–

pentru Syndicat Uniclima, de A. Le Mière, avocat;

–

pentru guvernul francez, de A.-L. Desjonquères și N. Vincent, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de P. Ondrůšek, E. Sanfrutos Cano și F. Thiran, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO 2006, L 157, p. 24, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 120), a articolului 2 punctul 14 și a articolului 4 din Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO 2014, L 96, p. 357), a articolului 2 punctul 31 și a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO 2014, L 189, p. 164), precum și a Regulamentului (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO 2014, L 150, p. 195).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între sindicatul Uniclima, pe de o parte, și ministre de l’Intérieur (ministrul afacerilor interne, Franța), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea Ordinului din 10 mai 2019 de modificare a Ordinului din 25 iunie 1980 de aprobare a dispozițiilor generale ale Regulamentului de protecție împotriva riscurilor de incendiu și de panică în clădirile cu acces pentru public (CAP) (JORF din 17 mai 2019, textul nr. 20).

3

Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 517/2014:

„Obiectivul prezentului regulament este de a proteja mediul prin reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră. În consecință, prezentul regulament:

4

Potrivit considerentelor (37) și (62) ale Directivei 2014/68:

[…]

5

Articolul 1 din această directivă prevede:

„(1)   Prezenta directivă se aplică proiectării, fabricării și evaluării conformității echipamentelor sub presiune și a ansamblelor a căror presiune maximă admisibilă este mai mare de 0,5 bari.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică la:

[…]

[…]”

6

Articolul 2 din directiva menționată prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]”

7

Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat „Punerea la dispoziție pe piață și punerea în funcțiune”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele sub presiune și ansamblele pot fi puse la dispoziție pe piață și puse în funcțiune numai dacă satisfac cerințele prezentei directive atunci când sunt instalate și întreținute corespunzător și utilizate conform destinației lor.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili cerințele pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția persoanelor și, în special, a lucrătorilor care utilizează echipamentele sub presiune sau ansamblele respective, cu condiția ca aceasta să nu presupună modificări ale acestor echipamente sau ansamble într‑un mod care nu este precizat în prezenta directivă.”

8

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/68 prevede:

„Statele membre nu pot, din motive legate de riscuri generate de presiune, să interzică, să restrângă sau să împiedice punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune, în condițiile stabilite de producător, a echipamentelor sub presiune sau a ansamblelor care respectă dispozițiile prezentei directive.”

9

Articolul 40 din această directivă, intitulat „Procedura aplicabilă echipamentelor sub presiune sau ansamblelor care prezintă un risc la nivel național”, prevede:

„(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr‑un stat membru au suficiente motive să considere că un echipament sub presiune sau un ansamblu care intră sub incidența prezentei directive prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau pentru animalele domestice sau pentru bunuri, acestea efectuează o evaluare cu privire la echipamentul sub presiune sau ansamblul în cauză, acoperind toate cerințele relevante stabilite în prezenta directivă. […]

În cazul în care, pe parcursul evaluării menționate la primul paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței constată că echipamentul sau ansamblul nu este conform cu cerințele stabilite în prezenta directivă, acestea solicită de îndată operatorului economic respectiv să ia toate măsurile corective corespunzătoare pentru a aduce echipamentul sub presiune sau ansamblul în conformitate cu cerințele respective, să retragă echipamentul sau ansamblul de pe piață sau să îl recheme într‑un interval de timp rezonabil, în funcție de natura riscului, în conformitate cu dispozițiile acestora.

[…]

(4)   În cazul în care operatorul economic în cauză nu ia măsuri corective corespunzătoare în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a limita punerea la dispoziție a echipamentului sau a ansamblului pe piața lor națională, pentru a retrage echipamentul sau ansamblul de pe piață sau pentru a‑l rechema.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia [Europeană] și celelalte state membre cu privire la măsurile respective.

[…]”

10

Articolul 41 din directiva menționată, intitulat „Procedura de salvgardare la nivelul Uniunii”, prevede la alineatul (2):

„În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile care se impun pentru a se asigura că echipamentele sau ansamblele neconforme sunt retrase de pe piața lor și informează Comisia în consecință. În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.”

