4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/59

—

anularea deciziei luate de Consiliu de a menține sancțiunea aplicată reclamantei, astfel cum a fost menționată în avizul din 15 martie 2014;

—

declararea ca inaplicabil în privința sa a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012;

—

declararea ca inaplicabil în privința sa a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care motivul reținut pentru menținerea măsurilor restrictive împotriva reclamantei nu ar figura printre cele care ar autoriza pârâtul să adopte măsuri restrictive.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de fapt care constituie o eroare vădită de apreciere, în măsura în care reclamanta nu ar fi administrată de statul iranian și nu ar furniza sprijin financiar guvernului iranian.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe lipsa motivării.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a dreptului de proprietate.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate a Regulamentului nr. 267/2012 (1) și a Deciziei 2010/413 (2) în aplicarea cărora a fost luată decizia contestată, în măsura în care, pe de o parte, acestea ar fi fost adoptate cu încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE și cu încălcarea articolului 215 TFUE și, pe de altă parte, dispozițiile relevante ale acestora, în temeiul cărora au fost menținute măsurile restrictive aplicate reclamantei, ar încălca tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.