Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document ddc92cd8-c217-11ef-91ed-01aa75ed71a1

Consolidated text: Regulamentul delegat (UE) 2017/891 al Comisiei din 13 martie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele menționate și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei

02017R0891 — RO — 01.01.2025 — 007.001


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/891 AL COMISIEI

din 13 martie 2017

de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele menționate și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei

(JO L 138 25.5.2017, p. 4)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/1145 AL COMISIEI  din 7 iunie 2018

  L 208

1

17.8.2018

 M2

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/743 AL COMISIEI  din 30 martie 2020

  L 176

1

5.6.2020

►M3

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/652 AL COMISIEI  din 10 februarie 2021

  L 135

4

21.4.2021

 M4

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/2245 AL COMISIEI  din 12 octombrie 2021

  L 453

3

17.12.2021

 M5

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/2092 AL COMISIEI  din 25 august 2022

  L 281

18

31.10.2022

 M6

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/2513 AL COMISIEI  din 26 septembrie 2022

  L 326

6

21.12.2022

►M7

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/2528 AL COMISIEI  din 17 octombrie 2022

  L 328

70

22.12.2022

►M8

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2024/2508 AL COMISIEI  din 17 iulie 2024

  L 2508

1

24.9.2024




▼B

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/891 AL COMISIEI

din 13 martie 2017

de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele menționate și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei



TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (i) și (j) din respectivul regulament, cu excepția standardelor de comercializare, și completează Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele respective.

Totuși, titlul II din prezentul regulament se aplică numai produselor din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și produselor de acest fel destinate prelucrării.

TITLUL II

ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerințe și recunoaștere

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a) 

„producător” înseamnă un fermier, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ), care produce fructe și legume menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și produse de acest fel destinate doar prelucrării;

(b) 

„membru producător” înseamnă un producător sau o entitate juridică constituită de producători care este membru/membră a unei organizații de producători sau a unei asociații de organizații de producători;

(c) 

„filială” înseamnă o societate în cadrul căreia dețin participații sau capital una sau mai multe organizații de producători sau asociații de organizații de producători și care contribuie la îndeplinirea obiectivelor respectivelor organizații sau asociații;

(d) 

„organizație de producători transnațională” înseamnă orice organizație în cadrul căreia cel puțin una dintre exploatațiile producătorilor se află într-un stat membru diferit de cel în care se află sediul social al organizației;

▼M1

(e) 

„asociație transnațională de organizații de producători” înseamnă orice asociație de organizații de producători în cadrul căreia cel puțin una dintre organizațiile sau asociațiile asociate se află într-un stat membru diferit de cel în care se află sediul social al asociației.

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 2

Criterii de recunoaștere și alte cerințe

Articolul 3

Statutul juridic al organizațiilor de producători

Statele membre definesc entitățile juridice care pot solicita recunoașterea în temeiul articolului 154 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ținând cont de structurile lor juridice și administrative naționale. Dacă este cazul, statele membre prevăd, de asemenea, dispoziții referitoare la părți clar definite ale unor entități juridice care pot solicita recunoașterea în temeiul articolului respectiv. Statele membre pot adopta norme complementare referitoare la recunoașterea organizațiilor de producători și la entitățile juridice care pot solicita recunoașterea ca organizații de producători.

Articolul 4

Gama de produse

(1)  
Statele membre recunosc organizațiile de producători pentru produsul sau grupul de produse specificat în cererea de recunoaștere.
(2)  
Statele membre recunosc organizațiile de producători pentru produsul sau grupul de produse destinate doar prelucrării dacă organizațiile de producători pot să garanteze, printr-un sistem de contracte de livrare sau în alt mod, că produsele respective sunt livrate în vederea prelucrării.

Articolul 5

Numărul minim de membri

În scopul articolului 154 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre stabilesc un număr minim de membri.

Când stabilesc numărul minim de membri ai unei organizații de producători, statele membre pot dispune ca, dacă o entitate care depune o cerere de recunoaștere este constituită, total sau parțial, din membri care, la rândul lor, sunt entități juridice sau părți clar definite ale unor entități juridice constituite din producători, numărul minim de producători să poată fi calculat pe baza numărului de producători asociați în cadrul fiecărei entități juridice sau al fiecărei părți clar definite a unei entități juridice.

Articolul 6

Perioada minimă de aderare

(1)  
Perioada minimă de aderare a unui producător nu poate fi mai scurtă de un an.
(2)  
Renunțarea la calitatea de membru se comunică în scris organizației de producători. Statele membre stabilesc perioada de preaviz, cu o durată maximă de șase luni, precum și data de la care produce efecte renunțarea.

Articolul 7

Structurile și activitățile organizațiilor de producători

Statele membre verifică dacă organizațiile de producători dispun de personalul, infrastructura și dotările necesare pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolele 152, 154 și 160 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și pentru asigurarea funcțiilor esențiale, în special în ceea ce privește:

(a) 

cunoașterea producției membrilor lor;

(b) 

mijloacele tehnice pentru colectarea, sortarea, depozitarea și ambalarea producției membrilor lor;

(c) 

comercializarea producției membrilor lor;

(d) 

gestiunea comercială și bugetară; și

(e) 

contabilitatea centralizată pe baza costurilor și un sistem de facturare în conformitate cu dreptul național.

Articolul 8

Valoarea sau volumul producției comercializabile

(1)  
În scopul articolului 154 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, valoarea sau volumul producției comercializabile se calculează pe aceeași bază ca valoarea producției comercializate, bază prevăzută la articolele 22 și 23 din prezentul regulament.
(2)  
În cazurile în care datele istorice privind producția comercializată a unui membru nu sunt suficiente pentru aplicarea alineatului (1), valoarea producției comercializabile este egală cu valoarea efectivă a producției comercializate pe parcursul unei perioade de 12 luni consecutive. Cele 12 luni trebuie să fie cuprinse în cei trei ani care precedă anul în care se depune cererea de recunoaștere.

Articolul 9

Valoarea minimă a producției comercializate

În scopul articolului 154 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre stabilesc nu doar un număr minim de membri, ci și o valoare minimă a producției comercializate pentru organizațiile de producători care implementează un program operațional.

Articolul 10

Furnizarea de mijloace tehnice

În scopul articolului 154 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și al articolului 7 litera (b) din prezentul regulament, se consideră că o organizație de producători recunoscută pentru un produs care necesită furnizarea de mijloace tehnice își îndeplinește obligația în respectiva privință dacă dispune de un nivel corespunzător de mijloace tehnice fie ea însăși, fie prin intermediul membrilor săi, al filialelor sale sau al unei asociații de organizații de producători a cărei membră este, fie prin externalizare.

Articolul 11

Activitățile principale ale organizațiilor de producători

(1)  
Activitatea principală a unei organizații de producători se referă la concentrarea ofertei și la comercializarea produselor membrilor săi pentru care este recunoscută.

Comercializarea menționată la primul aliniat se efectuează de către organizația de producători sau sub controlul organizației de producători în cazul externalizării, astfel cum se prevede la articolul 13. Comercializarea include, printre altele, decizia referitoare la produsul care urmează a fi vândut, modalitatea de vânzare și, cu excepția cazului în care vânzarea se face prin licitație, negocierea cantității și a prețului produsului.

Organizațiile de producători păstrează evidențele, inclusiv documentele contabile, timp de cel puțin cinci ani, pentru a demonstra că organizația de producători a concentrat oferta și a comercializat produsele membrilor pentru care era recunoscută.

(2)  
O organizație de producători poate vinde produse de la producători care nu sunt membri ai unei organizații de producători sau ai unei asociații de organizații de producători dacă este recunoscută pentru produsele respective și cu condiția ca valoarea economică a activității respective să fie inferioară valorii producției sale comercializate, calculate în conformitate cu articolul 22.
(3)  
Comercializarea unor fructe și legume cumpărate direct de la o altă organizație de producători și a unor produse pentru care organizația de producători nu este recunoscută nu este considerată parte a activităților organizației de producători.
(4)  
În cazul în care se aplică articolul 22 alineatul (8), alineatul (2) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis filialelor în cauză.

▼M1

Articolul 12

Comercializarea producției în afara organizației de producători

(1)  

Dacă organizația de producători autorizează în propriul statut o astfel de acțiune și aceasta este în conformitate cu termenii și condițiile stabilite de statul membru și de organizația de producători, membrii producători:

(a) 

pot vinde produsele direct sau în afara propriilor exploatații către consumatori pentru nevoile lor personale;

(b) 

pot comercializa, ei înșiși sau prin intermediul altei organizații de producători desemnate de propria organizație de producători, cantități de produse care, ca volum sau valoare, reprezintă cantități mici în raport cu volumul sau valoarea producției comercializabile a organizației lor;

(c) 

pot comercializa, ei înșiși sau prin intermediul unei alte organizații de producători desemnate de propria organizație de producători, produse care, din cauza caracteristicilor lor sau din cauza producției limitate ca volum sau ca valoare a membrilor producători, nu fac în mod normal obiectul activităților comerciale ale organizației de producători.

(2)  
Partea producției pe care membrii producători o comercializează în afara organizației de producători în conformitate cu alineatul (1) nu depășește, ca volum sau ca valoare, 25 % din producția comercializabilă a fiecărui membru producător.

Totuși, statele membre pot stabili, pentru producția pe care membrii producători o pot comercializa în afara organizației de producători, un procentaj mai scăzut decât cel prevăzut la primul paragraf. Statele membre pot majora procentajul respectiv până la 40 % în cazul produselor vizate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului ( 2 ) sau în cazul în care membrii producători își comercializează producția prin intermediul unei alte organizații de producători desemnate de propria lor organizație de producători.

▼B

Articolul 13

Externalizarea

(1)  
Activitățile a căror externalizare poate fi permisă de către un stat membru în conformitate cu articolul 155 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se referă la obiectivele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat și pot include, printre altele, colectarea, depozitarea, ambalarea și comercializarea produselor membrilor organizației de producători.

▼M3

În sensul articolului 155 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, termenul „filială” include orice entitate dintr-un lanț de filiale. Cu toate acestea, statele membre pot exclude externalizarea activităților către o entitate din cadrul unui lanț de filiale.

▼M3

(2)  
O organizație de producători care externalizează o activitate intră într-un acord comercial scris prin intermediul unui contract, al unui acord sau al unui protocol cu o altă entitate, inclusiv cu unul sau mai mulți dintre membrii săi sau cu o filială ori o entitate din cadrul unui lanț de filiale, în vederea desfășurării activității în cauză. Organizației de producători îi revine în continuare responsabilitatea de a asigura desfășurarea activității externalizate, precum și controlul gestionării globale și monitorizarea acordului comercial privind exercitarea activității respective.

Cu toate acestea, se consideră că activitatea este desfășurată de organizația de producători dacă este desfășurată de o asociație de organizații de producători sau de o cooperativă constituită din cooperative din care face parte organizația de producători sau de o filială ori o entitate din cadrul unui lanț de filiale, care îndeplinește cerința referitoare la cota de 90 % menționată la articolul 22 alineatul (8).

▼B

(3)  

Gestionarea, controlul și monitorizarea globale menționate la alineatul (2) primul paragraf trebuie să fie eficace și impun ca acordul, contractul sau protocolul de externalizare:

(a) 

să permită organizației de producători emiterea de instrucțiuni obligatorii și să includă dispoziții care să permită organizației de producători rezilierea acordului, a contractului sau a protocolului în cazul în care prestatorul de servicii nu respectă termenii și condițiile din contractul de externalizare;

(b) 

să stabilească în detaliu termenii și condițiile, inclusiv obligațiile și termenele-limită în materie de raportare regulată, de natură să permită organizației de producători să exercite un control real asupra activităților externalizate.

Organizația de producători păstrează timp de cel puțin cinci ani contractele, acordurile sau protocoalele de externalizare, precum și rapoartele menționate la primul paragraf litera (b), în scopul controalelor ex post și pentru a fi accesibile tuturor membrilor care solicită acest acces.

Articolul 14

Organizațiile de producători transnaționale

(1)  
Sediul social al unei organizații de producători transnaționale se află în statul membru în care organizația obține cea mai mare parte a valorii producției comercializate calculate în conformitate cu articolele 22 și 23.

Totuși, sediul social poate fi stabilit în statul membru în care se află majoritatea membrilor producători, dacă statele membre în cauză sunt de acord cu acest lucru.

(2)  
În cazul în care organizația de producători transnațională implementează un program operațional și dacă, la momentul depunerii unei cereri vizând un nou program operațional, cea mai mare parte a valorii producției comercializate se obține în alt stat membru sau majoritatea membrilor producători se află în al stat membru decât cel în care se află sediul social al organizației de producători transnaționale în cauză, sediul social rămâne în statul membru în care se află, până la încheierea implementării noului program operațional.

