1

Reclamantele, European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE și European Dynamics Belgium SA, activează în sectorul tehnologiei informației și a comunicării și depun cu regularitate oferte în cadrul procedurilor de cerere de ofertă inițiate de diverse organisme și instituții ale Uniunii Europene, printre care se numără și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

2

Prin anunțul de participare din 28 august 2010, OAPI a publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2010/S 167‑255574) o cerere de ofertă cu numărul de referință AO/021/10, intitulată „Prestare de servicii externe pentru gestionarea de programe și de proiecte și consultanță tehnică în domeniul tehnologiilor informației”, în urma căreia prima reclamantă a depus o ofertă la 11 octombrie 2010. Contractul care urma să fie atribuit privea furnizarea de servicii externe pentru gestionarea de programe și de proiecte în domeniul tehnologiei informației, precum și consultanță tehnică legată de toate tipurile de sisteme de informații și în toate domeniile tehnologice.

[omissis]

4

Potrivit punctului II.1.4 din anunțul de participare, contractul privea atribuirea de contracte‑cadru cu o durată maximă de patru ani unui număr maxim de trei prestatori de servicii. În această privință, la punctul 14.2 din caietul de sarcini (anexa I la dosarul de cerere de ofertă) se preciza că respectivele contracte‑cadru urmau să fie încheiate potrivit unui mecanism denumit „în cascadă”. Acest mecanism înseamnă că, dacă ofertantul clasat pe prima poziție nu este în măsură să furnizeze serviciile impuse, OAPI se va adresa ofertantului clasat pe a doua poziție și așa mai departe. Totodată, potrivit punctului IV.2 din anunțul de participare, contractul urma să fie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

5

În vederea evaluării tehnice, caietul de sarcini invita ofertanții să prezinte „sarcinile și activitățile care trebuie executate pentru a gestiona și a realiza cu succes proiectul vizat în ipoteza de lucru nr. 1”. Această ipoteză de lucru, expusă în anexa 18 la caietul de sarcini, prevedea că OAPI va elabora un „proiect de realizare a unui sistem de informații”.

6

În acest scop, caietul de sarcini enunța la punctul 13.3 cele cinci criterii de atribuire care se prezentau după cum urmează:

[omissis]

8

Prin scrisoarea din 28 martie 2011, OAPI a informat reclamantele cu privire la rezultatul procedurii de cerere de ofertă AO/021/10 (denumită în continuare „decizia de atribuire a contractului”) și a precizat că oferta primei reclamante a fost clasată pe poziția a treia, ceea ce i‑ar conferit calitatea de contractant de rezervă în cascadă.

[omissis]

11

Prin scrisoarea din 11 aprilie 2011, OAPI a divulgat primei reclamante numele celorlalți ofertanți declarați câștigători care au fost clasați pe prima și pe a doua poziție, și anume, consorțiul Unisys SLU și Charles Oakes & Co Sàrl, cu subcontractantul Unisys Belgium SA, pe de o parte, și ETIQ Consortium (by everis și Trasys), pe de altă parte. Această scrisoare cuprindea, în plus, un tabel care indica punctajul obținut de fiecare ofertant declarat câștigător pentru diversele criterii de calitate tehnică.

12

Este vorba despre tabelul următor:

13

Pe de altă parte, în această scrisoare, OAPI a expus motivele pentru care a atribuit ofertei prezentate de prima reclamantă numărul de puncte indicate în ultima coloană a tabelului menționat pentru fiecare dintre criteriile de calitate tehnică relevante. În ceea ce privește a treia, a patra și a cincea dintre cererile formulate de prima reclamantă (a se vedea punctul 10 de mai sus), OAPI a afirmat că, având în vedere liniile directoare privind accesul public la documente în materia achizițiilor publice, nu era autorizat să divulge nici raportul de evaluare, nici numele membrilor comitetului de evaluare, nici ofertele financiare ale celorlalți ofertanți declarați câștigători.

[omissis]

19

Prin scrisoarea comună din 18 aprilie 2011, reclamantele au informat OAPI că, în opinia lor, motivarea vagă și generică, astfel cum este expusă în scrisoarea adresată la 11 aprilie 2011, este insuficientă și nu le permite să își exercite drepturile. În plus, ele și‑au reiterat cererea de a li se comunica în special ofertele financiare ale celorlalți ofertanți declarați câștigători, precum și copia completă a raportului de evaluare. Pe de altă parte, reclamantele au expus în detaliu, pentru fiecare dintre evaluările efectuate de OAPI cu privire la diversele criterii de calitate tehnică ale ofertei lor, motivele pentru care, în opinia lor, aprecierea autorității contractante este lacunară și eronată sau chiar viciată de erori vădite de apreciere. În sfârșit, reclamantele au invitat OAPI să își reconsidere rezultatul aprecierii, să le furnizeze justificări detaliate pentru deciziile sale și să corecteze erorile vădite de apreciere menționate.

20

Prin scrisoarea din 29 aprilie 2011, OAPI a comunicat reclamantelor tabelul următor, care expune punctele care fuseseră atribuite ofertei lor financiare, precum și ofertelor celorlalți ofertanți declarați câștigători:

În plus, în ceea ce privește aprecierea criteriilor de atribuire tehnică, OAPI a indicat reclamantelor că le va furniza un răspuns complet în zilele lucrătoare care urmau.

[omissis]

22

Prin scrisoare din 2 mai 2011, transmisă prin fax la 12 mai 2011, OAPI a reiterat, în esență, aprecierile sale cuprinse în scrisoarea sa din 11 aprilie 2011 cu privire la evaluarea calității tehnice a ofertei primei reclamante.

[omissis]

28

Prin scrisoarea din 13 mai 2011, reclamantele au contestat abordarea OAPI și au indicat că sunt, astfel, obligate să formuleze acțiune la Tribunal.

29

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 iunie 2011, reclamantele au introdus prezenta acțiune.

30

Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a patra, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

31

Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

32

În ședința din 21 ianuarie 2015, au fost ascultate pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal.

33

În ședință, reclamantele au renunțat, pe de o parte, la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea în special a principiului egalității de tratament, a articolului 93 alineatul (1) litera (f), a articolului 94 și a articolului 96 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198, denumit în continuare „Regulamentul financiar general”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului din 13 decembrie 2006 (JO L 390, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 7, p. 137), și a articolelor 133 și 134 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului [financiar general] (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3, denumite în continuare „normele de aplicare”) și, pe de altă parte, la capătul de cerere privind repararea prejudiciului rezultat din pierderea profitului care ar fi putut fi obținut în mod rezonabil. În plus, având în vedere Ordonanța din 12 septembrie 2013, European Dynamics Luxembourg și alții/OAPI (T‑556/11, Rep., EU:T:2013:514), OAPI a renunțat la motivul privind inadmisibilitatea cererilor de anulare și de despăgubiri. S‑a luat act de aceste renunțări în procesul‑verbal al ședinței.

34

Reclamantele solicită Tribunalului:

35

OAPI solicită Tribunalului:

36

În susținerea cererii lor în anulare, reclamantele avansează, după renunțarea la cel de al patrulea motiv, trei motive.

37

Prin intermediul primului motiv, reclamantele reproșează OAPI că a încălcat articolul 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar general și articolul 149 din normele de aplicare, precum și obligația de motivare, în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE, prin faptul că a refuzat să le furnizeze o explicație sau o justificare suficientă pentru decizia de atribuire.

38

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele invocă „nerespectarea caietului de sarcini”, întrucât OAPI ar fi reținut, în detrimentul lor, noi criterii de atribuire care nu figurau în respectivul caiet de sarcini.

39

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamantele critică faptul că OAPI a săvârșit mai multe erori vădite de apreciere.

40

Tribunalul consideră că este oportun să analizeze mai întâi al doilea motiv, în continuare al treilea motiv și, în final, primul motiv.

41

În cadrul prezentului motiv, reclamantele contestă în special analiza comparativă, în raport cu primul criteriu de atribuire, a ofertei lor cu ofertele celorlalți ofertanți declarați câștigători pe care autoritatea contractantă a expus‑o în scrisoarea din 2 mai 2011. În această scrisoare, se indică, referitor la acest subiect în special că „[…] ofertele [celorlalți candidați declarați câștigători] făcând dovada unui prim criteriu de atribuire foarte bun, chiar excelent, prezentau o «foarte bună utilizare a cadrului Prince2, explicând mai întâi cadrul» înainte de a defini modalitatea în care va fi utilizat la OAPI, astfel încât ofertele respective acopereau aspectele atât teoretice, cât și practice ale utilizării cadrului Prince2”. Pe de altă parte, potrivit aceleiași scrisori, aceste oferte „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului” (a se vedea punctul 23 de mai sus).

