–

pentru Stadt Euskirchen, de S. Schaefer și de J. Manka, Rechtsanwälte;

–

pentru Rhenus Veniro GmbH & Co. KG, de C. Antweiler, Rechtsanwalt;

–

pentru Comisia Europeană, de W. Mölls, de P. Ondrůšek și de J. Hottiaux, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Stadt Euskirchen (orașul Euskirchen, Germania), pe de o parte, și Rhenus Veniro GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Rhenus Veniro”), pe de altă parte, în legătură cu proiectul de atribuire directă a unui serviciu public de transport de călători cu autobuzul și cu alte vehicule.

3

Articolul 2 din Regulamentul nr. 1370/2007, intitulat „Definiții”, are următorul cuprins:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

[…]

[…]”

4

Articolul 4 alineatul (7) din acest regulament prevede:

„Caietele de sarcini și contractele de servicii publice indică, de o manieră transparentă, dacă subcontractarea poate să fie avută în vedere și, dacă da, în ce măsură. Dacă are loc o subcontractare, operatorul însărcinat cu administrarea și prestarea serviciilor publice de transport de călători în conformitate cu prezentul regulament trebuie să presteze el însuși o mare parte a serviciilor publice de transport de călători. […]”

5

Articolul 5 din regulamentul menționat, intitulat „Atribuirea de contracte de servicii publice”, prevede:

„(1)   Contractele de servicii publice se atribuie în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament. Cu toate acestea, contractele de servicii sau contractele de servicii publice, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/17/CE [a Parlamentului European și Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3) sau în Directiva 2004/18/CE Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116)], pentru servicii publice de transport de călători cu autobuzul sau tramvaiul, se atribuie în conformitate cu procedurile prevăzute în temeiul respectivelor directive, în cazul în care astfel de contracte nu iau forma contractelor de concesiune de servicii, astfel cum sunt definite în directivele în cauză. Dispozițiile alineatelor (2)-(6) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care contractele urmează să fie atribuite în conformitate cu Directiva [2004/17] sau [2004/18].

(2)   Cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, orice autoritate locală competentă, fie că este o autoritate de sine stătătoare, fie un grup de autorități care prestează servicii publice integrate de transport de călători, poate decide să presteze ea însăși servicii publice de transport de călători sau să atribuie contracte de servicii publice în mod direct unei entități cu personalitate juridică distinctă asupra căreia autoritatea locală competentă sau, în cazul unui grup de autorități, cel puțin una dintre autoritățile locale competente exercită un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente. Următoarele dispoziții se aplică în cazul în care o autoritate locală competentă ia o astfel de decizie:

[…]

[…]

(3)   Orice autoritate competentă care face apel la un terț, altul decât un operator intern, atribuie contractele de servicii publice pe baza unei proceduri competitive de atribuire, […].

[…]”

6

Articolul 7 din același regulament, intitulat „Publicarea”, prevede la alineatul (2):

„Fiecare autoritate competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că, cu cel puțin un an înainte de lansarea invitației de participare la procedura competitivă de atribuire sau cu un an înainte de atribuirea directă, sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cel puțin următoarele informații:

[…]”

7

Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1) a intrat în vigoare la 17 aprilie 2014, iar dispozițiile sale trebuiau să fie transpuse de statele membre până la 18 aprilie 2016.

8

Articolul 5 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]”

9

Articolul 12 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65), intitulat „Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public”, prevede la alineatul (1):

„(1)   Un contract de achiziții publice atribuit de o autoritate contractantă unei persoane juridice de drept privat sau public nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

Se consideră că o autoritate contractantă exercită asupra unei persoane juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, în sensul literei (a) de la primul paragraf, atunci când exercită o influență decisivă atât asupra obiectivelor strategice, cât și asupra deciziilor importante ale persoanei juridice controlate. Un astfel de control poate fi exercitat, de asemenea, de o altă persoană juridică, ea însăși controlată în același mod de către autoritatea contractantă.

(2)   Alineatul (1) se aplică și atunci când o persoană juridică controlată care este autoritate contractantă atribuie un contract autorității contractante care o controlează sau unei alte persoane juridice controlate de aceeași autoritate contractantă, cu condiția să nu existe participare privată directă la capitalul persoanei juridice căreia i se atribuie contractul de achiziții publice, cu excepția formelor de participare nemajoritare sau nedecisive a capitalului privat cerute prin dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

(3)   O autoritate contractantă care nu exercită asupra unei persoane juridice de drept privat sau public un control în sensul alineatului (1) poate să atribuie un contract de achiziție publică respectivei persoane juridice, fără a aplica prezenta directivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

În sensul literei (a) de la primul paragraf, autoritățile contractante exercită în comun controlul asupra unei persoane juridice dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(4)   Un contract încheiat exclusiv între două sau mai multe autorități contractante nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   Pentru determinarea procentajului de activități menționat mai sus la alineatul (1) primul paragraf litera (b), la alineatul (3) primul paragraf litera (b) și la alineatul (4) litera (c), se ia în considerare cifra medie de afaceri totală sau o alternativă adecvată bazată pe activitate, precum costurile suportate de persoana juridică relevantă sau de autoritatea contractantă în legătură cu servicii, produse și lucrări din ultimii trei ani precedenți atribuirii contractului.