11

Articolul CH 35, referitor la echipamentele sau instalațiile care utilizează agenți frigorifici, din Ordinul din 25 iunie 1980 de aprobare a dispozițiilor generale ale Regulamentului de protecție împotriva riscurilor de incendiu și de panică în clădirile cu acces pentru public (CAP) (JORF din 14 august 1980), în versiunea rezultată din Ordinul din 10 mai 2019 (denumit în continuare „Ordinul din 25 iunie 1980”), prevede, la primul paragraf al alineatului 3, intitulat „Dispoziții aplicabile în cazul utilizării de agenți frigorifici inflamabili”, că dispozițiile celorlalte paragrafe ale acestui alineat „nu se aplică echipamentelor sigilate ermetic care fac obiectul unui marcaj CE”.

12

Printre aceste dispoziții figurează cele care interzic instalarea de racorduri demontabile pe țevile care transportă agenți frigorifici inflamabili, cu excepția racordării unităților, cele care impun protejarea acestor țevi împotriva tuturor riscurilor de forfecare și instalarea lor la o înălțime minimă în raport cu solul, cele care limitează diametrul interior al țevilor care transportă acești agenți sub formă lichefiată, cele care prevăd izolarea termică a unităților care le conțin cu materiale de anumite clase și cele care stabilesc cantitatea de agent inflamabil care poate să circule în circuitele frigorifice ale echipamentelor.

13

Syndicat Uniclima solicită printre altele instanței de trimitere anularea articolului CH 35 alineatul 3 primul paragraf din Ordinul din 25 iunie 1980, arătând că condiția pe care o instituie, privind sigilarea ermetică a echipamentelor tehnice, a echipamentelor electrice sau a echipamentelor sub presiune, constituie o cerință suplimentară față de cele prevăzute de Directiva 2006/42, de Directiva 2014/35 și de Directiva 2014/68, în condițiile în care echipamentele respective dispun de marcajul CE și sunt, prin urmare, conforme cu cerințele acestor directive. În consecință, o asemenea condiție, pe lângă faptul că ar încălca directivele menționate, ar fi și contrară articolelor 34-36 TFUE.

14

Potrivit instanței de trimitere, rezultă în special din articolul 2 punctul 31 și din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68 că, atunci când un echipament care intră în domeniul de aplicare al acestei directive respectă cerințele esențiale de securitate pe care le prevede, fapt atestat prin aplicarea marcajului CE, acest echipament poate circula liber pe piața Uniunii.

15

Această instanță arată de asemenea că, în temeiul articolului CH 35 alineatul 3 primul paragraf din Ordinul din 25 iunie 1980, cerințele de securitate cărora această dispoziție le subordonează utilizarea agenților frigorifici inflamabili în echipamentele instalate în clădirile cu acces pentru public nu se aplică echipamentelor care dispun de marcajul CE, cu condiția însă ca aceste echipamente să fie „sigilate ermetic”.

16

În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17

Întrebările adresate de instanța de trimitere privesc interpretarea Directivelor 2006/42, 2014/35 și 2014/68, care au fost, toate, adoptate în temeiul articolului 114 TFUE și conțin dispoziții echivalente prin care se urmărește armonizarea condițiilor în care echipamentele care poartă marcajul CE sunt puse la dispoziție pe piață și puse în funcțiune, astfel încât să se asigure nu numai libera circulație a acestor echipamente în cadrul Uniunii, ci și un nivel ridicat de protecție în special a sănătății și a securității persoanelor.

18

În plus, din articolul 1 alineatul (2) litera (f) punctele (i) și (iii) din Directiva 2014/68 reiese că aceste trei directive nu sunt de aplicare cumulativă. Astfel, în cazul în care un echipament intră sub incidența unei directive care îl vizează în mod specific, celelalte directive nu se aplică.

19

Ținând seama de ceea ce precedă, trebuie să se examineze întrebările preliminare în raport cu Directiva 2014/68, cu precizarea că interpretarea dispozițiilor acesteia din urmă este valabilă, mutatis mutandis, pentru dispozițiile corespunzătoare ale Directivelor 2006/42 și 2014/35.

