie 2022	L 296	1	16.11.2022

Rectificat prin:

C1	Rectificare, JO L 398, 11.11.2021, p.  29 (2019/2144)

---

▼B

REGULAMENTUL (UE) 2018/858 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

De asemenea, prezentul regulament stabilește dispozițiile privind introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor și a echipamentelor care pot prezenta un risc major pentru funcționarea corectă a sistemelor esențiale ale vehiculelor menționate la articolul 2 alineatul (1).

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Astfel de omologări nu aduc atingere aplicării Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ).

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament și al actelor de reglementare enumerate în anexa II, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul acestora, se aplică următoarele definiții:

Articolul 4

Categorii de vehicule

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei I în ceea ce privește tipurile de vehicule și tipurile de caroserie pentru a ține seama de progresul tehnic.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 5

Cerințe tehnice

În evaluarea conformității în sensul prezentului alineat se iau în considerare numai verificările, încercările, inspecțiile și evaluările realizate de autoritățile de omologare, autoritățile de supraveghere a pieței sau Comisie sau în numele acestora.

Articolul 6

Obligațiile statelor membre

Această notificare include denumirea respectivelor autorități, adresele acestora, inclusiv adresele electronice, și domeniile de competență ale acestora. Comisia publică pe site-ul său de internet o listă a autorităților de omologare și a autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv detaliile de contact ale acestora.

Statele membre se asigură că propriile autorități de omologare și autorități de supraveghere a pieței respectă o separare strictă a rolurilor și responsabilităților și că acestea funcționează independent unele de celelalte. Respectivele autorități pot fi în cadrul aceleiași organizații, cu condiția ca activitățile lor să fie gestionate în mod autonom, ca parte a unor structuri separate.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, statele membre pot decide să nu permită circulația pe drumuri, introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor cărora li s-a acordat omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament, dar care depășesc dimensiunile, greutățile și sarcinile pe osii armonizate, prevăzute în anexa I la Directiva 96/53/CE a Consiliului ( 4 ).

Statul membru pune la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și forumul cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

Statele membre pun la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

Articolul 7

Obligațiile autorităților de omologare

Autoritățile de omologare cooperează eficient și eficace și fac schimb de informații relevante pentru rolul și atribuțiile lor.

Articolul 8

Obligațiile autorităților de supraveghere a pieței

La efectuarea acestor verificări, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama de:

Fiecare încercare verifică conformitatea cu actele de reglementare aplicabile enumerate în anexa II.

Autoritățile de supraveghere a pieței cooperează cu operatorii economici la acțiunile care ar putea preveni sau reduce riscurile provocate de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care au fost puse la dispoziție pe piață de către respectivii operatori.

Articolul 9

Verificarea conformității de către Comisie

Încercările și inspecțiile se efectuează, printre altele, prin intermediul unor încercări în laborator și în trafic, pe baza unor eșantioane relevante din punct de vedere statistic, și sunt completate cu verificări ale documentelor.

Atunci când efectuează respectivele încercări și inspecții, Comisia ține seama de:

Comisia poate încredința îndeplinirea încercărilor și inspecțiilor serviciilor tehnice, caz în care serviciul tehnic acționează în numele Comisiei. Atunci când Comisia încredințează îndeplinirea încercărilor sau a inspecțiilor serviciilor tehnice în sensul prezentului articol, Comisia se asigură că serviciul tehnic utilizat este altul decât serviciul tehnic care a efectuat încercarea inițială în vederea omologării de tip.

Încercările și inspecțiile respective se pot efectua:

Statele membre cooperează cu Comisia atunci când aceasta efectuează încercările și inspecțiile.

Astfel de date includ toți parametrii și setările necesare pentru recrearea cu exactitate a condițiilor de încercare care au fost utilizate la momentul încercării în vederea obținerii omologării de tip. Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție, sub rezerva protecției secretelor comerciale și a protecției datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul intern. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

În cazul în care încercările și inspecțiile pun sub semnul întrebării însăși corectitudinea omologării de tip, Comisia informează imediat autoritatea sau autoritățile de omologare în cauză, precum și forumul.

Comisia informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței relevante pentru ca acestea să ia măsuri adecvate de atenționare a utilizatorilor din Uniune, într-un interval de timp adecvat, cu privire la orice neconformitate pe care a identificat-o în legătură cu orice vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, pentru a preveni sau reduce riscul de vătămare sau de producere a vreunei alte daune.

Comisia pune la dispoziția publicului un raport cu privire la constatările sale în urma oricărei încercări de verificare a conformității pe care a efectuat-o și transmite aceste constatări statelor membre și forumului. Raportul respectiv cuprinde detalii cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care au fost evaluate și identitatea producătorului în cauză, precum și o scurtă descriere a constatărilor, inclusiv natura neconformității, dacă este cazul.

Articolul 10

Evaluări ale Comisiei

Prin derogare de la primul paragraf, evaluarea unei autorități de omologare poate fi mai puțin frecventă în cazul în care Comisia consideră că prima evaluare a respectivei autorități demonstrează că procedurile instituite asigură aplicarea eficace a prezentului regulament, luând în considerare domeniul de aplicare și gama omologărilor UE de tip acordate.

Articolul 11

Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii

Forumul este alcătuit din reprezentanți desemnați de fiecare stat membru pentru a reprezenta autoritățile lor de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței.

Ori de câte ori este cazul, serviciile tehnice, părțile terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10), reprezentanții Parlamentului European, ai industriei sau ai operatorilor economici relevanți precum și ai părților interesate implicate în aspecte legate de siguranță și de mediu pot fi invitați ca observatori la forum, în conformitate cu normele de procedură menționate la alineatul (7) din prezentul articol.

Sarcinile consultative ale forumului au drept obiectiv promovarea celor mai bune practici pentru a se facilita interpretarea uniformă și punerea în aplicare a prezentului regulament, schimbul de informații privind problemele legate de aplicare, cooperarea, în special în ceea ce privește evaluarea, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice, dezvoltarea de metode și instrumente de lucru, elaborarea unei proceduri de schimb electronic de informații și evaluarea proiectelor de aplicare armonizată și a sancțiunilor.

Atunci când exprimă un aviz sau emite o recomandare, forumul depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, forumul își exprimă avizul sau emite recomandări printr-o majoritate simplă a statelor membre. Fiecare stat membru dispune de un vot. Statele membre cu poziții divergente pot solicita înregistrarea în avizul sau în recomandările forumului a pozițiilor lor și a motivațiilor care stau la baza acestor poziții.

Articolul 12

Schimbul de date online

Comisia și statele membre utilizează Sistemul de Informare Rapidă (RAPEX) instituit în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) și Sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) instituit în temeiul Regulamentului (CE) Nr. 765/2008 pentru supravegherea pieței, rechemări și alte activități relevante între autoritățile de supraveghere a pieței, statele membre și Comisie.

Începând cu 5 iulie 2026, statele membre pun la dispoziția publicului informațiile conținute în certificatul de conformitate, cu excepția numerelor de identificare ale vehiculelor, sub formă de date structurate în format electronic, în cadrul sistemului electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu articolul 37.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul paragraf din prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 13

Obligații generale ale producătorilor

În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorii sunt responsabili, de asemenea, pentru omologarea și conformitatea producției sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate pe care le-au adăugat în cadrul etapei de completare a vehiculului. Producătorii care modifică componentele, sistemele sau unitățile tehnice separate deja omologate în etapele anterioare sunt responsabili pentru omologarea de tip și conformitatea producției componentelor, sistemelor sau unităților tehnice separate modificate. Producătorii din etapa anterioară furnizează informații producătorilor din etapa ulterioară cu privire la orice modificare care poate afecta omologarea de tip a unei componente, omologarea de tip a unui sistem, omologarea de tip a unei unități tehnice separate sau omologarea de tip a întregului vehicul. Aceste informații sunt furnizate de îndată ce a fost acordată noua extindere a omologării de tip a întregului vehicul și nu mai târziu de data începerii producției vehiculului incomplet.

Producătorii țin o evidență a acestor reclamații, inclusiv pentru fiecare reclamație o descriere a problemei și detaliile necesare pentru identificarea cu precizie a tipului afectat de vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament, iar în cazul reclamațiilor motivate, producătorii își informează distribuitorii și importatorii cu privire la acestea.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție cu titlu gratuit, precum și a cerințelor care trebuie îndeplinite de către părțile terțe pentru a demonstra interesul lor legitim în domeniul siguranței publice sau protecției mediului și recurgerea la instalații adecvate de încercare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 14

Obligațiile producătorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

Producătorul informează imediat autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip în mod amănunțit cu privire la neconformitate și la toate măsurile întreprinse.

Producătorii unui vehicul păstrează la dispoziția autorităților de omologare, pentru o perioadă de 10 ani de la data de producție a vehiculului, o copie a certificatelor de conformitate menționate la articolul 36.

La cererea motivată a unei autorități naționale, producătorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 15

Obligațiile reprezentanților producătorului

Informațiile care urmează a fi furnizate specifică cel puțin:

Articolul 16

Obligațiile importatorilor

În cazul unui vehicul, importatorul se asigură că vehiculul este însoțit de certificatul de conformitate necesar.

Articolul 17

Obligațiile importatorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

De asemenea, importatorii informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la orice măsură luată, furnizând detalii, în special în legătură cu riscul grav și cu orice măsură întreprinsă de producător.

La cererea motivată a unei autorități naționale, importatorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 18

Obligațiile distribuitorilor

Articolul 19

Obligațiile distribuitorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

Distribuitorii îi informează, de asemenea, în legătură cu orice măsură adoptată, furnizând detalii cu privire la orice măsură adoptată de către producător.

Articolul 20

Situațiile în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor

În sensul prezentului regulament, un importator sau un distribuitor este considerat producător și i se aplică obligațiile care revin producătorului în temeiul articolelor 8, 13 și 14, în următoarele cazuri:

Articolul 21

Identificarea operatorilor economici

La cererea unei autorități de omologare sau a unei autorități de supraveghere a pieței, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piață a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament, operatorii economici trebuie să furnizeze informații cu privire la următoarele aspecte:

CAPITOLUL III

PROCEDURI PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 22

Proceduri pentru omologarea UE de tip

În plus, pentru un vehicul incomplet sau completat, producătorul poate alege o omologare de tip în mai multe etape.

Omologarea de tip în mai multe etape se aplică, de asemenea, vehiculelor complete care au fost transformate sau modificate de un alt producător după completarea lor.

Articolul 23

Cererea de omologare UE de tip

Nu se poate prezenta o nouă cerere într-un alt stat membru în ceea ce privește același tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, în cazul în care:

Autoritatea de omologare refuză o cerere de omologare de tip pentru o desemnare de tip diferită sau pentru o modificare cu privire la o cerere anterioară în cazul în care modificările nu sunt suficiente pentru a constitui un nou tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată.

Articolul 24

Dosarul informativ

Articolul 25

Informații suplimentare care trebuie furnizate într-o cerere pentru omologare UE de tip

În cazul unei omologări de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II, autoritatea de omologare are acces la dosarul informativ și, dacă este cazul, la certificatele de omologare UE de tip și la anexele la acestea, până în momentul în care omologarea de tip a întregului vehicul este fie acordată, fie refuzată.

În cazul sistemelor pentru care nu a fost prezentat niciun certificat de omologare UE de tip sau niciun certificat de omologare ONU de tip, cererea conține, pe lângă dosarul informativ menționat la articolul 24, informațiile necesare pentru omologarea sistemelor respective în faza de omologare a vehiculului și un raport de încercare în locul certificatului de omologare UE de tip sau un certificat de omologare ONU de tip.

Informațiile specificate la prezentul alineat se furnizează în conformitate cu articolul 24 alineatul (3).

Autoritatea de omologare și serviciile tehnice pot solicita, de asemenea, producătorului să furnizeze documente sau orice informații suplimentare necesare pentru a permite autorității de omologare sau serviciilor tehnice să dezvolte un nivel adecvat de înțelegere a sistemelor, inclusiv a procesului de dezvoltare a sistemului și a conceptului sistemului, precum și funcțiile software-ului și algoritmii de care este nevoie pentru a se verifica conformitatea cu cerințele prezentului regulament, pentru a lua o decizie privind încercările necesare sau pentru a facilita efectuarea încercărilor respective.

CAPITOLUL IV

DESFĂȘURAREA PROCEDURILOR PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 26

Dispoziții generale privind desfășurarea procedurilor pentru omologarea UE de tip

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexelor III și IX pentru a lua în considerare evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare prin actualizarea procedurilor cu privire la omologarea UE de tip și la omologarea de tip în mai multe etape.

Dosarul de omologare poate fi păstrat în format electronic. Acesta include un opis care precizează clar toate paginile și formatul fiecărui document și care înregistrează în ordine cronologică orice modificare a omologării UE de tip.

Autoritatea de omologare păstrează dosarul de omologare timp de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cauză.

Autoritatea de omologare solicită autorităților de omologare care au acordat omologări de tip sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate să acționeze în conformitate cu articolul 54 alineatul (2).

Articolul 27

Notificarea omologării UE de tip acordate, modificate, refuzate sau retrase

Articolul 28

Certificatul de omologare UE de tip

Articolul 29

Dispoziții speciale privind omologările UE de tip pentru sisteme, componente și unități tehnice separate

În astfel de cazuri, certificatul de omologare UE de tip specifică orice restricții de utilizare a componentei sau a unității tehnice separate și precizează condițiile speciale de instalare a respectivei componente sau unități tehnice separate pe un vehicul.

În cazul în care componenta sau unitatea tehnică separată respectivă este instalată pe un vehicul, autoritatea de omologare verifică, în momentul omologării vehiculului, respectarea de către componenta sau unitatea tehnică separată a tuturor restricțiilor de utilizare aplicabile privind utilizarea sau condițiile de instalare.

Articolul 30

Încercările necesare pentru omologarea UE de tip

Articolul 31

Măsuri privind conformitatea producției

În conformitate cu anexa IV, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a efectua astfel de verificări sau de încercări cu frecvența prevăzută în actele de reglementare enumerate în anexa II sau cel puțin o dată la trei ani dacă nu se specifică nicio frecvență în actele respective.

Articolul 32

Tarife

Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție suficiente resurse pentru a acoperi costurile aferente activităților de supraveghere a pieței. Fără a aduce atingere dreptului intern, aceste costuri pot fi acoperite prin tarife care pot fi percepute de către statul membru în care sunt introduse pe piață vehiculele.

CAPITOLUL V

MODIFICĂRILE ȘI VALABILITATEA OMOLOGĂRILOR UE DE TIP

Articolul 33

Dispoziții generale privind modificările omologărilor UE de tip

Autoritatea de omologare decide dacă respectiva schimbare necesită o modificare, sub forma unei revizuiri sau a unei extinderi a omologării UE de tip, în conformitate cu articolul 34, sau dacă respectiva schimbare necesită o nouă omologare UE de tip.

Articolul 34

Revizuirile și extinderile omologărilor UE de tip

În acest caz, autoritatea de omologare emite paginile revizuite din dosarul de omologare, după caz și fără întârziere, marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării și data noii emiteri sau emite o versiune actualizată, consolidată a dosarului de omologare, însoțită de o descriere detaliată a modificărilor.

În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare emite fără întârziere un certificat de omologare UE de tip actualizat, care este însoțit de un număr de extindere, care crește odată cu numărul de extinderi succesive deja acordate. Certificatul de omologare respectiv specifică în mod clar motivul extinderii și data noii emiteri și, după caz, durata de valabilitate.

Articolul 35

Încetarea valabilității

În cazul în care autoritatea de omologare efectuează verificarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat, nu este necesar ca încercările menționate la articolul 30 să fie repetate.

În termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul alineat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru tipul de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în cauză informează în consecință autoritățile de omologare ale celorlalte state membre.

În ceea ce privește vehiculele, comunicarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat precizează data la care a fost fabricat vehiculul și numărul de identificare („VIN”) al acestuia, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei ( 6 ), corespunzătoare ultimului vehicul produs.

CAPITOLUL VI

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE ȘI MARCAJELE

Articolul 36

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie descrie principalele caracteristici ale vehiculului, precum și performanțele tehnice ale acestuia în termeni concreți. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie include data de fabricație a vehiculului. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie este conceput astfel încât să prevină falsificarea.

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se înmânează gratuit cumpărătorului odată cu vehiculul. Înmânarea certificatului nu poate fi condiționată de o cerere explicită sau de transmiterea de informații suplimentare producătorului.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

Articolul 37

Certificatul de conformitate în format electronic

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

Articolul 38

Plăcuțele producătorului și plăcuțele suplimentare ale producătorului, marcaje și mărcile de omologare de tip ale componentelor sau ale unităților tehnice separate

În cazul în care nu este prevăzută aplicarea unei astfel de mărci de omologare de tip, producătorul fixează pe componenta sau unitatea tehnică separată cel puțin denumirea comercială sau marca comercială a producătorului, precum și numărul tipului sau un număr de identificare.

CAPITOLUL VII

TEHNOLOGII SAU CONCEPTE NOI

Articolul 39

Derogări pentru tehnologii sau concepte noi

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la acordarea autorizației menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Caracterul provizoriu și valabilitatea teritorială limitată ale omologării UE de tip figurează în titlul certificatului de omologare UE de tip și în titlul certificatului de conformitate.

Cu toate acestea, vehiculele care au fost produse în conformitate cu omologarea UE de tip provizorie înainte de încetarea valabilității acesteia pot fi introduse pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune în orice stat membru care a acceptat omologarea UE de tip provizorie în conformitate cu alineatul (5).

Articolul 40

Adaptarea ulterioară a actelor de reglementare

În cazul în care derogarea acordată în temeiul articolului 39 se referă la un regulament ONU, Comisia avansează propuneri pentru a modifica regulamentul ONU în cauză, în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului din 1958 revizuit.

CAPITOLUL VIII

VEHICULE PRODUSE ÎN SERII MICI

Articolul 41

Omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici

Articolul 42

Omologarea națională de tip a vehiculelor produse în serii mici

Articolul 43

Valabilitatea unei omologări naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici

Autoritatea de omologare a celuilalt stat membru permite introducerea pe piață, înmatricularea sau intrarea în funcțiune a unui astfel de vehicul, cu excepția cazului în care are motive întemeiate de a crede că cerințele tehnice naționale pe baza cărora tipul de vehicul a fost omologat nu sunt echivalente cu propriile sale cerințe.

CAPITOLUL IX

OMOLOGĂRI INDIVIDUALE ALE VEHICULELOR

Articolul 44

Omologări UE individuale ale vehiculelor

Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor incomplete.

Articolul 45

Omologări naționale individuale ale vehiculelor

Articolul 46

Valabilitatea unei omologări naționale individuale a vehiculului

Articolul 47

Dispoziții specifice

CAPITOLUL X

PUNEREA LA DISPOZIȚIE PE PIAȚĂ, ÎNMATRICULAREA SAU PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE

Articolul 48

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a altor vehicule decât vehiculele de sfârșit de serie

Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete pot fi refuzate atât timp cât vehiculele rămân incomplete. Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete nu se folosesc cu scopul de a eluda aplicarea articolului 49.

Articolul 49

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor de sfârșit de serie

Primul paragraf se aplică numai acelor vehicule aflate pe teritoriul Uniunii care au făcut obiectul unei omologări UE de tip valabile în momentul fabricării și care nu au fost înmatriculate sau puse în funcțiune înainte de expirarea valabilității omologării UE de tip respective.

Statele membre în cauză decid în termen de trei luni de la primirea unei astfel de cereri dacă permit înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor respective pe teritoriul lor și, în caz afirmativ, numărul acelor vehicule.

Articolul 50

Punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor și a unităților tehnice separate

CAPITOLUL XI

CLAUZE DE SIGURANȚĂ

Articolul 51

Evaluarea națională cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate în legătură cu care există suspiciuni de risc grav sau de neconformitate

În cazul în care, pe baza propriilor activități de supraveghere a pieței sau a unor informații furnizate de o autoritate de omologare sau de un producător sau pe baza unor reclamații, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau în privința altor aspecte legate de protecția interesului public care intră sub incidența prezentului regulament ori nu se conformează cerințelor prevăzute de prezentul regulament, acestea evaluează vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză cu privire la cerințele relevante prevăzute de prezentul regulament. Operatorii economici relevanți și autoritățile relevante de omologare cooperează pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței inclusiv prin transmiterea rezultatelor tuturor verificărilor sau încercărilor relevante efectuate în conformitate cu articolul 31.

Articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică evaluării riscurilor vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză.

Articolul 52

Procedurile naționale aplicate vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care prezintă un risc grav sau nu sunt conforme cu cerințele

În conformitate cu obligațiile menționate la articolele 13-21, operatorii economici se asigură că sunt luate toate măsurile corective necesare în privința tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate în cauză pe care aceștia le-au introdus pe piață, înmatriculat sau pus în funcțiune în Uniune.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor restrictive menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

Articolul 53

Măsuri corective și restrictive la nivelul Uniunii

Informațiile furnizate includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză, a originii lor, a naturii presupusei neconformități și a riscului implicat, a tipului și a duratei măsurilor corective și restrictive naționale adoptate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive armonizate la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

În cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată este nejustificată, statul membru în cauză retrage sau adaptează măsura, în conformitate cu decizia Comisiei menționată la al doilea paragraf.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

Articolul 54

Omologarea UE de tip neconformă

Comisia comunică imediat decizia menționată la primul paragraf operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

Pe baza consultărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a decide cu privire la refuzul recunoașterii omologării de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 55

Introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau a echipamentelor care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

Cerințele respective pot fi bazate pe actele de reglementare enumerate în anexa II sau pot consta într-o comparație a performanțelor de mediu sau de siguranță ale pieselor și echipamentelor cu performanțele de mediu sau de siguranță ale pieselor sau echipamentelor originale, după caz. În oricare dintre aceste cazuri, cerințele garantează că piesele sau echipamentele nu afectează buna funcționare a sistemelor care sunt esențiale pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța sa de mediu.

În sensul prezentului articol, piese sau echipamente originale înseamnă piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificațiile și standardele de producție prevăzute de producătorul vehiculului pentru asamblarea vehiculului în cauză.

Articolul 56

Cerințe conexe pentru piese și echipamente care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

Autoritatea de omologare autorizează introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau echipamentelor în cazul în care constată, ținând seama de raportul de încercare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol și de alte probe, că piesele sau echipamentele în cauză sunt conforme cu cerințele menționate la articolul 55 alineatul (3).

Autoritatea de omologare eliberează fără întârziere producătorului un certificat de autorizare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabiliri modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatul de autorizare menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Producătorul se asigură că piesele și echipamentele sunt produse și continuă să fie produse potrivit condițiilor în care a fost emisă autorizația.

În cazul în care autoritatea de omologare consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației, aceasta îi solicită producătorului să ia măsurile necesare pentru a asigura aducerea în conformitate a pieselor sau echipamentelor. Dacă este necesar, autoritatea de omologare retrage autorizația.

CAPITOLUL XII

REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

Articolul 57

Regulamentele ONU necesare pentru omologarea UE de tip

Actele delegate respective specifică datele de la care regulamentul ONU sau modificările la acesta urmează să fie obligatorii și includ dispoziții tranzitorii, după caz, și, atunci când este cazul pentru omologarea UE de tip, data primei înmatriculări și a punerii în funcțiune a vehiculelor, precum și a punerii la dispoziție pe piață a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate.

Articolul 58

Echivalența regulamentelor ONU în scopul omologării UE de tip

CAPITOLUL XIII

FURNIZAREA INFORMAȚIILOR TEHNICE

Articolul 59

Informații destinate utilizatorilor

Articolul 60

Informații destinate producătorilor

Producătorii de vehicule pot impune un acord obligatoriu producătorilor de sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente pentru a proteja confidențialitatea informațiilor care nu fac parte din domeniul public, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

CAPITOLUL XIV

ACCESUL LA INFORMAȚIILE PRIVIND OBD-URILE VEHICULELOR ȘI LA INFORMAȚIILE REFERITOARE LA REPARAREA ȘI ÎNTREȚINEREA VEHICULELOR

Articolul 61

Obligațiile producătorilor de a furniza informații privind OBD-urile vehiculelor și informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Producătorii furnizează o structură standardizată, sigură și accesibilă la distanță pentru a permite reparatorilor independenți să realizeze operații care implică accesul la sistemul de siguranță al vehiculului.

Informațiile privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt publicate pe site-urile de internet ale producătorilor folosind un format standardizat sau, dacă acest lucru nu este realizabil din cauza naturii informațiilor, într-un alt format adecvat. Pentru operatorii independenți, alții decât reparatorii, informațiile sunt prezentate, de asemenea, într-un format care poate fi citit automat și prelucrat electronic cu ajutorul unor instrumente de tehnologia informațiilor și software-uri ușor accesibile și care le permite operatorilor independenți să își îndeplinească sarcinile asociate activității lor comerciale în cadrul lanțului de aprovizionare de pe piața pieselor de schimb.

Producătorii pun la dispoziție orice modificări și completări ulterioare ale informațiilor privind OBD-urile vehiculelor și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor pe site-urile de internet ale acestora în același timp în care le pun la dispoziția reparatorilor autorizați.

Articolul 62

Obligații referitoare la titularii mai multor omologări de tip

Articolul 63

Tarife pentru accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Pe lângă accesul pe bază de durată, producătorii pot oferi accesul pe bază de tranzacții; în acest caz, tarifele sunt percepute per tranzacție și nu țin cont de durata pentru care este acordat accesul.

În cazul în care producătorul oferă ambele sisteme de acces, reparatorii independenți aleg sistemele de acces, fie pe bază de durată, fie pe bază de tranzacții.

Articolul 64

Dovada respectării obligațiilor referitoare la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Articolul 65

Respectarea obligațiilor referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Măsurile menționate pot include retragerea sau suspendarea omologării de tip, amenzi sau alte măsuri adoptate în conformitate cu articolul 84.

Articolul 66

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule

Acesta își desfășoară activitățile în conformitate cu anexa X la prezentul regulament.

Comisia poate decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor și a concluziilor forumului privind accesul la informațiile referitoare la vehicule.

CAPITOLUL XV

EVALUAREA, DESEMNAREA, NOTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA SERVICIILOR TEHNICE

Articolul 67

Autoritatea de omologare de tip responsabilă pentru servicii tehnice

Evaluările inter pares acoperă evaluările tuturor sau a unora dintre operațiunile serviciilor tehnice care au fost efectuate de către autoritățile de omologare de tip în conformitate cu articolul 73 alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește competența personalului, corectitudinea metodologiei de încercare și de inspecție și corectitudinea rezultatelor încercărilor bazate pe domeniul de aplicare definit al actelor de reglementare enumerate în partea I a anexei II.

Activitățile legate de evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice care se ocupă numai de omologări individuale naționale care au fost acordate în conformitate cu articolul 45 sau de omologări naționale de tip pentru vehiculele fabricate în serii mici care au fost acordate în conformitate cu articolul 42 sunt scutite de evaluările inter pares.

Orice evaluare a serviciilor tehnice acreditate efectuată de către autoritățile de omologare de tip este scutită de evaluările inter pares.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului de utilizat pentru furnizarea informațiilor privind procedurile statelor membre menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia poate decide să participe în cadrul echipei de evaluare inter pares pe baza unei analize a evaluării riscurilor.

Evaluarea inter pares se efectuează sub responsabilitatea autorității de omologare care face obiectul evaluării și include o vizită la sediul unui serviciu tehnic selectat de echipa de evaluare inter pares.

Autoritățile de omologare de tip care nu fac obiectul unei evaluări inter pares în conformitate cu alineatul (3) nu sunt incluse în niciuna dintre activitățile aferente echipei de evaluare inter pares.

Articolul 68

Desemnarea serviciilor tehnice

Articolul 69

Independența serviciilor tehnice

Se poate considera că cerințele de la primul paragraf sunt îndeplinite de către o asociație comercială sau de către un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreținerea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate pe care le evaluează, le supune încercărilor sau le inspectează, cu condiția ca independența sa și absența oricărui conflict de interese să fie demonstrate autorității de omologare de tip a statului membru în cauză.

