EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62014CJ0020
Judgment of the Court (First Chamber) of 22 October 2015.#BGW Beratungs-Gesellschaft Wirtschaft mbH v Bodo Scholz.#Request for a preliminary ruling from the Bundespatentgericht.#Reference for a preliminary ruling — Trade marks — Directive 2008/95/EC — Further grounds for refusal or invalidity — Word mark — Same letter sequence as an earlier trade mark — Addition of a descriptive word combination — Existence of a likelihood of confusion.#Case C-20/14.
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 octombrie 2015.
BGW Beratungs-Gesellschaft Wirtschaft mbH împotriva Bodo Scholz.
Cerere de decizie preliminară formulată de Bundespatentgericht.
Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Motive suplimentare de refuz sau de nulitate – Marcă verbală – Aceeași suită de litere ca într‑o marcă anterioară – Adăugarea unei sintagme descriptive – Existența unui risc de confuzie.
Cauza C-20/14.
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 octombrie 2015.
BGW Beratungs-Gesellschaft Wirtschaft mbH împotriva Bodo Scholz.
Cerere de decizie preliminară formulată de Bundespatentgericht.
Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Motive suplimentare de refuz sau de nulitate – Marcă verbală – Aceeași suită de litere ca într‑o marcă anterioară – Adăugarea unei sintagme descriptive – Existența unui risc de confuzie.
Cauza C-20/14.
Court reports – general
ECLI identifier: ECLI:EU:C:2015:714
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
22 octombrie 2015 ( *1 )
„Trimitere preliminară — Mărci — Directiva 2008/95/CE — Motive suplimentare de refuz sau de nulitate — Marcă verbală — Aceeași suită de litere ca într‑o marcă anterioară — Adăugarea unei sintagme descriptive — Existența unui risc de confuzie”
În cauza C‑20/14,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete, Germania), prin decizia din 25 aprilie 2013, primită de Curte la 17 ianuarie 2014, în procedura
BGW Beratungs‑Gesellschaft Wirtschaft mbH, fostă BGW Marketing- & Management‑Service GmbH
împotriva
Bodo Scholz,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din domnul A. Tizzano, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei întâi, domnii F. Biltgen, A. Borg Barthet (raportor) și E. Levits și doamna M. Berger, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
— |
pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent; |
— |
pentru Comisia Europeană, de G. Braun și de F. W. Bulst, în calitate de agenți, |
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 12 martie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între BGW Beratungs‑Gesellschaft Wirtschaft mbH, fostă BGW Marketing- & Management‑Service GmbH (denumită în continuare „BGW”), pe de o parte, și domnul Scholz, pe de altă parte, cu privire la marca verbală BGW Bundesverband der deutschen Gesundheitswirtschaft. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 |
Articolul 3 din Directiva 2008/95, intitulat „Motive de refuz sau de nulitate”, prevede la alineatul (1) literele (b) și (c): „(1) Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate: […]
[…]” |
4 |
Articolul 4 din această directivă, intitulat „Motive suplimentare de refuz sau de nulitate privind conflictele cu drepturi anterioare”, prevede la alineatul (1) litera (b): „(1) Unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, poate fi declarată nulă: […]
|
Dreptul german
5 |
Articolul 9 alineatul 1 din Legea privind mărcile (Markengesetz) din 25 octombrie 1994 (BGB1. I p. 3082; 1995 I p. 156; 1996 I p. 682) are următorul cuprins: „Înregistrarea unei mărci poate fi anulată […]
|
Situația de fapt din litigiul principal și întrebarea preliminară
6 |
La 11 decembrie 2006, marca verbală BGW Bundesverband der deutschen Gesundheitswirtschaft (denumită în continuare „marca ulterioară”) a fost înregistrată la Oficiul German pentru Brevete și Mărci (Deutsches Patent- und Markenamt), cu nr. 306 33835, în special pentru produse și servicii care fac parte din clasele 16, 35, 41 și 43 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, care corespund următoarei descrieri: „Clasa 16: Tipărituri; Clasa 35: Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou, consultanță profesională în afaceri; consultanță în organizarea și conducerea afacerilor; organizarea de expoziții și târguri în scop comercial și publicitar; relații publice; Clasa 41: Educație; instruire; divertisment; activități sportive și culturale; organizare de expoziții în scop cultural sau educațional; servicii