În cazul în care, din cauza datei la care persoana juridică relevantă sau autoritatea contractantă a fost înființată sau și‑a început activitatea sau din cauza reorganizării activităților sale, cifra de afaceri sau alternativa bazată pe activitate, precum costurile, fie nu sunt disponibile pentru ultimii trei ani, fie nu mai sunt relevante, este suficient să se demonstreze că măsura activității este verosimilă, în special cu ajutorul previziunilor de afaceri.”

10

Articolul 11 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO 2014, L 94, p. 243), intitulat „Servicii de transport”, prevede:

„Prezenta directivă se aplică activităților legate de punerea la dispoziție sau exploatarea rețelelor destinate să furnizeze un serviciu public în domeniul transportului pe calea ferată, cu sisteme automate, cu tramvaiul, troleibuzul, autobuzul sau pe cablu.

În ceea ce privește serviciile de transport, se consideră că o rețea există în cazul în care serviciul este oferit în condiții de funcționare stabilite de o autoritate competentă a unui stat membru, cum ar fi condițiile privind rutele ce urmează să fie deservite, privind capacitatea de transport disponibilă sau frecvența serviciului.”

11

Articolul 28 din Directiva 2014/25, intitulat „Contracte încheiate între autorități contractante”, conține dispoziții similare, în esență, cu cele prevăzute la articolul 12 din Directiva 2014/24, astfel cum au fost amintite la punctul 9 din prezenta hotărâre.

12

Orașul Euskirchen este o autoritate competentă, în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 1370/2007.

13

La 8 decembrie 2016, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din acest regulament, orașul Euskirchen a publicat în suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunț de intenție referitor la un proiect de atribuire directă a unui contract de servicii publice de transport de călători cu autobuzul și cu alte vehicule care nu avea forma unui contract de concesiune de servicii, în aplicarea articolului 5 alineatul (2) din regulamentul menționat.

14

Potrivit acestui anunț de intenție, contractul respectiv, care privea efectuarea anuală a peste un milion de kilometri, urma să fie atribuit societății SVE Stadtverkehr Euskirchen GmbH (denumită în continuare „SVE”), societate deținută în întregime de orașul Euskirchen, pentru o perioadă de 120 de luni, începând cu 1 ianuarie 2019.

15

Întrucât nu dispunea nici de vehicule, nici de șoferi pentru a executa ea însăși contractul care făcea obiectul achiziției publice, SVE și‑a exprimat intenția de a încheia un contract de subcontractare cu RVK Regionalverkehr Köln GmbH (denumită în continuare „RVK”), societate care presta servicii de transport pe întregul teritoriu acoperit de Zweckverband Verkehrsverbund Rhein‑Sieg (Sindicatul intercomunal al comunității de transport Rhein‑Sieg, Germania).

16

RVK este deținută în proporție de câte 12,5 % de Kölner Verkehrsbetriebe AG, de Kreisholding Rhein Sieg GmbH, de Rhein‑Erft Verkehrsgesellschaft mbH, de Elektrische Bahn der Stadt Bonn und des Rhein Sieg Kreises SBB GmbH (SBB GmbH) și, respectiv, de Stadtwerke Bonn Verkehrs GmbH, precum și de Kreis Euskirchen (districtul Euskirchen, Germania) și de Rheinisch‑Bergischer Kreis (districtul Rheinisch‑Bergisch, Germania). Restul acțiunilor sunt deținute în proporție de 2,5 % de Oberbergische Kreis (districtul Oberberg, Germania) și de 10 % de operatorul subcontractant însuși.

17

În cursul anului 2016, SVE a răspuns pozitiv propunerii care i‑a fost făcută de a achiziționa 2,5 % din acțiunile deținute de RVK la 1 ianuarie 2019, data la care a început executarea contractului de achiziții publice a cărei atribuire era preconizată.

18

Rhenus Veniro a formulat o acțiune împotriva deciziei de atribuire directă preconizate la Vergabekammer (Camera pentru Achiziții Publice, Germania) competentă.

19

Prin decizia din 16 mai 2017, Vergabekammer (Camera pentru Achiziții Publice) a interzis orașului Euskirchen să atribuie contractul societății SVE.