20

Prin intermediul întrebărilor formulate, care este necesar să fie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68 coroborat cu articolul 2 punctul 31, precum și cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor în raport cu riscurile de incendiu în spații deschise publicului, impune echipamentelor sub presiune și ansamblelor care utilizează agenți frigorifici inflamabili cerințe care nu figurează printre cerințele esențiale de securitate prevăzute de această directivă, în vederea punerii la dispoziție pe piață sau a punerii în funcțiune a echipamentelor respective, chiar dacă acestea dispun de marcajul CE.

21

În conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2014/68, aceasta se aplică proiectării, fabricării și evaluării conformității echipamentelor sub presiune și a ansamblelor a căror presiune maximă admisibilă este mai mare de 0,5 bari. Articolul 3 alineatul (1) din aceasta prevede în esență că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele și ansamblele respective pot fi puse la dispoziție pe piață și puse în funcțiune, în sensul articolului 2 punctele 15 și 17 din directiva amintită, numai dacă satisfac cerințele pe care le formulează aceasta. Anexa I la directiva menționată stabilește astfel „cerințele esențiale de securitate” care trebuie să fie respectate.

22

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/68 precizează că statele membre nu pot, din motive legate de riscuri generate de presiune, să interzică, să restrângă sau să împiedice punerea la dispoziție pe piață și punerea în funcțiune, în condițiile stabilite de producător, a echipamentelor sub presiune și a ansamblelor care respectă dispozițiile acestei directive și care poartă marcajul CE, pentru a nu compromite obiectivul de armonizare a dispozițiilor naționale pe care îl urmărește directiva menționată, așa cum este enunțat în considerentul (62) al acesteia [a se vedea, în ceea ce privește Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (JO 1997, L 181, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 21, p. 159), care a fost abrogată prin Directiva 2014/68, Hotărârea din 10 februarie 2022, DIMCO Dimovasili M.I.K.E., C‑499/20, EU:C:2022:93, punctele 22 și 25].

23

Potrivit articolului 2 punctul 31 din Directiva 2014/68, interpretat în lumina considerentului (37) al acesteia, „marcajul CE” permite producătorului să indice că echipamentul sub presiune sau ansamblul care face obiectul acestuia este în conformitate cu cerințele aplicabile stabilite în legislația de armonizare a Uniunii care prevede aplicarea respectivului marcaj pe produs. Astfel, marcajul amintit atestă conformitatea acestor echipamente și ansamble cu asemenea cerințe și este consecința vizibilă a unui întreg proces cuprinzând evaluarea conformității în sens larg.

24

Rezultă că statele membre nu pot impune, pentru echipamentele și ansamblele care dispun de marcajul CE, cerințe suplimentare față de cerințele esențiale de securitate prevăzute în anexa I la Directiva 2014/68, în scopul introducerii pe piață și al punerii în funcțiune a acestor echipamente și ansamble.

25

Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (2) din directiva amintită recunoaște statelor membre dreptul de a stabili cerințele pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția persoanelor și în special a lucrătorilor care utilizează echipamentele sub presiune sau ansamblele respective, cu condiția ca aceasta să nu presupună modificări ale acestor echipamente sau ansamble într‑un mod care nu este precizat în directiva menționată. Această dispoziție trebuie să fie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care impune, la instalarea sau la utilizarea echipamentelor sub presiune sau a ansamblelor, inclusiv a celor care dispun de marcajul CE, anumite cerințe menite să garanteze siguranța persoanelor, în măsura în care reglementarea respectivă nu presupune nicio modificare a acestor echipamente sau ansamble și nu constituie o încălcare interzisă de articolele 34 și 36 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 februarie 2022, DIMCO Dimovasili M.I.K.E., C‑499/20, EU:C:2022:93, punctele 26-28).

26

În prezenta cauză, din elementele de care dispune Curtea reiese că Ordinul din 25 iunie 1980 condiționează folosirea, în clădirile cu acces pentru public, a echipamentelor care utilizează agenți frigorifici inflamabili de respectarea unei serii de cerințe amintite la punctul 12 din prezenta hotărâre. Cu toate acestea, articolul CH 35 alineatul 3 primul paragraf din Ordinul din 25 iunie 1980 condiționează neaplicarea cerințelor respective în cazul echipamentelor care utilizează agenți frigorifici inflamabili care dispun de marcajul CE de sigilarea ermetică a acestora.

