Părţi
Motivele
Dizpozitiv

Părţi

În cauza C-615/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda), prin decizia din 13 decembrie 2010, primită de Curte la 23 decembrie 2010, în procedura inițiată de

Insinööritoimisto InsTiimi Oy ,

cu participarea:

Puolustusvoimat ,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul J.-C. Bonichot, președinte de cameră, doamna A. Prechal, domnul L. Bay Larsen (raportor), doamna C. Toader și domnul E. Jarašiūnas, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna C. Strömholm, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 decembrie 2011,

luând în considerare observațiile prezentate:

— pentru Insinööritoimisto InsTiimi Oy, de A.-M. Eskola, asianajaja, și de T. Pekkala;

— pentru Puolustusvoimat, de J. Matinlassi, în calitate de agent;

— pentru guvernul finlandez, de J. Heliskoski, în calitate de agent;

— pentru guvernul ceh, de J. Očková, precum și de T. Müller și de M. Smolek, în calitate de agenți;

— pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, în calitate de agent;

— pentru Comisia Europeană, de E. Paasivirta și de C. Zadra, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 19 ianuarie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

Motivele

1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 10 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116), a articolului 346 alineatul (1) litera (b) TFUE, precum și a listei de arme, muniții și material de război incluse în Decizia 255/58 a Consiliului din 15 aprilie 1958 (denumită în continuare „lista Consiliului din 15 aprilie 1958”), cărora li se aplică această dispoziție a Tratatului FUE.

2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Insinööritoimisto InsTiimi Oy (Biroul de inginerie InsTiimi SA, denumit în continuare „InsTiimi”), pe de o parte, și Suomen Puolustusvoimien Teknillinen Tutkimuslaitos (Oficiul de studii tehnice al Forțelor de apărare finlandeze), pe de altă parte, cu privire la atribuirea de către acesta din urmă, potrivit unei proceduri diferite de cele prevăzute de Directiva 2004/18, a unui contract de furnizare a unui sistem de platformă turnantă („tiltable turntable”) destinat să fie utilizat ca suport pentru obiecte supuse unor măsurători electromagnetice.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3. Articolul 10 din Directiva 2004/18, intitulat „Contracte în domeniul apărării” și cuprins în capitolul II din titlul II din aceasta, la rândul său intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

„Prezenta directivă se aplică contractelor de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante în domeniul apărării, sub rezerva articolului 296 din Tratatul [CE].”

4. Articolul 296 CE menționat, care era aplicabil la data faptelor din acțiunea principală și care a fost înlocuit, în aceiași termeni, de articolul 346 TFUE în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, prevedea:

„(1) Dispozițiile [...] Tratatului [CE] nu contravin următoarelor norme:

(a) niciun stat membru nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale siguranței sale;

(b) orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război; aceste măsuri nu trebuie să modifice condițiile concurenței pe piața comună în ce privește produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare.

(2) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate modifica lista stabilită la 15 aprilie 1958 cuprinzând produsele cărora li se aplică dispozițiile alineatului (1) litera (b).”

5. Decizia 255/58 a Consiliului din 15 aprilie 1958 stabilește lista menționată la articolul 296 alineatul (2) CE, din care sunt reproduse extrase în documentul 14538/4/08 al Consiliului din 26 noiembrie 2008. Instanța de trimitere se referă la lista în cauză, în special la punctele 11, 14 și 15 din aceasta, care au următorul cuprins:

„Dispozițiile articolului [296] alineatul (1) litera (b) din Tratatul [CE] se aplică armelor, munițiilor și materialului de război, inclusiv armelor concepute pentru a utiliza energie nucleară, enumerate în continuare:

[...]

11. Echipament electronic de uz militar.

[...]

14. Piese și elemente specializate ale materialelor incluse în prezenta listă, în măsura în care acestea sunt de natură militară.

15. Mașini, echipamente și elemente concepute exclusiv pentru studiul, fabricarea, testarea și controlul armelor, munițiilor și aparaturii de natură strict militară incluse în prezenta listă.”

6. Considerentul (10) al Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, p. 76), pe care statele membre trebuiau să o pună în aplicare înainte de 21 august 2011, prevede:

„În sensul prezentei directive, echipamentele militare ar trebui să se refere, în special, la tipurile de produse incluse în [lista] Consiliului din 15 aprilie 1958 [...] Această listă include numai echipamente care sunt concepute, proiectate și produse în scopuri militare specifice. [...] În sensul prezentei directive, termenul «echipamente militare» ar trebui să se aplice, de asemenea, produselor care, deși inițial au fost concepute pentru a fi utilizate în scopuri civile, au fost mai târziu adaptate unor scopuri militare pentru a fi utilizate drept arme, muniții sau material de război.”