20

În această privință, Vergabekammer (Camera pentru Achiziții Publice) a arătat, mai întâi, că SVE nu îndeplinea criteriul privind executarea personală a contractului de transport, prevăzut la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007. În continuare, aceasta a precizat că RVK executa servicii de transport în alte zone teritoriale decât cea a orașului Euskirchen, ceea ce contravenea dispozițiilor menționate. În sfârșit, aceasta a subliniat că activitatea desfășurată de RVK nu putea fi imputată SVE, întrucât aceasta din urmă nu deținea decât 2,5 % din RVK la data de 1 ianuarie 2019.

21

SVE a formulat apel la Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) împotriva deciziei adoptate de Vergabekammer (Camera pentru Achiziții Publice), susținând că aceasta a făcut o aplicare incorectă a articolului 5 din Regulamentul nr. 1370/2007, din moment ce RVK făcea obiectul unui control comun din partea unor autorități competente și executa prestațiile sale pe teritoriul acestor autorități.

22

Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf) arată, cu titlu introductiv, că soluționarea litigiului depinde de răspunsul pe care Curtea îl va oferi la cererile de decizie preliminară cu care a fost sesizată în cauzele conexate Verkehrsbetrieb Hüttebräucker și Rhenus Veniro Verkehrsbetrieb (C‑266/17 și C‑267/17), referitoare la chestiunea aplicabilității articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 în cazul contractelor de achiziții publice care nu sunt contracte de concesiune de servicii.

23

În ipoteza în care Curtea ar da un răspunde afirmativ la această chestiune, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf) ridică problema dacă articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 are vocația de a se aplica în cazul în care operatorul intern prestează cea mai mare parte a contractului care îi este atribuit prin intermediul unei societăți la care deține numai 2,5 % din capitalul social, restul capitalului social aparținând, direct sau indirect, altor autorități competente.

24

În aceste condiții, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Prin impunerea în sarcina operatorului intern a obligației de prestare proprie a majorității serviciilor publice de transport de călători, articolul 5 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 exclude posibilitatea ca operatorul intern să presteze majoritatea acestor servicii prin intermediul unei societăți la care deține 2,5 % din părțile sociale, în condițiile în care restul părților sociale sunt deținute direct sau indirect de alte autorități competente?”

25

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență Curții să stabilească dacă articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 este aplicabil în cazul atribuirii directe a unui contract privind un serviciu public de transport de călători cu autobuzul care nu ia forma unui contract de concesiune și, în caz afirmativ, dacă această dispoziție permite operatorului intern să realizeze cea mai mare parte a acestui serviciu prin intermediul unei societăți la care deține numai 2,5 % din capitalul social.

26

În această privință, trebuie subliniat că Curtea a statuat deja că, în ceea ce privește contractele care intrau în mod normal în domeniul de aplicare material și temporal al Directivei 2004/17 sau al Directivei 2004/18, atribuirile directe de contracte pentru servicii publice de transport de călători cu autobuzul care nu luau forma contractelor de concesiune în sensul acestor directive nu erau supuse articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, ci regimului de atribuiri directe care s‑a dezvoltat pe baza acestor directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2019, Verkehrsbetrieb Hüttebräucker și Rhenus Veniro, C‑266/17 și C‑267/17, EU:C:2019:241, punctele 73-76).

27

În ceea ce privește Directivele 2014/24 și 2014/25, care au abrogat și au înlocuit Directivele 2004/18 și, respectiv, 2004/17 și care, spre deosebire de aceste din urmă directive, nu mai definesc noțiunea „contract de concesiune”, reglementată în prezent prin Directiva 2014/23, Curtea a arătat că aceste două directive au codificat și au precizat, la articolul 12 în cazul primei și la articolul 28 în cazul celei de a doua, jurisprudența dezvoltată de Curte în ceea ce privește atribuirea directă, ceea ce pune în evidență faptul că legiuitorul Uniunii a urmărit ca acest regim de atribuire directă să fie legat de cele două directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2019, Verkehrsbetrieb Hüttebräucker și Rhenus Veniro, C‑266/17 și C‑267/17, EU:C:2019:241, punctele 77 și 78).

28

În speță, anunțul de intenție privind proiectul de atribuire directă a contractului de servicii publice de transport de călători cu autobuzul și cu alte vehicule în discuție în litigiul principal a fost publicat la 8 decembrie 2016, deși la acea dată erau deja aplicabile Directivele 2014/24 și 2014/25, întrucât termenul prevăzut pentru transpunerea lor expirase.

29

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea preliminară că articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că nu se aplică în cazul atribuirii directe de contracte privind servicii publice de transport cu autobuzul care nu iau forma contractelor de concesiune, în sensul Directivei 2014/23.

30

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se aplică în cazul atribuirii directe de contracte privind servicii publice de transport cu autobuzul care nu iau forma contractelor de concesiune, în sensul Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune.