—

pentru Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, de H. van der Most, în calitate de agent;

—

pentru guvernul olandez, de M. de Ree și de M. Bulterman, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul german, de T. Henze și de A. Wiedmann, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de M. van Beek, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 27 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO L 392, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 288, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”), precum și a anexei VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la regulamentul menționat.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank (Consiliul de administrație al Casei de Securitate Socială, denumit în continuare „SVB”), pe de o parte, și doamna Fischer‑Lintjens, pe de altă parte, în legătură cu revocarea de către College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate, denumit în continuare „CVZ”), organism ale cărui competențe sunt exercitate în prezent de SVB, a unui certificat destinat să facă dovada faptului că doamna Fischer‑Lintjens nu avea obligația de a încheia o asigurare de sănătate olandeză și, în consecință, că nu datora nicio contribuție (denumit în continuare „certificat de neasigurare”).

3

Articolul 27 din Regulamentul nr. 1408/71 figurează în titlul III din acesta, intitulat „Dispoziții speciale privind diferitele categorii de prestații”, și în capitolul 1, intitulat „Boala și maternitatea”. Acest articol 27, intitulat „Pensiile sau indemnizațiile datorate în temeiul legislației mai multor state, în cazul în care există dreptul la prestații în țara de reședință”, are următorul cuprins:

„Titularul pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, dintre care una este cea a statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, și care are dreptul la prestații în temeiul legislației celui din urmă stat membru, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18 și ale anexei VI, primește, împreună cu membrii de familie ai acestuia, astfel de prestații din partea instituției de la locul de reședință și pe cheltuiala acestei instituții, ca și cum persoana respectivă ar fi titularul unei pensii sau indemnizații datorate numai în temeiul legislației celui din urmă stat membru.”

4

Figurând în același capitol 1, articolul 28 din acest regulament, intitulat „Pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unuia sau mai multor state, în cazurile în care nu există niciun drept la prestații în țara de reședință”, prevede norme referitoare la acordarea și la costul prestațiilor, aplicabile titularului unei pensii sau unei indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al unor pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre și care nu are dreptul la prestații în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, însă beneficiază de astfel de prestații pentru el însuși și pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea dreptul la acestea în temeiul legislației statului membru sau cel puțin a unuia dintre statele membre competente în privința pensiilor în cazul în care are reședința pe teritoriul unui astfel de stat membru.

5

Articolul 84a din regulamentul menționat, intitulat „Relațiile între instituții și persoanele vizate de prezentul regulament”, prevede:

„(1)   Instituțiile și persoanele vizate de prezentul regulament au obligația reciprocă de a se informa și colabora, cu scopul de a asigura buna aplicare a prezentului regulament.

Instituțiile, în conformitate cu principiul bunei administrări, răspund tuturor cererilor în termen rezonabil. Cu această ocazie, ele furnizează persoanelor respective orice informație solicitată în scopul exercitării drepturilor care le sunt conferite de prezentul regulament.

Persoanele respective sunt obligate să informeze în cel mai scurt termen instituțiile statului competent și ale statului de reședință în legătură cu orice schimbare intervenită în situația lor personală sau familială care afectează dreptul la prestații, în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Nerespectarea obligației de informare, prevăzută la alineatul (1) al treilea paragraf, poate atrage după sine aplicarea de măsuri corespunzătoare în conformitate cu dreptul național. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt echivalente cu cele aplicabile în situații similare care țin de ordinea juridică internă și, în practică, nu trebuie să facă imposibilă sau extrem de dificilă exercitarea drepturilor conferite celor interesați de prezentul regulament.

[…]”

6

Anexa VI la același regulament, intitulată „Proceduri speciale pentru aplicarea legislațiilor anumitor state membre”, cuprinde o rubrică R, al cărei punct 1, intitulat „Asigurarea de sănătate”, prevede la literele (a) și (b):

7

Articolul 14 alineatul 1 din Legea privind sistemul general al asigurării pentru limită de vârstă (Algemene ouderdomswet, denumită în continuare „AOW”) prevede:

„Pensiile pentru limită de vârstă și majorarea cuantumul pensiilor pentru limită de vârstă se acordă la cerere de către Sociale verzekeringsbank.”

8

Potrivit articolului 16 din AOW:

„1.   Pensia pentru limită de vârstă se acordă începând din prima zi a lunii în care persoana interesată îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului la pensie.

