1)

Articolul 49 TFUE (dreptul de stabilire) și/sau articolul 63 TFUE (libera circulație a capitalurilor) trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legale sau unei practici fiscale a unui stat membru în temeiul căreia, în vederea aplicării impozitului pe venitul unei persoane fizice în acest stat membru, un avantaj fiscal constând în impozitarea a 50 % din câștigul obținut din cesiunea de părți sociale, se aplică cesiunilor de părți sociale în societăți de drept național, iar nu cesiunilor de părți sociale în societăți constituite în alt stat membru?

2)

Articolul 49 TFUE (dreptul de stabilire) și/sau articolul 63 TFUE (libera circulație a capitalurilor) trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legale sau unei practici fiscale a unui stat membru în temeiul căreia, în vederea aplicării impozitului pe venitul unei persoane fizice în acest stat membru, un avantaj fiscal constând în impozitarea a 50 % din câștigul obținut din cesiunea de părți sociale, se aplică cesiunilor de părți sociale în societăți cu sediul efectiv pe teritoriul național, iar nu cesiunilor de părți sociale în societăți care au sediul efectiv pe teritoriul altui stat membru?

3)

Articolul 49 TFUE (dreptul de stabilire) și/sau articolul 63 TFUE (libera circulație a capitalurilor) trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legale sau unei practici fiscale a unui stat membru în temeiul căreia, în vederea aplicării impozitului pe venitul unei persoane fizice în acest stat membru, un avantaj fiscal constând în impozitarea a 50 % din câștigul obținut din cesiunea de părți sociale, se aplică cesiunilor de părți sociale în societăți cu domiciliul fiscal pe teritoriul național, iar nu cesiunilor de părți sociale în societăți care au domiciliul fiscal pe teritoriul altui stat membru?

4)

Articolul 49 TFUE (dreptul de stabilire) și/sau articolul 63 TFUE (libera circulație a capitalurilor) trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legale sau unei practici fiscale a unui stat membru în temeiul căreia, în vederea aplicării impozitului pe venitul unei persoane fizice în acest stat membru, un avantaj fiscal constând în impozitarea a 50 % din câștigul obținut din cesiunea de părți sociale, se aplică cesiunilor de părți sociale în societăți care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, iar nu cesiunilor de părți sociale în societăți care își desfășoară activitatea pe teritoriul altui stat membru?

5)

Principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că se aplică unei cesiuni de părți sociale precum cea din prezenta cauză, care, în esență, are un rezultat echivalent cu plata de dividende și a cărei formă juridică a fost aleasă de contribuabil în scopul esențial de a obține un avantaj fiscal care decurge din dreptul național și care este aplicabil strict câștigurilor aferente unor valori mobiliare, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, în care recunoașterea în favoarea contribuabilului a avantajului fiscal în cauză depinde de posibilitatea acestuia din urmă de a invoca și de a exercita dreptul de stabilire prevăzut la articolul 49 TFUE și/sau libera circulație a capitalurilor prevăzută la articolul 63 TFUE?

6)

Principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că se opune ca un contribuabil să invoce și să își exercite dreptul de stabilire (în temeiul articolului 49 TFUE) sau libera circulație a capitalurilor (în temeiul articolului 63 TFUE) pentru a beneficia de un avantaj fiscal prevăzut de dreptul național pentru câștigurile rezultate din cesiunea de părți sociale atunci când, cu scopul principal de a beneficia de acest avantaj fiscal, a efectuat o tranzacție care, în esență, are un rezultat echivalent cu plata dividendelor, cum este cesiunea de acțiuni?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, un contribuabil poate invoca securitatea juridică sau încrederea legitimă pentru a se opune refuzului recunoașterii dreptului de stabilire și/sau liberei circulații a capitalurilor în temeiul principiului interzicerii practicilor abuzive și, astfel, poate legitima practica abuzivă respectivă?

8)

Principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa depinde de verificarea condițiilor de aplicare a normei generale anti-abuz din dreptul național?

9)

Principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa depinde de invocarea de către autoritățile naționale?

10)

Principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa depinde de respectarea de către autoritățile fiscale naționale a procedurii prevăzute pentru aplicarea normei generale anti-abuz din dreptul național?

11)

Întrucât instanța națională are o competență limitată de apreciere a legalității actelor fiscale și de a hotărî dacă le anulează sau le menține în ordinea juridică, fără a se substitui administrației fiscale, principiul interzicerii practicilor abuzive trebuie interpretat în sensul că tribunalul arbitral este competent să reclasifice/redefinească/recalifice operațiunea abuzivă și să aplice legislația națională relevantă operațiunii care ar exista în locul său?