Totuși, dacă la încheierea implementării respectivului nou program operațional cea mai mare parte a valorii producției comercializate se obține în continuare sau majoritatea membrilor organizației se află în continuare în alt stat membru decât cel în care se află sediul social, atunci acesta se transferă în celălalt stat membru, cu excepția cazului în care statele membre în cauză sunt de acord ca sediul social să nu își schimbe localizarea.

(3)  

Statul membru în care se află sediul social al organizației de producători transnaționale este responsabil cu următoarele:

(a) 

recunoașterea organizației de producători transnaționale;

(b) 

aprobarea programului operațional al organizației de producători transnaționale;

(c) 

stabilirea cooperării administrative necesare cu celelalte state membre în care se află membrii, cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, precum și cu privire la sistemul de controale și de sancțiuni administrative. Celelalte state membre acordă, în timp util, asistența necesară statului membru în care se află sediul social; și

(d) 

furnizarea, la solicitarea unui stat membru în care se află membrii, a tuturor documentelor relevante, inclusiv a eventualelor acte legislative aplicabile disponibile, traduse în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru.

Articolul 15

Fuziunile organizațiilor de producători

(1)  
În cazul în care organizațiile de producători fuzionează, organizația de producători care rezultă în urma fuziunii preia drepturile și obligațiile organizațiilor de producători individuale care au fuzionat. Statul membru se asigură că noua organizație de producători îndeplinește toate criteriile de recunoaștere și îi atribuie un nou număr în scopul sistemului unic de identificare menționat la articolul 22 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892.

Organizația de producători rezultată în urma fuziunii poate fie să aplice programele în paralel și separat până la data de 1 ianuarie a anului care urmează fuziunii, fie să fuzioneze programele operaționale începând din momentul fuziunii.

Articolul 34 din prezentul regulament se aplică programelor operaționale care sunt fuzionate.

(2)  
Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) al doilea paragraf, pe baza unei solicitări justificate corespunzător, statele membre pot autoriza continuarea implementării în paralel a programelor operaționale până la încheierea naturală a acestora.

Articolul 16

Membrii neproducători

(1)  
Statele membre pot stabili în ce condiții poate fi acceptată ca membră a unei organizații de producători o persoană fizică sau juridică ce nu este producător.
(2)  
Când stabilesc condițiile menționate la alineatul (1), statele membre asigură în special, conformitatea cu dispozițiile articolului 153 alineatul (2) litera (c) și ale articolului 159 litera (a) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(3)  

Persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (1):

(a) 

nu sunt luate în considerare în ceea ce privește criteriile de recunoaștere;

(b) 

nu beneficiază direct de măsurile finanțate de Uniune.

Statele membre pot limita sau interzice dreptul persoanelor fizice sau juridice de a vota în privința deciziilor referitoare la fondurile operaționale, în conformitate cu condițiile menționate la alineatul (1).

Articolul 17

Răspunderea democratică a organizațiilor de producători

(1)  
Dacă o organizație de producători are o structură juridică ce impune răspundere democratică în conformitate cu legislația națională aplicabilă, se consideră că respectiva organizație de producători îndeplinește această cerință în scopul prezentului regulament, cu excepția cazului în care statul membru ia o decizie contrară.
(2)  
În cazul organizațiilor de producători diferite de cea menționată la alineatul (1), statele membre stabilesc procentajul maxim de drepturi de vot și de participații sau de capital pe care îl poate deține orice persoană fizică sau juridică în cadrul unei organizații de producători. Procentajul maxim de drepturi de vot și de participații sau de capital este mai mic de 50 % din totalul drepturilor de vot și mai mic de 50 % din participații sau din capital.

În cazuri justificate corespunzător, statele membre pot stabili un procentaj maxim mai ridicat de participații sau de capital pe care îl poate deține o persoană juridică în cadrul unei organizații de producători, cu condiția să se adopte măsuri prin care să se asigure evitarea în orice caz a unui abuz de putere din partea unei astfel de persoane juridice.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul organizațiilor de producători care implementau un program operațional la data de 17 mai 2014, procentajul maxim de participații sau de capital stabilit de statul membru în temeiul primului paragraf se aplică numai după încheierea respectivului program operațional.

(3)  
Pe baza unei analize a riscurilor, autoritățile statelor membre efectuează verificări asupra drepturilor de vot și a fracțiunilor de capital deținute. Dacă membrii organizației de producători sunt ei înșiși persoane juridice, aceste verificări includ identitățile persoanelor fizice sau juridice care dețin participații sau capital în cadrul membrilor.
(4)  
Dacă o organizație de producători este o parte clar definită a unei entități juridice, statele membre adoptă măsuri pentru a limita sau a interzice puterile respectivei entități juridice de a modifica, aproba sau respinge deciziile organizației de producători.

Secțiunea 3

Asociațiile de organizații de producători

Articolul 18

Norme referitoare la organizațiile de producători aplicabile asociațiilor de organizații de producători

Articolul 3, articolul 6, articolul 11 alineatul (3), articolul 13, articolul 15 și articolul 17 se aplică mutatis mutandis asociațiilor de organizații de producători. Dacă asociația de organizații de producători vinde produsele organizațiilor de producători care o constituie, se aplică mutatis mutandis articolul 11 alineatul (2).

Articolul 19

Recunoașterea asociațiilor de organizații de producători

(1)  
Statele membre pot să recunoască asociațiile de organizații de producători în temeiul articolului 156 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru activitatea sau activitățile referitoare la produsul sau grupul de produse specificat în cererea de recunoaștere dacă asociația de organizații de producători este capabilă să desfășoare în mod eficace activitățile respective.
(2)  
O asociație de organizații de producători recunoscută în temeiul articolului 156 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 poate exercita oricare dintre activitățile sau funcțiile unei organizații de producători, chiar și în cazul în care comercializarea produselor în cauză continuă să fie desfășurată de membrii acesteia.
(3)  
Pentru un anumit produs sau grup de produse și pentru o anumită activitate, o organizație de producători este membră a unei singure asociații de organizații de producători care implementează un program operațional.
(4)  
Statele membre pot adopta norme complementare referitoare la recunoașterea asociațiilor de organizații de producători.

Articolul 20

Membrii asociațiilor de organizații de producători care nu sunt organizații de producători

(1)  
Statele membre pot stabili condițiile în care persoanele fizice sau juridice care nu sunt organizații de producători recunoscute pot fi membre ale unei asociații de organizații de producători.
(2)  

Membrii unei asociații de organizații de producători recunoscute care nu sunt organizații de producători recunoscute:

(a) 

nu sunt luați în considerare în ceea ce privește criteriile de recunoaștere;

(b) 

nu beneficiază direct de măsurile finanțate de Uniune.

Statele membre pot permite, limita sau interzice dreptul respectivilor membri de a vota în privința deciziilor referitoare la programele operaționale.

Articolul 21

Asociația transnațională de organizații de producători

(1)  
Sediul social al unei asociații transnaționale de organizații de producători se află în statul membru în care organizațiile de producători membre obțin cea mai mare parte a valorii producției comercializate.

Totuși, sediul social poate fi stabilit în statul membru în care se află majoritatea organizațiilor de producători membre, dacă statele membre în cauză sunt de acord cu acest lucru.

(2)  
În cazul în care asociația transnațională de organizații de producători implementează un program operațional și dacă, la momentul depunerii unei cereri vizând un nou program operațional, cea mai mare parte a valorii producției comercializate se obține în alt stat membru sau majoritatea organizațiilor de producători membre se află în al stat membru decât cel în care se află sediul social al asociației transnaționale în cauză, sediul social rămâne în statul membru în care se află, până la încheierea implementării noului program operațional.

Totuși, dacă la încheierea implementării respectivului nou program operațional cea mai mare parte a valorii producției comercializate se obține în continuare sau majoritatea organizațiilor de producători membre se află în continuare în alt stat membru decât cel în care se află sediul social, atunci acesta se transferă în celălalt stat membru, cu excepția cazului în care statele membre în cauză sunt de acord ca sediul social să nu își schimbe localizarea.

(3)  

Statul membru în care se află sediul social al asociației transnaționale de organizații de producători este responsabil cu următoarele:

(a) 

recunoașterea asociației;

(b) 

aprobarea, dacă este cazul, a programului operațional al asociației transnaționale;

(c) 

stabilirea cooperării administrative necesare cu celelalte state membre în care se află organizațiile asociate, cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, cu privire la implementarea programului operațional de către organizațiile de producători membre, precum și cu privire la sistemul de controale și de sancțiuni administrative. Celelalte state membre menționate asigură asistența necesară statului membru în care se află sediul social; și

(d) 

furnizarea, la solicitarea unui stat membru în care se află membrii, a tuturor documentelor relevante, inclusiv a eventualelor acte legislative aplicabile, traduse în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru.

CAPITOLUL II

Fonduri operaționale și programe operaționale

Secțiunea 1

Valoarea producției comercializate

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 2

Fonduri operaționale

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 3

Programele operaționale

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 4

Ajutoare

▼M7 —————

▼B

CAPITOLUL III

Măsuri de prevenire și gestionare a crizelor

Secțiunea 1

Dispoziții generale

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 2

Investiții pentru eficientizarea gestionării volumelor introduse pe piață

▼M7 —————

▼M1

Secțiunea 3

Sprijin legat de fondurile mutuale

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 4

Replantarea livezilor în urma defrișării obligatorii

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 5

Retrageri de pe piață

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 6

Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 7

Asigurarea recoltelor

▼M7 —————

▼M1

Secțiunea 8

Sprijin legat de îndrumarea profesională

▼M7 —————

▼B

CAPITOLUL IV

Asistență financiară națională

▼M7 —————

▼B

CAPITOLUL V

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Notificări și rapoarte

▼M7 —————

▼B

Articolul 55

Notificările statelor membre referitoare la prețurile de producător ale fructelor și legumelor pe piața internă

(1)  
În fiecare zi de miercuri, până la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului), statele membre notifică Comisiei media ponderată a prețurilor înregistrate în cursul săptămânii precedente pentru fructele și legumele enumerate în anexa VI pentru care există date disponibile.

În cazul fructelor și legumelor vizate de standardul de comercializare general prevăzut în partea A a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, se notifică doar prețurile produselor care respectă standardul respectiv, în vreme ce prețurile produselor vizate de un standard de comercializare specific prevăzut în partea B a aceleiași anexe se referă doar la produsele din clasa I.

▼M8

Statele membre notifică numai prețurile fructelor și legumelor produse pe teritoriul lor. Prețurile acoperă fructele și legumele convenționale, neecologice, destinate consumului în stare proaspătă.

▼B

Statele membre notifică o singură medie ponderată a prețurilor care corespunde tipurilor și soiurilor de produse și calibrelor și/sau modurilor de prezentare specificate în anexa VI la prezentul regulament. Dacă prețurile înregistrate se referă la alte tipuri, soiuri, calibre și/sau moduri de prezentare decât cele specificate în anexa respectivă, statele membre notifică Comisiei tipurile, soiurile, calibrele și/sau modurile de prezentare ale produselor cărora le corespund prețurile respective.

Prețurile notificate sunt exprimate în euro/100 de kilograme greutate netă și sunt cele de la ieșirea din unitatea de ambalare, produsele fiind sortate, ambalate și, după caz, pe paleți.

(2)  
Statele membre identifică piețe reprezentative în aria de producție a fructelor și legumelor în cauză. Statele membre notifică Comisiei piețele reprezentative și ponderea lor în medie cu ocazia primei notificări sau atunci când le modifică. Statele membre pot notifica alte prețuri în mod voluntar.

Secțiunea 2

Monitorizarea și evaluarea programelor operaționale și a strategiilor naționale

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 3

Sancțiuni administrative

Articolul 59

Neîndeplinirea criteriilor de recunoaștere

(1)  
Dacă un stat membru a stabilit că o organizație de producători nu îndeplinește unul dintre criteriile de recunoaștere legate de cerințele de la articolele 5 și 7, de la articolul 11 alineatele (1) și (2) și de la articolul 17, statul membru respectiv trimite organizației de producători în cauză, cel târziu la două luni de la identificarea neconformității, în regim recomandat, o scrisoare de avertizare care să indice neconformitatea identificată, măsurile corective necesare și perioadele de timp în care trebuie luate măsurile respective, perioade care nu trebuie să depășească patru luni. Din momentul în care s-a stabilit neconformitatea, statele membre suspendă plățile ajutoarelor până la luarea unor măsuri corective satisfăcătoare.
(2)  
Neluarea măsurilor corective menționate la alineatul (1) în perioada de timp stabilită de statul membru determină suspendarea recunoașterii organizației de producători. Statul membru notifică organizației de producători perioada de suspendare, care începe imediat după expirarea perioadei de timp stabilite pentru luarea măsurilor corective menționate și nu depășește 12 luni de la data primirii de către organizația de producători a scrisorii de avertizare. Acest lucru nu aduce atingere aplicării legislației naționale orizontale, care poate să prevadă suspendarea unei astfel de acțiuni ca urmare a începerii unor proceduri judiciare conexe.