2.   Prin derogare de la dispozițiile alineatului 1, o pensie pentru limită de vârstă nu poate fi acordată mai devreme de un an de la prima zi a lunii în care s‑a depus cererea sau în care pensia s‑a acordat din oficiu. În cazuri speciale, Sociale verzekeringsbank poate deroga de la dispozițiile de mai sus.”

9

Articolul 5 alineatele 1 și 4 din Legea generală privind asigurările de sănătate speciale (Algemene wet bijzondere ziektekosten, denumită în continuare „AWBZ”) prevede:

„1.   Are calitatea de asigurat în sensul dispozițiilor prezentei legi persoana care:

[…]

4.   Prin derogare de la alineatul 1, sfera persoanelor asigurate poate fi extinsă sau limitată prin intermediul unui regulament al administrației publice sau în temeiul unui astfel de regulament.”

10

Articolul 5c din AWBZ are următorul cuprins:

„Sociale verzekeringsbank determină din oficiu și, dacă este cazul, la cerere, dacă o persoană fizică îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 sau la articolul 5b sau în temeiul acestor articole pentru a fi asigurată conform acestei legi.”

11

Articolul 21 alineatele 1 și 6 din Decretul din 1999 privind extinderea și limitarea sferei persoanelor asigurate la sistemul de asigurări sociale (Besluit uitbreiding en beperking kring verzekerden volksverzekering 1999, denumit în continuare „KB 746”) prevede:

„1.   Nu este asigurată în temeiul [AWBZ] persoana care are reședința în Țările de Jos, dar care are dreptul la prestații în Țările de Jos, în temeiul unui regulament al Consiliului Comunităților Europene sau în temeiul unei convenții în domeniul securității sociale încheiate între Țările de Jos și unul sau mai multe alte state, suportate în principiu de un alt stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European sau de un stat cu care Țările de Jos au încheiat o convenție în domeniul securității sociale.

[…]

6.   Sociale verzekeringsbank eliberează, la cererea persoanei prevăzute la alineatele 1-4, un certificat de neasigurare.”

12

Potrivit articolului 2 alineatul 1 din Zvw:

„Persoanele asigurate de plin drept în temeiul AWBZ și al reglementării care se întemeiază pe aceasta au obligația să încheie o asigurare de sănătate sau să se asigure împotriva riscurilor menționate la articolul 10.”

13

Articolul 3 alineatul 1 din Zvw prevede:

„La cerere, un organism de asigurări de sănătate este obligat să încheie un contract de asigurare de sănătate cu sau în beneficiul oricărei persoane supuse asigurării obligatorii care are reședința în zona sa de activitate, precum și cu sau în beneficiul oricărei persoane supuse asigurării obligatorii care are reședința în străinătate.”

14

Articolul 5 alineatele 1 și 5 din Zvw prevede:

„1.   Asigurarea de sănătate începe în ziua în care organismul de asigurări de sănătate a primit cererea menționată la articolul 3 alineatul 1 […]

[…]

5.   Asigurarea de sănătate are efect retroactiv, dacă este cazul prin derogare de la articolul 925 alineatul 1 din Cartea a șaptea din Codul civil:

[…]”

15

Doamna Fischer‑Lintjens a locuit de la 1 decembrie 1934, data nașterii sale, la 1 septembrie 1970 în Țările de Jos. Ulterior, ea a locuit în Germania până la 1 mai 2006, data întoarcerii sale în Țările de Jos, unde locuiește de la acea dată.

16

Începând din luna octombrie 2004, doamna Fischer‑Lintjens a încasat o pensie de urmaș de la instituția competentă germană. Întrucât a părăsit Germania pentru a se instala în Țările de Jos în cursul anului 2006, ea s‑a înscris, prin intermediul formularului E 121, la organismul de asigurări de sănătate olandez CZ (denumit în continuare „CZ”) și a putut obține, începând de la 1 iunie 2006, prestații în temeiul articolului 28 din Regulamentul nr. 1408/71 în Țările de Jos, al căror cost a fost suportat de instituția competentă germană. Doamna Fischer‑Lintjens a plătit în Germania contribuțiile pentru asigurarea sa de sănătate.

17

La 20 octombrie 2006, doamna Fischer‑Lintjens a obținut de la CVZ certificatul de neasigurare în temeiul AWBZ, destinat să dovedească autorităților olandeze însărcinate cu perceperea contribuțiilor că nu se datora nicio contribuție în Țările de Jos. Doamna Fischer‑Lintjens a menționat în formularul pe care a trebuit să îl completeze pentru a obține acest certificat că nu încasa pensii și nici prestații în temeiul legislației olandeze, ci o pensie în temeiul legislației germane.

18

În măsura în care împrejurările rămâneau neschimbate, acest certificat era valabil pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2006 și 31 decembrie 2010.

19

Deși doamna Fischer‑Lintjens împlinise la 1 decembrie 1999 vârsta de 65 de ani, care îi acorda în Țările de Jos dreptul la pensie în temeiul AOW, ea a solicitat abia în luna mai 2007 acordarea acestei pensii. Potrivit instanței de trimitere, doamna Fischer‑Lintjens a considerat în mod eronat, înainte de formularea cererii, că nu avea dreptul la aceasta.

20

Prin decizia din 8 noiembrie 2007, modificată la 24 aprilie 2008, SVB a acordat doamnei Fischer‑Lintjens, conform articolului 16 alineatul 2 din AOW, o pensie cu efect retroactiv de un an de la data primei zile a lunii în cursul căreia a fost introdusă cererea, și anume de la 1 mai 2006.

21

Doamna Fischer‑Lintjens nu a informat nici CZ, nici CVZ, nici instituția germană de asigurări de sănătate cu privire la această modificare de situație înainte de luna octombrie 2010.

22

La 21 octombrie 2010, doamna Fischer‑Lintjens a completat un formular, adresat de CVZ în cadrul cererii sale de prelungire a certificatului de neasigurare, și a declarat în cuprinsul acestuia că, de la 1 mai 2006, primește o pensie pentru limită de vârstă în temeiul AOW.

23

Prin decizia din 2 noiembrie 2010, CVZ a informat‑o pe doamna Fischer‑Lintjens că are obligația de a se asigura în temeiul AWBZ și al Zvw și că, prin urmare, trebuia să plătească contribuții în Țările de Jos întrucât nu se mai afla în una dintre situațiile prevăzute la articolul 21 alineatul 1 din KB 746 și, în consecință, avea obligația de a se asigura începând cu luna iunie 2006. CVZ a revocat, așadar, certificatul de neasigurare al doamnei Fischer‑Lintjens (în continuare, „decizia de revocare”), iar CZ i‑a reziliat contractul de asigurare de sănătate. Această revocare și această reziliere aveau un efect retroactiv începând de la 1 iunie 2006.

24

Drept urmare, instituția germană de asigurări de sănătate a restituit cuantumul contribuțiilor, care se ridica la peste 5000 de euro, sumă pe care doamna Fischer‑Lintjens o plătise în Germania de la 1 iunie 2006.

25

Ulterior, CZ a solicitat doamnei Fischer‑Lintjens plata cheltuielilor medicale, în cuantum de peste 11000 de euro, rambursate instituției germane menționate. Potrivit CVZ, în temeiul articolului 5 alineatul 5 din Zvw, asigurarea de sănătate nu poate produce efecte în mod retroactiv decât dacă este încheiată în termen de patru luni după nașterea obligației de asigurare. Prin urmare, doamna Fischer‑Lintjens trebuia să plătească ea însăși cheltuielile medicale rambursate acestei instituții germane pentru perioada în care nu a fost acoperită de o asigurare de sănătate, și anume între luna iunie 2006 și 1 iulie 2010, această din urmă dată fiind cea la care doamna Fischer‑Lintjens a dispus de o asigurare de sănătate olandeză.

26

La 7 decembrie 2010, doamna Fischer‑Lintjens a formulat la CVZ o reclamație împotriva deciziei de revocare.

27

Începând cu 15 martie 2011, SVB a devenit organul competent pentru acordarea scutirilor de la obligația de asigurare în temeiul AWBZ și pentru eliberarea certificatelor de neasigurare. Certificatele emise anterior acestei date de CVZ sunt considerate ca fiind emise de SVB.