Articolul 70

Competența serviciilor tehnice

Articolul 71

Filiale și subcontractanți ai serviciilor tehnice

Articolul 72

Servicii tehnice interne ale producătorului

Articolul 73

Evaluarea și desemnarea serviciilor tehnice

În cazul în care serviciul tehnic solicită să fie desemnat într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit, unul dintre reprezentanții din echipa de evaluare în comun provine de la autoritatea de omologare de tip a statului membru de stabilire, cu excepția cazului în care autoritatea de omologare de tip respectivă decide să nu facă parte din echipa de evaluare în comun.

Echipa de evaluare în comun participă la evaluarea serviciului tehnic solicitant, inclusiv la evaluarea la fața locului. Autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea a statului membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat oferă echipei de evaluare în comun toată asistența necesară și oferă acces în timp util la întreaga documentație necesară pentru a evalua serviciul tehnic solicitant.

Articolul 74

Notificarea Comisiei în ceea ce privește desemnarea serviciilor tehnice

Astfel de notificări se efectuează înainte ca serviciile tehnice desemnate să desfășoare orice activități menționate la articolul 68 alineatul (1).

Articolul 75

Modificările și reînnoirea desemnărilor serviciilor tehnice

Autoritatea de omologare de tip notifică imediat Comisiei și autorităților de omologare din celelalte state membre orice restricție, suspendare sau retragere a unei desemnări.

Comisia actualizează în consecință lista menționată la articolul 74 alineatul (3).

În termen de două luni de la data la care a notificat modificările la desemnare, autoritatea de omologare de tip prezintă Comisiei și celorlalte autorități de omologare de tip un raport privind concluziile sale în ceea ce privește neconformitatea. Dacă este necesar pentru a asigura siguranța vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate care au fost deja introduse pe piață, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea transmite autorităților de omologare de tip în cauză să suspende sau să retragă, într-un interval de timp rezonabil, toate certificatele de omologare UE de tip care au fost emise în mod necorespunzător.

Extinderile domeniului de aplicare al desemnării unui serviciu tehnic exclusiv pentru actele de reglementare enumerate în anexa II pot fi efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa III apendicele 2 și sub rezerva notificării menționate la articolul 74.

Articolul 76

Monitorizarea serviciilor tehnice

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică niciuneia dintre activitățile serviciilor tehnice care sunt monitorizate de organisme de acreditare în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2.

Serviciile tehnice furnizează, la cerere, toate informațiile și documentele relevante, care sunt necesare pentru a permite autorității de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismului național de acreditare să verifice respectarea respectivelor cerințe.

Serviciile tehnice informează fără întârziere autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismul național de acreditare cu privire la orice modificare, în special referitoare la personal, la instalații, la filiale sau la subcontractanți, care poate afecta conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2 sau capacitatea lor de a efectua sarcinile de evaluare a conformității referitoare la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate pentru care au fost desemnate.

În cazul în care recunoaște existența unui motiv legitim, autoritatea de omologare de tip respectivă informează Comisia cu privire la această situație.

Comisia se consultă fără întârziere cu statele membre. Pe baza consultării respective, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide dacă motivul legitim este considerat justificat sau nu. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Serviciul tehnic și autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea pot solicita ca orice informație transmisă autorității de omologare de tip a unui alt stat membru sau Comisiei să fie tratată confidențial.

În termen de două luni de la data finalizării evaluării serviciului tehnic, fiecare stat membru raportează Comisiei și celorlalte state membre cu privire la activitățile sale de monitorizare. Respectivele rapoarte conțin un rezumat al evaluării, care este pus la dispoziția publicului.

Articolul 77

Contestarea competenței serviciilor tehnice

Comisia investighează responsabilitatea serviciului tehnic în cazul în care este demonstrat sau în cazul în care există motive întemeiate să se considere că o omologare de tip a fost acordată pe baza unor informații false, că rezultatele încercării au fost falsificate sau că nu au fost dezvăluite informații sau specificații tehnice care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

Comisia solicită statului membru respectiv să ia măsuri restrictive, inclusiv restricționarea, suspendarea sau retragerea desemnării, dacă este necesar.

În cazul în care un stat membru nu ia măsurile restrictive necesare, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a decide să restricționeze, să suspende, sau să retragă desemnarea serviciului tehnic în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Comisia notifică statului membru în cauză actele de punere în aplicare respective și actualizează în consecință informațiile publicate în temeiul articolului 74 alineatul (3).

Articolul 78

Schimbul de informații cu privire la evaluarea, la desemnarea și la monitorizarea serviciilor tehnice

Schimbul de informații este coordonat de forum.

Articolul 79

Cooperarea cu organismele naționale de acreditare

Articolul 80

Obligații privind funcționarea serviciilor tehnice

Articolul 81

Obligații ale serviciilor tehnice privind informarea

CAPITOLUL XVI

COMPETENȚE DELEGATE ȘI COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 82

Exercitarea delegării de competențe

Articolul 83

Procedura comitetului

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL XVII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 84

Sancțiuni

Articolul 85

Amenzi administrative în sprijinul măsurilor corective și restrictive la nivelul Uniunii

Amenzile administrative impuse de Comisie nu se adaugă sancțiunilor impuse de statele membre în conformitate cu articolul 84 pentru aceeași încălcare. Amenzile administrative impuse de Comisie nu depășesc 30 000 EUR pentru un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care nu este în conformitate.

Comisia nu poate iniția, reiniția sau continua procedurile prevăzute la prezentul articol împotriva operatorilor economici pentru încălcări ale prezentului regulament pentru care operatorii economici în cauză au fost sancționați sau cu privire la care au fost declarați ca nefiind răspunzători, în conformitate cu articolul 84, printr-o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.

Articolul 86

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 715/2007

Articolul 87

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 595/2009

Articolul 88

Abrogarea Directivei 2007/46/CE

Directiva 2007/46/CE se abrogă cu efect de la 1 septembrie 2020.

Trimiterile la Directiva 2007/46/CE se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut la punctul 3 din anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 89

Dispoziții tranzitorii

Desemnarea serviciilor tehnice desemnate deja înainte de 4 iulie 2018 se reînnoiește până la 5 iulie 2022, în cazul în care acele servicii tehnice respectă cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament.

Valabilitatea desemnării serviciilor tehnice efectuate înainte de 4 iulie 2018 încetează la 5 iulie 2022.

Articolul 90

Raportare

Articolul 91

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 septembrie 2020.

Cu toate acestea, începând cu 5 iulie 2020, autoritățile naționale nu refuză acordarea omologării UE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un nou tip de vehicul și nu interzic înmatricularea, introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui vehicul nou care este conform cu dispozițiile prezentului regulament, dacă acest lucru e solicitat de producător.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

---

LISTA ANEXELOR

Anexa I	Definiții generale, criterii pentru clasificarea vehiculelor, tipuri de vehicule și tipuri de caroserii
Apendice 1:	Procedură pentru a verifica dacă un vehicul poate fi clasificat în categoria vehiculelor de teren
Apendice 2:	Cifre folosite pentru a completa codurile care urmează să fie utilizate pentru diferite tipuri de caroserie
Anexa II	Cerințe pentru omologarea UE de tip a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate
Partea I	Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate
Apendice 1:	Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici în temeiul articolului 41
Apendice 2:	Cerințe pentru omologarea UE individuală a unui vehicul în temeiul articolului 44
Partea II	Lista regulamentelor ONU recunoscute ca alternative la directivele sau regulamentele menționate în partea I
Partea III	Lista actelor de reglementare care stabilesc cerințele pentru obținerea omologării UE de tip a vehiculelor cu destinație specială
Apendice 1:	Autorulote, ambulanțe și autovehicule funerare
Apendice 2:	Vehicule blindate
Apendice 3:	Vehicule accesibile scaunelor rulante
Apendice 4:	Alte vehicule cu destinație specială (inclusiv grup special, vehicule de transport pentru echipamente multiple și rulote)
Apendice 5:	Automacarale
Apendice 6:	Vehicule pentru transportul încărcăturilor excepționale
Anexa III	Proceduri de urmat în legătură cu omologarea UE de tip
Apendice 1:	Standarde pe care serviciile tehnice la care se face referire la articolul 68 au obligația să le respecte
Apendice 2:	Procedură de evaluare a serviciilor tehnice
Anexa IV	Proceduri privind conformitatea producției
Anexa V	Limite pentru serii mici și sfârșit de serie
Anexa VI	Lista pieselor sau echipamentelor care pot prezenta un risc important pentru funcționarea corectă a sistemelor cu rol esențial pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța sa de mediu, cerințele legate de performanța acestor piese și echipamente, procedurile de încercare adecvate și dispozițiile privind marcarea și ambalarea
Anexa VII	Acte de reglementare pentru care un producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic
Apendice:	Desemnarea unui serviciu tehnic intern al unui producător drept serviciu tehnic și subcontractarea
Anexa VIII	Condițiile de utilizare a metodelor de încercare virtuală de către un producător sau un serviciu tehnic
Apendice 1:	Condiții generale de utilizare a metodelor de încercare virtuală
Apendice 2:	Condiții specifice pentru utilizarea metodelor de încercare virtuală
Apendice 3:	Procesul de validare
Anexa IX	Proceduri de urmat în cursul omologării de tip în mai multe etape
Apendice:	Modelul pentru plăcuța suplimentară a producătorului
Anexa X	Accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor
Apendice 1:	Certificatul producătorului privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor
Apendice 2:	Informații privind sistemele OBD ale vehiculelor
Anexa XI	Tabele de corespondență

---

ANEXA I

DEFINIȚII GENERALE, CRITERII PENTRU CLASIFICAREA VEHICULELOR, TIPURI DE VEHICULE ȘI TIPURI DE CAROSERII

PARTEA INTRODUCTIVĂ

Definiții și dispoziții generale

1.   Definiții

1.1.	„Loc așezat” înseamnă orice amplasament pe care poate sta în poziția șezând o persoană care este cel puțin la fel de voluminoasă ca: (a)  manechinul unui bărbat adult din percentila 50, în cazul conducătorului auto; (b)  manechinul unei femei adulte din percentila 5, în toate celelalte cazuri.