privind organizarea timpului liber; cluburi de sport; organizarea și coordonarea de colocvii; organizarea și coordonarea de conferințe, de congrese și de simpozioane; exploatarea instalațiilor sportive; închirierea de echipament sportiv; serviciile unui instructor de sport sau de gimnastică; organizarea și coordonarea de seminarii, workshopuri, conferințe, dezbateri și cursuri; consiliere cu privire la organizarea timpului liber, organizarea și coordonarea de acțiuni de formare și de formare continuă; servicii de informare pentru oaspeții stațiunilor balneare cu privire la evenimente sportive și culturale; consiliere privind tratamentul balnear; Clasa 43: Restaurante și servicii de cazare pentru turiști; rezervarea și intermedierea cazării pentru turiști, în special pentru oaspeții stațiunilor balneare; servicii asociate căminelor pentru seniori; exploatarea campusurilor de vacanță.” |
7 |
BGW a formulat opoziție împotriva înregistrării menționate, în temeiul mărcii verbale și figurative germane nr. 304 06 837 următoare (denumită în continuare „marca anterioară”): |
8 |
Marca anterioară este înregistrată de la 21 iulie 2004 pentru produse și servicii care fac parte din clasele 16, 35 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa menționat, care corespund următoarei descrieri: „Clasa 16: Hârtie, carton și produse confecționate din aceste materiale necuprinse în alte clase; tipărituri și articole de legătorie; fotografii; papetărie; adezivi (materiale de lipit) pentru papetărie sau menaj; materiale pentru artiști; pensule, mașini de scris și articole de birou (cu excepția mobilierului); material didactic sau pentru învățământ (cu excepția aparatelor); materiale plastice pentru ambalaj (necuprinse în alte clase); Clasa 35: Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou; Clasa 41: Educație; instruire; divertisment; activități sportive și culturale; publicarea și editarea de ziare, reviste și cărți; editarea de texte; organizarea de expoziții în scop de divertisment, cultural și sportiv; producție de filme; închiriere de filme; închirierea de camere de filmat sau pentru înregistrări audio, sau de televizoare și de aparate radio; învățământ la distanță; organizarea și coordonarea de conferințe, de congrese și de simpozioane; publicarea online în format electronic a cărților și a ziarelor; divertisment radiofonic; organizarea și coordonarea de seminarii și de workshopuri; servicii de traducere; învățământ și educație; organizarea și coordonarea de colocvii; redactarea de scenarii; producție de film; organizarea de concursuri.” |
9 |
Prin decizia din 2 octombrie 2009, Oficiul German pentru Brevete și Mărci a admis în parte opoziția formulată de BGW și a anulat în parte marca ulterioară din cauza existenței unui risc de confuzie între cele două mărci în conflict. Ca urmare a unei căi de atac introduse de titularul mărcii ulterioare, această decizie a fost revocată prin decizia din 9 ianuarie 2012, pentru motivul că BGW nu dovedise o utilizare a mărcii sale de natură să mențină drepturile dobândite. |
10 |
BGW a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei din urmă decizii la Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete). |
11 |
Această instanță consideră, pe baza a numeroase materiale care i‑au fost prezentate de BGW, că a fost dovedită o utilizare a mărcii anterioare de natură să mențină drepturile dobândite, cel puțin în ceea ce privește „tipăriturile” și serviciile de „publicitate”, „organizarea și coordonarea de seminarii” și „organizarea de concursuri”, serviciile respective fiind prestate preponderent pentru întreprinderi din domeniul sănătății, în special pentru profesioniști în domeniul opticii și pentru vânzători de aparate de corectare auditivă. Instanța de trimitere concluzionează că mărcile în conflict acoperă produse identice și servicii în parte identice și în parte similare. |
12 |
În ceea ce privește similitudinea dintre mărci, instanța de trimitere consideră că impresia de ansamblu a mărcii anterioare este dominată exclusiv de suita de litere „BGW”, întrucât elementul figurativ nu face decât să pună în valoare suita respectivă din punct de vedere vizual și este lipsit de pertinență din punct de vedere fonetic. În ceea ce privește marca ulterioară, instanța de trimitere consideră că sintagma „Bundesverband der deutschen Gesundheitswirtschaft” este de natură descriptivă și este lipsită de orice caracter distinctiv întrucât se limitează să indice că produsele și serviciile în discuție sunt furnizate de o federație de întreprinderi din domeniul sănătății, care își desfășoară activitatea în întreaga țară, fără a permite, pe de altă parte, o identificare precisă a originii comerciale a produselor și serviciilor respective. |
