—

pentru bpost SA, de H. Gilliams, de J. Bocken și de T. Baumé, avocats;

—

pentru guvernul belgian, de M. Jacobs, în calitate de agent, asistată de S. Depré și de P. Vernet, avocats;

—

pentru guvernul francez, de D. Colas și de F. Gloaguen, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de P. Gentili, avvocato dello Stato;

—

pentru guvernul suedez, de E. Karlsson și de A. Falk, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de H. Tserepa‑Lacombe și de F. W. Bulst, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 12 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO 1998, L 15, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 12), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 (JO L 52, p. 3, denumită în continuare „Directiva 97/67”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între bpost SA (denumită în continuare „bpost”), prestator al serviciului poștal universal în Belgia, pe de o parte, și Institut belge des services postaux et des télécommunications (IBPT), pe de altă parte, cu privire la o decizie a acestuia de a impune bpost plata unei amenzi ca urmare a încălcării principiului nediscriminării în punerea în aplicare a tarifelor convenționale aferente anului 2010.

3

Prin intermediul modificărilor sale succesive prin Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 (JO L 176, p. 21, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 178) și prin Directiva 2008/6, Directiva 97/67 continuă procesul liberalizării treptate a pieței serviciilor poștale inițiat în 1998.

4

Considerentul (8) al Directivei 97/67 are următorul cuprins:

„[Î]ntrucât măsurile care vizează să asigure liberalizarea treptată și controlată a pieței și un echilibru corespunzător în aplicarea acestor măsuri sunt necesare pentru a garanta, în întreaga Comunitate și sub rezerva obligațiilor și drepturilor prestatorilor serviciului universal, libera prestare a serviciilor în sectorul poștal însuși.”

5

Articolul 2 din această directivă prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

6

Articolul 12 din directiva menționată are următorul cuprins:

„Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că tarifele pentru fiecare dintre serviciile care alcătuiesc serviciul universal sunt conforme cu principiile următoare:

7

Potrivit articolului 2 din Directiva 2008/6, statele membre trebuiau să pună în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive până la 31 decembrie 2010.

8

Articolul 12 din Directiva 97/67, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2002/39, a fost transpus în ordinea juridică belgiană prin articolul 144b din Legea din 21 martie 1991 privind reforma anumitor întreprinderi publice economice (Moniteur belge din 27 martie 1991, p. 6155), astfel cum a fost modificat prin Decretul regal din 7 octombrie 2002 (Moniteur belge din 25 octombrie 2002, p. 49053) și prin Legea din 13 decembrie 2010 (Moniteur belge din 31 decembrie 2010, p. 83267).

9

În Belgia, bpost este prestatorul istoric de servicii poștale, având în esență sarcina de distribuire poștală, care cuprinde în special colectarea, sortarea, transportul și distribuirea trimiterilor poștale către destinatari.

10

bpost oferă servicii de distribuire poștală nu numai către marele public, ci și către două categorii speciale de clienți, și anume expeditorii de trimiteri poștale în vrac (denumiți în continuare „expeditorii”) și intermediarii.

11

Expeditorii sunt consumatori finali de servicii de distribuire poștală. Aceștia definesc mesajul care trebuie să facă obiectul unei trimiteri și se află la originea cererii trimiterilor poștale. În ceea ce îi privește, intermediarii furnizează expeditorilor servicii de triere înaintea serviciului de distribuire poștală. Aceste servicii pot include pregătirea corespondenței înainte de predarea sa la bpost (sortarea, imprimarea, introducerea în plicuri, etichetarea, indicarea adresei, și francarea), precum și depunerea trimiterilor (colectarea de la expeditori, adunarea și ambalarea trimiterilor în saci poștali, transportul și depunerea în locurile desemnate de operatorul poștal).

12

Diferite tipuri de tarife sunt aplicate de bpost, printre care tarifele convenționale, care sunt tarife speciale în raport cu tariful standard plătit de marele public. Aceste tarife speciale rezultă dintr‑o convenție între bpost și clienții în cauză, care poate prevedea reduceri acordate anumitor clienți care generează o anumită cifră de afaceri în favoarea operatorului. Reducerile convenționale cele mai frecvente sunt rabaturile cantitative, acordate în funcție de volumul trimiterilor poștale generat într‑o perioadă de referință, și rabaturile operaționale, al căror scop este de a retribui anumite operațiuni de triere și constituie contrapartida costurilor evitate de bpost.

13

IBPT este autoritatea de reglementare națională în sectorul serviciilor poștale potrivit Directivei 97/67.

14

Pentru anul 2010, bpost a informat IBPT cu privire la o modificare a sistemului său de reduceri pentru tarifele convenționale privind serviciile de livrare a trimiterilor publicitare adresate și a trimiterilor administrative. Aceste trimiteri reprezentau aproximativ 20 % din cifra de afaceri a bpost în sectorul poștal.