42

Potrivit reclamantelor, în esență, această apreciere a autorității contractante nu își găsește nicio susținere în caietul de sarcini și se bazează pe elemente precum metodologia Prince2, care nu au fost aduse la cunoștința ofertanților în timp util. Din caietul de sarcini nu reieșea nici faptul că cele două subcriterii „gestionarea schimbării” și „comunicarea” erau, din perspectiva OAPI, cele „esențiale”. Astfel, autoritatea contractantă ar fi introdus ulterior un nou criteriu și ar fi atribuit o nouă pondere respectivelor subcriterii.

43

Potrivit OAPI, prezentul motiv se întemeiază pe o interpretare eronată a scrisorii sale din 2 mai 2011, care nu dovedește introducerea unor noi criterii de atribuire. Pe de o parte, OAPI amintește că, în temeiul primului criteriu de atribuire, ofertanții erau invitați să descrie sarcinile și activitățile pe care le vor executa în gestionarea proiectului. Or, Prince2 ar fi una dintre metodologiile disponibile pentru care înseși reclamantele ar fi optat în acest scop. Pe de altă parte, precizarea faptului că cele mai bune oferte „au identificat gestionarea modificărilor și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru succesul proiectului” nu ar însemna că a fost introdus un nou criteriu de atribuire, nici că s‑ar fi aplicat un factor de pondere stabilit ulterior, deoarece caietul de sarcini preciza că ofertanții trebuiau să descrie sarcinile și activitățile pe care le vor executa în gestionarea proiectului, printre care procesul de gestionare a modificărilor și planurile de comunicare. Niciun punctaj specific nu ar fi fost asociat acestor subcriterii și OAPI s‑ar fi limitat să confirme că ceilalți ofertanți declarați câștigători au înțeles corect că gestionarea modificărilor și comunicarea reprezentau cele două sarcini esențiale.

44

Trebuie amintit că, în temeiul principiului egalității de tratament, autoritatea contractantă este obligată să asigure, în fiecare fază a unei proceduri de cerere de ofertă, respectarea egalității de tratament și, în consecință, egalitatea de șanse a tuturor ofertanților. De asemenea, principiul egalității de tratament înseamnă că ofertanții trebuie să se afle pe o poziție de egalitate atât în momentul în care își pregătesc ofertele, cât și în momentul în care acestea sunt evaluate de autoritatea contractantă. Aceasta implică în special că criteriile de atribuire trebuie să fie formulate, în caietul de sarcini sau în anunțul de participare, astfel încât să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să le interpreteze în același mod și că, la o evaluare a ofertelor, aceste criterii trebuie să fie aplicate în mod obiectiv și uniform tuturor ofertanților (Hotărârea din 17 februarie 2011, Comisia/Cipru, C‑251/09, EU:C:2011:84, punctele 39 și 40, a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2012, Astrim și Elyo Italia/Comisia, T‑216/09, EU:T:2012:574, punctele 35 și 36 și jurisprudența citată). În plus, principiul transparenței, care are ca scop, în esență, să garanteze că este înlăturat riscul de favoritism și de arbitrar din partea autorității contractante, presupune formularea clară, exactă și neechivocă în anunțul de participare sau în caietul de sarcini a tuturor condițiilor și modalităților procedurii de atribuire, astfel încât, pe de o parte, să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să înțeleagă conținutul exact al acestora și să le interpreteze în același mod și, pe de altă parte, să dea posibilitatea autorității contractante să verifice efectiv dacă ofertele candidaților corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Astrim și Elyo Italia/Comisia, citată anterior, EU:T:2012:574, punctul 37, și Hotărârea din 16 septembrie 2013, Spania/Comisia, T‑402/06, Rep., EU:T:2013:445, punctul 67 și jurisprudența citată).

45

În ceea ce privește prima critică întemeiată pe faptul că OAPI ar fi aplicat un criteriu de atribuire neprevăzut în caietul de sarcini, este, desigur, adevărat că metodologia sau cadrul Prince2 nu este expres menționată în cuprinsul acestuia, primul criteriu de atribuire impunând în special ca „ofertantul să prezinte sarcinile și activitățile pe care le va efectua în materia gestionării proiectului, pe baza metodologiei și a experienței sale”. Cu toate acestea, pe de o parte, reiese cu claritate din oferta primei reclamante că metodologia care se propune este „întemeiată pe metoda de gestionare a proiectelor Prince2 a OGC, care formează cele mai bune practici, este adoptată pe scară largă la nivel internațional și este utilizată pentru a defini o abordare a proiectelor în cadrul ITIL” și că respectiva metodă „va fi metodologia dominantă aplicabilă în proiect”. Pe de altă parte, este cert că ofertele celorlalți candidați declarați câștigători se bazează de asemenea pe metodologia Prince2, ceea ce a permis autorității contractante să procedeze la analiza comparativă vizată la punctul 41 de mai sus.

46

În aceste împrejurări, nu poate fi admisă critica reclamantelor potrivit căreia OAPI ar fi stabilit ulterior un nou criteriu de atribuire, și anume metodologia Prince2, care nu era nici prevăzută în caietul de sarcini, nici comunicată ofertanților în timp util. Astfel, aprecierea de către OAPI a ofertei primei reclamante era ghidată în mod vădit de criteriul „pe baza metodologiei și a experienței sale”, care nu este repus în discuție de faptul că, în cazul acestei oferte și al ofertelor celorlalți candidați declarați câștigători, această metodologie corespundea tocmai celei denumite Prince2. Dimpotrivă, acest fapt demonstrează în sine că toți ofertanții declarați câștigători înțeleseseră corect faptul că primul criteriu de atribuire le permitea să își bazeze oferta pe respectiva metodologie. Astfel, nu se poate imputa autorității contractante că a comparat ofertele în discuție în lumina criteriilor acestei metodologii, fapt care nu a putut decât să faciliteze comparația între calitățile lor și să promoveze obiectivitatea aprecierii comparative. În sfârșit, cerințele respectivului criteriu de atribuire trebuie să fie distinse în mod clar de punctul 2.3 din anexa II la caietul de sarcini, potrivit căruia „metodologia utilizată de OAPI pentru gestiunea proiectului este o adaptare personalizată a Prince2” cu privire la care se indică în mod clar că „va fi pusă la dispoziția contractantului numai la începutul contractului‑cadru”, astfel încât ea nu putea constitui un model la care ofertele trebuiau să fie adaptate.

47

Prin urmare, prima critică trebuie respinsă ca fiind nefondată.

48

În ceea ce privește cea de a doua critică, Tribunalul consideră că în mod întemeiat reclamantele susțin că autoritatea contractantă a acordat efectiv subcriteriilor „gestionarea schimbării” și „comunicarea” o pondere mai importantă decât celorlalte subcriterii enunțate în cadrul primului criteriu de atribuire. Astfel, motivarea neechivocă expusă în scrisoarea OAPI din 2 mai 2011, potrivit căreia ofertele celorlalți candidați declarați câștigători „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului”, nu poate fi înțeleasă altfel. Ea demonstrează că autoritatea contractantă a confirmat abordarea propusă de ceilalți ofertanți declarați câștigători prin faptul că s‑a bazat pe o pondere a respectivelor subcriterii care nu reiese din modul de formulare a primului criteriu de atribuire. Or, ținând seama de jurisprudența citată la punctul 44 de mai sus, autoritatea contractantă nu poate aplica reguli de ponderare a subcriteriilor pe care nu le‑a adus în prealabil la cunoștința ofertanților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 ianuarie 2008, Lianakis și alții, C‑532/06, Rep., EU:C:2008:40, punctul 38).

49

În această privință, pe de o parte, trebuie precizat că „gestionarea schimbării” și „planul de comunicare” nu constituie decât două subcriterii dintr‑un ansamblu de șapte subcriterii care erau enumerate la același nivel și cu titlu neexclusiv în cadrul primului criteriu de atribuire, și anume, controlul progreselor, procedura de gestionare a problemelor concrete, procedura de gestionare a schimbării, gestionarea procedurilor de intervenție eșalonată, programul de acumulare a experienței, planul de comunicare și procedurile de acceptare a produsului care trebuie livrat și pentru care autoritatea contractantă intenționa să atribuie un număr maxim de 40 de puncte (a se vedea punctul 5 de mai sus). Or, nu rezultă nici din cuprinsul criteriului amintit, nici din alte pasaje relevante ale caietului de sarcini că autoritatea contractantă intenționa, dacă era cazul și pentru motive specifice nedivulgate, să acorde o importanță diferită acestor subcriterii la prezentarea proiectului vizat în ipoteza de lucru nr. 1 sau chiar să atribuie la evaluarea ofertelor prezentate din perspectiva primului criteriu de atribuire un punctaj mai mult sau mai puțin ridicat după cum ofertele puneau accentul pe unul sau pe altul dintre subcriteriile respective. Această situație se regăsește în special în privința subcriteriilor „gestionarea schimbării” și „planul de comunicare” referitor la care caietul de sarcini nu indică faptul că autoritatea contractantă le considera ca reprezentând „cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului”.

