22.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/11

1)

Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2002/47 (1) trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre obligația de a stabili norme juridice care să prevadă că garanția financiară nu este inclusă în activele care rămân după insolvența beneficiarului garanției (o bancă în curs de lichidare)? Cu alte cuvinte, statele membre sunt obligate să stabilească norme juridice care impun ca beneficiarul garanției (o bancă) să aibă de facto posibilitatea de a obține plata creanței sale, care este garantată prin garanția financiară (o sumă de bani într-un cont al băncii și dreptul de a solicita suma respectivă), în pofida apariției cauzei care determină executarea garanției după începerea procedurii de lichidare a beneficiarului garanției (banca)?

2)

Articolul 4 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2002/47 trebuie să fie interpretate în mod sistematic în sensul că oferă celui care constituie garanția dreptul de a solicita ca beneficiarul garanției (banca) să obțină mai întâi plata creanței sale, care este garantată prin garanția financiară (o sumă de bani într-un cont al băncii și dreptul de a solicita suma respectivă), prin utilizarea garanției financiare și, în consecință, că impune beneficiarului garanției să se conformeze unei asemenea cereri în pofida începerii procedurii pentru lichidarea sa?

3)

Dacă răspunsul la a doua întrebare este negativ, iar cel care constituie garanția plătește creanța beneficiarului garanției, care este garantată de garanția financiară, prin utilizarea altor active ale celui care constituie garanția, dispozițiile Directivei 2002/47, în special articolele 4 și 8 din cuprinsul său, trebuie să fie interpretate în sensul că cel care constituie garanția trebuia să fi aplicat acesteia și o scutire în privința egalității de tratament între creditorii beneficiarului garanției (banca) în procedura de lichidare și că, în vederea recuperării garanției financiare, cel care constituie garanția trebuie să fie prioritar în raport cu alți creditori în cadrul procedurii menționate?