27

O asemenea condiție nu figurează însă printre cerințele esențiale de securitate prevăzute de Directiva 2014/68, în special în anexa I la aceasta. Or, după cum s‑a constatat la punctele 24 și 25 din prezenta hotărâre, cerințele suplimentare pentru punerea la dispoziție pe piață și pentru punerea în funcțiune a echipamentelor și a ansamblelor care dispun de marcajul CE nu intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68. Prin urmare, statele membre nu pot impune asemenea cerințe suplimentare, indiferent dacă acestea determină sau nu o modificare a echipamentelor sau a ansamblelor în cauză.

28

În aceste condiții, contrar celor susținute de guvernul francez, statele membre nu pot, inclusiv „pentru simpla utilizare a acestor echipamente în spații deschise publicului și având în vedere riscurile speciale de securitate împotriva incendiilor”, să impună, în vederea punerii la dispoziție pe piață și a punerii în funcțiune a echipamentelor menționate, cerințe suplimentare față de cele prevăzute de Directiva 2014/68. Astfel, asemenea cerințe naționale ar echivala cu lipsirea de efect util a măsurilor de armonizare prevăzute de această directivă.

29

Pe de altă parte, procedura de salvgardare prevăzută în special la articolele 40 și 41 din directiva menționată și care este invocată, în acest context, de guvernul francez, permite, desigur, statelor membre să adopte măsuri privind echipamentele și ansamblele care dispun de marcajul CE, atunci când identifică echipamente sau ansamble care nu sunt conforme cu dispozițiile dreptului Uniunii aplicabile sau atunci când indică o deficiență în cadrul acestora care riscă să compromită securitatea persoanelor, impunându‑le să informeze cu promptitudine Comisia pentru ca aceasta să stabilească dacă măsurile respective sunt justificate. Totuși, această procedură se desfășoară, prin definiție, după punerea la dispoziție pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor în cauză și, prin urmare, nu poate acoperi o dispoziție precum articolul CH 35 alineatul 3 primul paragraf din Ordinul din 25 iunie 1980.

30

În sfârșit, trebuie subliniat că împrejurarea că acest ordin modifică reglementarea națională existentă pentru a ține seama de dispozițiile Regulamentului nr. 517/2014, care prevăd reducerea utilizării hidrofluorocarburilor utilizate printre altele în echipamentele de refrigerare, de climatizare și de pompe de căldură, în vederea reducerii emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră, nu poate repune în discuție interpretarea articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68, așa cum reiese aceasta din cuprinsul punctului 27 din prezenta hotărâre. Astfel, deși acest regulament, în temeiul articolului 1 litera (b), impune condiții privind introducerea pe piață a produselor și echipamentelor specifice care conțin sau a căror funcționare se bazează pe gaze fluorurate cu efect de seră, el nu reglementează proiectarea, fabricarea și evaluarea conformității echipamentelor sub presiune și a ansamblelor, care intră sub incidența Directivei 2014/68.

31

Având în vedere motivele care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2014/68 coroborat cu articolul 2 punctul 31, precum și cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor în raport cu riscurile de incendiu în spații deschise publicului, impune echipamentelor sub presiune și ansamblelor care utilizează agenți frigorifici inflamabili cerințe care nu figurează printre cerințele esențiale de securitate prevăzute de această directivă, în vederea punerii la dispoziție pe piață sau a punerii în funcțiune a echipamentelor și ansamblelor respective, chiar dacă acestea dispun de marcajul CE.

32

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Articolul 3 alineatul (2) coroborat cu articolul 2 punctul 31, precum și cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care, pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor în raport cu riscurile de incendiu în spații deschise publicului, impune echipamentelor sub presiune și ansamblelor care utilizează agenți frigorifici inflamabili cerințe care nu figurează printre cerințele esențiale de securitate prevăzute de această directivă, în vederea punerii la dispoziție pe piață sau a punerii în funcțiune a echipamentelor și ansamblelor respective, chiar dacă acestea dispun de marcajul CE.