28

Prin decizia din 21 aprilie 2011, SVB a declarat nefondată reclamația doamnei Fischer‑Lintjens împotriva deciziei de revocare. Prin hotărârea pronunțată de Rechtbank Roermond (Tribunalul din Roermond) la 17 ianuarie 2012, a fost admisă acțiunea doamnei Fischer‑Lintjens împotriva respectivei decizii. Potrivit acestei instanțe, certificatul de neasigurare pe care l‑a obținut doamna Fischer‑Lintjens era destinat să producă efecte juridice care nu puteau fi eliminate prin revocarea certificatului amintit.

29

SVB a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Centrale Raad van Beroep (Tribunalul Central de Contencios Administrativ), arătând că certificatul de neasigurare era un act de natură pur declarativă, la fel ca formularul E 121. Potrivit SVB, din reglementările naționale nu poate fi dedusă nicio consecință juridică derogatorie de la cele care rezultă din aplicarea Regulamentului nr. 1408/71.

30

Instanța de trimitere consideră că SVB avea competența de a revoca, cu efect retroactiv, certificatul de neasigurare, însă, la revocarea certificatului, SVB nu a acordat suficientă atenție intereselor doamnei Fischer‑Lintjens. Instanța amintită consideră că rezultă în special din principiul securității juridice că această competență efectivă de a acorda pensii și de a suporta costul prestațiilor în natură se naște doar de la data deciziei de acordare a pensiei solicitate, în temeiul căreia s‑a stabilit că persoana interesată are într‑adevăr dreptul la această pensie. Pentru acest motiv, instanța de trimitere se întreabă care este data de la care se „datorează” efectiv pensia în discuție în litigiul principal, în sensul articolului 27 din regulamentul menționat, doamnei Fischer‑Lintjens, deoarece, potrivit acestei instanțe, dacă acest articol este aplicabil în mod retroactiv, acest lucru va avea, în principiu, diverse consecințe juridice retroactive, printre care, în speță, cea privind obligația de a beneficia de o asigurare de sănătate olandeză.

31

În aceste condiții, Centrale Raad van Beroep a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

32

Trebuie constatat de la bun început că întrebările sunt adresate în împrejurările speciale din cauza principală, în care, pe de o parte, o pensie olandeză a fost acordată doamnei Fischer‑Lintjens în luna noiembrie 2007, cu efect retroactiv începând de la 1 mai 2006, și în care, pe de altă parte, doamna Fischer‑Lintjens, prin certificatul de neasigurare din 20 octombrie 2006, a putut dovedi autorității olandeze însărcinate cu perceperea contribuțiilor că nu avea obligația care rezulta din articolul 2 alineatul (1) din Zvw coroborat cu anexa VI rubrica R punctul 1 litera (a) la Regulamentul nr. 1408/71 de a încheia o asigurare obligatorie de sănătate olandeză, dat fiind că ea intra în domeniul de aplicare al articolului 28 din acest regulament și că, așadar, avea dreptul la prestații de boală în Țările de Jos, al căror cost era suportat de instituția competentă germană. Acest certificat de neasigurare i‑a fost însă revocat la 2 noiembrie 2010 cu efect retroactiv de la 1 iunie 2006.

33

În acest context, trebuie amintit că titularii de pensii în temeiul legislațiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cea a Țărilor de Jos în care locuiesc, trebuie, potrivit anexei VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la regulamentul menționat, pentru a avea dreptul la suportarea costului prestațiilor de boală de către instituția competentă olandeză conform legislației acestui din urmă stat membru în temeiul articolului 27 din același regulament, să se asigure la un organism de asigurări de sănătate, în conformitate cu articolul 2 din Zvw. Este cert că, potrivit articolului 5 alineatele 1 și 5 din Zvw, această asigurare poate avea un efect retroactiv doar dacă este încheiată în termen de patru luni de la nașterea obligației de asigurare.

34

Potrivit instanței de trimitere, trebuie astfel să se stabilească data la care doamna Fischer‑Lintjens a avut dreptul la prestațiile menționate în Țările de Jos al căror cost să fie suportat de instituția competentă olandeză, care corespunde datei la care doamna Fischer‑Lintjens a încetat să se încadreze la articolul 28 din Regulamentul nr. 1408/71 și a intrat sub incidența articolului 27 din acesta. Instanța amintită precizează totuși că, indiferent de data respectivă, aplicarea articolului 2 și a articolului 5 alineatul 5 din Zvw ar putea să o priveze pe doamna Fischer‑Lintjens de o asigurare de sănătate pentru o perioadă determinată, întrucât aceste dispoziții împiedică încheierea unei astfel de asigurări cu efect retroactiv în împrejurări precum cele care caracterizează situația doamnei Fischer‑Lintjens. Instanța menționată arată însă că se poate considera că întreruperea asigurării de sănătate a doamnei Fischer‑Lintjens în perioada cuprinsă între 8 noiembrie 2007, data la care i‑a fost făcută prima plată a pensiei olandeze, și 1 iulie 2010, data afilierii doamnei Fischer‑Lintjens la o asigurare de sănătate olandeză, este imputabilă doar afilierii tardive a acesteia la un asigurător olandez. În consecință, doamna Fischer‑Lintjens ar trebui să suporte singură prejudiciul care rezultă din aceasta.

