Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017TN0289

Cauza T-289/17: Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Keolis CIF și alții/Comisia

OJ C 239, 24.7.2017, p. 50–51 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

24.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 239/50


Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Keolis CIF și alții/Comisia

(Cauza T-289/17)

(2017/C 239/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Keolis CIF (Le Mesnil-Amelot, Franța), Keolis Val d’Oise (Bernes-sur-Oise, Franța), Keolis Seine Sénart (Draveil, Franța), Keolis Seine Val de Marne (Athis-Mons, Franța), Keolis Seine Esonne (Ormoy, Franța), Keolis Vélizy (Versailles, Franța), Keolis Yvelines (Versailles) și Keolis Versailles (Versailles) (reprezentanți: D. Epaud și R. Sermier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

cu titlu principal, anularea în parte a deciziei Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind schema de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France, în măsura în care declară la articolul 1 că schema de ajutor a fost pusă în aplicare „în mod nelegal”, deși era vorba despre o schemă de ajutor existentă;

cu titlu subsidiar, anularea în parte a deciziei Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind schema de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France, în măsura în care declară la articolul 1 că schema de ajutor a fost pusă în aplicare în mod nelegal pentru perioada anterioară datei de 25 noiembrie 1998;

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, invocat cu titlu principal, întemeiat pe faptul că schema de ajutor regională în discuție nu ar fi fost pusă în aplicare în mod nelegal, din moment ce nu ar fi fost supusă obligației de notificare prealabilă. Astfel, schema de ajutor regională ar fi o schemă de ajutor existentă, în sensul articolului 108 alineatul (1) TFUE și al dispozițiilor articolului 1 litera (b) și ale capitolului VI din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9) (denumit în continuare „Regulamentul 2015/1589”). Potrivit normelor aplicabile schemelor de ajutor existente, punerea în aplicare a acestora nu ar fi nelegală, Comisia având doar posibilitatea de a prescrie, după caz, măsuri utile în scopul evoluării sau al dispariției acestora în viitor.

2.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe faptul că, chiar presupunând că schema de ajutor în discuție nu constituie o schemă de ajutor existentă, Comisia nu și-ar fi putut extinde examinarea cu privire la o perioadă mai mare de 10 ani înainte de 25 noiembrie 2008, data la care Comisia a adresat autorităților franceze o cerere de informații. Astfel, articolul 17 din Regulamentul 2015/1589 ar prevedea că termenul de prescripție de zece ani nu este întrerupt decât printr-o măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru. Astfel, reclamantele apreciază că Comisia nu putea, așadar, să își extindă examinarea decât până la 25 noiembrie 1998.


Top