1)

Având în vedere că Banca Spaniei, în Circulara 5/1994 din 22 iulie 1994 prin care a introdus ratele bazate pe IRPH [indicele de referință pentru împrumuturile ipotecare] pe piața ipotecară spaniolă, avertiza de asemenea că simpla utilizare directă a acestuia presupunea plasarea DAE [dobânda anuală efectivă] aferente operațiunii la un nivel superior DAE practicate pe piață și că, pentru a evita acest lucru, era necesară includerea marjei negative corespunzătoare, ignorarea acestui avertisment și neincluderea marjei negative pot fi considerate drept o modalitate de a provoca dezechilibrul respectiv în pofida cerinței de bună-credință, menționată la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1)?

2)

Faptul că instituțiile financiare aplică marje negative, coeficienți de reducere sau procente din IRPH, astfel cum preconizează Banca Spaniei, numai în cazurile în care contractele de împrumut ipotecar sunt destinate achiziționării de locuințe supuse unui regim de protecție și intră sub incidența supravegherii exercitate de autoritățile publice și, dimpotrivă, nu aplică respectivele marje negative, coeficienți de reducere sau procente din IRPH atunci când împrumutul ipotecar este destinat achiziționării de locuințe pe piața liberă, fără supravegherea autorităților publice, poate constitui o modalitate de a provoca dezechilibrul respectiv în pofida cerinței de bună-credință, menționată la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE?

3)

În cazul în care au fost declarate abuzive anumite elemente care constituiau DAE aferentă operațiunilor de împrumut ipotecar, care au fost utilizate pentru a determina lunar indicele IRPH Cajas, precum comisionul de deschidere sau anumite costuri care ar trebui plătite de profesionist, este contrar articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE să se mențină valabilitatea clauzei prin care indicele IRPH Cajas, care a fost determinată lunar pe baza datelor obținute în aplicarea clauzelor declarate abuzive, este inclus în contract?

4)

Este contrară punctelor 51, 52, 54 și 55 din Hotărârea Curții pronunțată în cauza C-125/18 din 3 martie 2020 (2) o jurisprudență națională precum cea stabilită de Tribunal Supremo [Curtea Supremă] spaniol, potrivit căreia, fără a fi necesară efectuarea verificărilor și a controalelor prevăzute la punctele respective, instanța națională trebuie să considere că controlul transparenței unei clauze prin care indicele ipotecar IRPH este inclus într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist este, în toate cazurile, satisfăcut prin faptul că definiția acestui indice ipotecar figurează în Boletín Oficial del Estado (Jurnalul Oficial al Statului), concret, în Circulara 5/1994 a Băncii Spaniei publicată în Boletín Oficial del Estado nr. 184 din 3 august 1994, la paginile 25 106-25 111, informații despre care consumatorul nu are cunoștință?

5)

Pentru a respecta cerința privind transparența unei clauze incluse într-un contract de împrumut ipotecar cu dobândă variabilă în care dobânda remuneratorie se calculează în funcție de un indice oficial precum IRPH și care, având în vedere caracteristicile calculului său, nu reflectă exclusiv dobânda remuneratorie și necesită aplicarea unei marje de calcul complexe pentru a putea fi comparat cu alți indici și implică pentru consumator riscul potențial de a-și asuma plata parțial dublată a comisioanelor bancare, articolul 5 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații sau unei jurisprudențe care permite profesionistului să nu includă în contract și să nu furnizeze în mod expres consumatorului următoarele informații cu suficient timp înainte de încheierea contractului:

toate acestea având scopul de a permite consumatorului să compare în mod efectiv diferitele rate de referință posibile și să știe dacă și în ce măsură își va asuma prin contractul pe care urmează să îl încheie plata comisioanelor parțial dublate și să le poată eventual contesta?