35

Prin urmare, prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 27 din Regulamentul nr. 1408/71 coroborat cu anexa VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la acesta trebuie interpretat în sensul că se opune, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, reglementării unui stat membru care nu permite beneficiarului unei pensii, acordată de acest stat membru cu efect retroactiv de un an, să încheie o asigurare obligatorie de sănătate cu același efect retroactiv.

36

Trebuie, așadar, să se stabilească data de la care, în împrejurările din cauza în discuție în litigiul principal, Țările de Jos au devenit competente, în temeiul respectivului articol 27 din Regulamentul nr. 1408/71, în privința unui titular de pensii precum doamna Fischer‑Lintjens.

37

În această privință, dispozițiile regulamentului menționat ce determină legislația aplicabilă formează un sistem de norme conflictuale al cărui caracter complet are ca efect deposedarea legiuitorilor naționali de puterea de a stabili întinderea și condițiile de aplicare a legislației naționale în acest domeniu cu privire la persoanele supuse acesteia și la teritoriul în interiorul căruia dispozițiile naționale își produc efectele (a se vedea în special Hotărârea van Delft și alții, C‑345/09, EU:C:2010:610, punctul 51 și jurisprudența citată).

38

Întrucât normele conflictuale prevăzute de Regulamentul nr. 1408/71 se impun astfel în mod imperativ statelor membre, Curtea a constatat deja că nu se poate admite cu atât mai mult ca persoanele asigurate social care intră sub incidența acestor norme să poată contracara efectele lor dispunând de posibilitatea de a opta să se sustragă de la aplicare. Astfel, aplicarea sistemului privind conflictul de legi instituit de acest regulament nu depinde decât de situația obiectivă în care se găsește lucrătorul interesat (a se vedea în acest sens Hotărârea van Delft și alții, C‑345/09, EU:C:2010:610, punctul 52 și jurisprudența citată).

39

Trebuie amintit de asemenea că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, dispozițiile din regulamentul menționat care stabilesc legislația aplicabilă au ca scop nu doar să evite aplicarea simultană a mai multor legislații naționale și complicațiile care pot apărea din aceasta, ci și să împiedice ca persoanele care intră în domeniul de aplicare al aceluiași regulament să fie lipsite de protecție în materie de securitate socială din cauza lipsei legislației care le‑ar fi aplicabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Mulders, C‑548/11, EU:C:2013:249, punctul 39 și jurisprudența citată).

40

Rezultă de aici că, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 41 din concluzii, unul dintre obiectivele normelor de conflict prevăzute de Regulamentul nr. 1408/71 este ca orice asigurat social ce intră în domeniul de aplicare al respectivului regulament să fie acoperit în mod continuu, fără ca această continuitate să poată fi afectată de alegeri discreționare ale unor persoane fizice sau ale unor instituții competente din statele membre.

41

În această privință, articolul 27 din regulamentul menționat privește titularul pensiilor sau al indemnizațiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, dintre care una este cea a statului membru de reședință, și care are dreptul la prestații de boală sau de maternitate în acest din urmă stat. Articolul respectiv coroborat cu articolul 28 din același regulament are ca obiect să stabilească, pe de o parte, instituția căreia îi revine sarcina să plătească titularilor pensiilor sau ai indemnizațiilor aceste prestații de boală și de maternitate și, pe de altă parte, instituția care suportă costul lor (a se vedea în acest sens Hotărârea Rundgren, C‑389/99, EU:C:2001:264, punctele 43 și 44).