13 |
Instanța de trimitere tinde să considere că impresia de ansamblu a mărcii ulterioare este, și ea, dominată de suita de litere „BGW”. În orice caz, Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete) adaugă că, independent de aprecierea care trebuie rezervată sintagmei respective, trebuie să se recunoască acestei suite cel puțin o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii ulterioare, în sensul Hotărârii Medion (C‑120/04, EU:C:2005:594). Prin urmare, atunci când publicul vizat se va confrunta cu marca ulterioară, el va recunoaște marca anterioară, singura diferență fiind că acronimul „BGW” – care nu are o semnificație proprie – se va exprima pe viitor prin indicația explicativă (descriptivă) „Bundesverband der deutschen Gesundheitswirschaft”. |
14 |
În consecință, instanța de trimitere, citând Hotărârea AMS/OAPI – American Medical Systems (AMS Advanced Medical Services) (T‑425/03, EU:T:2007:311), consideră că nu există niciun fel de îndoială că, în ceea ce privește produsele și serviciile citate la punctul 11 din prezenta hotărâre, există un risc de confuzie între mărcile în conflict pentru publicul relevant. |
15 |
Aceasta apreciază însă că nu poate să se pronunțe în acest sens din cauza poziției Curții în Hotărârea Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147), în care aceasta a statuat că articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95 se aplică în cazul unei mărci verbale compuse prin juxtapunerea unei sintagme descriptive la o suită de litere lipsită, ca atare, de caracter descriptiv dacă această suită este percepută de public ca o abreviere a sintagmei menționate ca urmare a faptului că reia inițialele cuvintelor din cadrul acesteia, iar marca în cauză, privită în ansamblu, poate fi astfel înțeleasă ca o combinație de indicații sau de abrevieri descriptive care, prin urmare, este lipsită de caracter distinctiv. Pe de altă parte, instanța de trimitere amintește că, la punctul 38 din acea hotărâre, Curtea a considerat că suita de litere care reia inițialele cuvintelor care compun sintagma nu ocupă, în raport cu aceasta, decât o poziție accesorie. |
16 |
Prin urmare, ar fi exclus ca unui element al unei mărci complexe, în speță suita de litere „BGW”, percepută ca acronim în cadrul mărcii ulterioare, să i se recunoască un caracter dominant sau cel puțin o poziție distinctivă și autonomă, dacă un asemenea element are doar o poziție accesorie. |
17 |
Împrejurarea că Hotărârea Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147) privea motivele absolute de refuz al înregistrării în sensul articolului 3 din Directiva 2008/95 nu justifică, în opinia Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete), să se recurgă la o apreciere diferită în cauza principală, care pune în discuție motivul suplimentar de refuz prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din această directivă, întrucât percepția pe care publicul o are cu privire la marcă nu poate, în principiu, să depindă de aspectul dacă este vorba despre un motiv de refuz al înregistrării în sensul articolului 3 sau al articolului 4 din Directiva 2008/95. |
18 |
În aceste condiții, Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Dispozițiile articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95 trebuie interpretate în sensul că, în cazul unor produse și al unor servicii identice și similare, se poate considera că există un risc de confuzie în percepția publicului atunci când o suită de litere, care are caracter distinctiv și care este elementul dominant al semnului verbal sau figurativ anterior având caracter distinctiv mediu, este utilizată în cadrul semnului verbal ulterior al unui terț prin adăugarea la această suită de litere a unei sintagme care se referă la respectiva suită, care este descriptivă în privința acesteia și care o explică drept acronim al cuvintelor descriptive?” |
Cu privire la întrebarea preliminară
19 |
Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor produse și al unor servicii identice sau similare, poate exista un risc de confuzie în percepția publicului relevant între o marcă anterioară compusă dintr‑o suită de litere, care are un caracter distinctiv și care este elementul dominant al acestei mărci având un caracter distinctiv mediu, și o marcă ulterioară care reia această suită de litere la care se adaugă o sintagmă descriptivă compusă din cuvinte ale căror inițiale corespund literelor suitei menționate, astfel încât aceasta este percepută de publicul respectiv ca fiind acronimul acelei sintagme. |