50

Pe de altă parte, în conformitate cu expunerea generală, în caietul de sarcini, a cerințelor care trebuiau să fie îndeplinite de ofertanți, aceștia erau invitați să prezinte „sarcinile și activitățile care trebuie executate pentru a gestiona și a realiza cu succes proiectul vizat în ipoteza de lucru nr. 1”, care era expusă în anexa 18 la caietul de sarcini și care viza elaborarea de către OAPI a unui „proiect de realizare a unui sistem de informații”. Rezultă că descrierea în ofertele prezentate a sarcinilor și a activităților legate de diversele subcriterii din cadrul primului criteriu de atribuire se referea în mod necesar la proiectul respectiv, care era, prin definiție, același pentru toți ofertanții.

51

În aceste condiții, formularea „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului” nu poate fi înțeleasă în sensul că ar conține o judecată de valoare cu aplicabilitate absolută și generală cu privire la importanța deosebită a subcriteriilor „gestionarea schimbării” și „planul de comunicare” („esențiale”) în cadrul proiectului vizat de OAPI în ipoteza de lucru nr. 1 („pentru reușita proiectului”), de care ofertele celorlalți candidați declarați câștigători ar fi ținut seama, și invers, ca un reproș făcut ofertei prezentate de prima reclamată de a nu fi urmat o abordare similară celei propuse de respectivii ofertanți în acest sens.

52

În această privință, OAPI nu poate susține în mod întemeiat, în esență, că motivarea menționată mai sus trebuie să fie înțeleasă ca o judecată de valoare făcută cu privire la calitatea bună a ofertelor celorlalți candidați declarați câștigători care se baza pe identificarea a două subcriterii speciale, și anume „gestionarea schimbării” și „comunicarea”, această judecată neputând fi disociată de o valorizare prealabilă și abstractă specifică a subcriteriilor respective în raport cu celelalte cinci subcriterii enumerate în cadrul primului criteriu de atribuire. Pe de altă parte și numai pentru motivele menționate la punctele 48-51 de mai sus, nu este credibil că autoritatea contractantă nu a atribuit puncte specifice din totalul disponibil de 40 de puncte diverselor subcriterii prevăzute (a se vedea de asemenea punctele 93 și 94 de mai jos).

53

Astfel, trebuie să se rețină că judecata comparativă negativă efectuată de autoritatea contractantă asupra ofertei primei reclamante cu privire la acest aspect nu își găsește nicio susținere în modul de formulare a primului criteriu de atribuire. Mai mult, regulile de ponderare care stau la baza acestei judecăți nu reies în mod suficient de clar, precis și neechivoc din criteriul respectiv pentru a permite tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să înțeleagă conținutul exact al acestora și să le interpreteze în același mod. Prin faptul că, în contradicție cu cerințele care decurg din jurisprudența citată la punctele 44 și 48 de mai sus, a procedat la o ponderare a diverselor subcriterii din cadrul criteriului de atribuire care nu era nici prevăzută în caietul de sarcini, nici comunicată în prealabil ofertanților, OAPI a încălcat, așadar, în detrimentul reclamantelor, principiile egalității de șanse și transparenței.

54

În consecință, a doua critică trebuie admisă.

55

Prin urmare, al doilea motiv trebuie să fie, în parte, respins și, în parte, admis.

56

Reclamantele consideră că singurele informații lacunare furnizate de OAPI conțin numeroase erori grave și vădite de apreciere, în lipsa cărora oferta primei reclamante ar fi putut fi clasată pe prima poziție potrivit mecanismului în cascadă. Potrivit reclamantelor, aceste erori viciază aprecierea autorității contractante în raport cu fiecare dintre criteriile de apreciere prevăzute în caietul de sarcini. În acest context, reclamantele contestă în special comentariile negative expuse în scrisorile trimise de OAPI la 11 aprilie și la 2 mai 2011.

57

În ceea ce privește aprecierea autorității contractante în raport cu primul criteriu de atribuire, reclamantele invocă unsprezece critici care trebuie analizate în continuare, fie individual, fie regrupate, atunci când se întrepătrund. În această privință, trebuie amintit că respectivul criteriu de atribuire impunea ofertantului să prezinte „sarcinile și activitățile pe care le va efectua în materia gestionării proiectului, pe baza metodologiei și a experienței sale”, ceea ce trebuia să cuprindă în special, dar cu titlu neexclusiv, șapte subcriterii, și anume controlul progreselor, procedura de gestionare a problemelor concrete, procedura de gestionare a schimbării, gestionarea procedurilor de intervenție eșalonată, programul de acumulare a experienței, planul de comunicare și procedurile de acceptare a produsului care trebuie livrat (a se vedea punctul 5 de mai sus).

58

Pe de altă parte, trebuie să se sublinieze că autoritatea contractantă dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea luării unei decizii de atribuire a unui contract în urma unei cereri de ofertă și că controlul Tribunalului trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității materiale a situației de fapt, precum și a absenței unei erori vădite de apreciere și a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2011, bpost/Comisia, T‑514/09, EU:T:2011:689, punctul 121 și jurisprudența citată).

81

Prin intermediul celei de a șasea critici, reclamantele contestă aprecierea OAPI potrivit căreia nu era necesar pentru fiecare proiect un gestionar de program, un gestionar principal de proiect și un gestionar de proiect. Având în vedere cerințele ipotezei de lucru nr. 1, reclamantele ar fi prezentat și justificat, în capitolele 2 și 4 din oferta lor, pe baza experienței lor, astfel cum este cerută de caietul de sarcini, propunerea de a crea un birou de proiect, care includea un gestionar de program și un gestionar principal de proiect.

82

Trebuie amintit că, în scrisoarea adresată din 11 aprilie 2011, OAPI a arătat că „proiectele enunțate în oferta [reclamantelor] nu necesită toate un gestionar de program, un gestionar principal de proiect și un gestionar de proiect”. În înscrisurile prezentate Tribunalului, OAPI a confirmat că în mod eronat reclamantele ar fi presupus că OAPI gestiona toate proiectele sale în cadrul aceluiași program, ceea ce le‑ar fi condus la propunerea unei soluții cu un gestionar de program, un gestionar principal de proiect și un gestionar de proiect pentru fiecare proiect. Or, dimensiunea și întinderea limitate ale proiectului, folosind cu titlu de exemplu ipoteza de lucru nr. 1, nu ar fi justificat să se recurgă la aceste trei profile.

83

În această privință, este necesar să se amintească faptul că rezultă din descrierea generală, în caietul de sarcini, a cerințelor care trebuiau să fie îndeplinite de ofertanți că aceștia trebuiau să prezinte „sarcinile și activitățile care trebuie executate pentru a gestiona și a realiza cu succes proiectul vizat în ipoteza de lucru nr. 1”. În plus, ipoteza de lucru nr. 1, astfel cum era expusă în anexa 18 la caietul de sarcini, se limita să menționeze un singur „proiect de realizare a unui sistem de informații”, iar nu un program care să cuprindă diverse proiecte de acest tip, astfel încât autoritatea contractantă putea să critice în mod valabil propunerea unui gestionar de program de către reclamante.

84

În schimb, nu rezultă din caietul de sarcini cu claritatea și cu precizia impuse în sensul jurisprudenței citate la punctul 44 de mai sus, în special din primul criteriu de atribuire și din definiția ipotezei de lucru nr. 1, că OAPI intenționa să invite ofertanții să prezinte o soluție care nu îngloba nici profilurile de gestionar principal de proiect și de gestionar de proiect, astfel cum au propus reclamantele. De asemenea, OAPI nu a explicat motivele pentru care propunerea unor astfel de profiluri ar fi incompatibilă cu ipoteza de lucru nr. 1. În sfârșit, spre deosebire de apărarea sa formulată împotriva primei-celei de a cincea critici, OAPI nu a susținut, cu privire la acest aspect, că reclamantele s‑ar fi îndepărtat de metodologia Prince2. Or, având în vedere lipsa de precizie a caietului de sarcini în privința acestui subiect, trebuie amintit că reclamantele erau libere, în temeiul primului criteriu de atribuire, să prezinte sarcinile și activitățile pe care le vor efectua în materia gestionării proiectului, pe baza metodologiei și a experienței proprii.

85

Ținând seama în special de această lipsă de precizie a caietului de sarcini, precum și de caracterul succint și vag al judecății comitetului de evaluare, este imposibil, atât pentru reclamante, cât și pentru Tribunal să verifice caracterul plauzibil al criticii prezentate în privința includerii unui gestionar principal de proiect și a unui gestionar de proiect și, prin urmare, să tranșeze aspectul dacă aceasta este viciată de o eroare vădită de apreciere.

