Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CA0430

Cauza C-430/16 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 septembrie 2018 – Bank Mellat/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord [Recurs – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Lupta împotriva proliferării nucleare – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Măsuri sectoriale – Restricții privind transferurile de fonduri în care sunt implicate instituții financiare iraniene – Consolidarea restricțiilor – Regim în litigiu rezultat din dispozițiile Deciziei 2012/635/PESC și ale Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 – Punerea în aplicare a planului comun de acțiune cuprinzător în problema nucleară iraniană – Încetarea aplicării tuturor măsurilor restrictive ale Uniunii Europene legate de această problemă – Abrogarea regimului în litigiu pe parcursul procesului în fața Tribunalului Uniunii Europene – Incidență asupra interesului de a exercita acțiunea în fața Tribunalului – Lipsa persistenței interesului de a exercita acțiunea]

OJ C 399, 5.11.2018, p. 3–4 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

5.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/3


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 septembrie 2018 – Bank Mellat/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-430/16 P) (1)

([Recurs - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Lupta împotriva proliferării nucleare - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Măsuri sectoriale - Restricții privind transferurile de fonduri în care sunt implicate instituții financiare iraniene - Consolidarea restricțiilor - Regim în litigiu rezultat din dispozițiile Deciziei 2012/635/PESC și ale Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 - Punerea în aplicare a planului comun de acțiune cuprinzător în problema nucleară iraniană - Încetarea aplicării tuturor măsurilor restrictive ale Uniunii Europene legate de această problemă - Abrogarea regimului în litigiu pe parcursul procesului în fața Tribunalului Uniunii Europene - Incidență asupra interesului de a exercita acțiunea în fața Tribunalului - Lipsa persistenței interesului de a exercita acțiunea])

(2018/C 399/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bank Mellat (reprezentanți: M. Brindle, T. Otty, QC, MacLeod și R. Blakeley, barristers, S. Zaiwalla, Z. Burbeza, A. Meskarian și P. Reddy, solicitors)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentat: M. Bishop și I. Rodios, agenți), Comisia Europeană (reprezentant: D. Gauci, J. Norris-Usher și M. Konstantinidis, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Brandon, agent, asistat de M. Gray, barrister)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 2 iunie 2016, Bank Mellat/Comisia (T-160/13, EU:T:2016:331).

2)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii introduse sub numărul T-160/13 de Bank Mellat, având ca obiect anularea articolului 1 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului sau a dispoziției menționate în măsura în care nu prevede nicio excepție aplicabilă în cazul Bank Mellat și nici asupra cererii Bank Mellat având ca obiect constatarea de către Tribunalul Uniunii Europene a inaplicabilității în privința sa a articolului 1 punctul 6 din Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului.

3)

Bank Mellat și Consiliul Uniunii Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii de recurs, cât și procedurii în primă instanță.

4)

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 371, 10.10.2016.


Top