20 |
Întrucât această întrebare este adresată de instanța de trimitere ca urmare a îndoielilor exprimate de aceasta cu privire la aplicarea Hotărârii Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147) în cadrul aprecierii similitudinii dintre mărcile în conflict în litigiul principal, este necesar, prin urmare, să se aprecieze în primul rând conținutul și relevanța respectivei hotărâri. |
21 |
În cauzele principale în care s‑a pronunțat Hotărârea Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147) era vorba despre două mărci verbale, una compusă din semnul „Multi Markets Fund MMF” pentru a desemna un fond de plasament activ pe mai multe piețe financiare și cealaltă din semnul „NAI – Der Natur‑Aktien‑Index” pentru a desemna un indice bursier care regrupează acțiuni ale unor societăți cu orientare ecologică. Întrucât în aceste cauze instanța de trimitere a considerat că semnele „MMF” și „NAI”, privite izolat, nu prezentau un caracter descriptiv în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95, aceasta a solicitat Curții să stabilească dacă motivele de refuz prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și/sau (c) din această directivă se aplicau unei mărci verbale compuse prin asocierea unei sintagme descriptive cu o suită de litere lipsită ca atare de caracter descriptiv, dar care reia inițialele fiecăruia dintre cuvintele care compun această sintagmă. |
22 |
Prin urmare, problema care se afla la originea cauzelor sus‑menționate consta în a stabili dacă o marcă complexă compusă dintr‑o sintagmă alipită la acronimul său putea fi înregistrată având în vedere dispozițiile articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95, iar nu în a aprecia, cum este cazul în speță, dacă poate exista un risc de confuzie, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, între o marcă anterioară compusă dintr‑o suită de litere și o marcă ulterioară care reia această suită juxtapusă la o sintagmă. |
23 |
Or, pe de o parte, motivele absolute de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95 și motivele relative de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din această directivă urmăresc finalități diferite și vizează să protejeze interese distincte. |
24 |
În ceea ce privește articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95, interesul general care stă la baza acestei dispoziții este acela de a asigura posibilitatea ca semnele descriptive în ceea ce privește una sau mai multe caracteristici ale produselor sau ale serviciilor pentru care se solicită o înregistrare ca marcă să fie utilizate în mod liber de toți operatorii economici care oferă asemenea produse sau servicii (Hotărârea Strigl și Securvita, C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147, punctul 31, precum și jurisprudența citată). |
25 |
Noțiunea de interes general subiacentă articolului 3 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată se confundă cu funcția esențială a mărcii care este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență (a se vedea Hotărârea Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, EU:C:2008:261, punctul 56 și jurisprudența citată). |
26 |
În schimb, articolul 4 alineatul (1) litera (b) din directivă vizează să protejeze interesele individuale ale titularilor unor mărci anterioare care intră în conflict cu semnul solicitat și garantează astfel funcția de origine a mărcii în ipoteza unui risc de confuzie (a se vedea în acest sens Hotărârea Medion, C‑120/04, EU:C:2005:594, punctele 24 și 26, precum și jurisprudența citată). |
27 |
Deși percepția pe care publicul relevant o are cu privire la un semn nu poate depinde de motivul de refuz al înregistrării în cauză, astfel cum subliniază în mod întemeiat instanța de trimitere, modul în care această percepție este interpretată variază totuși după cum este vorba despre aprecierea caracterului descriptiv al unui semn sau a existenței unui risc de confuzie. |
28 |
După cum a precizat avocatul general la punctul 29 din concluzii, dacă, în cadrul aprecierii caracterului descriptiv al unui semn, atenția se concentrează pe procesele mentale care pot conduce la stabilirea de relații între semn sau diferitele sale elemente și produsele și/sau serviciile în cauză, în cadrul aprecierii riscului de confuzie, examinarea privește procesul de memorare, de recunoaștere și de evocare a semnului, precum și mecanismele asociative. |