86

În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că există un viciu de motivare cu privire la acest aspect în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general (a se vedea punctele 125-135 de mai jos).

87

Prin intermediul celei de a opta critici, reclamantele contestă comentariul final al comitetului de evaluare referitor la primul criteriu de apreciere, potrivit căruia, „în totalitate, oferta [primei reclamante] este mai mult operațională decât strategică și se focalizează pe un alt tip de gestionar de proiect decât cel avut în vedere de OAPI”. Acest comentariu ar fi arbitrar și nu ar fi susținut de caietul de sarcini. Oferta primei reclamante ar răspunde ansamblului cerințelor din caietul de sarcini și bunelor practici din sectorul gestionării de proiecte, și anume Prince2. În această privință, reclamantele fac referire la punctul 4.1.1 din oferta lor, intitulat „Structura de organizare”, care propune o structură unificată și centralizată în cadrul căreia orice proiect, inclusiv proiectele independente precum cel vizat de ipoteza de lucru nr. 1 sau proiecte care se înscriu într‑un program, vor fi conduse, gestionate, controlate și urmărite de biroul de proiect. Gestionarul de program ar fi membru al biroului de proiect și ar avea o privire globală exercitând în același timp un control general asupra ansamblului proiectelor și programelor realizate în temeiul contractului‑cadru pentru a asigura astfel gestionarea lor eficace, omogenă și adecvată. În consecință, penalizând oferta primei reclamante, în temeiul unei cerințe neprevăzute în caietul de sarcini, și anume faptul că „OAPI [a] îndreptat toate proiectele sale în același program”, OAPI ar fi comis o eroare vădită de apreciere.

88

Pe parcursul procesului, OAPI s-a limitat să avanseze, cu privire la acest subiect, argumentul amintit la punctul 82 de mai sus. Or, precum în cazul considerațiilor expuse la punctul 84 de mai sus, se impune să se arate că, în lipsa unor criterii suficient de clare și de precise expuse în caietul de sarcini, comentariul final al comitetului de evaluare, în special critica vagă întemeiată pe faptul că OAPI avea în vedere un „alt tip de gestionar de proiect”, nu este comprehensibilă, astfel încât nici reclamantele, nici Tribunalul nu pot verifica caracterul plauzibil al acesteia și, prin urmare, aspectul dacă această critică este sau nu este afectată de o eroare vădită de apreciere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în temeiul primului criteriu de atribuire, ofertanții trebuiau să prezinte sarcinile și activitățile pe care le vor efectua în materia gestionării proiectului, pe baza metodologiei și a experienței proprii și, prin urmare, nu pe baza unei eventuale practici sau experiențe a OAPI nedescrise în caietul de sarcini.

89

În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că există un viciu de motivare cu privire la acest aspect în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general (a se vedea punctele 125-135 de mai jos).

90

Prin intermediul celei de a noua-celei de a unsprezecea critici, reclamantele contestă, în esență, răspunsul pretins lacunar, evaziv și vag al OAPI din scrisoarea din 2 mai 2011, în special în ceea ce privește notarea și evaluarea comparative ale ofertei lor din perspectiva primului criteriu de atribuire în raport cu ofertele celorlalți candidați declarați câștigători. OAPI s‑ar limita să expună vag faptul că celelalte două oferte au fost considerate mai bune întrucât prezentau, fiecare, „aspecte teoretice și practice ale utilizării cadrului Prince2” și „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului”. Cu toate acestea, la punctele 2.1.1 și 2.1.2 din oferta lor, reclamantele ar fi prezentat și ele aspectele teoretice și practice ale metodologiei Prince2 de gestionare a proiectului și ar fi furnizat o propunere detaliată a sarcinilor de gestionare a schimbării și de comunicare aplicate în cazul proiectului OAPI. În plus, la punctele 2.2-2.11 ale ofertei amintite, ele ar fi expus în detaliu aspectele practice ale utilizării abordării lor metodologice întemeiate pe Prince2 pentru gestionarea proiectului și pentru executarea sarcinilor de gestionare a proiectului în cadrul ipotezei de lucru nr. 1. De asemenea, punctul 2.5 din această ofertă ar descrie în mod amănunțit abordarea care trebuie urmată pentru a gestiona schimbarea și la punctele sale 2.10 și 2.8 ar expune planul de comunicare și procedurile de intervenție eșalonată propuse, fără ca OAPI să fi furnizat o explicație cu privire la pretinsele lacune sau la conținutul pretins mai bun al celorlalte oferte în această privință (a noua critică). Pe de altă parte, primul criteriu de atribuire nu ar fi impus să se specifice importanța sarcinilor propuse în materia gestionării proiectului, ceea ce ar fi fost contrar bunelor practici și metodologiei bine stabilite la nivel internațional. În orice caz, reclamantele ar prezenta o metodologie de gestionare de proiect foarte bine definită, coerentă și corect structurată, care prevede că procesele, activitățile și sarcinile de gestionare a proiectului sunt, toate, esențiale pentru executarea cu succes a proiectului (a zecea critică). În sfârșit, OAPI nu ar justifica punctajul slab de 22,81 puncte atribuit ofertei primei reclamante pentru primul criteriu de atribuire, în condițiile în care oferta candidatului declarat câștigător clasat pe prima poziție ar fi obținut numărul maxim de 40 de puncte (a unsprezecea critică).

91

Este necesar să se facă referire mai întâi la considerațiile expuse la punctele 48-53 de mai sus în răspuns la al doilea motiv și care menționează faptul că judecata comparativă negativă făcută asupra ofertei primei reclamante potrivit căreia ofertele celorlalți candidați declarați câștigători „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului” încalcă principiile egalității de șanse și transparenței, întrucât nu își găsesc nicio susținere în modul de formulare a primului criteriu de atribuire și, prin urmare, constituie o ponderare necomunicată în prealabil ofertanților a diverselor subcriterii din cadrul respectivului criteriu de atribuire. Rezultă în mod necesar că această judecată este lipsită de caracter plauzibil și este de asemenea afectată de o eroare vădită de apreciere în ponderarea respectivelor subcriterii.

92

Apoi, pe parcursul procesului, OAPI nu a considerat că este oportun să ia poziție cu privire la argumentația detaliată a reclamantelor, nici cu privire la modalitatea în care comitetul de evaluare a ajuns la rezultatul cumulat de 22,81 puncte dintr‑un total de 40 de puncte pentru oferta primei reclamante, astfel cum enunță scrisoarea OAPI din 2 mai 2011. Cu toate acestea, în ședință, în răspuns la o întrebare precisă a Tribunalului, OAPI a explicat, în esență, că, în speță, aprecierea evaluatorilor ofertei primei reclamante nu ar fi fost efectuată pe baza unei formule matematice care ar fi condus la deducerea anumitor puncte pe subcriteriu sau pentru anumite comentarii negative, respectivii evaluatori atribuind un punctaj global pentru calitatea generală a întregii părți a respectivei oferte în temeiul primului criteriu de atribuire. În această privință, acordarea unei note cu două cifre după virgulă (22,81) s‑ar datora faptului că ofertele ar fi fost evaluate de mai mulți evaluatori, ale căror note ar fi fost mai întâi adunate și apoi împărțite la numărul de evaluatori.

93

Or, Tribunalul consideră că aceste explicații, neexpuse în scrisoarea OAPI din 2 mai 2011, sunt tardive și neplauzibile. În această privință, în lipsa unei precizări în caietul de sarcini privind ponderea efectivă a diverselor subcriterii din cadrul primului criteriu de atribuire și a unui mijloc de probă scris din partea OAPI în acest scop, trebuie respins ca necredibil argumentul său potrivit căruia evaluatorii nu ar fi acordat anumite puncte subcriteriilor respective care erau enumerate în cadrul primului criteriu de atribuire amintit și în temeiul căruia ofertanții puteau obține un număr maxim de 40 de puncte. În continuare, astfel cum au susținut reclamantele în ședință, nu este credibil nici faptul că evaluatorii nu ar fi recurs la o formulă matematică sau, cel puțin, la atribuirea unor fracțiuni de puncte fiecărui subcriteriu în vederea evaluării ofertelor în raport cu criteriul de atribuire amintit. Astfel, presupunând că evaluările adunate sunt împărțite la numărul total de evaluatori, după cum pretinde OAPI, în lipsa unei astfel de formule matematice sau a stabilirii unor fracțiuni de puncte pentru fiecare subcriteriu, nu ar fi fost posibil să se ajungă la un punctaj cumulat care cuprinde două cifre după virgulă. În consecință, nu poate fi admis argumentul prezentat de OAPI potrivit căruia ar fi atribuit un punctaj global pentru întreaga parte a ofertei primei reclamante în temeiul primului criteriu de atribuire.

