EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021CA0159

Cauza C-159/21: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – GM/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Alkotmányvédelmi Hivatal, Terrorelhárítási Központ (Trimitere preliminară – Politica comună în materie de azil și de imigrare – Directiva 2011/95/UE – Standarde referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară – Retragerea statutului – Directiva 2013/32/UE – Proceduri comune de acordare și de retragere a protecției internaționale – Atingere adusă securității naționale – Luare de poziție a unei autorități specializate – Acces la dosar)

OJ C 424, 7.11.2022, p. 10–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

7.11.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 424/10


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – GM/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Alkotmányvédelmi Hivatal, Terrorelhárítási Központ

(Cauza C-159/21) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comună în materie de azil și de imigrare - Directiva 2011/95/UE - Standarde referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Retragerea statutului - Directiva 2013/32/UE - Proceduri comune de acordare și de retragere a protecției internaționale - Atingere adusă securității naționale - Luare de poziție a unei autorități specializate - Acces la dosar)

(2022/C 424/10)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék.

Părțile din procedura principală

Reclamant: GM

Pârâte: Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Alkotmányvédelmi Hivatal, Terrorelhárítási Központ

Dispozitivul

1)

Articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale coroborat cu articolul 45 alineatul (4) din această directivă și în lumina principiului general al dreptului Uniunii referitor la dreptul la bună administrare, precum și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

trebuie să fie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care prevede că, atunci când o decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională sau de retragere a unei astfel de protecții se întemeiază pe informații a căror divulgare ar periclita securitatea națională a statului membru în cauză, persoana interesată sau consilierul său nu pot avea acces la aceste informații decât după obținerea unei autorizații în acest scop, nu pot obține comunicarea nici măcar a esenței motivelor pe care se întemeiază asemenea decizii și nu pot, în orice caz, să utilizeze, în scopul procedurii administrative sau jurisdicționale, informațiile confidențiale la care ar fi putut avea acces.

2)

Articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 10 alineatele (2) și (3), articolul 11 alineatul (2), precum și articolul 45 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborate cu articolul 14 alineatul (4) litera (a) și cu articolul 17 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate

trebuie să fie interpretate în sensul că

se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia autoritatea decizională este obligată sistematic, atunci când organisme cu atribuții specializate în domeniul securității naționale au constatat, printr-un aviz nemotivat, că o persoană reprezintă un pericol pentru această securitate, să refuze să acorde persoanei respective beneficiul protecției subsidiare sau să retragă o protecție internațională acordată anterior persoanei menționate, în temeiul acestui aviz.

3)

Articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/95

trebuie să fie interpretat în sensul că

nu se opune ca un solicitant să fie exclus de la beneficiul protecției subsidiare, în temeiul acestei dispoziții, pe baza unei condamnări penale care era deja cunoscută de autoritățile competente atunci când acestea i-au acordat solicitantului respectiv, în urma unei proceduri anterioare, un statut de refugiat care i-a fost ulterior retras.


(1)  JO C 228, 14.6.2021.


Top