6)

Este contrară punctului 57 din observațiile Comisiei Europene prezentate la 31 mai 2018 [în cauza C-125/18], punctelor 2 și 125 din Concluziile avocatului general prezentate la 10 septembrie 2019 (3) în [cauza C-125/18] și punctelor 51, 52, 54 și 55 din Hotărârea Curții din 3 martie 2020 pronunțată în cauza respectivă o jurisprudență națională precum cea stabilită de Tribunal Supremo (Curtea Supremă) spaniol, potrivit căreia profesionistul care încheie contractul este exonerat de orice obligație de informare a consumatorului privind funcționarea metodei de calcul aferente indicelui ipotecar IRPH și consecințele economice care decurg din aceasta, transferând responsabilitatea respectivă în sarcina consumatorului însuși, care, având în vedere lipsa cunoștințelor sale financiare, trebuie să caute singur acele informații, identificând și înțelegând o definiție publicată în Boletín Oficial del Estado, care nu face nicio referire la includerea marjelor și a costurilor în indicele în litigiu, împrejurare pe care trebuie să o deducă el însuși pornind de la faptul că indicele ipotecar se determină lunar prin intermediul unei medii a DAE aferente operațiunilor de referință?

7)

O interpretare a punctelor 53 și 56 din Hotărârea Curții pronunțată în cauza C-125/18, conform căreia simpla publicare în BOE a definiției indicelui IRPH permite consumatorului care încheie contractul să cunoască faptul că acesta include marjele și costurile aplicate de instituții, este compatibilă cu o jurisprudență constantă a Curții, potrivit căreia consumatorul se află într-o poziție de inferioritate față de profesionistul cu care încheie contractul în ceea ce privește informațiile deținute, și cu punctul 2 din Concluziile avocatului general prezentate la 10 [septembrie] 2019 [în cauza C-125/18], conform căruia consumatorul mediu nu este în măsură să înțeleagă anumite noțiuni, precum cele de „rată a dobânzii”, „indice de referință” sau „dobândă anuală efectivă” (DAE) și, în special, diferențele dintre respectivele noțiuni, și că aceasta este situația și în ceea ce privește funcționarea calculului concret nu numai al ratelor variabile ale dobânzii, ci și al indicilor de referință oficiali aplicați împrumuturilor ipotecare și al DAE pe baza cărora se calculează ratele dobânzii?

8)

Este contrară unei jurisprudenței constante a Curții, potrivit căreia consumatorul se află într-o poziție de inferioritate față de profesionistul cu care încheie contractul în ceea ce privește informațiile deținute, precum și punctului 2 din Concluziile avocatului general prezentate la 10 septembrie 2019 o interpretare a punctelor 53 și 56 din Hotărârea Curții pronunțată în cauza C-125/18 în sensul că un consumator poate cunoaște faptul că indicele IRPH include marje și costuri pe baza definiției publicate în Boletín Oficial del Estado, în condițiile în care, în acest scop, este necesar ca respectivul consumator să știe ce este și ce reprezintă o dobândă de tip DAE pentru a putea deduce astfel că, întrucât indicele IRPH Cajas este determinat pe baza unei medii simple a ratelor DAE, acesta va include în mod obligatoriu comisioanele, marjele și costurile aplicate de instituții?

9)

Exonerarea profesionistului de obligația de a include în contract definiția completă a indicelui de referință utilizat pentru calcularea ratei variabile a dobânzii și de a furniza o broșură informativă care să prezinte evoluția anterioară a indicelui respectiv, la care se face referire în Ordonanța Curții în cauza C-655/20 din 17 noiembrie 2021 (4), este absolută și necondiționată sau, dimpotrivă, este supusă condiției ca, pe baza informațiilor furnizate de profesionist, consumatorul contractant să fie deja în măsură să înțeleagă cum funcționează metoda de calcul al indicelui în discuție pentru a putea evalua astfel, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice potențial semnificative pentru situația sa financiară?

10)

Exonerarea menționată se extinde și la cazurile în care includerea în contract a definiției complete a indicelui de referință utilizate pentru calcularea ratei variabile a dobânzii și furnizarea broșurii informative care prezintă evoluția anterioară a indicelui respectiv sunt obligatorii în temeiul legislației naționale în vigoare la momentul încheierii contractului?

11)

Având în vedere faptul că este aplicabilă Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (5), omiterea furnizării de către profesionist a unor informații atât de importante precum în special funcționarea metodei de calcul al indicilor IRPH, determinarea acestora pe baza DAE aferente operațiunilor de referință, care conduce la includerea în valoarea lor nominală a marjelor, comisioanelor și costurilor medii ale operațiunilor respective, evoluția permanentă peste Euribor în toți anii de la crearea sa, precum și existența unui avertisment din partea Banca Spaniei către instituțiile financiare cu privire la necesitatea de a include o marjă negativă pentru a evita ca DAE aferentă operațiunii să fie mai mare decât DAE practicată pe piață poate fi calificată ca o practică înșelătoare în lumina articolului 7 din această directivă?

12)

În cazul în care instanța națională concluzionează că practica desfășurată de profesionist a fost înșelătoare în lumina Directivei [2005/29/CE], se poate considera în mod automat că comportamentul său provoacă acest dezechilibru semnificativ în pofida cerințelor de bună-credință menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE sau, dimpotrivă, este posibil ca un profesionist să acționeze în mod înșelător în raport cu Directiva [2005/29/CE] și cu bună-credință în conformitate cu Directiva 93/13/CEE?

13)

Este contrară principiului efectivității o jurisprudență națională precum cea stabilită de Tribunal Supremo (Curtea Supremă) spaniol, potrivit căreia, în cazul în care se constată lipsa de transparență a clauzei prin care indicele IRPH Cajas este inclus în contractul încheiat între un consumator și un profesionist, nu se pot aplica retroactiv dispozițiile articolului 83 din textul consolidat al Legii generale privind protecția consumatorilor și utilizatorilor și ale articolului 5 alineatul 5 din Legea 7/98 din 13 aprilie 1998 privind condițiile contractuale generale, rezultând astfel două niveluri de protecție împotriva unei clauze abuzive identice, unul pentru consumatorii care au încheiat contractul înainte de modificarea respectivă, iar celălalt pentru cei care l-au încheiat ulterior?

14)

Este contrară principiului efectivității o jurisprudență națională precum cea stabilită de Tribunal Supremo (Curtea Supremă), potrivit căreia lipsa de transparență a unei clauze referitoare la prețul contractului, precum clauza-prag, atrage caracterul său abuziv, având în vedere că implică un element înșelător, în timp ce lipsa de transparență a clauzei prin care indicele IRPH Cajas este inclus în contract, clauză care afectează de asemenea prețul contractului, nu atrage caracterul abuziv al acesteia?

15)

Este contrară punctului 69 din Hotărârea Curții din 14 martie 2011 pronunțată în cauza C-415/11 (6) și noțiunii de dezechilibru „în contradicție cu cerința de bună-credință” o jurisprudență națională precum cea stabilită de Tribunal Supremo (Curtea Supremă), potrivit căreia este ilogic să se susțină că profesionistul nu a acționat cu bună-credință atunci când a utilizat o dobândă oficială a împrumutului ipotecar, reglementată de Banca Spaniei și utilizată în mod obișnuit de autoritățile publice în planurile lor privind locuințele supuse unui regim de protecție, deducând astfel, pentru toate situațiile, existența bunei-credințe din partea profesionistului, fără a fi necesar să se stabilească dacă profesionistul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale?

16)

În cadrul unui litigiu privind includerea în contract a unui indice ipotecar IRPH Cajas cu scopul de a determina remunerația contractului, punctul 69 din Hotărârea Curții din 14 martie 2011 pronunțată în cauza C-415/11 trebuie interpretat în sensul că instanța națională trebuie să analizeze dacă profesionistul putea să considere că un consumator, înțelegând funcționarea metodei de calcul al indicelui IRPH Cajas, cunoscând evoluția indicelui IRPH Cajas pentru cel puțin doi ani înaintea încheierii contractului și fiind informat că Banca Spaniei, prin Circulara 5/94, atrăgea atenția asupra necesității de a include, dacă este cazul, o marjă negativă, avertisment de care profesionistul nu intenționa să țină seama, ar fi acceptat includerea clauzei respective în contract în cadrul unei negocieri individuale?

17)

În ceea ce privește clauza prin care indicele IRPH Cajas este inclus în contractul încheiat între un profesionist și un consumator, punctul 67 din Hotărârea Curții din 26 ianuarie 2017 pronunțată în cauza C-421/14 (7) trebuie interpretat în sensul că instanța națională, pentru a aprecia existența unui dezechilibru în pofida cerințelor de bună-credință, trebuie să compare metoda de calcul al acestuia cu cea utilizată pentru determinarea ratei Euribor, care este aplicată cu precădere, și cu ratele efective care rezultă pentru împrumuturile cu valoare și durată echivalente?

18)

În ceea ce privește clauza prin care indicele IRPH Cajas este inclus în contractul încheiat între un profesionist și un consumator și în scopul aprecierii existenței unui dezechilibru în pofida cerințelor de bună-credință în conformitate cu punctul 67 din Hotărârea Curții din 26 ianuarie 2017 pronunțată în cauza C-421/14, este relevant faptul că dobânda efectivă care rezultă din determinarea ratei Euribor reprezintă prețul la care instituțiile achiziționează banii pe care îi împrumută ulterior clienților lor, în timp ce dobânda efectivă care rezultă din determinarea indicelui IRPH Cajas, care este întotdeauna mai mare, reprezintă costul total plătit de clienții cărora casele de economii le-au împrumutat banii respectivi?

19)

Este contrară articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE împrejurarea că, după ce clauza prin care indicele ipotecar IRPH Cajas a fost inclusă în contractul încheiat între un profesionist și un consumator este declarată abuzivă și se constată că contractul nu poate continua să existe în urma eliminării sale, clauza respectivă este înlocuită în conformitate cu a cincisprezecea dispoziție adițională din Legea 14/2013 din 27 septembrie 2013 privind sprijinirea antreprenorilor și internaționalizarea lor, înlocuire care ar conduce la menținerea, în beneficiul profesionistului, a aceleiași situații de dezechilibru anulate de instanța națională, având în vedere că norma supletivă respectivă avea ca scop înlocuirea amiabilă a indicelui și urmărea ca acea înlocuire să nu modifice situația existentă anterior eliminării indicelui respectiv?

20)

Având în vedere că, potrivit Banca Spaniei, toate criticile care pot fi aduse indicelui ipotecar IRPH Cajas ar fi fost înlăturate dacă s-ar fi inclus marja negativă corespunzătoare, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, după ce clauza prin care indicele ipotecar IRPH Cajas este inclus în contractul încheiat între un profesionist și un consumator este declarată abuzivă, instanța națională să înlocuiască retroactiv marja inclusă cu marja negativă care ar fi trebuit să fie inclusă la momentul încheierii contractului, împreună cu rambursarea către consumator a sumei percepute în mod nejustificat, precum și a dobânzilor aferente, cu scopul de a evita nulitatea contractului și pentru a transforma contractul în varianta în care ar fi trebuit să fie încheiat, astfel cum atrăgea atenția Banca Spaniei?

21)

Este contrar articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE faptul că, după ce clauza prin care indicele ipotecar IRPH Cajas a fost inclusă în contractul încheiat între un profesionist și un consumator este declarată abuzivă, iar contractul este declarat nul ca urmare a faptului că nu mai poate continua să existe urma eliminării clauzei respective, se aplică efectele articolului 1303 din Codul civil, astfel încât persoana care a săvârșit încălcarea beneficiază de rambursarea integrală a împrumutului, precum și a unor dobânzi legale superioare celor prevăzute în contract și care se aplică la întreaga valoare a împrumutului încă din prima zi?

22)

Având în vedere că este vorba despre un contract de adeziune constituit din condiții generale nenegociate impuse de profesionist și că acesta este unicul responsabil de includerea unor clauze abuzive în ceea ce privește elemente esențiale ale prețului, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că profesionistul este responsabil de cauza imorală care a condus la nulitatea contractului în integralitatea sa și, în consecință, este aplicabil articolul 1306 alineatul 2 din Codul civil?