94

Trebuie să se constate că scrisoarea OAPI din 2 mai 2011 nu prezintă nicio explicație relevantă cu privire la acest subiect. Astfel, respectiva scrisoare se limitează să constate în mod vag că „ofertele [celorlalți ofertanți declarați câștigători] făcând dovada unui prim criteriu de atribuire foarte bun, chiar excelent, prezentau o foarte bună utilizare a cadrului Prince2, explicând mai întâi cadrul, înainte de a defini modalitatea în care va fi utilizat la OAPI, astfel încât ofertele respective acopereau aspectele atât teoretice, cât și practice ale utilizării cadrului Prince2”. În plus, OAPI s‑a limitat să menționeze în această scrisoare că aceste oferte „identificau gestionarea schimbării și comunicarea ca fiind cele două sarcini esențiale pentru reușita proiectului”, pentru a concluziona că, „prin comparație, comitetul de evaluare a găsit propuneri de calitate superioară celor ale reclamantelor”. Or, având în vedere aceste considerații de evaluare imprecise și lacunare expuse în această scrisoare, care nu acoperă decât unele dintre subcriteriile din cadrul primului criteriu de atribuire și nu indică punctajul precis pe care autoritatea contractantă intenționa să îl acorde fiecăruia dintre respectivele subcriterii, precum și lipsa unei precizări în caietul de sarcini în privința ponderii acestor subcriterii în ansamblul lor, nici reclamantele, nici Tribunalul nu sunt în măsură să înțeleagă modalitatea în care autoritatea contractantă a atribuit, în cadrul evaluărilor sale individuale și comparative ale ofertelor prezentate, punctajul disponibil pentru primul criteriu de atribuire și pentru diversele sale subcriterii.

95

În consecință, în afară de constatarea erorii vădite de apreciere vizate la punctul 91 de mai sus, Tribunalul nu este în măsură să concluzioneze dacă există sau nu există astfel de erori vădite în această privință, tocmai deoarece decizia de atribuire nu este suficient motivată în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar general (a se vedea punctele 125-135 de mai jos).

96

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, sub rezerva aprecierii primului motiv, întemeiat pe vicii de motivare, a noua critică a prezentului aspect al celui de al treilea motiv, legată de primul criteriu de apreciere, trebuie admisă în ceea ce privește eroarea vădită de apreciere constatată la punctul 91 de mai sus, iar în rest, respectivul aspect trebuie respins ca nefondat.

97

Reclamantele contestă aprecierea negativă a ofertei lor în raport cu al doilea criteriu de atribuire, astfel cum este expusă în scrisoarea din 11 aprilie 2011, potrivit căreia nu ar exista „niciun exemplu de produs care trebuie livrat pentru studiul de caz: evidența zilnică, registrul elementelor de configurare, rapoarte cu privire la principalii indicatori”. În susținerea acestui aspect, în primul rând, reclamantele susțin, în esență, că OAPI nu a răspuns la niciuna dintre contestațiile detaliate pe care le formulaseră cu privire la acest subiect în scrisoarea 18 aprilie 2011. Astfel, caietul de sarcini nu ar fi impus un asemenea exemplu, ci numai să se prezinte sarcinile și activitățile care urmau să fie realizate în materie de consultanță tehnică. În al doilea rând, punctul 6.2 din oferta primei reclamante ar furniza exemple de forme și de modele utilizate pentru fiecare produs care trebuie livrat, fapt pe care OAPI l‑a recunoscut în final. Aceste modele ar fi exhaustive și suficient de detaliate, întrucât ar prezenta structura, secțiunile și conținuturile exacte ale prestațiilor care trebuie furnizate în cadrul scenariului ipotetic expus în caietul de sarcini. În al treilea rând, în scrisoarea din 2 mai 2011, OAPI nu ar fi explicat în ce sens ceilalți candidați declarați câștigători au făcut dovada unor exemple foarte bune de produse care trebuie livrate, nici motivele pentru care ofertele lor au fost considerate având o calitate superioară celei a reclamantelor. Elementele invocate de OAPI nu ar fi produse care trebuie livrate ce țin de prestarea de servicii de consultanță tehnică, ci numai produse care trebuie livrate legate de gestionarea proiectului și sugerate de metodologia Prince2. În ședință, reclamantele au adăugat, astfel cum au prezentat și în duplică, că, în cadrul evaluării ofertelor în temeiul celui de al doilea criteriu de atribuire, OAPI ar fi apreciat în mod pozitiv prezentarea de către ceilalți ofertanți a unor eșantioane din proiectele precedente, ceea ce ar constitui, pe de o parte, introducerea ulterioară a unui nou subcriteriu și, pe de altă parte, amestecul nelegal al criteriului de selecție a experienței cu criteriul de atribuire în cauză. Cu toate acestea, ar rezulta cu claritate din cuprinsul punctului 11 din caietul de sarcini, având titlul „Prezentarea de exemple”, că „prezentarea unei oferte nu este supusă obligației de a o însoți de exemple”.

98

OAPI răspunde că termenul „exemplu” utilizat în scrisoarea din 11 aprilie 2011 trebuie înțeles în sensul că înseamnă, în esență, „să se furnizeze o prezentare” a serviciilor propuse. În această privință, caietul de sarcini ar fi impus descrierea modalității în care sarcinile și activitățile vor fi executate și, prin urmare, realizarea unei prezentări adecvate a serviciilor, susținută de eșantioane ale serviciilor furnizate pe baza ipotezei de lucru nr. 1. Comentariul negativ referitor la faptul că oferta primei reclamante nu ar conține decât cinci „eșantioane goale” ar dovedi în sine calitatea mai slabă a acesteia și faptul că reclamantele cunoșteau necesitatea de a include în oferta lor eșantioane de servicii. Or, spre deosebire de eșantioanele prezentate de ceilalți ofertanți, în special de către Accenture, care a obținut punctajul maxim cu privire la acest aspect, eșantioanele goale prezentate de reclamante nu ar fi adaptate ipotezei de lucru nr. 1. În ședință, OAPI a precizat că, acționând astfel, nu ar fi evaluat experiența trecută a ofertanților, ci ar fi ținut seama numai de faptul că eșantioanele prezentate ale produselor care trebuiau livrate constituiau o valoare adăugată, pentru că demonstrau că respectivii ofertanți au înțeles bine nevoile OAPI și ceea ce era necesar.

99

Se impune să se amintească, mai întâi, că, pe de o parte, cel de al doilea criteriu de atribuire prevedea că „ofertantul prezintă sarcinile și activitățile pe care le va efectua în materia consultanței tehnice, pe baza metodologiei și a experienței sale; acestea includ (dar nu în mod exclusiv) […] [o] evaluare a arhitecturii, [o] analiză a performanței, [o] evaluare a securității și [o] integrare cu alte sisteme” și că, pe de altă parte, oferta primei reclamante a obținut un punctaj de 24,5 dintr‑un total de 30 de puncte pentru respectivul criteriu de atribuire, în condițiile în care ceilalți ofertanți au obținut 28 și, respectiv, 20 de puncte.

100

Trebuie să se constate, în continuare, că critica enunțată în scrisoarea adresată de OAPI la 11 aprilie 2011, potrivit căreia oferta primei reclamante nu prezenta „niciun exemplu de produs care trebuie livrat pentru studiul de caz […]”, se bazează pe fapte necontestate, reclamantele limitându‑se să prezinte eșantioane goale sau simple modele necompletate care au fost anexate la punctul 6.2 din oferta lor.

101

Cu toate acestea, nu rezultă din caietul de sarcini și în special din cel de al doilea criteriu de atribuire că ofertanții erau obligați să prezinte „exemple de produse care trebuie livrate pentru studiul de caz” sau că o astfel de prezentare ar fi putut fi considerată de autoritatea contractantă o valoare adăugată, astfel cum pretinde OAPI pe parcursul procesului. Dimpotrivă, după cum arată reclamantele, punctul 11 din caietul de sarcini, cu titlul „Prezentarea de exemple”, prevedea cu claritate că „prezentarea unei oferte nu este supusă obligației de a o însoți de exemple”. În această privință, trebuie să se respingă argumentul necredibil al OAPI potrivit căruia termenul „exemplu” utilizat în scrisoarea din 11 aprilie 2011 trebuia să fie înțeles în sensul că înseamnă, în esență, „să se furnizeze o prezentare” a serviciilor propuse, comentariul negativ „niciun exemplu de produs care trebuie livrat pentru studiul de caz […]” neputând fi înțeles decât în sensul că, potrivit autorității contractante, reclamanții au omis să prezinte astfel de exemple. Pe de altă parte, motivele pentru care autoritatea contractantă a considerat că oferta primei reclamante propunea o prezentare insuficientă a elementelor „evidența zilnică, registrul elementelor de configurare, rapoarte cu privire la principalii indicatori” nu rezultă cu suficientă precizie din respectiva scrisoare.