1.2.	„Scaun” înseamnă o structură completă cu tapițerie, care poate să fie integrată sau nu în structura vehiculului, destinată să primească o persoană în poziția șezând. Un scaun include atât un scaun individual, cât și o banchetă, precum și scaunele rabatabile și amovibile.

1.3.	„Mărfuri” înseamnă, în primul rând, orice lucru transportabil. include produse în vrac, produse fabricate, lichide, animale vii, încărcături agricole în vrac și încărcături indivizibile.

1.4.	„Masa maximă” înseamnă „masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură”.

2.   Dispoziții generale

2.1.   Numărul de locuri așezate

2.1.1.

Cerințele privind numărul de locuri așezate se aplică scaunelor concepute pentru a fi utilizate când vehiculul rulează pe drum.

2.1.2.

Nu se aplică scaunelor care sunt concepute pentru a fi utilizate când vehiculul este în staționare și care sunt identificate într-un mod ușor de înțeles de către utilizatori, fie prin intermediul unei pictograme, fie printr-un semn cu un text corespunzător.

2.1.3.

Următoarele cerințe se aplică pentru numărarea locurilor așezate: (a)  fiecare scaun individual se consideră a fi un loc așezat; (b)  în cazul unei banchete, orice spațiu care are lățimea de cel puțin 400 mm măsurată la nivelul pernei scaunului se calculează ca un loc așezat. Această condiție nu îl împiedică pe producător să utilizeze dispozițiile generale menționate la punctul 1.1; (c)  cu toate acestea, un spațiu astfel cum este menționat la litera (b) nu este considerat a fi un loc așezat atunci când: (i)  bancheta include elemente care împiedică manechinul să fie așezat în mod natural - de exemplu: prezența unei console fixe, a unei zone fără tapițerie sau a unei tapițerii interioare care întrerupe suprafața scaunului; (ii)  forma porțiunii de podea aflată imediat în fața unui presupus loc așezat (de exemplu, prezența unui tunel) împiedică poziționarea picioarelor manechinului în mod natural.

2.1.4.

În ceea ce privește vehiculele care fac obiectul Regulamentelor ONU nr. 66 și nr. 107, dimensiunea menționată la punctul 2.1.3 litera (b) are în vedere spațiul minim necesar pentru o persoană în funcție de diversele clase de vehicule.

2.1.5.

Atunci când un vehicul dispune de ancoraje pentru un scaun amovibil, acesta este luat în considerare la determinarea numărului de locuri așezate.

2.1.6.

O zonă destinată unui scaun rulant ocupat este considerată un loc așezat. 2.1.6.1. Prezenta dispoziție nu aduce atingere cerințelor de la punctele 3.6.1 și 3.7 din anexa 8 la Regulamentul ONU nr. 107.

2.2.   Masă maximă

2.2.1.

În cazul unui autotractor pentru semiremorcă, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului include masa maximă a semiremorcii suportate de dispozitivul de cuplare tip șa.

2.2.2.

În cazul unui autovehicul care poate să tracteze o remorcă cu axă centrală sau o remorcă cu proțap rigid, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea autovehiculului include masa maximă transferată vehiculului tractor de cuplaj.

2.2.3.

În cazul unei semiremorci, al unei remorci cu axă centrală sau al unei remorci cu proțap rigid, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului corespunde masei maxime transmise la sol de către roțile unei axe sau ale unui grup de axe atunci când este cuplat la vehiculul tractor.

2.2.4.

În cazul unui dispozitiv de tractare tip „dolly”, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului include masa maximă a semiremorcii suportate de dispozitivul de cuplare tip șa.

2.3.   Echipamente speciale

2.3.1.

Vehiculele care sunt echipate în principal cu echipamente fixe, cum ar fi mașinile sau aparate, sunt considerate ca aparținând categoriei N sau O.

2.4.   Unități

2.4.1.

Cu excepția cazului în care se menționează altfel, orice unitate de măsură și simbol asociat sunt conforme cu Directiva 80/181/CEE a Consiliului ( 8 ).

3.   Clasificarea în categorii de vehicule

3.1.	Producătorul este responsabil pentru clasificarea unui tip de vehicul într-o categorie specifică. În acest scop, se respectă toate criteriile relevante descrise în prezenta anexă.

3.2.	Autoritatea de omologare poate solicita de la producător informații suplimentare corespunzătoare în scopul de a demonstra că un tip de vehicul trebuie să fie clasificat ca vehicul cu destinație specială în grupul special („cod SG”).

PARTEA A

Criterii pentru clasificarea vehiculelor

1.   Categorii de vehicule

În scopul omologărilor UE de tip și omologărilor naționale de tip, precum și al omologării UE individuale și al omologării naționale individuale, vehiculele se împart în categorii în conformitate cu clasificarea menționată la articolul 4.

Omologarea se poate acorda numai pentru categoriile menționate la articolul 4 alineatul (1).

2.   Subcategorii de vehicule

2.1.   Vehicule de teren

„Vehicul de teren (ORV)” înseamnă un vehicul care aparține fie categoriei M, fie categoriei N, având caracteristici tehnice specifice care permit utilizarea acestuia în afara drumurilor normale.

Pentru aceste categorii de vehicule, se adaugă litera „G” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul.

Criteriile pentru clasificarea vehiculelor în subcategoria vehiculelor de teren (ORV) se specifică la punctul 4 al acestei părți.

2.2.   Vehicule cu destinație specială (SPV)

2.2.1.

Pentru vehiculele incomplete care sunt destinate a fi clasificate în subcategoria vehiculelor cu destinație specială, se adaugă litera „S” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul. Diversele tipuri de vehicule cu destinație specială sunt definite și enumerate la punctul 5.

2.3.   Vehicule de teren cu destinație specială

2.3.1.

„Vehicul de teren cu destinație specială (ORV-SPV)” înseamnă un vehicul care aparține fie categoriei M, fie categoriei N, având caracteristicile tehnice specifice menționate la punctele 2.1 și 2.2. Pentru aceste categorii de vehicule, se adaugă litera „G” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul. În plus, pentru vehiculele incomplete care sunt destinate a fi clasificate în subcategoria vehiculelor cu destinație specială, se adaugă litera „S” ca sufix secundar.

3.   Criterii pentru clasificarea vehiculelor în categoria N

3.1.	Clasificarea unui tip de vehicul în categoria N se bazează pe caracteristicile tehnice ale vehiculului, astfel cum sunt menționate la punctele 3.2-3.6.

3.2.	În principiu, compartimentul (compartimentele) în care se găsesc toate locurile așezate este (sunt) complet separat(e) de suprafața pentru încărcătură.

3.3.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 3.2, se pot transporta persoane și mărfuri în același compartiment cu condiția ca suprafața de încărcare să fie echipată cu dispozitive de protecție concepute să protejeze persoanele transportate împotriva deplasării încărcăturii în timpul condusului, inclusiv în caz de frânare bruscă și de viraje strânse.

3.4.

Dispozitivele de asigurare sau de fixare a mărfurilor destinate să fixeze încărcătura astfel cum se prevede la punctul 3.3, precum și sistemele de compartimentare destinate vehiculelor care nu depășesc 7,5 tone sunt concepute în conformitate cu dispozițiile din secțiunile 3 și 4 ale standardului internațional ISO 27956:2009 „Road vehicles – Securing of cargo in delivery vans – Requirements and test methods” (Vehicule rutiere – Fixarea încărcăturii în autoutilitare – Cerințe și metode de încercare). 3.4.1. Cerințele menționate la punctul 3.4 pot fi verificate în baza unei declarații de conformitate furnizate de producător. 3.4.2. Ca alternativă la cerințele de la punctul 3.4, producătorul poate demonstra satisfăcător autorității de omologare că dispozitivele de asigurare a mărfurilor montate prezintă un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut în standardul menționat.

3.5.	Numărul locurilor așezate, exclusiv cel al conducătorului auto, nu depășește: (a)  6, în cazul vehiculelor din categoria N1; (b)  8, în cazul vehiculelor din categoria N2 sau N3.

3.6.

Vehiculele trebuie să prezinte o capacitate de transport de marfă egală sau mai mare decât capacitatea de transport de persoane exprimată în kg 3.6.1. În acest scop, următoarele ecuații trebuie satisfăcute în toate configurațiile, în special când sunt ocupate toate locurile așezate: (a)  când N = 0: P – M ≥ 100 kg (b)  când 0 < N ≤ 2: P – (M + N × 68) ≥ 150 kg; (c)  când N > 2: P – (M + N × 68) ≥ N × 68; unde literele au următoarea semnificație: „P” este masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; „M” este masa în stare de funcționare; „N” este numărul locurilor așezate, exclusiv cel al conducătorului auto. 3.6.2. Masa echipamentului care se montează pe vehicul în scopul de a transporta mărfuri (de exemplu, rezervor, caroserie etc.), de a manevra mărfuri (de exemplu, macara, elevator etc.) și de a fixa mărfuri (de exemplu, dispozitive de fixare a încărcăturii) este inclusă în M. 3.6.3. Masa echipamentului care nu este utilizat în scopurile menționate la punctul 3.6.2 (cum ar fi un compresor, un cric, un generator de energie electrică, un echipament de radiodifuziune etc.) nu este inclusă în M în scopul aplicării formulelor menționate la punctul 3.6.1.