29 |
Pe de altă parte, la punctul 32 din Hotărârea Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147), Curtea a arătat că cele trei majuscule care figurează în fiecare dintre semne, și anume „MMF” și „NAI”, reprezentau inițialele sintagmelor de care erau alipite și că sintagma și suita de litere, în fiecare caz, erau menite să se explice reciproc și să sublinieze legătura existentă între ele, fiecare suită de litere fiind concepută pentru a susține percepția sintagmei de către public, simplificând utilizarea și facilitând memorarea sa. |
30 |
În această privință, Curtea a precizat, la punctele 37 și 38 din aceeași hotărâre, că dacă suitele de litere în cauză erau percepute de publicul relevant ca fiind abrevieri ale sintagmelor cu care sunt asociate, suitele menționate nu puteau prevala în raport cu suma tuturor elementelor mărcii privite în ansamblu, și aceasta chiar dacă puteau fi considerate ca prezentând, ca atare, un caracter distinctiv. Dimpotrivă, în opinia Curții, asemenea suite de litere nu ocupau, în raport cu sintagmele cu care sunt asociate, decât o „poziție accesorie”. |
31 |
Din motivarea Hotărârii Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147) rezultă că caracterul neînregistrabil, potrivit articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95, al unei semn compus dintr‑o suită de litere juxtapusă la o sintagmă trebuie apreciat de la caz la caz, în funcție de percepția publicului relevant cu privire la interdependența dintre diferitele elemente ale semnului, precum și a acestuia în ansamblu. |
32 |
Prin urmare, afirmația, conținută la punctul 38 din hotărârea menționată, evocată de instanța de trimitere, potrivit căreia suita de litere care reia inițialele cuvintelor care compun sintagma nu ocupă, în raport cu aceasta, decât o poziție accesorie, trebuie interpretată în acest sens, iar nu în sensul că reprezintă expresia unei reguli de apreciere generale cu privire la caracterul accesoriu al unei suite de litere care reia inițiala fiecăruia dintre cuvintele sintagmei la care este juxtapusă. |
33 |
Astfel, această afirmație se limitează să precizeze, în scopul aplicării motivelor de refuz prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95, că o suită de litere, chiar dacă prezintă ca atare un caracter distinctiv, poate prezenta un caracter descriptiv atunci când este reluată într‑o marcă compusă în care este combinată cu o expresie principală descriptivă, în care ar fi percepută ca abreviere, aspect care trebuie să se stabilească de la caz la caz. |
34 |
Din considerațiile care precedă rezultă că, având în vedere contextul juridic diferit al cauzelor în care s‑a pronunțat Hotărârea Strigl și Securvita (C‑90/11 și C‑91/11, EU:C:2012:147), precum și sfera de aplicare care trebuie atribuită acesteia, constatările care figurează în respectiva hotărâre nu pot fi transpuse în cauza principală pentru a aprecia existența unei similitudini între cele două mărci în conflict. |
35 |
În al doilea rând, trebuie amintită jurisprudența potrivit căreia aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală dintre mărcile în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu procedează la o examinare a diferitor detalii ale acesteia (Hotărârea Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, EU:C:2014:305, punctul 21 și jurisprudența citată). |
36 |
Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare a unei singure componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg (Hotărârea OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și Hotărârea Aceites del Sur‑Coosur/Koipe, C‑498/07 P, EU:C:2009:503, punctul 61). |
37 |
Deși impresia de ansamblu produsă de o marcă complexă în memoria publicului relevant poate fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale, aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctele 41 și 42, precum și Hotărârea Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, EU:C:2007:539, punctele 42 și 43, precum și jurisprudența citată). |
38 |