Dreptul finlandez

7. Directiva 2004/18 a fost transpusă în dreptul finlandez prin Legea nr. 348/2007 privind atribuirea contractelor de achiziții publice (julkisista hankinnoista annettu laki) și prin Decretul nr. 614/2007 privind atribuirea contractelor de achiziții publice (julkisista hankinnoista annettu asetus).

8. Articolul 7 alineatul (1) din legea menționată delimitează domeniul de aplicare al acesteia după cum urmează:

„Această lege nu este aplicabilă în cazul contractelor

1) confidențiale sau a căror executare presupune măsuri de securitate speciale reglementate prin lege sau în cazul în care interesele esențiale ale siguranței statului impun aceasta;

2) al căror obiect este destinat în principal scopurilor militare [...]

[...]”

9. Dintr-o instrucțiune administrativă emisă de Ministerul Apărării la 28 mai 2008 reiese că, la atribuirea contractelor de achiziții publice privind achiziționarea de echipamente militare destinate apărării, trebuie să se urmeze, provizoriu, printre altele, Ordinul nr. 76/1995 al Ministerului Apărării din 17 martie 1995.

10. Articolul 1 din Ordinul nr. 76/1995 definește bunul sau serviciul destinat unor scopuri în principal militare căruia nu i se aplică Legea nr. 348/2007 privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

11. Din dispozițiile articolului 1 menționat coroborate cu cele ale punctului M din anexa la Ordinul nr. 76/1995 reiese că este vorba în principal despre „echipamentul special destinat unei activități militare, formării sau unor exerciții de simulare a unor situații militare și [despre] componente, accesorii și aparate concepute special în acest scop”.

Acțiunea principală și întrebarea preliminară

12. În cursul anului 2008, Suomen Puolustusvoimien Teknillinen Tutkimuslaitos a lansat, fără publicarea în prealabil a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , o cerere de ofertă privind achiziționarea unui sistem de platformă turnantă, în valoare de 1 650 000 de euro.

13. La 5 februarie 2008, acesta a invitat patru operatori economici, printre care și InsTiimi, să îi prezinte propuneri.

14. La 24 iunie 2008, în urma unei „proceduri negociate” care nu îndeplinește cerințele uneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de Directiva 2004/18, contractul a fost atribuit unui alt ofertant decât InsTiimi. La 25 iunie 2008, obiectul contractului și modul de funcționare a sistemului de platformă turnantă în cauză au fost descrise într-un cotidian național finlandez.

15. Întrucât consideră că procedura ar fi trebuit să se desfășoare în conformitate cu regulile prevăzute de Directiva 2004/18, InsTiimi a introdus o acțiune împotriva deciziei de atribuire a contractului în cauză la markkinaoikeus (Tribunalul Comercial).

16. Această instanță a respins acțiunea în cauză, considerând că era cert faptul că sistemul de platformă turnantă menționat era destinat unor scopuri în principal militare și că autoritatea contractantă intenționa să îl utilizeze exclusiv în astfel de scopuri.

17. Prin urmare, markkinaoikeus a ajuns la concluzia că respectivul contract intra sub incidența dispoziției derogatorii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) punctul (2) din Legea nr. 348/2007 privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

18. InsTiimi a formulat apel împotriva acestei decizii la Korkein hallinto-oikeus (Curtea Administrativă Supremă).

19. InsTiimi a susținut în fața acestei instanțe că platforma turnantă constituie o inovație tehnică din industria civilă, iar nu material militar. Realizarea tehnică a sistemului de platformă turnantă în cauză în acțiunea principală s-ar baza pe o combinație de materiale, de componente și de sisteme care sunt disponibile în mod liber, iar proiectarea acestuia ar fi exclusiv o problemă de alegere și de asamblare corespunzătoare a unor elemente structurale în vederea îndeplinirii cerințelor din cererea de ofertă.

20. Puolustusvoimat (Forțele de apărare), reprezentat de Pääesikunta (Statul Major General), a susținut în fața instanței de trimitere că acest sistem de platformă turnantă fusese achiziționat în scopuri specific militare și că era destinat în special pentru simularea de situații de luptă. Acesta permite simularea de contramăsuri împotriva recunoașterii aeriene, din diferite unghiuri, și a „descoperirii” obiectivelor, precum și antrenamentul aferent.