3.7.	Cerințele menționate la punctele 3.2-3.6 se îndeplinesc pentru toate variantele și versiunile din cadrul tipului de vehicul.

3.8.

Criterii pentru clasificarea vehiculelor în categoria N1. 3.8.1. Un vehicul este clasificat în categoria N1 când sunt îndeplinite toate criteriile aplicabile. În cazul în care nu sunt îndeplinite unul sau mai multe criterii, vehiculul este clasificat în categoria M1. 3.8.2. În plus față de criteriile generale menționate la punctele 3.2-3.6, se îndeplinesc criteriile specificate la prezentul punct pentru clasificarea vehiculelor pentru care compartimentul în care se află conducătorul auto și încărcătura sunt amplasate în cadrul unei singure unități (respectiv caroseria „BB”). 3.8.2.1. Faptul că un perete sau un sistem de compartimentare, complet sau parțial, este montat între un rând de scaune și zona de încărcare nu elimină obligația de a îndeplini criteriile solicitate. 3.8.2.2. Criteriile sunt următoarele: (a)  încărcarea mărfurilor este posibilă printr-o ușă-spate, un hayon sau o ușă laterală concepută și fabricată în scopul respectiv; (b)  în cazul unei uși-spate sau al unui hayon, deschiderea pentru încărcare îndeplinește următoarele cerințe: (i)  în cazul în care vehiculul este echipat numai cu un rând de scaune sau numai cu scaunul pentru conducătorul auto, înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 600 mm; (ii)  în cazul în care vehiculul este echipat cu două sau mai multe rânduri de scaune, înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 800 mm și prezintă o suprafață de cel puțin 12 800  cm2; (c)  zona de încărcare îndeplinește următoarele condiții: „zonă de încărcare” înseamnă partea vehiculului situată în spatele rândului (rândurilor) de scaune sau în spatele scaunului conducătorului auto atunci când vehiculul este echipat numai cu un scaun al conducătorului auto; (i)  suprafața de încărcare a zonei de încărcare este, în general, plată; (ii)  în cazul în care vehiculul este echipat numai cu un rând de scaune sau cu un scaun, lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 40 % din ampatament; (iii)  în cazul în care vehiculul este echipat cu două sau mai multe rânduri de scaune, lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 30 % din ampatament. În cazul în care scaunele ultimului rând de scaune pot fi îndepărtate cu ușurință din vehicul fără a se utiliza instrumente speciale, cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc cu toate scaunele instalate în vehicul; (iv)  cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc atunci când scaunele primului sau ultimului rând, după caz, sunt verticale în poziția lor normală de utilizare de către ocupanții vehiculului. 3.8.2.3. Condiții specifice pentru măsurare 3.8.2.3.1.   Definiții (a)  „Înălțimea deschiderii pentru încărcare” înseamnă distanța verticală între două planuri orizontale tangente respectiv la cel mai ridicat punct al părții inferioare a ușii și cel mai jos punct al părții superioare a ușii. (b)  „Suprafața deschiderii pentru încărcare” înseamnă cea mai mare suprafață a proiecției ortogonale pe un plan vertical, perpendicular pe axa centrală a vehiculului, a deschiderii maxime permise atunci când ușa (ușile) spate sau hayonul este (sunt) larg deschisă (deschise) (deschis). (c)  „Ampatament”, în sensul aplicării formulelor de la punctele 3.8.2.2 și 3.8.3.1, înseamnă distanța dintre: (i)  linia mediană a axei din față și linia mediană a celei de-a doua axe, în cazul unui vehicul cu două axe; sau (ii)  linia mediană a axei din față și linia mediană a unei axe virtuale situată la aceeași distanță de a doua și a treia axă în cazul unui vehicul cu trei axe. 3.8.2.3.2.   Reglarea scaunului (a)  Scaunele se reglează în pozițiile lor posterioare extreme. (b)  Spătarul scaunului, dacă este reglabil, se reglează astfel încât să poată fi montat dispozitivul tridimensional la punctul H, la un unghi de înclinare al trunchiului de 25 de grade. (c)  Spătarul scaunului, dacă nu este reglabil, trebuie să fie în poziția stabilită de producătorul vehiculului. (d)  Dacă scaunul se poate ajusta în înălțime, se ajustează în poziția cea mai joasă. 3.8.2.3.3.   Condiții privind vehiculul (a)  Vehiculul trebuie să fie în condiții de încărcare corespunzătoare masei sale maxime; (b)  Roțile vehiculului sunt orientate spre înainte. 3.8.2.3.4. Cerințele de la punctul 3.8.2.3.2 nu se aplică atunci când vehiculul este echipat cu un perete sau un dispozitiv despărțitor. 3.8.2.3.5. Măsurarea lungimii zonei de încărcare (a)  Atunci când vehiculul nu este echipat cu un dispozitiv despărțitor sau un perete, lungimea se măsoară de la un plan vertical tangent la punctul posterior extern al părții superioare a spătarului scaunului până la panoul posterior intern sau la ușă sau la hayon, în poziție închisă. (b)  Atunci când vehiculul este echipat cu un dispozitiv despărțitor sau un perete, lungimea se măsoară de la un plan vertical tangent la punctul posterior extern al dispozitivului despărțitor sau al peretelui până la panoul posterior interior sau la ușă sau la hayon, după caz, în poziție închisă. (c)  Cerințele privind lungimea se îndeplinesc cel puțin de-a lungul unei linii orizontale situate în planul vertical longitudinal care trece prin axa centrală a vehiculului, la nivelul podelei de încărcare. 3.8.3. În plus față de criteriile generale menționate la punctele 3.2-3.6, criteriile specificate la prezentul punct se îndeplinesc pentru clasificarea vehiculelor pentru care compartimentul unde este poziționat conducătorul auto și încărcătura nu sunt în cadrul unei singure unități (de exemplu, caroseria „BE”). 3.8.3.1. Atunci când vehiculul este echipat cu o caroserie închisă, se aplică următoarele: (a)  încărcarea mărfurilor este posibilă printr-o ușă-spate, un hayon, un panou sau prin alte mijloace; (b)  înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 800 mm, iar deschiderea prezintă o suprafață de cel puțin 12 800 cm2; (c)  lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 40 % din ampatament. 3.8.3.2. Atunci când vehiculul este echipat cu o zonă de încărcare deschisă, se aplică numai dispozițiile menționate la punctul 3.8.3.1 literele (a) și (c). 3.8.3.3. Pentru aplicarea dispozițiilor menționate la punctul 3.8.3, se aplică definițiile de la punctul 3.8.2.3.1. 3.8.3.4. Cu toate acestea, cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc de-a lungul unei linii orizontale situate în planul longitudinal care trece prin axa centrală a vehiculului la nivelului podelei de încărcare.

4.   Criterii pentru clasificarea vehiculelor în subcategoria vehiculelor de teren

4.1.

Vehiculele din categoriile M1 sau N1 se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc în același timp următoarele condiții: (a)  cel puțin o axă față și cel puțin o axă spate concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (b)  sunt echipate cu cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau cu un mecanism cu efect similar; (c)  pot să urce o rampă cu înclinarea de cel puțin 25 % fără remorcă; (d)  îndeplinesc cinci din următoarele șase cerințe: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 20 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 20 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 180 mm; (v)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 180 mm; (vi)  garda la sol între axe este de cel puțin 200 mm.

4.2.

Vehiculele care aparțin categoriilor M2, N2 sau M3, a căror masă maximă nu depășește 12 tone, se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc fie condiția prevăzută la litera (a) fie condițiile prevăzute atât la litera (b) cât și la litera (c): (a)  toate axele lor sunt acționate simultan, indiferent dacă una sau mai multe axe motoare poate (pot) fi decuplată (decuplate); (b)  (i)  cel puțin o axă față și cel puțin o axă spate sunt concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (ii)  sunt echipate cu cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau cu un mecanism care are același efect; (iii)  pot să urce o rampă cu înclinarea de 25 % fără remorcă; (c)  îndeplinesc cel puțin cinci dintre următoarele șase cerințe, dacă masa lor maximă nu depășește 7,5 tone, și cel puțin patru, dacă masa lor maximă depășește 7,5 tone: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 25 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 25 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 250 mm; (v)  garda la sol între axe este de cel puțin 300 mm; (vi)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 250 mm.

4.3.

Vehiculele care aparțin categoriilor M3 sau N3 a căror masă maximă depășește 12 tone se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc fie condiția stabilită la litera (a) fie condițiile prevăzute atât la litera (b) cât și la litera (c): (a)  toate axele lor sunt acționate simultan, indiferent dacă una sau mai multe axe motoare poate (pot) fi decuplată (decuplate), (b)  (i)  cel puțin jumătate dintre axe (sau două dintre cele trei axe, în cazul unui vehicul cu trei axe, și trei axe, în cazul unui vehicul cu cinci axe) sunt concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (ii)  există cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau un mecanism cu efect similar; (iii)  pot să urce o rampă cu înclinarea de 25 % fără remorcă; (c)  îndeplinesc cel puțin patru dintre următoarele șase cerințe: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 25 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 25 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 250 mm; (v)  garda la sol între axe este de cel puțin 300 mm; (vi)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 250 mm.

4.4.	Procedura pentru verificarea conformității cu dispozițiile geometrice menționate în prezenta parte este stabilită în apendicele 1.

4.5.

Cerințele de la punctul 4.1 litera (a), punctul 4.2 literele (a) și (b) și punctul 4.3 literele (a) și (b) privind axele acționate simultan sunt considerate ca fiind îndeplinite dacă una dintre următoarele condiții este îndeplinită: (a)  transmiterea puterii de tracțiune către toate axele se efectuează exclusiv prin mijloace mecanice, ceea ce asigură tracțiunea pe terenuri neamenajate dificile; sau (b)  fiecare dintre roțile axei în cauză este acționată de un motor hidraulic sau de un motor electric individual. În cazul în care axele, conform cerințelor de la punctul 4.1 litera (a), punctul 4.2 literele (a) și (b) și punctul 4.3 literele (a) și (b) privind axele acționate simultan, nu sunt acționate exclusiv prin mijloace mecanice, propulsia fiecărei roți în parte este concepută pentru funcționarea pe terenuri neamenajate dificile. În acest caz, este necesar să se asigure că cel puțin 75 % din puterea de tracțiune totală se poate transmite roții în cauză atunci când condițiile de tracțiune pentru celelalte roți nu permit transmiterea puterii de tracțiune în mod corespunzător prin intermediul acestor roți. Sistemul de transmisie auxiliar prevăzut la punctul 4.5 litera (b) nu permite decuplarea automată a puterii de tracțiune până când vehiculul nu atinge 75 % din viteza maximă prin construcție a vehiculului sau până când nu atinge viteza de 65 km/h.

5.   Vehicule cu destinație specială

6.   Comentarii

6.1.

Omologarea de tip nu se acordă: (a)  unui dispozitiv de tractare tip „dolly”, astfel cum este definit la punctul 5.9 din prezenta parte; (b)  unei remorci cu proțap rigid, astfel cum este definită la punctul 5.4 din partea C; (c)  remorcilor care pot transporta persoane, atunci când rulează pe drum.

6.2.	Punctul 6.1 nu aduce atingere articolului 42 privind omologarea națională de tip pentru seriile mici.

PARTEA B

Criterii pentru tipuri de vehicule, variante și versiuni

1.   Categoria M1

1.1.   Tip de vehicul

1.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  concepția și modul de asamblare a părților principale ale structurii caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante. Aceeași dispoziție se aplică vehiculelor a căror caroserie este fixată cu șuruburi sau sudată pe un cadru separat;

1.1.2.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 1.1.1 litera (b), atunci când producătorul utilizează porțiunea din podea a structurii caroseriei, precum și elementele constituente principale care formează partea din față a structurii caroseriei localizate direct în zona din fața parbrizului, pentru construcția diferitelor tipuri de caroserie (de exemplu, berlină și cupeu), se poate considera că vehiculele respective aparțin aceluiași tip. Producătorul furnizează dovezi în acest sens.

1.1.3.

Un tip conține cel puțin o variantă și o versiune.

1.2.   Variantă

1.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  numărul ușilor laterale sau tipul de caroserie, astfel cum se definește la punctul 2 din partea C, atunci când producătorul utilizează criteriul de la punctul 1.1.2; (b)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L4, V6 sau altul); (c)  numărul de axe; (d)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (e)  numărul de axe de direcție; (f)  stadiul de completare (de exemplu, complet/incomplet); (g)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

1.3.   Versiune

1.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (c)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (d)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (e)  numărul maxim de locuri așezate; (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro 5, Euro 6 sau altul); (h)  emisiile de CO2 combinate, în condiții mixte sau ponderate; (i)  consumul de energie electrică (ponderat, condiții mixte); (j)  consumul de combustibil combinat, în condiții mixte sau ponderate. Ca alternativă la criteriile prevăzute la literele (h), (i) și (j), vehiculele grupate într-o versiune au în comun toate testele efectuate pentru calculul emisiilor de CO2, al consumului de energie electrică și al consumului de combustibil în conformitate cu subanexa 6 la anexa XXI la Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei ( 9 ).

2.   Categoriile M2 și M3

2.1.   Tip de vehicul

2.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (d)  numărul de niveluri (cu un nivel/cu două niveluri); (e)  numărul de secțiuni (rigide/articulate); (f)  numărul de axe; (g)  modul de alimentare cu energie (intern sau extern);

2.1.2.

Un tip de vehicul conține cel puțin o variantă și o versiune.

2.2.   Variantă

2.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun toate caracteristicile constructive următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se definește în punctul 3 din partea C; (b)  clasa sau combinația de clase de vehicule, astfel cum se definește la punctul 2.1.1 din Regulamentul ONU nr. 107 (numai în cazul vehiculelor complete și completate); (c)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (d)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (e)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

2.3.   Versiune

2.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun toate caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  capacitatea vehiculului de a tracta sau nu o remorcă; (c)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (d)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (e)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro IV, Euro V sau altul).

3.   Categoria N1

3.1.   Tip de vehicul

3.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  proiectarea și modul de asamblare ale părților principale ale structurii caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (c)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul în cazul unei caroserii neautoportante.

3.1.2.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 3.1.1 litera (b), atunci când producătorul utilizează porțiunea din podea a structurii caroseriei, precum și elementele constituente principale care formează partea din față a structurii caroseriei localizate direct în zona din fața parbrizului, pentru construcția diferitelor tipuri de caroserie (de exemplu, o camionetă și un șasiu-cabină, diferite ampatamente și diferite înălțimi ale acoperișului), se poate considera că vehiculele respective aparțin aceluiași tip. Producătorul furnizează dovezi în acest sens.

3.1.3.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

3.2.   Variantă

3.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  numărul ușilor laterale sau tipul de caroserie, astfel cum se definește în punctul 4 din partea C (pentru vehicule complete și completate) atunci când producătorul utilizează criteriul de la punctul 3.1.2; (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (d)  numărul de axe; (e)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (f)  numărul de axe de direcție; (g)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

3.3.   Versiune

3.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (c)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (d)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (e)  numărul maxim de locuri așezate; (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro 5, Euro 6 sau altul); (h)  emisiile de CO2 combinate, în condiții mixte sau ponderate; (i)  consumul de energie electrică (ponderat, condiții mixte); (j)  consumul de combustibil combinat, în condiții mixte sau ponderate. (k)  existența unui set unic de tehnologii inovatoare, astfel cum este precizat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ). Ca alternativă la criteriile prevăzute la literele (h), (i) și (j), vehiculele grupate într-o versiune au în comun toate testele efectuate pentru calculul emisiilor de CO2, al consumului de energie electrică și al consumului de combustibil în conformitate cu subanexa 6 la anexa XXI la Regulamentul (UE) 2017/1151.

4.   Categoriile N2 și N3

4.1.   Tip de vehicul

4.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  proiectarea și construcția șasiului care sunt comune unei linii unice de produse; (d)  numărul de axe.

4.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

4.2.   Variantă

4.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  conceptul structural al caroseriei sau tipul de caroserie astfel cum se menționează la punctul 4 din partea C și în apendicele 2 (numai pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (d)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (e)  numărul de axe de direcție; (f)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

4.3.   Versiune

4.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  capacitatea vehiculului de a tracta sau nu o remorcă, după cum urmează: (i)  o remorcă fără sistem de frânare; (ii)  o remorcă cu un sistem de frânare inerțială, astfel cum se definește la punctul 2.12 din Regulamentul ONU nr. 13; (iii)  o remorcă cu un sistem de frânare continuă sau semicontinuă, astfel cum se definește la punctele 2.9 și 2.10 din Regulamentul ONU nr. 13; (iv)  o remorcă din categoria O4 care determină o masă maximă a combinației care nu depășește 44 de tone; (v)  o remorcă din categoria O4 care determină o masă maximă a combinației care depășește 44 de tone; (c)  cilindreea; (d)  puterea maximă a motorului; (e)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro IV, Euro V sau altul).

5.   Categoriile O1 și O2

5.1.   Tip de vehicul

5.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  conceptul, astfel cum se definește la punctul 5 din partea C; (d)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (e)  numărul de axe.

5.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

5.2.   Variantă

5.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se menționează în apendicele 2 (pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  tipul sistemului de frânare (de exemplu, fără frâne/inerțial/servofrână); (d)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

5.3.   Versiune

5.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  conceptul de suspensie (pneumatică, metalică sau de cauciuc, bară de torsiune sau alt tip de suspensie); (c)  concepția proțapului (triunghi, țeavă sau altul).

6.   Categoriile O3 și O4

6.1.   Tip de vehicul

6.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  concepția remorcii, în ceea ce privește definițiile de la punctul 5 din partea C; (d)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul remorcilor autoportante; (e)  numărul de axe.

6.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

6.2.   Variante

6.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive și de proiectare următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se menționează în apendicele 2 (pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  concepția suspensiei (suspensie metalică, pneumatică sau hidraulică); (d)  următoarele caracteristici tehnice: (i)  capacitatea șasiului de a fi sau nu extensibil; (ii)  înălțimea platformei (normală, joasă, semijoasă etc.); (e)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

6.3.   Versiuni

6.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  subdiviziunile sau combinația de subdiviziuni menționate la punctele 3.2 și 3.3 din anexa I la Directiva 96/53/CE, în care se încadrează distanța dintre două axe consecutive care formează un grup; (c)  definiția axelor, în ceea ce privește următoarele aspecte: (i)  axe liftabile (număr și poziție); (ii)  axe încărcabile (număr și poziție); (iii)  axe de direcție (număr și poziție).

7.   Cerințe comune pentru toate categoriile de vehicule

7.1.

Atunci când un vehicul aparține mai multor categorii datorită masei sale maxime sau numărului de locuri așezate sau ambelor, producătorul poate selecționa utilizarea criteriilor unei categorii de vehicule sau ale altei categorii pentru a defini variantele și versiunile. 7.1.1. Exemple: (a)  un vehicul „A” poate fi omologat de tip ca N1 (3,5 tone) și N2 (4,2 tone) în raport cu masa maximă. În acest caz, parametrii menționați în categoria N1 pot fi folosiți și pentru vehiculul care intră în categoria N2 (sau invers); (b)  un vehicul „B” poate fi omologat de tip ca M1 și M2 în raport cu numărul de locuri așezate (7 + 1 sau 10 + 1); parametrii menționați la categoria M1 pot fi utilizați și pentru vehiculul care aparține M2 (sau viceversa).

7.2.

Un vehicul din categoria N poate fi supus omologării de tip în funcție de prevederile cerute pentru categoria M1 sau M2, după caz, când se intenționează să fie convertit într-un vehicul din categoria respectivă în timpul etapei următoare a unei proceduri de omologare de tip în mai multe etape. 7.2.1. Această opțiune este permisă numai pentru vehiculele incomplete. Astfel de vehicule se identifică printr-un cod de variantă specific furnizat de producătorul vehiculului de bază.

7.3.

Denumiri ale tipului, variantei și versiunii 7.3.1. Producătorul atribuie fiecărui tip de vehicul, precum și fiecărei variante și versiuni, un cod alfanumeric alcătuit din litere romane și/sau cifre arabe. Utilizarea parantezelor și a cratimelor este permisă numai dacă acestea nu înlocuiesc o literă sau o cifră. 7.3.2. Întregul cod este denumit: Tip-Variantă-Versiune sau „TVV”. 7.3.3. TVV identifică în mod clar și univoc o combinație unică de caracteristici tehnice în raport cu criteriile definite în prezenta parte. 7.3.4. Același producător poate utiliza același cod pentru a defini un tip de vehicul atunci când acesta se încadrează în două sau mai multe categorii. 7.3.5. Același producător nu utilizează același cod pentru a defini un tip de vehicul pentru mai mult de o omologare de tip în cadrul aceleiași categorii de vehicul.

7.4.

Numărul de caractere pentru TVV 7.4.1. Numărul de caractere nu depășește: (a)  15 pentru codul tipului de vehicul; (b)  25 pentru codul unei variante; (c)  35 pentru codul unei versiuni. 7.4.2. TVV alfanumeric complet nu conține mai mult de 75 de caractere. 7.4.3. Atunci când TVV este utilizat ca un întreg, se lasă un spațiu între tip, variantă și versiune. Exemplu de TVV: 159AF[…spațiu]0054[…spațiu]977K(BE).

PARTEA C

Definiții ale tipurilor de caroserie

1.   Considerații generale

1.1.	Tipul de caroserie, precum și codul pentru caroserie se indică prin intermediul codurilor. Lista codurilor se aplică în principal vehiculelor complete și completate.

1.2.	În ceea ce privește vehiculele din categoria M, tipul de caroserie constă în două litere, astfel cum se specifică la punctele 2 și 3.

1.3.	În ceea ce privește vehiculele din categoriile N și O, tipul de caroserie constă în două litere, astfel cum se specifică la punctele 4 și 5.

1.4.	Atunci când este necesar (în special pentru tipurile de caroserie menționate la punctele 4.1 și 4.6 și, respectiv, 5.1-5.4), acestea sunt suplimentate cu două cifre. 1.4.1. Lista cifrelor figurează în apendicele 2.

1.5.	Pentru vehiculele cu destinație specială, tipul de caroserie care urmează să fie utilizat este legat de categoria de vehicul.

2.   Vehicule din categoria M1

3.   Vehicule din categoria M2 sau M3

4.   Autovehicule din categoria N1, N2 sau N3

5.   Vehicule din categoria O

---

Apendicele 1

Procedură pentru a verifica dacă un vehicul poate fi clasificat în categoria vehiculelor de teren

1.   Considerații generale

1.1.	În scopul clasificării unui vehicul în categoria vehiculelor de teren, se aplică procedura descrisă în prezentul apendice.

2.   Condiții de încercare pentru măsurări geometrice

2.1.

Vehiculele aparținând categoriei M1 sau N1 sunt fără încărcătură, cu un manechin al unui bărbat având percentila 50 instalat pe scaunul conducătorului auto și echipate cu lichid de răcire, lubrifianți, combustibil, scule, roată de rezervă (dacă acestea sunt echipamente originale furnizate de producător). Manechinul poate fi înlocuit de un dispozitiv similar având aceeași masă.

2.2.	Vehiculele, altele decât cele menționate la punctul 2.1, sunt încărcate până ajung la masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură. Repartizarea masei pe axe este astfel încât să reprezinte situația cea mai defavorabilă cu privire la respectarea criteriilor respective.

2.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tip este pus la dispoziția serviciului tehnic în condițiile specificate la punctul 2.1 sau 2.2. Vehiculul este oprit, cu roțile orientate înspre înainte. Suprafața pe care se efectuează măsurătorile este cât se poate de plană și de orizontală (înclinare maximă 0,5 %).

3.   Măsurarea unghiurilor de atac, de degajare și de rampă

3.1.	Unghiul de atac se măsoară în conformitate cu punctul 6.10 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.2.	Unghiul de degajare se măsoară în conformitate cu punctul 6.11 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.3.	Unghiul de rampă se măsoară în conformitate cu punctul 6.9 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.4.	La măsurarea unghiului de degajare, dispozitivele de protecție antiîmpănare spate care se pot regla în înălțime pot fi plasate în poziția superioară.

3.5.

Prevederea de la punctul 3.4 nu se interpretează ca o obligație de a echipa vehiculul de bază cu o protecție antiîmpănare spate ca echipament original. Cu toate acestea, producătorul vehiculului de bază informează producătorul din etapa următoare că vehiculul trebuie se respecte cerințele privind unghiul de degajare atunci când este echipat cu o protecție antiîmpănare spate.

4.   Măsurarea gărzii la sol

4.1.   Garda la sol între axe

4.1.1.

„Garda la sol între axe” înseamnă distanța cea mai mică dintre planul solului și punctul fix cel mai coborât al vehiculului. Pentru aplicarea definiției, se ține cont de distanța dintre ultima axă a unui grup de axe față și prima axă a unui grup de axe spate.

4.1.2.

Nicio parte rigidă a vehiculului nu se poate afla în zona hașurată din figură.

4.2.   Garda la sol sub o axă

4.2.1.

„Garda la sol sub o axă” înseamnă distanța de la cel mai înalt punct al arcului de cerc care trece prin centrul petei de contact a roților unei axe (roțile interioare, în cazul pneurilor jumelate) și care atinge punctul fix cel mai coborât al vehiculului între roți.

4.2.2.

După caz, măsurarea gărzii la sol se efectuează pe fiecare dintre diferitele axe ale unui grup de axe.

5.   Capacitatea de a urca o rampă

5.1.	„Capacitatea de a urca o rampă” înseamnă capacitatea unui vehicul de a urca o rampă.

5.2.	În scopul de a verifica capacitatea de a urca o rampă a unui vehicul incomplet și complet din categoriile M2, M3, N2 și N3, se efectuează o încercare.

5.3.	Serviciul tehnic efectuează încercarea unui vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează să fie încercat.

5.4.	La cererea producătorului și în condițiile specificate în anexa VIII, capacitatea de a urca o rampă a unui tip de vehicul poate fi demonstrată printr-o încercare virtuală.

6.   Condiții de încercare și criterii de admitere/de respingere

6.1.	Se aplică condițiile prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei ( 11 ).

6.2.	Vehiculul urcă rampa cu o viteză constantă, fără nicio alunecare a roților, longitudinal sau lateral.

---

Apendicele 2

Cifre folosite pentru a completa codurile care urmează să fie utilizate pentru diferite tipuri de caroserie

01.	Platformă;

02.	Perete rabatabil;

03.

Furgon;

04.	Caroserie condiționată cu pereți izolați și cu echipament pentru a menține temperatura interioară;

05.	Caroserie condiționată cu pereți izolați, dar fără echipament pentru a menține temperatura interioară;

06.	Cu prelată;

07.	Caroserie mobilă (suprastructură interschimbabilă);

08.	Transportator de containere;

09.	Vehicule echipate cu lift cu cârlig;

10.	Basculantă;

11.

Cisternă;

12.	Cisternă destinată transportului de mărfuri periculoase;

13.	Transport de animale vii;

14.	Transport de vehicule;

15.	Malaxor pentru beton;

16.	Autopompă pentru beton;

17.	Transport de lemn;

18.	Mașină de colectat gunoiul;

19.	Vehicule pentru măturarea și curățarea străzilor și vehicule pentru curățarea canalizărilor;

20.	Compresor;

21.	Transport de nave;

22.	Transport de planoare;

23.	Vehicule pentru vânzarea cu amănuntul sau folosite pentru a expune mărfuri;

24.	Vehicul de recuperare;

25.	Vehicul cu scară;

26.	Camion cu macara (alta decât macaraua mobilă, astfel cum se definește la punctul 5.7 din partea A);

27.	Vehicul cu platformă de lucru aeriană;

28.	Vehicul cu macara excavatoare;

29.	Remorcă cu podea coborâtă;

30.	Transport de geamuri;

31.	Vehicul de incendiu;

▼M3

32.	Prelată cu pereți rabatabili;

▼B

99.	Caroserie care nu este inclusă în prezenta listă.

---

ANEXA II

CERINȚE PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP A VEHICULELOR, SISTEMELOR, COMPONENTELOR SAU UNITĂȚILOR TEHNICE SEPARATE

▼M3

PARTEA I

Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate

NOTE EXPLICATIVE

la tabel pentru vehiculele produse în serii nelimitate

X

:

Se aplică categoriei de vehicule, unității tehnice separate sau componentei în conformitate cu actul de reglementare, astfel cum se indică

IF

:

Se aplică numai dacă sistemul, unitatea tehnică separată sau componenta este montat(ă) pe vehiculul din categoria de vehicule respectivă