În timpul suspendării recunoașterii, organizația de producători își poate continua activitatea, dar plățile ajutoarelor se rețin până la încheierea perioadei de suspendare a recunoașterii. Cuantumul ajutorului anual se reduce cu 2 % pentru fiecare lună calendaristică sau pentru fiecare parte a unei luni calendaristice în cursul căreia este suspendată recunoașterea.

Suspendarea se încheie în ziua controlului care confirmă îndeplinirea criteriilor de recunoaștere în cauză.

(3)  
Dacă criteriile nu sunt îndeplinite până la sfârșitul perioadei de suspendare stabilite de autoritatea competentă a statului membru, acesta retrage recunoașterea cu efect de la data la care nu erau îndeplinite criteriile de recunoaștere sau, dacă nu este posibilă identificarea datei respective, de la data la care a fost stabilită neconformitatea. Acest lucru nu aduce atingere aplicării legislației naționale orizontale, care poate să prevadă suspendarea recunoașterii ca urmare a începerii unor proceduri judiciare conexe. Ajutoarele rămase de plătit aferente perioadei în care a fost identificată neconformitatea nu se plătesc, iar ajutoarele plătite în mod necuvenit se recuperează.
(4)  
Dacă un stat membru a stabilit că o organizație de producători nu îndeplinește oricare dintre criteriile de recunoaștere prevăzute la articolul 154 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, altul decât cele menționate la alineatul (1), statul membru respectiv trimite organizației de producători în cauză, cel târziu la două luni de la stabilirea neconformității, în regim recomandat, o scrisoare de avertizare care să indice neconformitatea identificată, măsura corectivă necesară și perioadele de timp în care trebuie luate măsurile respective, perioade care nu trebuie să depășească patru luni.
(5)  
Neluarea măsurilor corective menționate la alineatul (4) în perioada de timp stabilită de statul membru duce la suspendarea plăților și la o reducere a cuantumului ajutorului anual cu 1 % pentru fiecare lună calendaristică sau pentru fiecare parte a unei luni calendaristice, în urma expirării respectivei perioade. Acest lucru nu aduce atingere aplicării legislației naționale orizontale, care poate să prevadă suspendarea unei astfel de acțiuni ca urmare a începerii unor proceduri judiciare conexe.
(6)  
Statele membre retrag recunoașterea dacă organizația de producători nu dovedește îndeplinirea criteriilor referitoare la volumul minim sau la valoarea minimă a producției comercializate, prevăzute la articolul 154 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, până la data de 15 octombrie a celui de al doilea an care urmează anului în care nu au fost îndeplinite criteriile respective. Retragerea are efect de la data la care nu au fost îndeplinite criteriile de recunoaștere sau, dacă nu este posibilă identificarea datei respective, de la data la care s-a stabilit neconformitatea. Ajutoarele rămase de plătit aferente perioadei în care a fost identificată neconformitatea nu se plătesc, iar ajutoarele plătite în mod necuvenit se recuperează.

Totuși, atunci când o organizație de producători prezintă statului membru dovada că, din cauza unor dezastre naturale, a unor fenomene meteorologice nefavorabile, a unor boli sau a unor infestări cu dăunători, în pofida faptului că a aplicat măsurile de prevenire a riscurilor, nu poate îndeplini criteriile de recunoaștere prevăzute la articolul 154 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește volumul minim sau valoarea minimă a producției comercializabile prevăzut(ă) de statul membru, acesta poate acorda o derogare de la volumul minim sau valoarea minimă a producției comercializabile pentru anul în cauză pentru respectiva organizație de producători.

▼M7 —————

▼B

CAPITOLUL VI

Extinderea aplicării normelor

Articolul 68

Condiții pentru extinderea aplicării normelor

(1)  

Articolul 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se aplică produselor din sectorul fructelor și legumelor și din sectorul fructelor și legumelor prelucrate, cu condiția ca normele menționate la alineatul (4) al articolului respectiv:

(a) 

să fie în vigoare de cel puțin un an;

(b) 

să fie impuse ca obligatorii pentru maximum trei ani.

Totuși, statele membre pot acorda o derogare de la condiția prevăzută la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat dacă scopul normelor a căror aplicare urmează a fi extinsă este unul dintre cele menționate la articolul 164 alineatul (4) primul paragraf literele (a), (e), (f), (h), (i) (j), (m) și (n) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)  
Normele impuse ca obligatorii pentru toți producătorii dintr-o zonă economică specifică nu se aplică produselor livrate pentru prelucrare în temeiul unui contract semnat înainte de începutul recoltării, cu excepția cazului în care extinderea aplicării normelor vizează în mod expres produsele respective, cu excepția normelor privind raportările referitoare la piață menționate la articolul 164 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(3)  
Normele organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații de producători nu pot fi impuse ca obligatorii pentru producătorii de produse ecologice vizați de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 decât dacă normele respective au fost stabilite de comun acord împreună cu cel puțin 50 % dintre producătorii vizați de regulamentul menționat din zona economică în care operează organizația de producători sau asociația de organizații de producători și dacă respectiva organizație sau asociație reprezintă minimum 60 % din producția de acel gen din zona respectivă.
(4)  
Normele menționate la articolul 164 alineatul (4) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu se aplică produselor realizate în afara zonei economice specifice menționate la articolul 164 alineatul (2) din respectivul regulament.

Articolul 69

Norme naționale

(1)  
În scopul articolului 164 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre pot decide că zona economică luată în considerare în cazul extinderii aplicării normelor unei organizații interprofesionale este o regiune sau întregul teritoriu național în care condițiile de producție și comercializare sunt omogene.
(2)  

În scopul determinării reprezentativității organizațiilor de producători și a asociațiilor de organizații de producători în sensul articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre stabilesc norme prin care exclud:

(a) 

producătorii a căror producție este, în principal, destinată vânzării directe către consumatori în cadrul exploatației agricole sau în zona de producție;

(b) 

vânzările directe menționate la litera (a);

(c) 

produsele livrate spre prelucrare în temeiul unui contract semnat înainte de începutul recoltării, cu excepția cazului în care extinderea aplicării normelor vizează în mod expres produsele respective;

(d) 

producătorii sau producția de produse ecologice vizate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007.

Articolul 70

Notificarea referitoare la extinderea aplicării normelor și la zonele economice

(1)  

Atunci când notifică normele impuse ca obligatorii în cazul unui anumit produs și al unei anumite zone economice în temeiul articolului 164 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statul membru informează imediat Comisia cu privire la:

(a) 

zona economică în care se vor aplica normele respective;

(b) 

organizația de producători, asociația de organizații de producători sau organizația interprofesională care a solicitat extinderea aplicării normelor și datele care arată conformitatea cu articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(c) 

numărul producătorilor care aparțin organizației sau asociației respective și numărul total al producătorilor din zona economică în cauză, dacă extinderea aplicării normelor este solicitată de o organizație de producători sau de o asociație de organizații de producători; informațiile respective se referă la situația existentă în momentul prezentării solicitării de extindere;

(d) 

producția totală a zonei economice și producția comercializată de organizația sau asociația respectivă pe parcursul ultimului an pentru care există cifre disponibile, dacă extinderea aplicării normelor este solicitată de o organizație de producători sau de o asociație de organizații de producători;

(e) 

data de la care normele care urmează a fi extinse au început să se aplice organizației de producători, asociației de organizații de producători sau organizației interprofesionale în cauză și

(f) 

data intrării în vigoare a extinderii și durata sa.

(2)  
Dacă un stat membru a stabilit norme naționale referitoare la reprezentativitatea în caz de extindere a aplicării normelor organizațiilor interprofesionale în temeiul articolului 164 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei normele respective și justificarea lor, împreună cu notificarea privind extinderea aplicării normelor respective.
(3)  
Înainte de a pune normele cu aplicare extinsă la dispoziția publicului, Comisia informează statele membre în privința normelor respective, prin orice mijloc pe care îl consideră adecvat.

Articolul 71

Abrogarea extinderii aplicării normelor

Comisia adoptă decizia menționată la articolul 175 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, prin care solicită unui stat membru să abroge o extindere a aplicării normelor adoptată de statul membru respectiv în temeiul articolului 164 alineatul (1) din regulamentul menționat, dacă constată:

(a) 

că decizia statului membru exclude concurența într-o parte considerabilă a pieței interne și periclitează liberul schimb sau că sunt amenințate obiectivele articolului 39 din tratat;

(b) 

că articolul 101 alineatul (1) din tratat se aplică normelor extinse la alți producători;

(c) 

că nu au fost respectate dispozițiile prezentului capitol.

Decizia Comisiei referitoare la normele respective se aplică de la data notificării statului membru în cauză în privința respectivei constatări.

Articolul 72

Cumpărătorii responsabili pentru culegerea produselor

(1)  
În cazul în care un producător care nu este membru al unei organizații de producători își vinde produsele în așa fel încât cumpărătorul să fie responsabil pentru culegerea produselor, atunci cumpărătorul este considerat producătorul produselor respective în scopul respectării normelor referitoare la raportarea și comercializarea producției.
(2)  
Statul membru în cauză poate decide că normele, altele decât cele menționate la alineatul (1), pot fi impuse ca obligatorii pentru cumpărători în cazul în care aceștia sunt responsabili cu gestionarea producției în cauză.

TITLUL III

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE – SISTEMUL PREȚULUI DE INTRARE

Articolul 73

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a) 

„lot” înseamnă mărfurile prezentate într-o declarație de punere în liberă circulație, lotul cuprinzând numai mărfuri de aceeași origine clasificate la un singur cod NC; și

(b) 

„importator” înseamnă declarantul, în sensul articolului 5 alineatul (15) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ).

Articolul 74

Notificarea prețurilor și a cantităților produselor importate

(1)  

Pentru fiecare produs și pentru perioadele stabilite în anexa VII partea A, pentru fiecare zi de comercializare și pentru fiecare origine, statele membre notifică Comisiei, până la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) a următoarei zile lucrătoare:

(a) 

prețurile reprezentative medii ale produselor importate din țări terțe și vândute pe piețele de import ale statelor membre; și

(b) 

cantitățile totale corespunzătoare prețurilor menționate la litera (a).

În scopul primului paragraf litera (a), statele membre notifică Comisiei piețele de import pe care le consideră reprezentative și care includ Londra, Milano, Perpignan și Rungis.

În cazul în care cantitățile totale menționate la primul paragraf litera (b) sunt mai mici de zece tone, prețurile corespunzătoare acestora nu se notifică Comisiei.

(2)  

Prețurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) se înregistrează:

(a) 

pentru fiecare dintre produsele menționate în anexa VII partea A;

(b) 

pentru toate soiurile și calibrele disponibile și

(c) 

în etapa importator/angrosist sau în etapa angrosist/comerciant cu amănuntul, atunci când nu sunt disponibile prețurile pentru etapa importator/angrosist.

Prețurile respective se reduc cu sumele următoare:

(a) 

o marjă comercială de 15 % pentru centrele comerciale din Londra, Milano și Rungis și de 8 % pentru alte centre comerciale; și

(b) 

costurile de transport și de asigurare pe teritoriul vamal al Uniunii.

În ceea ce privește costurile de transport și de asigurare care trebuie deduse în temeiul celui de al doilea paragraf, statele membre pot fixa sume forfetare pentru deducere. Aceste sume forfetare și metodele de calculare a acestora se notifică imediat Comisiei.

(3)  

Când sunt stabilite în etapa angrosist/comerciant cu amănuntul, prețurile înregistrate în conformitate cu alineatul (2) se reduc:

(a) 

cu o sumă egală cu 9 %, pentru a lua în considerare marja comercială a angrosistului; și

(b) 

cu o sumă egală cu 0,7245 EUR per 100 kilograme, pentru a lua în considerare costurile de manipulare și taxele și tarifele de piață.

(4)  

În ceea ce privește produsele enumerate în anexa VII partea A care fac obiectul unui standard de comercializare specific, sunt considerate reprezentative următoarele prețuri:

(a) 

prețurile produselor din categoria I, dacă produsele din această categorie constituie cel puțin 50 % din cantitățile totale comercializate;

(b) 

prețurile produselor din categoria I și din categoria II, dacă produsele din aceste categorii constituie cel puțin 50 % din cantitățile totale comercializate;

(c) 

prețurile produselor din categoria II, atunci când produsele din categoria I nu sunt disponibile, cu excepția cazului în care se decide aplicarea unui coeficient de ajustare a acestor prețuri atunci când, date fiind caracteristicile lor calitative, respectivele produse nu sunt, în mod normal, comercializate în categoria I.

Coeficientul de ajustare menționat la primul paragraf litera (c) se aplică după deducerea sumelor menționate la alineatul (2).

În ceea ce privește produsele enumerate în anexa VII partea A care nu fac obiectul unui standard de comercializare specific, sunt considerate reprezentative prețurile produselor care sunt conforme cu standardul de comercializare general.

Articolul 75

Baza prețului de intrare

(1)  
În scopul articolului 181 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, produsele din sectorul fructelor și legumelor și cele din sectorul fructelor și legumelor prelucrate menționate la articolul respectiv sunt cele enumerate în anexa VII la prezentul regulament.
(2)  
Când valoarea în vamă a produselor enumerate în anexa VII partea A este stabilită în conformitate cu valoarea de tranzacție menționată la articolul 70 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, iar respectiva valoare în vamă este mai mare cu peste 8 % decât rata forfetară calculată de Comisie ca valoare forfetară de import la momentul întocmirii declarației de punere a produselor în liberă circulație, importatorul trebuie să furnizeze o garanție ca cea menționată la articolul 148 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei ( 4 ). În acest scop, cuantumul taxelor la import de care sunt pasibile produsele enumerate în anexa VII partea A la prezentul regulament este cuantumul taxelor datorate dacă produsul în cauză ar fi fost clasificat pe baza valorii forfetare de import în cauză.

Primul paragraf nu se aplică atunci când valoarea forfetară de import este mai mare decât prețurile de intrare enumerate în anexa 2 din secțiunea I a părții III a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului ( 5 ) sau în cazul în care declarantul, în loc să furnizeze o garanție, solicită intrarea imediată în contabilitate a cuantumului taxelor de care mărfurile pot fi în cele din urmă pasibile.

(3)  
Când valoarea în vamă a produselor enumerate în anexa VII partea A se calculează în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, taxele se deduc în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892. În acel caz, importatorul furnizează o garanție egală cu cuantumul taxei pe care ar fi plătit-o dacă clasificarea produselor ar fi fost bazată pe valoarea forfetară de import aplicabilă.
(4)  
Valoarea în vamă a mărfurilor importate în regimul comercial al vânzării în consignație se stabilește în mod direct în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și, în acest scop, pe parcursul perioadelor în vigoare se aplică valoarea forfetară de import calculată în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892.
(5)  
Importatorul dispune de un termen de o lună de la vânzarea produselor în cauză, în limita unui termen de patru luni de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație, pentru a dovedi că lotul a fost comercializat în condiții care să confirme corectitudinea prețurilor menționate la articolul 70 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 sau pentru a determina valoarea în vamă menționată la articolul 74 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat.

Fără a aduce atingere aplicării alineatului (6), nerespectarea unuia dintre aceste termene-limită duce la pierderea garanției furnizate.

Garanția furnizată se eliberează în măsura în care se face dovada, satisfăcătoare pentru autoritățile vamale, a condițiilor de comercializare. În caz contrar, garanția se reține cu titlu de plată a taxelor la import.

Pentru a dovedi că lotul a fost comercializat în condițiile prevăzute la primul alineat, importatorul trebuie să pună la dispoziție, pe lângă factură, toate documentele necesare pentru desfășurarea controalelor vamale relevante în ceea ce privește vânzarea și livrarea fiecărui produs din lotul în cauză, inclusiv documentele referitoare la transportul, asigurarea, manipularea și depozitarea lotului.

Dacă standardele de comercializare menționate la articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 impun indicarea pe ambalaj a soiului produsului sau a tipului fructelor și legumelor, pe documentele legate de transport, pe facturi și pe ordinul de livrare se indică soiul produsului sau tipul fructelor și legumelor care fac parte din lot.

(6)  
Termenul-limită de patru luni menționat la alineatul (5) primul paragraf poate fi prelungit de autoritățile competente din statul membru cu maximum trei luni, la solicitarea importatorului, solicitare care trebuie justificată în mod corespunzător.

Dacă, în urma unei verificări, stabilesc că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de prezentul articol, autoritățile competente ale statelor membre recuperează taxele datorate în conformitate cu articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013. Cuantumul taxelor care trebuie recuperat sau care rămâne de recuperat include dobânda calculată de la data la care mărfurile au fost puse în liberă circulație și până la data recuperării. Rata dobânzii aplicată este cea în vigoare pentru operațiunile de recuperare în conformitate cu dreptul național.

TITLUL IV

DISPOZIȚII GENERALE, TRANZITORII ȘI FINALE

▼M7 —————

▼B

Articolul 77

Notificări

(1)  

Statele membre desemnează un unic organism sau o unică autoritate competentă care să răspundă de îndeplinirea obligațiilor de notificare referitoare la fiecare dintre următoarele subiecte:

▼M7 —————

▼B

(b) 

prețurile de producător ale fructelor și legumelor pe piața internă, conform dispozițiilor articolului 55;

(c) 

cantitățile de produse importate din țări terțe și vândute pe piețele de import reprezentative, precum și prețurile acestor produse, menționate la articolul 74;

(d) 

volumele importurilor puse în liberă circulație, conform dispozițiilor articolului 39 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892.

(2)  
Statele membre notifică Comisiei faptul că au desemnat autoritatea sau organismul în cauză, datele de contact aferente și fiecare modificare a acestor informații.

Lista autorităților sau organismelor desemnate, conținând denumirile și adresele acestora, este pusă la dispoziția statelor membre și a publicului prin toate mijloacele adecvate, prin intermediul sistemelor de informații înființate de Comisie, inclusiv prin publicarea pe internet.

(3)  
Notificările prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892 se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei ( 6 ).
(4)  
Dacă un stat membru nu își îndeplinește obligația de a efectua o notificare impusă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, al prezentului regulament sau al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/892 sau dacă notificarea se dovedește a fi incorectă în lumina informațiilor obiective pe care le deține Comisia, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor, până la momentul efectuării unei notificări corecte.

▼M7 —————

▼B

Articolul 81

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

▼M7 —————

▼M8




ANEXA VI

Notificarea prețurilor menționată la articolul 55 alineatul (1)



Produsul

Tipul/soiul

Prezentarea/calibrul

Piețele reprezentative

Tomate

Rotunde

Calibru 47-102 mm, în vrac, în ambalaje de 5 sau 6 kg

Belgia

Grecia

Spania

Franța

Italia

Țările de Jos

Polonia

Portugalia

România

Ciorchine

Toate tipurile de ciorchine, dar numai în cazul în care calibrul mediu al fiecărei tomate este de 47 mm sau de peste 47 mm, în ambalaje de 3-10 kg

Speciale/„Cherry”

Tomate în vrac sau în ciorchine, tomate speciale, numai în cazul în care calibrul mediu al fiecărei tomate este mai mic de 47 mm (40 mm în cazul tomatelor „cherry”), în ambalaje de circa 250-500 g

Caise

Toate tipurile și soiurile

Calibru 40-50 mm, lădițe sau ambalaje de circa 5-10 kg sau ambalaje între 500 g și 1 kg

Bulgaria

Grecia

Spania

Franța

Italia

Ungaria

România

Nectarine

Pulpă albă

Pulpă galbenă

Calibru A/B, lădițe sau ambalaje de circa 6-10 kg

Grecia

Spania

Franța

Italia

Nectarine plate

Calibru A/B, lădițe sau ambalaje de circa 5 kg

Piersici

Pulpă albă

Pulpă galbenă

Calibru A/B, lădițe sau ambalaje de circa 6-10 kg și ambalaje între 500 g și 1 kg

Grecia

Spania

Franța

Italia

Piersici plate

Calibru A/B, lădițe sau ambalaje de circa 5 kg

Struguri de masă

Toate tipurile și soiurile cu sâmburi

Toate tipurile și soiurile fără sâmburi

Tăvițe de 300-700 g și ambalaje de 3-10 kg

Grecia

Spania

Franța

Italia

Pere

Blanquilla

Calibru 55/60, ambalaje de circa 5-10 kg

Belgia

Grecia

Spania

Franța

Italia

Țările de Jos

Austria

Polonia

Portugalia

România

Conference

Calibru 60/65+, ambalaje de circa 5-10 kg

Williams

Rocha

Calibru 65+/75+, ambalaje de circa 5-10 kg

Abbé Fétel

Kaiser

Calibru 70/75, ambalaje de circa 5-10 kg

Doyenné du Comice

Calibru 75/90, ambalaje de circa 5-10 kg

Mere

Braeburn

Cox orange

Elstar

Gala

Golden delicious

Jonagold (sau Jonagored)

Idared

Fuji

Shampion

Granny Smith

Red delicious și alte soiuri roșii

Ligol

Boskoop

Calibru 65/80, ambalaje de circa 4-20 kg

Belgia

Germania

Grecia

Spania

Franța

Italia

Ungaria

Țările de Jos

Polonia

Portugalia

România

Lămâi

Toate soiurile

Calibru 3-4, ambalaje de circa 10-20 kg

Grecia

Spania

Italia

Clementine

Toate soiurile

Calibru 1-X-3, ambalaje de circa 8-20 kg

Grecia

Spania

Italia

Franța

Mandarine

Toate soiurile

Calibru 1-X-3, ambalaje de circa 8-20 kg

Grecia

Spania

Italia

Portocale

Media ponderată națională a principalelor soiuri care acoperă cel puțin 70 % din piața reprezentativă în perioada de referință a notificării

Calibru 3-6, ambalaje de circa 8-20 kg

Grecia

Spania

Italia

Portugalia

Kiwi

Green Hayward

Calibrele 85-90 și 95-125, ambalaje de circa 3-10 kg

Grecia

Spania

Franța

Italia

Portugalia

Conopide

Toate tipurile și soiurile

Calibru 16-20 cm

Belgia

Germania

Grecia

Spania

Franța

Italia

Țările de Jos

Polonia

Portugalia

România

Vinete

Toate tipurile și soiurile

Calibru 40+/70+

Grecia

Spania

Franța

Italia

Țările de Jos

România

Pepeni verzi

Media ponderată națională a celor mai reprezentative tipuri și soiuri care acoperă cel puțin 70 % din piața reprezentativă

Standardele obișnuite de pe piața reprezentativă

Bulgaria

Grecia

Spania

Italia

Ungaria

România

Pepeni galbeni

Media ponderată națională a celor mai reprezentative tipuri și soiuri care acoperă cel puțin 70 % din piața reprezentativă

Standardele obișnuite de pe piața reprezentativă

Grecia

Spania

Franța

Italia

Portugalia

România

Castraveți

Soiurile netede

350-500 g, aranjați în ambalaj

Bulgaria

Germania

Grecia

Spania

Franța

Italia

Ungaria

Țările de Jos

Polonia

România

Finlanda

▼B




ANEXA VII

Lista produselor în scopul sistemului prețului de intrare prevăzut în titlul III

Fără a se aduce atingere normelor de interpretare a Nomenclaturii Combinate, se consideră că descrierea produselor are doar o valoare indicativă. În scopul prezentei anexe, domeniul de aplicare al dispozițiilor prevăzute în titlul III este determinat de domeniul de aplicare al codurilor NC în vigoare la data adoptării prezentului regulament. În cazul în care codul NC este precedat de cuvântul „ex”, domeniul de aplicare al taxelor suplimentare este determinat atât de domeniul de aplicare al codului NC, cât și de cel al descrierii produselor, precum și de perioada de aplicare corespunzătoare.

PARTEA A



Cod NC

Descriere

Perioadă de aplicare

ex 0702 00 00

Tomate

De la 1 ianuarie până la 31 decembrie

ex 0707 00 05

Castraveți (1)

De la 1 ianuarie până la 31 decembrie

ex 0709 90 80

Anghinare

De la 1 noiembrie până la 30 iunie

0709 90 70

Dovlecei

De la 1 ianuarie până la 31 decembrie

ex 0805 10 20

Portocale dulci, proaspete

De la 1 decembrie până la 31 mai

ex 0805 20 10

Clementine

De la 1 noiembrie până la sfârșitul lunii februarie

ex 0805 20 30 ex 0805 20 50 ex 0805 20 70 ex 0805 20 90

Mandarine (inclusiv tangerine și satsume); wilkings și alți hibrizi similari de citrice

De la 1 noiembrie până la sfârșitul lunii februarie

ex 0805 50 10

Lămâi (Citrus limon, Citrus limonum)

De la 1 iunie până la 31 mai

ex 0806 10 10

Struguri de masă

De la 21 iulie până la 20 noiembrie

ex 0808 10 80

Mere

De la 1 iulie până la 30 iunie

ex 0808 20 50

Pere

De la 1 iulie până la 30 aprilie

ex 0809 10 00

Caise

De la 1 iunie până la 31 iulie

ex 0809 20 95

Cireșe, altele decât vișinele

De la 21 mai până la 10 august

ex 0809 30 10 ex 0809 30 90

Piersici, inclusiv nectarine

De la 11 iunie până la 30 septembrie

ex 0809 40 05

Prune

De la 11 iunie până la 30 septembrie

PARTEA B



Cod NC

Descriere

Perioadă de aplicare

ex 0707 00 05

Castraveți destinați prelucrării

De la 1 mai la 31 octombrie

ex 0809 20 05

Vișine (Prunus cerasus)

De la 21 mai până la 10 august



( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

( 4 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).

( 5 ) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).

Top