42

Sistemul pus în aplicare prin aceste articole stabilește astfel o relație între competența de a plăti pensiile sau indemnizațiile și obligația de a suporta costul prestațiilor în natură, obligația respectivă fiind, așadar, accesorie competenței efective cu privire la pensii. Prin urmare, costul prestațiilor în natură nu poate fi suportat de o instituție a unui stat membru care nu are decât o competență eventuală în materie de pensii. În consecință, articolul 27 din Regulamentul nr. 1408/71, asemenea articolului 28 din acest regulament, atunci când se referă la o pensie sau la o indemnizație datorată, vizează o pensie sau o indemnizație plătită în mod efectiv persoanei interesate (a se vedea în acest sens Hotărârea Rundgren, C‑389/99, EU:C:2001:264, punctul 47).

43

Astfel, pensia olandeză a unei persoane interesate care se află într‑o situație identică cu cea a doamnei Fischer‑Lintjens trebuie considerată ca fiind datorată, în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 1408/71, de la începutul perioadei în care această pensie a fost plătită în mod efectiv respectivei persoane interesate, indiferent de momentul în care dreptul la această pensie a fost constatat în mod formal. O asemenea pensie este datorată, așadar, pentru toată această perioadă, inclusiv, dacă este cazul, atunci când aceasta începe înainte de data deciziei de acordare a pensiei respective.

44

În speță, este cert că pensia în discuție în litigiul principal a fost plătită în mod efectiv doamnei Fischer‑Lintjens, în temeiul legislației olandeze, în perioada care a început la 1 mai 2006. Prin urmare, de la această dată, ea trebuia să fie calificată drept „datorată”, în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 1408/71, pentru acordarea prestațiilor doamnei Fischer‑Lintjens.

45

În plus, astfel cum a arătat guvernul german în observațiile scrise, orice altă interpretare a termenului „datorată”, în sensul acestui articol 27, ar face ca aplicabilitatea în timp a competenței unui stat membru în materie de prestații datorate în temeiul acestui regulament să depindă de rapiditatea soluționării de către administrațiile naționale a cererilor de pensii sau de indemnizații, ceea ce ar fi contrar unuia dintre obiectivele urmărite de regulamentul menționat, care, astfel cum a constatat deja Curtea la punctul 40 din prezenta hotărâre, este de a garanta ca orice asigurat ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași regulament să fie acoperit în mod continuu.

46

Pe de altă parte, reiese din elementele furnizate Curții, care nu sunt contestate, că, în urma revocării retroactive a certificatului de neasigurare, doamna Fischer‑Lintjens nu mai dispunea de asigurare de sănătate pentru perioada cuprinsă între luna iunie 2006 și 1 iulie 2010, în condițiile în care plătise în prealabil contribuțiile privind asigurarea de sănătate în Germania pentru această perioadă, care, ca urmare a deciziei de revocare, i‑au fost ulterior restituite.

47

În această privință, guvernul olandez explică, în observațiile scrise, că orice efect retroactiv al asigurării de sănătate olandeze este în principiu exclus de reglementarea olandeză în discuție în litigiul principal având în vedere obiectul, propriu asigurărilor, de a garanta pagube viitoare care nu sunt realizate la data încheierii asigurării și obiectivul de a determina persoanele interesate, obligate să încheie un contract de asigurare în dreptul olandez, să o facă cât mai repede posibil. O astfel de lipsă de efecte retroactive ar garanta solidaritatea, care se află la baza sistemului de asigurări de sănătate, și ar preveni abuzurile. Cu toate acestea, în pofida acestui principiu general al excluderii, legiuitorul olandez ar fi prevăzut o excepție limitată, în temeiul căreia, în cazul în care asigurarea de sănătate începe să curgă în termen de patru luni de la nașterea obligației de asigurare, această asigurare are un efect retroactiv până în ziua în care respectiva obligația a luat naștere. Acest efect, atunci când ar fi aplicabil, ceea ce nu poate fi cazul în cauza principală din moment ce obligația de asigurare a doamnei Fischer‑Lintjens a luat naștere la 1 mai 2006, ar fi limitat, așadar, la patru luni.