În această privință, Curtea a precizat că, chiar dacă elementul comun mărcilor în conflict nu poate fi considerat ca dominând impresia de ansamblu, el trebuie luat în considerare la aprecierea similitudinii dintre acestea, în măsura în care constituie în sine marca anterioară și păstrează o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii compuse în special din acest element și a cărei înregistrare se solicită. Astfel, în ipoteza în care un element comun păstrează o poziție distinctivă autonomă în cadrul semnului compus, impresia de ansamblu produsă de acest semn poate determina publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin cel puțin de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, caz în care trebuie reținută existența unui risc de confuzie (Hotărârea Medion, C‑120/04, EU:C:2005:594, punctele 30 și 36, precum și Ordonanța ecoblue/OAPI și Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, C‑23/09 P, EU:C:2010:35, punctul 45). |
39 |
Cu toate acestea, Curtea a precizat de asemenea că un element al unui semn compus nu păstrează o astfel de poziție distinctivă autonomă în cazul în care acest element formează cu celălalt sau cu celelalte elemente ale semnului, privite împreună, o unitate care are un sens diferit în raport cu sensul elementelor respective privite separat (Hotărârea Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, EU:C:2014:305, punctul 25). |
40 |
Trebuie amintit de asemenea, astfel cum a procedat avocatul general la punctul 40 din concluzii că, în principiu, chiar și un element care are doar un caracter distinctiv nesemnificativ poate domina impresia de ansamblu a unei mărci compuse sau poate prezenta, în cadrul acestei mărci, o poziție distinctivă autonomă în sensul jurisprudenței rezultate din Hotărârea Medion (C‑120/04, EU:C:2005:594), din moment ce, dată fiind în special poziția sa în cadrul semnului sau dimensiunea sa, el se poate impune în percepția consumatorului și poate fi păstrat în memorie de acesta. |
41 |
În speță, revine instanței de trimitere sarcina să stabilească, în special printr‑o analiză a componentelor mărcii ulterioare și a ponderii lor relative în percepția publicului relevant, impresia de ansamblu produsă de aceasta în memoria publicului respectiv și ulterior să procedeze, în lumina acestei impresii de ansamblu și a tuturor factorilor relevanți din cauză, la aprecierea riscului de confuzie (Hotărârea Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, EU:C:2014:305, punctul 34). |
42 |
Trebuie arătat totuși că simplul fapt că marca ulterioară este compusă dintr‑un semn care reproduce suita de litere ce reprezintă unicul element verbal al mărcii anterioare și dintr‑o sintagmă ale cărei inițiale corespund suitei menționate nu poate, în sine, să excludă existența unui risc de confuzie cu această marcă anterioară. |
43 |
Astfel, în împrejurările din cauza principală, instanța de trimitere va trebui să examineze, printre alți factori, dacă legăturile pe care publicul relevant le poate stabili între suita de litere și sintagmă, în special posibilitatea ca prima să fie percepută ca un acronim al celei de a doua, sunt de așa natură încât această suită să poată fi percepută și memorizată de publicul relevant în mod autonom în cadrul mărcii ulterioare. De asemenea, instanța de trimitere va trebui să aprecieze, dacă este cazul, dacă elementele care compun marca ulterioară, privite împreună, formează o unitate logică distinctă care are un sens diferit în raport cu sensul elementelor respective privite separat. |
44 |
Prin urmare, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor produse și al unor servicii identice sau similare, un risc de confuzie poate exista în percepția publicului relevant între o marcă anterioară compusă dintr‑o suită de litere, care are un caracter distinctiv și care este elementul dominant al acestei mărci având un caracter distinctiv mediu, și o marcă ulterioară care reia această suită de litere la care se adaugă o sintagmă descriptivă compusă din cuvinte ale căror inițiale corespund literelor suitei menționate, astfel încât aceasta este percepută de publicul respectiv ca fiind acronimul acelei sintagme. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
45 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară: |
Articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor produse și al unor servicii identice sau similare, un risc de confuzie poate exista în percepția publicului relevant între o marcă anterioară compusă dintr‑o suită de litere, care are un caracter distinctiv și care este elementul dominant al acestei mărci având un caracter distinctiv mediu, și o marcă ulterioară care reia această suită de litere la care se adaugă o sintagmă descriptivă compusă din cuvinte ale căror inițiale corespund literelor suitei menționate, astfel încât aceasta este percepută de publicul respectiv ca fiind acronimul acelei sintagme. |
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: germana.