Recurs introdus la 19 septembrie 2018 de Buonotourist Srl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 11 iulie 2018 în cauza T-185/15, Buonotourist/Comisia

(Cauza C-586/18 P)

(2018/C 399/34)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Buonotourist Srl (reprezentanți: M. D’Alberti, L. Visone, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Associazione Nazionale Autotrasporto Viaggiatori (ANAV)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe cinci motive în baza cărora hotărârea ar trebui anulată:

I.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care compensația în cauză este calificată drept „ajutor nou”

Compensația recunoscută recurentei este urmarea unei hotărâri judecătorești declaratorii a Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) din anul 2009, de recunoaștere a acestui drept în temeiul Regulamentului nr. 1191/1969, pentru obligații de serviciu public de natură tarifară. Această hotărâre, prin natura sa, nu putea în niciun caz să fie interpretată în sensul că instituie o măsură de compensație, întrucât doar recunoștea existența acesteia.

II.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care a considerat că nu erau îndeplinite condițiile din Hotărârea Altmark

Calificarea de sarcină economică pentru autoritățile publice exclude automat aplicabilitatea normelor în materie de ajutoare de stat. Având în vedere natura de contraprestație pentru obligațiile de serviciu public suportate, nu se poate stabili niciun avantaj pentru întreprinderea care le-a asumat. Se analizează punct cu punct Hotărârea Altmark, pentru a demonstra că toate principiile afirmate în aceasta sunt respectate.

III.   Caracterul eronat al hotărârii în măsura în care măsura economică a fost considerată incompatibilă cu reglementarea europeană în materie de ajutoare de stat: cu privire la imposibilitatea măsurii de „a denatura concurența”

Tribunalul nu a ținut cont de faptul că piața transportului public local în Campania în perioada relevantă în cauză (1996–2002), ca și în prezent încă, era închisă concurenței, iar concesiunile dădeau naștere unui drept de exclusivitate. Așadar, nu putea exista concurență nici „pentru piață” nici „pe piață”.

IV.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a afirmat că decizia Comisiei trebuia să prevaleze față de jurisprudența națională; aplicarea eronată a garanțiilor procedurale prevăzute de Regulamentul nr. 659/99 (2) (Regulamentul nr. 1589/2015 (3) ); aplicarea eronată a principiului încrederii legitime

Tribunalul nu a ținut cont de hotărârea națională care fusese pronunțată cu mai mult de cinci ani înainte de decizia Comisiei. Pentru acest motiv, jurisprudența citată nu era pertinentă, nereprezentând precedente în speță. Dimpotrivă, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat), prin aplicarea Regulamentului nr. 1191/69, exercitase o competență rezervată acestei instanțe. Nici Comisia nu poate invoca în speță nicio competență decizională exclusivă. Perioada lungă care a trecut de la hotărârea națională prin care fusese aplicat deciziei Comisiei dreptul Uniunii consolidase o încredere legitimă. Nu se poate invoca necunoașterea de către Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a normelor aplicate, ci doar o interpretare diferită din partea Comisiei.

V.   Caracterul eronat al hotărârii pentru aplicarea eronată a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 (4) în scopul aprecierii compatibilității ajutorului cu reglementarea Uniunii; lipsa motivării

Comisia a luat decizia pe un temei juridic eronat, întrucât Regulamentul nr. 1370/2007 nu era aplicabil deoarece a intrat în vigoare după hotărârea declaratorie de recunoaștere a dreptului la compensații, pronunțată de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) în temeiul Regulamentului nr. 1191/69.

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO 1969, L 156, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 25).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(3)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).