48

Desigur, un stat membru poate limita în mod legitim posibilitatea încheierii cu efect retroactiv a unei asigurări de sănătate în scopul de a încuraja persoanele care au obligația de a încheia o asemenea asigurare să o facă în cel mai scurt termen. Astfel, Curtea a statuat deja că o obligație de plată a contribuțiilor în considerarea existenței unui drept la prestații, chiar în lipsa unor beneficii efective ale prestațiilor menționate, este inerentă principiului solidarității aplicat de sistemele naționale de asigurări sociale, întrucât, în lipsa unei asemenea obligații, persoanele interesate ar putea fi încurajate să aștepte realizarea riscului înainte de a contribui la finanțarea acestui sistem (a se vedea în acest sens Hotărârea van Delft și alții, C‑345/09, EU:C:2010:610, punctul 75).

49

Cu toate acestea, condițiile de afiliere la sistemele de securitate socială ale statelor membre, a căror organizare este de competența acestora din urmă, trebuie să respecte dreptul Uniunii și nu pot avea ca efect să excludă din domeniul de aplicare al unei legislații naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, persoanele cărora, în temeiul Regulamentului nr. 1408/71, aceeași legislație le este aplicabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Kits van Heijningen, C‑2/89, EU:C:1990:183, punctul 20, precum și Hotărârea Salemink, C‑347/10, EU:C:2012:17, punctele 38-40).

50

Or, este necesar să se constate că, astfel cum a arătat în esență avocatul general la punctele 53 și 54 din concluzii, o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal are ca urmare faptul că o persoană căreia i se acordă de către autoritățile statului membru de reședință, în temeiul articolului 27 din regulamentul menționat, plata unei pensii cu efect retroactiv de mai mult de patru luni de la data deciziei de acordare a acesteia se găsește ulterior în imposibilitatea de a‑și îndeplini obligațiile legale și de a încheia, în acest stat membru, o asigurare de sănătate într‑un termen care să îi permită să beneficieze de un efect retroactiv mai mare de patru luni, chiar dacă ea beneficia până atunci de suportarea îngrijirilor sale medicale de către instituția competentă din alt stat membru.

51

Astfel, în speță, este cert că, deși doamna Fischer‑Lintjens a informat organismele olandeze competente cu privire la faptul că primea o pensie germană, la 8 noiembrie 2007, data adoptării deciziei prin care se constata dreptul său la o pensie în Țările de Jos cu efect retroactiv începând de la 1 mai 2006, aceasta nu ar fi putut, din cauza restricției prevăzute la articolul 5 alineatul 5 din Zvw, să încheie o asigurare de sănătate obligatorie care să o acopere de la 1 mai 2006. În împrejurările din cauza principală se pare că, în orice caz, ar fi fost imposibil, așadar, pentru doamna Fischer‑Lintjens să evite o perioadă de întrerupere a acoperirii printr‑o astfel de asigurare.

52

Or, conform jurisprudenței amintite la punctul 39 din prezenta hotărâre, un asigurat care, precum doamna Fischer‑Lintjens, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71 nu poate să fie lipsit de protecție în materie de securitate socială din cauza lipsei legislației care i‑ar fi aplicabilă (a se vedea prin analogie Hotărârea Kuusijärvi, C‑275/96, EU:C:1998:279, punctul 28).

53

De aici rezultă că, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 55 și 56 din concluzii, limitarea prevăzută de dispozițiile unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care are drept rezultat faptul că o persoană care se află într‑o situație identică cu cea a doamnei Fischer‑Lintjens nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 27 din Regulamentul nr. 1408/71 și al anexei VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la acest regulament, aduce atingere efectului util al sistemului de norme de conflict instituit de regulamentul menționat și obligațiilor impuse asiguraților sociali în temeiul acestuia. În special, efectul util al sistemului respectiv, care este obligatoriu atât pentru statele membre, cât și pentru persoanele interesate, nu poate fi garantat în cazul în care aceste state, prin intermediul reglementărilor naționale, sunt în măsură să priveze o persoană interesată, precum doamna Fischer‑Lintjens, de posibilitatea de a‑și îndeplini pe deplin obligațiile care îi incumbă în temeiul aceluiași regulament.

54

În această privință, nu poate fi acceptat argumentul guvernului olandez potrivit căruia întreruperea asigurării de sănătate a doamnei Fischer‑Lintjens, în special pentru perioada cuprinsă între luna noiembrie 2007 și luna octombrie 2010, ar rezulta numai din faptul că aceasta nu a informat instituția olandeză competentă despre schimbarea drepturilor sale la pensie.

55

Desigur, articolul 84a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede o obligație reciprocă de informare și de cooperare între instituțiile competente și persoanele vizate de acest regulament. Astfel, în timp ce aceste persoane sunt obligate să informeze în cel mai scurt termen instituțiile respective în legătură cu orice schimbare intervenită în situația lor personală sau familială care le afectează dreptul la prestații în temeiul regulamentului menționat, instituțiile sunt obligate să furnizeze, ca răspuns la cererile persoanelor menționate referitoare la același regulament, orice informație solicitată în scopul exercitării drepturilor care le sunt conferite de Regulamentul nr. 1408/71.

56

Această informație ar putea include, dacă este cazul, date suficiente pentru a permite unei persoane, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, să înțeleagă că avea obligația să încheie o asigurare de sănătate în Țările de Jos.

57

Cu toate acestea, trebuie arătat că, potrivit articolului 84a alineatul (2) din același regulament, nerespectarea obligației de informare prevăzute la alineatul (1) al treilea paragraf al articolului 84a menționat poate atrage după sine numai aplicarea unor măsuri proporționale în conformitate cu dreptul național, care trebuie, pe de o parte, să fie echivalente cu cele aplicabile în situații similare care țin de ordinea juridică internă și, pe de altă parte, să nu facă imposibilă sau extrem de dificilă exercitarea drepturilor conferite persoanelor interesate de acest regulament.

58

Or, nu aceasta ar fi situația în cazul în care aplicarea unei reglementări naționale ar determina privarea unei persoane interesate, într‑o situație identică cu cea a doamnei Fischer‑Lintjens, de orice protecție în materie de securitate socială pentru o perioadă determinată, fără ca toate împrejurările relevante, în special cele referitoare la situația sa personală, precum vârsta, starea de sănătate și absența sa din Țările de Jos o perioadă îndelungată să fie luate în considerare. În plus, are o importanță specială faptul că doamna Fischer‑Lintjens și‑a plătit contribuțiile la o asigurare de sănătate, în Germania, în perioada cuprinsă între luna noiembrie 2007 și luna octombrie 2010.

59

Având în vedere ansamblul considerațiilor de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 27 din Regulamentul nr. 1408/71 coroborat cu anexa VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la acesta trebuie interpretat în sensul că pensia de care beneficiază o persoană, în împrejurări precum cele în discuție în cauza principală, trebuie să fie considerată ca fiind datorată de la începutul perioadei în care această pensie a fost plătită în mod efectiv respectivei persoane interesate, indiferent de data la care dreptul la pensia menționată a fost constatat în mod formal și inclusiv, dacă este cazul, atunci când aceasta începe să curgă înainte de data deciziei de acordare a aceleiași pensii. Articolele 27 și 84a din Regulamentul nr. 1408/71 coroborate cu anexa VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la acesta trebuie interpretate în sensul că se opun, în împrejurări precum cele în discuție în cauza principală, reglementării unui stat membru care nu permite beneficiarului unei pensii acordate de acest stat membru cu efect retroactiv de un an să încheie o asigurare obligatorie de sănătate cu același efect retroactiv și care determină privarea acestui beneficiar de orice protecție în materie de securitate socială fără ca toate împrejurările relevante, în special cele referitoare la situația personală a acestuia, să fie luate în considerare.

60

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, coroborat cu anexa VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la Regulamentul nr. 1408/71 menționat, trebuie interpretat în sensul că pensia de care beneficiază o persoană, în împrejurări precum cele în discuție în cauza principală, trebuie să fie considerată ca fiind datorată de la începutul perioadei în care această pensie a fost plătită în mod efectiv respectivei persoane interesate, indiferent de data la care dreptul la pensia menționată a fost constatat în mod formal și inclusiv, dacă este cazul, atunci când aceasta începe să curgă înainte de data deciziei de acordare a aceleiași pensii.

Articolele 27 și 84a din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, coroborate cu anexa VI rubrica R punctul 1 literele (a) și (b) la acesta, trebuie interpretate în sensul că se opun, în împrejurări precum cele în discuție în cauza principală, reglementării unui stat membru care nu permite beneficiarului unei pensii acordate de acest stat membru cu efect retroactiv de un an să încheie o asigurare obligatorie de sănătate cu același efect retroactiv și care determină privarea acestui beneficiar de orice protecție în materie de securitate socială fără ca toate împrejurările relevante, în special cele referitoare la situația personală a acestuia, să fie luate în considerare.