102

Aceste considerații sunt suficiente pentru a constata că comentariul negativ din scrisoarea adresată de OAPI la 11 aprilie 2011 nu își găsește nicio susținere în caietul de sarcini și, prin urmare, este afectat de o eroare vădită de apreciere, fără a fi necesar să se examineze celelalte critici pe care reclamantele le‑au invocat în acest context.

103

În consecință, trebuie admis aspectul prezentului motiv, care vizează aprecierea ofertei primei reclamante în raport cu cel de al doilea criteriu de atribuire.

104

Trebuie amintit că cel de al treilea criteriu de atribuire impunea ofertanților să stabilească „alocarea efortului estimat pentru fiecare sarcină și pentru fiecare activitate de gestionare a proiectului” și că, în această privință, ofertei primei reclamante i‑au fost atribuite numai 4 puncte dintr‑un total de 10 puncte. În susținerea acestui punctaj, OAPI a afirmat, în scrisoarea din 11 aprilie 2011, în ceea ce privește aspectele negative, că „un proiect care nu este asociat unui program (precum în ipoteza de lucru nr. 1) nu necesită niciun gestionar de program[;] prezența unor cheltuieli generale prea numeroase[;] efortul estimat care a fost alocat gestionării proiectului reprezintă 24 % din întregul efort afectat proiectului prezentat în ipoteza de lucru nr. 1”. În scrisoarea sa din 2 mai 2011, OAPI a mai precizat că „propuneri mai bune nu alocau efort unui gestionar de program și justificau acest aspect în consecință” și că, „prin comparație, comitetul de evaluare a preferat această abordare și i‑a atribuit un punctaj mai bun”.

[omissis]

107

În ceea ce privește, mai întâi, eroarea de calcul sau de apreciere a faptelor în raport cu efortul estimat alocat gestionării programului, și anume 12 % în loc de 24 %, este necesar să se arate că, deja în cursul procedurii de cerere de ofertă, OAPI a recunoscut existența unei astfel de erori și, pe parcursul procesului, a prezentat o notă internă din 24 aprilie 2011 care conținea calcule alternative ce permiteau să se considere că, chiar în lipsa unei erori de calcul sau a ipotezei de acordare a numărului maxim de 10 puncte ofertei primei reclamante, aceasta s‑ar fi clasat pe poziția a treia potrivit mecanismului în cascadă. Or, astfel de simple erori de fapt sau de calcul, care nu pot avea nicio incidență asupra rezultatului unei proceduri, nu pot justifica anularea actului contestat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 2005, Freistaat Thüringen/Comisia, T‑318/00, Rec., EU:T:2005:363, punctul 191 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 19 martie 2010, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑50/05, Rep., EU:T:2010:101, punctul 159).

108

În consecință, această eroare de fapt necontestată nu poate conduce la o constatare de nelegalitate care să justifice anularea deciziei de atribuire a contractului.

[omissis]

111

În consecință, criticile îndreptate împotriva aprecierii autorității contractante în raport cu cel de al treilea criteriu de atribuire trebuie să fie respinse în totalitate.

[omissis]

121

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, sub rezerva aprecierii primului motiv, întemeiat pe vicii de motivare, trebuie admise, pe de o parte, a noua critică din primul aspect, legat de primul criteriu de atribuire, în ceea ce privește eroarea vădită de apreciere constatată la punctul 91 de mai sus, și, pe de altă parte, al doilea aspect, legat de cel de al doilea criteriu de atribuire în totalitatea sa (a se vedea punctele 97-103 de mai sus), și că al treilea motiv trebuie respins în rest.

122

Prin intermediul primului motiv, reclamantele invocă mai multe încălcări ale articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general, ale articolului 149 din normele de aplicare, precum și ale obligației de motivare în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

123

În acest context, reclamantele solicită Tribunalului să oblige OAPI să prezinte versiunile complete și neconfidențiale ale ofertelor celorlalți candidați declarați câștigători, precum și raportul de evaluare în integralitate, inclusiv comentariile aferente celorlalte oferte. În plus, reclamantele susțin, în esență, că extrasul din raportul de evaluare care cuprinde aprecierea ofertei lor este, din cauza caracterului său lacunar și vag, afectat de vicii de motivare care le împiedică să își valorifice în mod util drepturile și care fac, cel puțin în parte, imposibil un control de legalitate a deciziei de atribuire a contractului de către Tribunal. Aceasta ar fi situația în special în privința motivării lacunare și insuficiente expuse în scrisoarea adresată de OAPI la 2 mai 2011, care trebuia să justifice evaluarea comparativă a ofertei primei reclamante în raport cu cele ale celorlalți candidați declarați câștigători.

124

OAPI contestă aceste argumente și solicită respingerea cererii reclamantelor de măsuri de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească.

125

În această privință, trebuie amintit că, în cazurile în care, precum în speță, instituțiile, organele sau organismele Uniunii dispun, în calitatea lor de autorități contractante, de o largă putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în procedurile administrative are cu atât mai mult o importanță fundamentală. Printre aceste garanții se înscrie în special obligația instituției competente de a‑și motiva în mod suficient deciziile. Numai pe această cale, instanța Uniunii este în măsură să verifice dacă sunt întrunite elementele de fapt și de drept de care depinde exercitarea puterii de apreciere (Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, Rec., EU:C:1991:438, punctul 14, Hotărârea din 20 mai 2009, VIP Car Solutions/Parlamentul, T‑89/07, Rep., EU:T:2009:163, punctul 61, și Hotărârea din 12 decembrie 2012, Evropaïki Dynamiki/EFSA, T‑457/07, EU:T:2012:671, punctul 42).

126

În temeiul obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, autorul unui act este obligat să expună în mod clar și neechivoc raționamentul său, astfel încât, pe de o parte, cei interesați să poată cunoaște justificările măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile, iar pe de altă parte, instanța să își poată exercita controlul. În plus, această cerință a motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2013, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑9/10, EU:T:2013:88, punctele 25 și 26 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, obligația de motivare constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu (a se vedea Hotărârea din 22 mai 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑17/09, EU:T:2012:243, punctul 40 și jurisprudența citată).

127

În materia contractelor de achiziții publice, articolul 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar general, precum și articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare precizează condițiile în care autoritatea contractantă își îndeplinește obligația de motivare față de ofertanți.

128

Potrivit articolului 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar general, „[a]utoritatea contractantă notifică tuturor candidaților sau ofertanților ale căror candidaturi sau oferte au fost respinse motivele pe care s‑a întemeiat această decizie și comunică tuturor ofertanților ale căror oferte sunt admisibile și care au depus o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul”.

129

În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență consacrată că, în temeiul acestei dispoziții, nu se poate impune autorității contractante să transmită unui candidat a cărui ofertă nu a fost reținută, pe de o parte, în afară de motivele de respingere a ofertei, un rezumat minuțios al modalității în care fiecare detaliu din oferta sa a fost luat în considerare pentru evaluarea acesteia și, pe de altă parte, în cadrul comunicării, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei, o analiză comparativă minuțioasă a ofertei reținute și a celei a ofertantului exclus. De asemenea, autoritatea contractantă nu este obligată să îi furnizeze ofertantului exclus, la cererea scrisă a acestuia, o copie completă a raportului de evaluare (Hotărârea din 4 octombrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑629/11 P, EU:C:2012:617, punctele 21-23, Ordonanța din 20 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑561/10 P, EU:C:2011:598, punctul 27, și Ordonanța din 29 noiembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑235/11 P, EU:C:2011:791, punctele 50 și 51). Instanța Uniunii verifică însă dacă metoda aplicată de autoritatea contractantă pentru evaluarea tehnică a ofertelor este enunțată cu claritate în caietul de sarcini, inclusiv diversele criterii de atribuire, ponderea lor în evaluare, cu alte cuvinte în calculul punctajului total, precum și numărul minim și maxim de puncte pentru fiecare criteriu (a se vedea în acest sens Hotărârea Evropaïki Dynamiki/Comisia, citată anterior, EU:C:2012:617, punctul 29).

130

În jurisprudență s-a precizat totodată că, atunci când autoritatea contractantă trimite o scrisoare, în urma unei cereri de explicații suplimentare cu privire la o decizie de atribuire a unui contract înainte de introducerea unei acțiuni, însă ulterior datei stabilite la articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare, această scrisoare poate fi de asemenea luată în considerare pentru a verifica dacă motivarea respectivă era suficientă. Astfel, obligația de motivare trebuie apreciată în funcție de informațiile de care reclamanta dispunea în momentul introducerii acțiunii, înțelegându‑se totuși că instituția nu este autorizată să substituie motivării inițiale o motivare complet nouă (a se vedea în acest sens Hotărârea Evropaïki Dynamiki/Comisia, punctul 126 de mai sus, EU:T:2013:88, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).

131

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 129 de mai sus, autoritatea contractantă nu este obligată să îi asigure ofertantului exclus accesul la versiunea completă a ofertei candidatului declarat câștigător, nici la cea a raportului de evaluare. Pe de altă parte, în speță, având în vedere înscrisurile părților, înscrisurile depuse la dosar și rezultatele ședinței, Tribunalul consideră că este suficient de informat pentru a se pronunța asupra prezentului litigiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 noiembrie 2006, Peróxidos Orgánicos/Comisia, T‑120/04, Rec., EU:T:2006:350, punctul 80), astfel încât nu este necesar să dea curs cererii reclamantelor de măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 2009, Erste Group Bank și alții/Comisia, C‑125/07 P, C‑133/07 P și C‑137/07 P, Rep., EU:C:2009:576, punctul 319, și Ordonanța din 10 iunie 2010, Thomson Sales Europe/Comisia, C‑498/09 P, EU:C:2010:338, punctul 138).

132

În continuare, în ceea ce privește motivele avansate ulterior de OAPI, și anume în scrisorile din 11 aprilie și din 2 mai 2011, nu se contestă faptul că respectivele scrisori constituie ca atare completări ale motivării deciziei de atribuirea a contractului, în temeiul articolului 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiare general, precum și al articolului 149 alineatul (3) din normele de aplicare, pe care Tribunalul le poate lua în considerare. În orice caz, chiar dacă scrisoarea OAPI din 2 mai 2011 nu a fost transmisă reclamantelor prin fax decât la 12 mai 2011, cu alte cuvinte, după scurgerea termenului prevăzut la articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare, calculat de la data primei cereri formulate la 30 martie 2011, această scrisoare poate fi luată în considerare în vederea examinării caracterului suficient al motivării deciziei de atribuire a contractului (a se vedea jurisprudența citată la punctul 130 de mai sus).

133

Rămâne să se stabilească, așadar, dacă și în ce măsură aceste scrisori sunt afectate de vicii de motivare, tocmai pentru motivul că nu au permis reclamantelor să cunoască justificările măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și instanței Uniunii să își exercite controlul de legalitate pe fond.

134

În această privință, trebuie amintit că, în cadrul aprecierii celui de al treilea motiv, referitor la a șasea și la a opta-a unsprezecea critică legate de primul criteriu de atribuire, Tribunalul nu este în măsură să efectueze controlul legalității pe fond a deciziei de atribuire a contractului deoarece aceasta se întemeiază pe aprecierea individuală și comparativă a ofertelor în raport cu criteriile de atribuire tehnice în cauză. Or, aprecierile contestate constituiau aspecte esențiale ale motivării necesare bunei înțelegeri a cerințelor care decurg din caietul de sarcini, printre care ponderea anumitor subcriterii, și a evaluării individuale și comparative a ofertelor de către autoritatea contractantă în această privință (a se vedea punctele 81-86, 87-89 și 90-95 de mai sus).

135

Rezultă că decizia de atribuire a contractului este afectată de mai multe vicii de motivare în sensul articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general coroborat cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE și că primul motiv trebuie admis.

136

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, din cauza erorilor de fond și de formă comise de OAPI, astfel cum au fost constatate în cadrul primului-al treilea motiv, decizia de atribuire a contractului trebuie anulată în totalitate, inclusiv în măsura în care privește clasarea celorlalți ofertanți cărora le‑a fost atribuit contractul pe prima și pe a doua poziție potrivit mecanismului în cascadă (a se vedea punctul 34 a doua liniuță de mai sus).

137

În ceea ce privește cererea de despăgubiri, trebuie amintit că, în ședință, reclamantele au limitat întinderea respectivei cereri, renunțând la repararea prejudiciului rezultat din pierderea profitului care ar fi putut fi obținut în mod rezonabil, fapt care a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței (a se vedea punctul 33 de mai sus). Prin urmare, reclamantele au precizat că nu mai urmăresc să obțină o reparație pentru pierderea contractului în cauză, ci numai compensarea pierderii șansei de a încheia respectivul contract în calitate de ofertant câștigător clasat pe prima poziție, ceea ce se distinge, așadar, de pierderea contractului însuși (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 mai 2008, Belfass/Consiliul, T‑495/04, Rep., EU:T:2008:160, punctul 124, și Hotărârea din 20 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/BEI, T‑461/08, Rep., EU:T:2011:494, punctul 210), precum și repararea prejudiciului moral suferit din cauza atingerii aduse reputației și credibilității lor.

138

Potrivit reclamantelor, în esență, acordarea de daune interese sub forma unei astfel de reparații este necesară din cauza refuzului „ireversibil” de a li se atribui contractul în cauză, dat fiind că acesta va fi probabil executat în integralitate la data pronunțării hotărârii prin care se finalizează judecata. Astfel, presupunând că Tribunalul anulează decizia de atribuire a contractului și că OAPI organizează o nouă procedură de cerere de ofertă, condițiile „concurențiale” ale acordării contractului în cauză nu vor mai fi aceleași, fapt care ar echivala cu pierderea sigură a unei șanse și le‑ar cauza un prejudiciu grav. Astfel, semnând contractul cu ceilalți ofertanți cărora le‑a fost atribuit contractul, OAPI ar fi creat o situație de fapt irevocabilă având ca efect pierderea definitivă și iremediabilă a șansei lor de a li se atribui contractul în cauză. Ar fi vorba despre un prejudiciu sigur – întrucât ar putea fi evaluat din punct de vedere economic în pofida incertitudinii privind cuantificarea sa exactă – pe care reclamanții îl evaluează în speță, ținând seama de valoarea contractului de achiziții, de complexitatea aspectelor tehnice și de prestigiul autorității contractante, la 650000 de euro. În acest context, reclamantele contestă faptul că perioada contractuală inițială de un an și posibila sa prelungire cu trei ani, precum și libertatea OAPI de a adresa comenzi specifice contractantului afectează legătura de cauzalitate dintre conduita ilicită a autorității contractante și prejudiciul suferit. În orice caz, respectarea principiului fundamental al protecției jurisdicționale efective ar impune repararea integrală a pierderii suferite de ofertantul prejudiciat.

139

OAPI contestă această argumentație și în special cuantumul prejudiciului pentru pierderea unei șanse și atingerea adusă reputației și credibilității reclamantelor, existența unei astfel de atingeri și, ținând seama de larga putere de apreciere a autorității contractante, legătura de cauzalitate dintre nelegalitățile invocate și respectiva atingere, pe de o parte, și prejudiciul pretins suferit, pe de altă parte.

140

Potrivit unei jurisprudențe consacrate, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, pentru conduita ilicită a organelor sale este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituțiilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2013, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑474/10, EU:T:2013:528, punctul 215 și jurisprudența citată).

141

În această privință, trebuie amintit că cererea de despăgubiri este întemeiată pe aceleași nelegalități precum cele invocate în susținerea cererii de anulare a deciziei de atribuirea a contractului de achiziții și că această decizie este afectată de mai multe nelegalități de fond, printre care încălcarea principiilor egalității de șanse și transparenței (a se vedea punctul 53 de mai sus), și de erori vădite de apreciere (a se vedea punctele 96, 102 și 121 de mai sus), precum și de mai multe vicii de motivare (a se vedea punctele 86, 89, 95, 134 și 135 de mai sus).

142

Cu toate acestea, în ceea ce privește existența unei legături de cauzalitate între respectivele nelegalități de fond și de formă și prejudiciul pretins suferit, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că un viciu de motivare nu este susceptibil, ca atare, să angajeze răspunderea Uniunii, în special pentru că acesta nu este de natură să demonstreze că, în absența sa, contractul ar fi putut sau chiar fi trebuit să fie atribuit reclamantei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, Alfastar Benelux/Consiliul, T‑57/09, EU:T:2011:609, punctul 49, Hotărârea din 17 octombrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Curtea de Justiție, T‑447/10, EU:T:2012:553, punctul 123, și Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Veloss International și Attimedia/Parlamentul, T‑667/11, EU:T:2015:5, punctul 72).

143

În consecință, în speță, nu este posibil să se recunoască existența unei legături de cauzalitate între viciile de motivare constatate și prejudiciile invocate de reclamante.

144

În schimb, în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre nelegalitățile de fond constatate, și anume încălcarea principiilor egalității de șanse și transparenței și erorile vădite de apreciere, pe de o parte, și pierderea unei șanse, pe de altă parte, OAPI nu se poate limita să susțină că, ținând seama de larga sa putere de apreciere ca autoritate contractantă, nu era obligată să semneze contractul‑cadru cu reclamantele (a se vedea în acest sens Hotărârea Evropaïki Dynamiki/BEI, punctul 137 de mai sus, EU:T:2011:494, punctul 211). În speță, trebuie să se constate că nelegalitățile de fond săvârșite de autoritatea contractantă în cadrul aprecierilor individuale și comparative ale ofertelor candidaților declarați câștigători erau de natură să afecteze șansa primei reclamante de a fi clasată pe prima sau pe a doua poziție în mecanismul de cascadă. Această situație se regăsește în special în aprecierea comparativă a respectivelor oferte potrivit primului criteriu de atribuire, în cadrul căreia OAPI s‑a ghidat după o interpretare vădit eronată a caietului de sarcini și în virtutea căreia oferta primei reclamante a obținut numai 22,81 puncte dintr‑un total de 40 de puncte. Rezultă, în plus, că, chiar dacă s‑ar ține seama de larga putere de apreciere a autorității contractante privind atribuirea contractului în speță, pierderea șansei suferite în speță de prima reclamantă constituie un prejudiciu real și cert în sensul jurisprudenței (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 9 noiembrie 2006, Agraz și alții/Comisia, C‑243/05 P, Rec., EU:C:2006:708, punctele 26-42, Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza Giordano/Comisia, C‑611/12 P, Rep., EU:C:2014:195, punctul 61, și Hotărârea Evropaïki Dynamiki/BEI, punctul 137 de mai sus, EU:T:2011:494, punctele 66 și 67). Astfel, în speță, simplul fapt că prima reclamantă a fost clasată pe a treia poziție în mecanismul în cascadă și că ea a fost acceptată astfel ca un contractant potențial face puțin credibilă ipoteza că autoritatea contractantă putea fi pusă în situația de a nu‑i atribui contractul în cauză.

145

Pe de altă parte, astfel cum susțin în mod întemeiat reclamantele, într‑o situație precum cea din speță, în care, la finalul litigiului în fața Tribunalului, există un risc însemnat ca contractul în cauză să fie deja executat în integralitate, însăși nerecunoașterea de către instanța Uniunii a pierderii unei astfel de șanse și a necesității de a acorda o compensație în această privință ar fi contrară principiului protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, într‑o asemenea situație, anularea retroactivă a unei decizii de atribuire a unui contract nu mai aduce niciun avantaj ofertantului exclus, astfel încât pierderea șansei este iremediabilă. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că, date fiind condițiile care guvernează procedurile privind măsurile provizorii în fața președintelui Tribunalului, ofertantul căruia i‑a fost evaluată și înlăturată nelegal oferta nu este, în practică, decât rareori în măsură să obțină suspendarea executării unei astfel de decizii [Ordonanța din 23 aprilie 2015, Comisia/Vanbreda Risk & Benefits, C‑35/15 P(R), Rep., EU:C:2015:275, Ordonanța din 4 februarie 2014, Serco Belgium și alții/Comisia, T‑644/13 R, Rep., EU:T:2014:57, punctul 18 și următoarele].

146

În consecință, Tribunalul consideră că, în speță, este necesară despăgubirea primei reclamante pentru pierderea unei șanse în măsura în care decizia de atribuire a contractului, chiar și în cazul anularii sale cu efect retroactiv, a înlăturat practic în mod definitiv posibilitatea ca oferta sa să fie mai bine clasată și, prin urmare, șansa sa de a i se atribui acorduri de executare specifice în cadrul punerii în aplicare a contractului‑cadru.

147

Cu toate acestea, în ceea ce privește întinderea reparării prejudiciului legat de pierderea unei șanse, estimată de reclamante la 650000 de euro, Tribunalul nu este în măsură, în acest stadiu al procedurii, având în vedere elementele de la dosar, să se pronunțe definitiv asupra cuantumului despăgubirii pe care Uniunea trebuie să o acorde primei reclamante. Întrucât problema evaluării prejudiciului nu poate încă să fie soluționată, este adecvat, pentru considerații care țin de economia procedurii, ca Tribunalul să se pronunțe într‑o primă fază, prin hotărâre interlocutorie, cu privire la răspunderea Uniunii. Cuantumul despăgubirii determinate de nelegalitățile săvârșite de OAPI va fi stabilit într‑o etapă ulterioară, fie de comun acord de către părți, fie de către Tribunal, în lipsa unui astfel de acord (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2013, ATC și alții/Comisia, T‑333/10, Rep., EU:T:2013:451, punctul 199 și jurisprudența citată).

148

Totuși, în acest scop, în speță, atât părțile, cât și Tribunalul trebuie să țină seama de aspectele următoare.

149

În primul rând, trebuie să se țină seama de faptul că valoarea estimată a contractului în cauză, astfel cum a fost reținută în anunțul de participare, este de 13000000 de euro, fără taxe, pentru perioada maximă de executare a contractului‑cadru de patru ani și că, prin urmare, valoarea care putea fi obținută în primul an al contractului‑cadru este de cel puțin 3250000 de euro.

150

În al doilea rând, trebuie să se stabilească gradul de probabilitate a reușitei ofertei primei reclamante, adică șansa de a fi clasată pe prima sau pe a doua poziție potrivit mecanismului în cascadă în lipsa diverselor nelegalități de fond săvârșite de OAPI pe parcursul procedurii de cerere de ofertă. În această privință, trebuie luat în considerare faptul că ofertele tehnice și financiare ale primei reclamante au fost clasate, fiecare, pe a doua poziție (a se vedea tabelele prezentate la punctele 12 și 20 de mai sus) și că, potrivit modului de calcul expus la punctul 13.5 din caietul de sarcini, ponderarea respectivelor oferte în vederea atribuirii contractului de achiziții în cauză era de 50/50.

151

În al treilea rând, trebuie să se țină seama de faptul că contractul‑cadru nu a fost atribuit și semnat decât pentru o perioadă inițială de un an și că nu există nicio certitudine că acesta va fi reînnoit de OAPI pentru următorii trei ani (a se vedea punctul 14.3 din caietul de sarcini și punctul 1.2.5 din proiectul de contract‑cadru). Trebuie să se evalueze și probabilitatea ca primul contractant să fie capabil să răspundă cerințelor diverselor bonuri de comandă emise de autoritate contractantă atât pe parcursul primului an de executare a contractului‑cadru, cât și în anii care urmează în caz de reînnoire. Rezultă necesitatea de a ajusta gradul de probabilitate a reușitei în funcție de lipsa de certitudine a reînnoirii contractului‑cadru și de eventuala incapacitate a contractatului respectiv de a executa respectivele bonuri de comandă.

152

În al patrulea rând, trebuie să se stabilească prejudiciul care poate fi reparat ținând seama de beneficiul net pe care l‑ar fi putut realiza prima reclamantă în cursul executării contractului‑cadru. În această privință, trebuie amintit că reclamantele au arătat că, pe parcursul exercițiului 2006, în cadrul proiectelor comerciale, prima reclamantă a realizat un beneficiu brut mediu de 10,33 %.

153

În al cincilea rând, trebuie deduse beneficiile realizate în altă modalitate de reclamantă ca urmare a neatribuirii contractului de achiziții în cauză pentru a evita o supracompensare.

154

În al șaselea rând, pentru a stabili cuantumul total al despăgubirii în temeiul pierderii unei șanse, va trebui ca beneficiul net stabilit să fie înmulțit cu gradul de probabilitate a reușitei.

155

În sfârșit, în ceea ce privește pretinsa atingere adusă reputației și credibilității reclamanților, este suficient să se constate că reiese din jurisprudență că o eventuală anulare de către Tribunal a deciziei de atribuire a contractului este, în principiu, suficientă pentru repararea prejudiciului ocazionat de respectiva atingere (a se vedea în acest sens Ordonanța din 20 septembrie 2005, Deloitte Business Advisory/Comisia, T‑195/05 R, Rec., EU:T:2005:330, punctul 126), fără să fie nevoie să se decidă dacă clasarea, eventual nejustificată, a ofertei primei reclamante pe a treia poziție potrivit mecanismului în cascadă în loc de prima sau de a doua poziție constituie o astfel de atingere.

156

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar, prin urmare, să fie admisă cererea de despăgubiri a reclamantelor în măsura în care vizează repararea pierderii unei șanse și să fie respinsă în rest.

157

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii în temeiul pierderii unei șanse, sub rezerva unei decizii ulterioare a Tribunalului, trebuie ca părțile să fie invitate să ajungă la un acord în privința acestui cuantum în lumina considerațiilor care precedă și să îi transmită, în termen de trei luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, cuantumul care urmează a fi plătit, stabilit de comun acord sau, în lipsa unui acord, să îi transmită, în același termen, concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții/Comisia, punctul 147 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 101).

158

Pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată urmează să fie amânată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște: