13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/1

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32011M6230. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/1

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32011M6313. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/2

13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/3

(1)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 prevede că Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) trebuie să determine și/sau să colecteze, precum și să analizeze toate informațiile relevante și necesare în vederea supravegherii macroprudențiale a sistemului financiar în cadrul Uniunii, pentru a contribui la prevenirea sau diminuarea riscurilor sistemice pentru stabilitatea financiară a Uniunii generate de evoluții din sistemul financiar, luând în considerare evoluțiile macroeconomice, astfel încât să se evite perioadele de dificultăți financiare generalizate.

(2)

Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 prevede că Autoritățile europene de supraveghere (AES), Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), Comisia Europeană, autoritățile naționale de supraveghere (ANS) și autoritățile naționale din domeniul statisticii trebuie să coopereze îndeaproape cu CERS și să îi furnizeze toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia în conformitate cu legislația Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, CERS poate solicita informații din partea AES, de regulă într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât instituțiile financiare individuale să nu poată fi identificate.

(4)

Considerentul 10 al Regulamentului (UE) nr. 1096/2010 prevede că „ar trebui să se încredințeze BCE sarcina de a oferi sprijin statistic CERS”, conform considerentului 9 al aceluiași regulament.

(5)

Prezenta decizie nu aduce atingere dreptului BCE de a utiliza în scopuri proprii informațiile pe care le colectează în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (4).

(6)

Conținutul informațiilor agregate necesare pe termen scurt pentru activitatea CERS a fost definit în cooperare cu BCE și cu AES, în temeiul unui raport comun,

(a)

stabilește, atunci când este necesar, specificațiile tehnice privind informațiile menționate la alineatul (1), după consultarea BCE și/sau a AES, după caz; și

(b)

colectează informațiile menționate la alineatul (1) și cooperează în mod corespunzător cu BCE și cu AES.

13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/12

(1)

În conformitate cu cadrul de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, autoritățile naționale de reglementare au obligația de a contribui la dezvoltarea pieței interne, cooperând atât între ele, cât și cu Comisia, într-un mod transparent, pentru a asigura dezvoltarea unor practici de reglementare coerente și aplicarea consecventă a directivelor care alcătuiesc cadrul de reglementare.

(2)

Pentru a garanta faptul că deciziile luate la nivel național nu au un efect negativ asupra pieței unice ori a obiectivelor vizate de cadrul de reglementare, autoritățile naționale de reglementare trebuie să notifice Autoritatea și celelalte autorități naționale de reglementare cu privire la proiectele de măsuri prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

(3)

Ca cerință suplimentară, autoritățile naționale de reglementare trebuie să obțină acceptul Autorității pentru obligațiile care intră sub incidența articolului 8 alineatul (3) paragraful al doilea din actul legislativ menționat la punctul 5cj din anexa XI la Acordul privind SEE, Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (4) (Directiva privind accesul), astfel cum a fost adaptată de Protocolul 1 la acord, care constituie o procedură distinctă.

(4)

Autoritatea va acorda autorităților naționale de reglementare, la solicitarea acestora, posibilitatea de a discuta proiectele de măsuri, anterior notificării lor oficiale în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul). În cazul în care, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), Autoritatea a indicat autorității naționale de reglementare că, în opinia sa, proiectul de măsură ar crea un obstacol în calea funcționării Acordului privind SEE sau în cazul în care Autoritatea are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestei măsuri cu legislația SEE, ar trebui să i se acorde din timp autorității naționale de reglementare în cauză posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele semnalate de Autoritate.

(5)

Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) prevede anumite termene obligatorii pentru examinarea notificărilor, în conformitate cu articolul 7.

(6)

Pentru a asigura eficacitatea mecanismului de cooperare și de consultare prevăzut la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) și pentru a garanta securitatea juridică, Recomandarea Autorității AELS de Supraveghere din 14 iulie 2004 privind notificările, termenele-limită și consultările prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice a stabilit norme clare referitoare la principalele aspecte procedurale ale notificărilor efectuate în conformitate cu articolul 7 (5). Recomandarea din 14 iulie 2004 ar trebui înlocuită cu prezenta recomandare, în vederea continuării procesului de simplificare și de îmbunătățire a procesului de notificare și în vederea asigurării punerii în aplicare armonizate a cadrului de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice în Spațiul Economic European.

(7)

Pentru a oferi autorităților naționale de reglementare orientări suplimentare referitoare la conținutul proiectelor de măsuri și pentru a consolida securitatea juridică a exhaustivității notificărilor, ar trebui furnizate anumite informații minime privind elementele pe care ar trebui să le conțină un proiect de măsură pentru ca acesta să poată fi evaluat în mod corespunzător.

(8)

Trebuie avută în vedere necesitatea ca, pe de o parte, să se garanteze o evaluare eficace și, pe de altă parte, să se simplifice demersurile administrative, în măsura posibilului. În acest sens, mecanismul de notificare nu ar trebui să implice nicio sarcină administrativă inutilă pentru autoritățile naționale de reglementare. De asemenea, ar fi util să se clarifice normele procedurale, în contextul articolului 8 alineatul (3) paragraful al doilea din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul).

(9)

Pentru a contribui la simplificarea examinării unui proiect de măsură notificat și pentru a grăbi acest proces, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să utilizeze formate-standard de notificare.

(10)

De comun acord, statele AELS, care sunt părți contractante la Acordul privind SEE, au convenit ca limba engleză să fie utilizată drept limbă de lucru pentru toate comunicările dintre statele AELS și Autoritate. Acest lucru nu aduce atingere dreptului entităților private și al întreprinderilor de a prezenta documente în oricare dintre limbile SEE, astfel cum se prevede în Acordul privind SEE.

(11)

În vederea îmbunătățirii eficienței mecanismului de notificare, a consolidării securității juridice pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru actorii de pe piață, precum și a garantării punerii în aplicare în timp util a măsurilor de reglementare, este de dorit ca o notificare trimisă de o autoritate națională de reglementare privind o analiză de piață să includă, de asemenea, soluțiile propuse de autoritatea națională de reglementare pentru eliminarea eșecurilor de piață identificate. În cazul în care proiectul de măsură vizează o piață considerată ca fiind concurențială și dacă există deja soluții cu privire la această piață, notificarea ar trebui să includă, de asemenea, propuneri de retragere a obligațiilor respective.

(12)

În general, pentru anumite categorii de proiecte de măsuri, ar trebui utilizat un formular sintetic de notificare, în vederea reducerii sarcinii administrative pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru Autoritate. Cu toate acestea, se menține posibilitatea notificării acestor categorii de proiecte de măsuri prin procedura-standard de notificare.

(13)

În cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să retragă obligațiile de reglementare în legătură cu piețe care nu sunt menționate în Recomandarea Autorității din 5 noiembrie 2008 privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante  (6), notificarea unui asemenea proiect de măsură în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2000/21/CE (Directiva-cadru) ar trebui să se efectueze pe baza formularului sintetic de notificare.

(14)

În cazul în care o autoritate națională de reglementare analizează o piață considerată, în urma unei analize anterioare, ca fiind efectiv concurențială, și în cazul în care această autoritate constată din nou că piața respectivă este efectiv concurențială, notificarea ar trebui efectuată pe baza formularului sintetic de notificare.

(15)

Autoritățile naționale de reglementare modifică în mod frecvent detaliile tehnice ale soluțiilor impuse, pentru a ține seama de variațiile indicatorilor economici (cum ar fi echipamentele, forța de muncă, inflația, costul capitalului, chiriile pentru bunurile imobiliare etc.) sau pentru a actualiza previziuni ori ipoteze. Modificările sau actualizarea detaliilor care nu schimbă natura sau domeniul general de aplicare a soluțiilor (cum ar fi extinderea obligațiilor de raportare, detaliile privind riscurile care trebuie acoperite de o asigurare, valoarea penalităților sau termenele de livrare) ar trebui notificate pe baza unui formular sintetic de notificare. Numai modificările substanțiale privind natura sau domeniul de aplicare a soluțiilor care au un impact semnificativ asupra pieței (cum ar fi nivelul tarifelor, modificările aduse metodologiilor de calcul al costurilor sau tarifelor, determinarea pantelor de ajustare) ar trebui notificate prin procedura-standard de notificare.

(16)

În ceea ce privește anumite piețe (în special, piețele de terminare a apelurilor de voce), există posibilitatea ca autoritățile naționale de reglementare să ajungă la o concluzie identică celei dintr-o analiză anterioară și să dorească impunerea de soluții altor operatori (de exemplu, celor nou-intrați pe piață) având o clientelă sau o cifră de afaceri globală comparabilă cu a operatorilor vizați de analiza anterioară, care nu diferă în mod substanțial de proiectele de măsuri deja notificate. Pentru aceste proiecte de măsuri ar trebui utilizat formularul sintetic de notificare.

(17)

În principiu, un proiect de măsură notificat pe baza formularului sintetic de notificare nu va face obiectul unor observații din partea Autorității ori a autorităților naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

(18)

În vederea creșterii transparenței în cazul unui proiect de măsură notificat și pentru facilitarea schimbului de informații cu privire la astfel de măsuri dintre autoritățile naționale de reglementare, atât formularul-standard, cât și formularul sintetic de notificare ar trebui să conțină o descriere sintetică a principalelor elemente ale proiectului de măsură notificat.

(19)

Grupul entităților europene de reglementare în domeniul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, instituit prin Decizia 2002/627/CE a Comisiei (7) a recunoscut necesitatea acestor măsuri.

(20)

Pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), în special a necesității de a se asigura practici de reglementare coerente și aplicarea consecventă a directivei respective, conformarea deplină cu mecanismul de notificare prevăzut la articolul 7 este esențială.

(21)

Pentru a permite aplicarea consecventă a cadrului de reglementare în cadrul SEE și pentru a valorifica pe deplin avantajele cooperării dintre autoritățile naționale de reglementare, este esențial să se asigure fluxul de informații dintre AELS și pilonii CE ai SEE. O adaptare specifică a articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), prevăzută în acest sens în Decizia nr. 11/2004 a Comitetului mixt al SEE prevede că „Schimbul de informații dintre autoritățile naționale de reglementare ale statelor membre AELS, pe de o parte, și autoritățile naționale de reglementare ale statelor membre CE, pe de altă parte, trebuie să includă Autoritatea AELS de Supraveghere și Comisia”.

(22)

Comitetul AELS pentru comunicații și-a dat avizul în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru),

1.

Termenii definiți în Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) și în directivele specifice sunt utilizați cu același sens în prezenta recomandare. În plus:

2.

Notificările trebuie efectuate exclusiv prin intermediul unui sistem de notificare electronică operat de Autoritate.

Documentele transmise prin sistemul de notificare electronică sunt considerate a fi fost primite de către destinatar în ziua în care acestea au fost transmise.

Notificările vor fi înregistrate în ordinea în care au fost primite.

3.

Notificările devin efective la data înregistrării lor de către Autoritate (data înregistrării). Data înregistrării va fi data la care Autoritatea a primit o notificare completă.

Toate autoritățile naționale de reglementare vor fi informate, prin intermediul site-ului internet al Autorității și prin comunicare electronică, în legătură cu data înregistrării notificării, cu obiectul notificării și cu toate documentele justificative primite.

4.

Proiectul de măsură națională, împreună cu motivul pe care se întemeiază această măsură, precum și formularul-standard de notificare (anexa I) și formularul sintetic de notificare (anexa II) se redactează în limba engleză.

5.

Proiectele de măsuri notificate de către o autoritate națională de reglementare ar trebui însoțite de documentația necesară Autorității pentru a-și îndeplini atribuțiile. În cazul acelor proiecte de măsuri care intră sub incidența punctului 6 de mai jos și care sunt notificate pe baza formularului sintetic de notificare, Autoritatea nu are nevoie, în principiu, de nicio documentație suplimentară pentru a-și îndeplini atribuțiile.

Proiectele de măsuri trebuie fundamentate corespunzător.

6.

Următoarele proiecte de măsuri ar trebui puse la dispoziția Autorități pe baza formularului sintetic de notificare din anexa II:

7.

Autoritatea, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, va monitoriza consecințele practice ale procedurii de notificare sintetică, în vederea efectuării unor ajustări suplimentare, dacă este cazul, ori pentru adăugarea altor categorii de proiecte de măsuri care ar trebui notificate pe baza formularului sintetic de notificare.

8.

Proiectele de măsuri care nu intră sub incidența punctului 6 de mai sus ar trebui puse la dispoziția Autorității pe baza formularului-standard de notificare care figurează în anexa I. Proiectele de măsuri notificate ar trebui să includă, după caz, următoarele elemente:

9.

În cazul în care, în scopul efectuării analizei de piață, un proiect de măsură definește o piață relevantă care diferă de piețele incluse în Recomandarea privind piețele relevante, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să furnizeze o justificare suficientă a criteriilor utilizate pentru o astfel de definire a pieței.

10.

Notificările efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) paragraful al doilea din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) ar trebui să conțină, de asemenea, o justificare corespunzătoare privind motivul pentru care au fost impuse operatorilor cu putere semnificativă pe piață alte obligații decât cele enumerate la articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul).

11.

Notificările care intră sub incidența articolului 8 alineatul (5) din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) ar trebui să conțină, de asemenea, o justificare corespunzătoare a necesității ca proiectele de măsuri prevăzute să fie conforme cu angajamentele internaționale.

12.

Notificările efectuate prin intermediul procedurii-standard de notificare care include informațiile aplicabile în sensul punctului 8 de mai sus vor fi considerate ca fiind complete. În cazul în care informațiile și documentele conținute în notificare sunt incomplete din perspectiva oricărui aspect esențial, Autoritatea va informa autoritatea națională de reglementare în cauză în termen de cinci zile lucrătoare și va preciza în ce măsură consideră că notificarea este incompletă. Notificarea nu va fi înregistrată până când autoritatea națională de reglementare în cauză nu va furniza informațiile solicitate. În astfel de cazuri, în sensul articolului 7 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), notificarea devine efectivă la data la care Comisia primește informațiile complete.

13.

Fără a aduce atingere punctului 8 de mai sus, ulterior înregistrării notificării, Autoritatea, hotărând în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), poate solicita informații sau clarificări suplimentare din partea autorității naționale de reglementare în cauză. Autoritățile naționale de reglementare vor depune toate eforturile pentru a furniza informațiile solicitate în termen de trei zile lucrătoare, în cazul în care acestea sunt imediat disponibile.

14.

Autoritatea verifică dacă proiectul de măsură pus la dispoziție pe baza unui formular sintetic de notificare se încadrează în una dintre din categoriile enumerate la punctul 6 de mai sus. În cazul în care Autoritatea consideră că nu este cazul, aceasta va informa autoritatea națională de reglementare în termen de cinci zile lucrătoare și va solicita autorității naționale de notificare să prezinte proiectul de măsură prin intermediul procedurii-standard de notificare.

15.

În cazul în care Autoritatea formulează observații în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), aceasta va informa autoritatea națională de reglementare prin poștă electronică și va publica observațiile respective pe site-ul internet.

16.

În cazul în care autoritatea națională de reglementare formulează observații în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), aceasta comunică observațiile respective atât Autorității, cât și celorlalte autorități naționale de reglementare, prin poștă electronică.

17.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), Autoritatea consideră că un proiect de măsură ar reprezenta un obstacol pentru funcționarea Acordului privind SEE sau dacă are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislația SEE și, în special, cu obiectivele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru); sau dacă ulterior își retrage obiecțiile sau adoptă o decizie prin care solicită retragerea proiectului de măsură de către autoritatea națională de reglementare, Autoritatea va notifica autoritatea națională de reglementare în cauză prin poștă electronică și va publica un anunț pe site-ul internet.

18.

În ceea ce privește notificările efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) paragraful al doilea din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), Autoritatea, hotărând în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), va adopta, în mod normal, o decizie prin care autorizează autoritatea națională de reglementare sau îi interzice acesteia să adopte proiectul de măsură propus într-o perioadă mai mică de trei luni. Autoritatea poate hotărî să prelungească această perioadă cu încă două luni, din cauza dificultăților apărute.

19.

O autoritate națională de reglementare poate decide, în orice moment, să retragă proiectul de măsură notificat, caz în care măsura notificată este radiată din registru. Autoritatea va publica un anunț în acest sens pe site-ul internet.

20.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare adoptă proiectul de măsură după ce a primit observații din partea Autorității sau a altei autorități naționale de reglementare, formulate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), aceasta informează Autoritatea și celelalte autorități naționale de reglementare cu privire la modul în care a ținut seama în cea mai mare măsură posibilă de observațiile făcute.

21.

La solicitarea unei autorități naționale de reglementare, Autoritatea va dezbate în mod neoficial un proiect de măsură, înainte de notificare.

22.

Orice perioadă de timp menționată în Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) sau în prezenta recomandare va fi calculată astfel:

În cazul în care o perioadă expiră într-o zi de sâmbătă, duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, aceasta se prelungește până la încheierea următoarei zile lucrătoare.

Autoritatea publică anual, în Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o listă cu zilele de sărbătoare stabilite de către statele membre AELS și de către Autoritate. Statele membre AELS transmit Autorității, la cerere, o listă cu zilele de sărbătoare.

23.

Autoritatea, împreună cu autoritățile naționale de reglementare, va evalua necesitatea reexaminării acestei recomandări, după caz, ulterior datei stabilite în revizuirea cadrului de reglementare, astfel cum este încorporat în legislația SEE, pentru transpunerea în legislația națională de către statele membre AELS.

24.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre AELS.

13.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/22

Anexa I

Lista noilor autorizații de comercializare

Anexa II

Lista autorizațiilor de comercializare reînnoite

Anexa III

Lista autorizațiilor de comercializare prelungite

Anexa IV

Lista autorizațiilor de comercializare retrase

Anexa V

Lista autorizațiilor de comercializare suspendate