15

Acest nou sistem de reduceri cuprindea un rabat cantitativ calculat pe baza volumului de trimiteri depus, care era acordat atât expeditorilor, cât și intermediarilor. Reducerea acordată acestora din urmă nu mai era însă calculată pe baza volumului de trimiteri provenite de la toți expeditorii cărora le furnizau serviciile lor, ci pe cea a volumului de trimiteri generat în mod individual de fiecare dintre clienții lor (denumit în continuare „rabat cantitativ pe expeditor”).

16

Pe lângă rabatul cantitativ pe expeditor, noul sistem cuprindea și o reducere operațională, denumită „Indirect Channel Rebate”. Această reducere corespundea contrapartidei costurilor evitate de bpost prin efectul asumării de către intermediari a anumitor operațiuni care intră în domeniul serviciului de distribuire poștală.

17

Prin decizia din 20 iulie 2011, IBPT a considerat că bpost încălcase, printre altele, obligația de nediscriminare în ceea ce privește rabaturile cantitative de la tarifele convenționale aferente anului 2010.

18

În această decizie, IBPT imputa bpost că i‑a privat pe intermediari de reducerile cele mai ridicate pe cantitățile de trimiteri depuse, în condițiile în care aceștia depun volume de trimiteri grupate comparabile cu volumele depuse de cei mai mari expeditori. În consecință, acest sistem ar opera o discriminare în detrimentul intermediarilor.

19

La 23 septembrie 2011, bpost a solicitat cour d’appel de Bruxelles să anuleze decizia adoptată de IBPT.

20

Din decizia de trimitere reiese că părțile din litigiul principal nu sunt de acord în ceea ce privește sfera de aplicare a articolului 12 a cincea liniuță din Directiva 97/67 și cu privire la interpretarea pe care a dat‑o Curtea acestei dispoziții în Hotărârea Deutsche Post și alții (C‑287/06-C‑292/06, EU:C:2008:141).

21

Deși a admis că sfera de aplicare a articolului 12 a cincea liniuță din Directiva 97/67 nu pare să se fi schimbat după modificarea sa prin Directiva 2008/6, această instanță are totuși îndoieli cu privire la aspectul dacă dispoziția menționată privește fără distincție rabaturile operaționale și rabaturile cantitative sau dacă, dimpotrivă, domeniul său de aplicare exclude rabaturile cantitative.

22

În aceste condiții, cour d’appel de Bruxelles a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că litigiul principal privește o acțiune în anulare formulată de bpost împotriva deciziei adoptate de IBPT prin care i‑a aplicat o amendă pentru încălcarea principiului nediscriminării ca urmare a punerii în aplicare a rabatului cantitativ pe expeditor.

24

Problema dacă acest rabat intră în domeniul de aplicare al articolului 12 a patra liniuță din Directiva 97/67 sau mai degrabă în cel al celei de a cincea liniuțe a aceluiași articol nu este determinantă în vederea controlului legalității deciziei pe care trebuie să o pronunțe instanța de trimitere.

25

Astfel, din articolul 12 din Directiva 97/67 reiese că tarifele fiecăruia dintre serviciile care fac parte din serviciul universal trebuie să respecte în special principiul nediscriminării atât în ceea ce privește „tarifele” (a patra liniuță), cât și „tarifele speciale” (a cincea liniuță).

26

Rezultă că aprecierea naturii pretins discriminatorii a rabaturilor cantitative practicate de bpost în cursul anului 2010 nu este influențată de faptul că aceste rabaturi intră mai degrabă sub incidența celei de a patra liniuțe decât a celei de a cincea liniuțe a articolului 12 din Directiva 97/67 sau invers.

27

În cadrul acestei aprecieri, trebuie să se verifice numai dacă practica în cauză respectă jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia principiul egalității de tratament, care face parte dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea Ruckdeschel și alții, 117/76 și 16/77, EU:C:1977:160, punctul 7, precum și Hotărârea Almer Beheer și Daedalus Holding, C‑441/12, EU:C:2014:2226, punctul 47).

28

În aceste condiții, întrebările preliminare trebuie înțelese, împreună, în sensul că vizează, în esență, aspectul dacă principiul nediscriminării tarifelor poștale prevăzut la articolul 12 din Directiva 97/67 trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rabaturi cantitative pe expeditor cum este cel în discuție în litigiul principal.

29

În această privință, trebuie arătat că rabaturile cantitative sunt reduceri tarifare al căror cuantum crește în funcție de volumul trimiterilor poștale generat într‑o perioadă de referință.

30

În opinia bpost, rabatul cantitativ pe expeditor a fost introdus în tarifele sale convenționale aferente anului 2010 în vederea încetării practicii unui anumit număr de intermediari care se limitau la a colecta trimiterile mai multor expeditori, astfel încât să beneficieze de reduceri cantitative mai ridicate, fără a efectua nicio intervenție operațională.

31

Astfel cum s‑a indicat la punctul 18 din prezenta hotărâre, din decizia adoptată de IBPT la 20 iulie 2011 reiese că această autoritate a considerat că rabatul cantitativ pe expeditor operează o discriminare între, pe de o parte, marii expeditori, care pot beneficia de reduceri mai ridicate la volumele de trimiteri încredințate societății bpost, și, pe de altă parte, intermediarii, care îi încredințează volume de trimiteri comparabile, dar prin intermediul unei recolectări a acestora de la diverse întreprinderi sau administrații.

32

Este cert că, întrucât rabaturile cantitative sunt calculate pe baza cifrei de afaceri generate în mod individual de fiecare expeditor, un expeditor care încredințează bpost un volum semnificativ de trimiteri beneficiază de o reducere mai mare decât cea pe care o obține un intermediar care depune la aceasta un volum de trimiteri echivalent, ce rezultă din însumarea unor trimiteri provenite de la mai mulți expeditori.

33

Deși este adevărat că o astfel de constatare permite să se concluzioneze că rabatul cantitativ pe expeditor introduce o diferență de tratament între expeditori și intermediari, totuși, conform jurisprudenței Curții amintite la punctul 27 din prezenta hotărâre, această diferență de tratament poate constitui o discriminare interzisă de articolul 12 din Directiva 97/67 numai dacă, pe de o parte, expeditorii și intermediarii se află într‑o situație comparabilă pe piața distribuirii poștale și, pe de altă parte, niciun obiectiv legitim nu poate justifica respectiva diferență de tratament.

34

Pentru a stabili temeiul pe baza căruia trebuie efectuată compararea situațiilor expeditorilor și, respectiv, ale intermediarilor, trebuie să se țină seama de faptul că sistemul introdus de bpost pentru anul 2010 cuprindea atât rabaturi cantitative, cât și rabaturi operaționale.

35

Or, în scopul de a constata o eventuală discriminare în detrimentul intermediarilor în cadrul acordării rabatului cantitativ pe expeditor, compararea situației expeditorilor cu cea a intermediarilor trebuie limitată la cazul în care aceștia din urmă se mărginesc la a colecta trimiterile unui anumit număr de expeditori și la a le refactura serviciul de distribuire poștală furnizat de bpost, făcând astfel abstracție de serviciile de triere care le permit să beneficieze de rabaturi operaționale.

36

În observațiile lor, bpost și guvernul francez subliniază că obiectivul rabaturilor cantitative constă în a stimula cererea în domeniul serviciilor poștale, care se confruntă în prezent cu o ofertă în creștere de căi de expediție concurente, în special cea a e‑mailului.

37

În această privință, este necesar să se constate că expeditorii sunt singurii care pot majora o astfel de cerere, întrucât se află „la originea trimiterilor poștale”, după cum precizează definiția noțiunii „expeditor” care figurează la articolul 2 punctul 16 din Directiva 97/67.

38

Dimpotrivă, în cazul în care intermediarii încredințează societății bpost corespondența pe care aceștia au colectat‑o în prealabil de la diferiți expeditori, acest lucru nu are ca efect majorarea volumului global de corespondență în favoarea bpost. În consecință, cu excepția măsurii restrânse în care intermediarii sunt ei înșiși expeditori, activitatea acestora nu contribuie, prin ea însăși, la majorarea volumului corespondenței încredințate bpost.

39

În plus, aplicarea sistemului de rabaturi cantitative care era în vigoare înainte de anul 2010, potrivit căruia reducerea acordată unui intermediar era calculată pe baza volumului total de trimiteri provenite de la toți expeditorii către care își furniza serviciile, poate compromite obiectivului de a majora cererea de servicii poștale.

40

Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctele 69 și 72 din concluzii, un expeditor care nu generează suficientă corespondență pentru a putea beneficia de un rabat cantitativ nu va beneficia de nicio reducere în temeiul rabatului cantitativ pe expeditor și decide să predea el însuși corespondența către bpost sau să încredințeze această sarcină unui intermediar. În schimb, în cadrul sistemului de rabaturi cantitative care era aplicabil înaintea anului 2010, aceluiași expeditor putea să i se atribuie în mod indirect un asemenea rabat, pentru același volum de corespondență, dacă decidea să recurgă la serviciile unui intermediar, dat fiind că volumul său de corespondență ar fi în acest fel consolidat cu cel al altor expeditori care utilizează serviciile aceluiași intermediar.

41

În acest din urmă caz, expeditorul în cauză beneficia în mod indirect de reducere fără să își fi majorat volumul de corespondență, ceea ce nu era de natură să îl stimuleze să genereze mai multă corespondență în viitor. O astfel de situație, care ar fi semnificativ împotriva scopului urmărit de bpost prin instituirea unui sistem de rabaturi cantitative, ar putea conduce acest operator la a restrânge sau chiar la a elimina acest sistem pentru a‑și menține echilibrul financiar. Or, această decizie ar avea, la rândul său, un impact negativ asupra cererii de servicii poștale în general și, prin urmare, asupra echilibrului financiar al bpost.

42

Desigur, în Hotărârea Deutsche Post și alții (EU:C:2008:141, punctul 44), Curtea a decis că articolul 12 din Directiva 97/67 se opune ca intermediarilor care centralizează trimiteri poștale provenite de la mai mulți expeditori să li se refuze acordarea tarifelor speciale pe care prestatorul național al serviciului poștal universal le acordă expeditorilor înșiși.

43

Or, în cadrul raționamentului care stă la baza acestei decizii, Curtea a înlăturat în special argumentul Deutsche Post AG și al guvernului german potrivit căruia faptul de a permite intermediarilor să beneficieze de anumite rabaturi ar amenința echilibrul financiar al Deutsche Post AG (Hotărârea Deutsche Post și alții, EU:C:2008:141, punctul 36).

44

Contrar celor susținute de guvernele belgian, italian și suedez, precum și de Comisia Europeană, această jurisprudență nu este însă aplicabilă în cauza principală.

45

Astfel, cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Deutsche Post și alții (EU:C:2008:141) nu privea rabaturi cantitative, ci rabaturi operaționale. În această privință, Curtea a considerat, la punctul 37 din respectiva hotărâre, că, în măsura în care tarifele speciale care țin seama de costurile evitate în raport cu serviciile standard pot fi concepute astfel încât să difere de tarifele normale prin simplul fapt că numai costurile efectiv evitate de operator sunt deduse din aceste din urmă tarife, acordarea tarifelor menționate intermediarilor nu putea afecta echilibrul financiar al Deutsche Post AG, ca prestator al serviciului poștal universal.

46

Curtea a concluzionat că, dacă s‑ar dovedi că acordarea către intermediari a reducerilor de preț oferite doar clienților profesionali ai Deutsche Post AG avea ca efect faptul că aceste reduceri erau excesive în raport cu costurile evitate, societatea în cauză ar avea dreptul să diminueze în măsura necesarului reducerile respective pentru toți beneficiarii acestora (Hotărârea Deutsche Post și alții, EU:C:2008:141, punctul 38).

47

Așadar, dacă expeditorii și intermediarii puteau să se afle într‑o situație comparabilă în ceea ce privește rabaturile operaționale, așa cum reiese din Hotărârea Deutsche Post și alții (EU:C:2008:141), această situație nu se regăsește neapărat în ceea ce privește rabaturile cantitative, cum sunt cele în discuție în cauza principală. Astfel, rabaturile cantitative pe expeditor sunt de natură să îi stimuleze pe aceștia din urmă să încredințeze bpost mai multă corespondență, permițându‑i în acest mod să realizeze economii de scară. În schimb, activitatea desfășurată de intermediari nu contribuie, prin ea însăși, după cum s‑a arătat la punctul 38 din prezenta hotărâre, la majorarea volumului corespondenței încredințate bpost și, prin urmare, la realizarea de economii de către aceasta din urmă.

48

Din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că expeditorii și intermediarii nu se află într‑o situație comparabilă în ceea ce privește obiectivul urmărit de sistemul de rabat cantitativ pe expeditor, și anume stimularea cererii în domeniul serviciilor poștale, din moment ce numai expeditorii sunt în măsură să fie stimulați, prin efectul acestui sistem, să majoreze volumul de corespondență încredințată bpost și, prin urmare, cifra de afaceri a acestui operator. În consecință, diferența de tratament dintre cele două categorii de clienți care rezultă din aplicarea sistemului de rabat cantitativ pe expeditor nu constituie o discriminare interzisă de articolul 12 din Directiva 97/67.

49

Trebuie, așadar, să se răspundă la întrebarea adresată că principiul nediscriminării tarifelor prevăzut la articolul 12 din Directiva 97/67 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui sistem de rabat cantitativ pe expeditor cum este cel în discuție în litigiul principal.

50

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Principiul nediscriminării tarifelor prevăzut la articolul 12 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui sistem de rabat cantitativ pe expeditor cum este cel în discuție în litigiul principal.