21. Potrivit argumentației prezentate de Puolustusvoimat, sistemul de platformă turnantă menționat constituie componenta esențială a unui dispozitiv destinat a fi instalat în câmp deschis în vederea efectuării de măsurători, de simulări și de exerciții de război electronic și, în consecință, ar fi conceput pentru cercetarea privind armele efectuată în scopuri militare.

22. Același sistem de platformă turnantă ar fi un produs în sensul punctului M din anexa la Ordinul nr. 76/1995.

23. Instanța de trimitere ridică problema dacă Directiva 2004/18 este aplicabilă în cazul în care materialul care face obiectul contractului are o finalitate specific militară, dar există și aplicații tehnice fundamental similare ale acestui material în sectorul civil.

24. În acest context, Korkein hallinto-oikeus a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Directiva [2004/18], având în vedere articolul 10 din aceasta, articolul [296] alineatul (1) litera (b) [CE] și lista [...] Consiliului din 15 aprilie 1958, se aplică unui contract de achiziții care intră de altfel în domeniul de aplicare al directivei menționate, din moment ce, potrivit autorității contractante, materialul care face obiectul contractului în cauză este destinat unor scopuri specific militare, dar există și aplicații tehnice în esență similare ale acestuia pe piața civilă?”

Cu privire la admisibilitatea cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare

25. Fără a ridica o excepție de inadmisibilitate, guvernul finlandez precizează, în observațiile sale scrise, că cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare nu conține elemente referitoare la măsurile pe care autoritatea contractantă le consideră necesare pentru „protecția intereselor esențiale ale siguranței” Republicii Finlanda, în sensul articolului 296 alineatul (1) litera (b) CE, motiv pentru care guvernul finlandez a apreciat că nu se poate pronunța cu privire la această condiție de aplicare a dispoziției menționate.

26. În această privință, trebui e să se precizeze că faptul că instanța de trimitere nu solicită o interpretare a acestei condiții de aplicare a articolului 296 alineatul (1) litera (b) CE nu este, ca atare, de natură să pună în discuție admisibilitatea cererii în cauză.

27. Astfel, în cadrul procedurii instituite prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebarea adresată are ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (a se vedea în special Hotărârea din 24 aprilie 2012, Kamberaj, C-571/10, punctul 40 și jurisprudența citată).

28. Cu toate acestea, revine Curții sarcina de a examina condițiile în care este sesizată de către instanța națională, în scopul de a-și verifica propria competență (a se vedea Hotărârea Kamberaj, citată anterior, punctul 41). Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai în cazul în care rezultă în mod vădit că interpretarea dreptului Uniunii solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema ridicată este de natură ipotetică sau când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate (a se vedea Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec, C-450/06, Rep., p. I-581, punctul 24).

29. În această privință, trebuie să se arate că întrebarea adresată în speță nu ar putea fi considerată ipotetică și, în consecință, inadmisibilă decât dacă ar rezulta în mod vădit că, în acțiunea principală, aplicarea derogării prevăzute la articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE, la care face trimitere articolul 10 din Directiva 2004/18, nu ar putea fi justificată în niciun caz de interese esențiale ale siguranței Republicii Finlanda.

30. În decizia de trimitere, fără a indica în mod definitiv că, în speță, autoritatea contractantă a invocat astfel de interese esențiale, Korkein hallinto-oikeus se limitează să constate că Puolustusvoimat nu a precizat, în modul preconizat de Comisie în Comunicarea interpretativă privind aplicarea articolului 296 CE în domeniul contractelor de achiziții publice în sectorul apărării [COM(2006) 779 final] din 7 decembrie 2006, nici interesele esențiale pentru siguranță care erau vizate de achiziționarea sistemului de platformă turnantă în cauză în acțiunea principală, nici motivele pentru care neaplicarea regulilor prevăzute de Directiva 2004/18 era necesară în acest caz concret.

31. În aceste condiții, nu este evident că întrebarea adresată prezintă un caracter ipotetic.

32. Prin urmare, cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare trebuie considerată admisibilă.

Cu privire la întrebarea preliminară

33. Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 din Directiva 2004/18 coroborat cu articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE trebuie interpretat în sensul că autorizează un stat membru să sustragă de la procedurile prevăzute de directiva menționată un contract de achiziție publică atribuit de o autoritate contractantă în domeniul apărării pentru achiziționarea unui material care, deși este destinat unor scopuri specific militare, prezintă de asemenea posibilități de aplicații civile în esență similare.

34. Din articolul 10 din Directiva 2004/18 coroborat cu articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE rezultă că, pentru contractele atribuite în domeniul apărării, statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la directiva menționată atunci când, pe de o parte, este vorba despre „comerțul cu armament, muniție și material de război” și când, pe de altă parte, aceste măsuri sunt necesare pentru „protecția intereselor esențiale” ale siguranței statului membru în cauză.

35. În această privință, trebuie amintit că aceste dispoziții, astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă în ceea ce privește derogările de la libertățile fundamentale, trebuie să fie interpretate strict (a se vedea în special, în ceea ce privește derogările prevăzute la articolul 296 CE, Hotărârea din 15 decembrie 2009, Comisia/Finlanda, C-284/05, Rep., p. I-11705, punctul 46 și jurisprudența citată). Deși articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE face vorbire despre măsuri pe care un stat membru le poate aprecia ca necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale, acesta nu poate totuși să fie interpretat într-un asemenea mod încât să confere statelor membre autoritatea de a deroga de la dispozițiile Tratatului CE prin simpla invocare a intereselor menționate (Hotărârea Comisia/Finlanda, citată anterior, punctul 47).

36. Tipurile de produse menționate în lista Consiliului din 15 aprilie 1958, la care articolul 296 alineatul (2) CE face trimitere în mod expres, pot, în principiu, să facă obiectul derogării prevăzute la alineatul (1) litera (b) al aceluiași articol.

37. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă un produs precum sistemul de platformă turnantă în cauză în acțiunea principală poate fi încadrat în una sau în alta dintre categoriile menționate în lista respectivă.

38. Cu toate acestea, articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE precizează că măsurile pe care statele membre le pot adopta astfel nu trebuie să modifice condițiile concurenței pe piața comună în ce privește produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare.

39. În consecință, trebuie, pe de o parte, amintit că o autoritate contractantă nu poate invoca articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE pentru a justifica o măsură derogatorie la cumpărarea unui material care are o vocație civilă certă și o finalitate militară eventuală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 aprilie 2008, Comisia/Italia, C-337/05, Rep., p. I-2173, punctele 48 și 49).

40. Pe de altă parte, chiar dacă un produs s-ar încadra în una sau în alta dintre categoriile de materiale menționate în lista Consiliului din 15 aprilie 1958, dacă există aplicații tehnice cu vocație civilă foarte similare ale acestuia, produsul în cauză nu poate fi considerat destinat unor scopuri specific militare în sensul articolului 296 CE decât dacă o astfel de utilizare nu este doar cea care pe care intenționează să i-o confere autoritatea contractantă, ci, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 48 din concluzii, și cea care decurge din caracteristici proprii unui echipament special conceput, dezvoltat sau modificat substanțial în astfel de scopuri.

41. În această privință, trebuie să se arate astfel că termenii „de uz militar” utilizați la punctul 11 din lista menționată, precum și termenii „în măsura în care acestea sunt de natură militară” și „concepute exclusiv” utilizați la punctele 14 și 15 din aceeași listă indică faptul că produsele menționate la aceste puncte trebuie să prezinte în mod obiectiv un caracter specific militar.

42. În sfârșit, trebuie să se arate că, recent, în considerentul (10) al Directivei 2009/81, legiuitorul Uniunii a precizat că termenii „echipament militar” în sensul acestei directive ar trebui să se aplice produselor care, deși inițial au fost concepute pentru a fi utilizate în scopuri civile, au fost mai târziu adaptate unor scopuri militare pentru a fi utilizate drept arme, muniții sau material de război.

43. Potrivit informațiilor furnizate Curții, un material precum sistemul de platformă turnantă în cauză în acțiunea principală trebuie să permită efectuarea de măsurători electromagnetice și simularea unor situații de luptă. Prin urmare, acesta ar putea fi calificat drept componentă a unui echipament militar destinat testării și controlului armelor în sensul punctului 15 din lista Consiliului din 15 aprilie 1958 coroborat cu punctele 11 și 14 din aceasta, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

44. Cu toate acestea, un asemenea sistem de platformă turnantă, pe care autoritatea contractantă nu intenționează să îl utilizeze decât în scopuri militare, nu poate fi considerat ca destinat în mod specific unor astfel de scopuri în sensul articolului 296 alineatul (1) litera (b) CE decât dacă se stabilește că, spre deosebire de materialele similare cu vocație civilă invocate de reclamanta din acțiunea principală, sistemul în cauză, prin caracteristicile proprii, poate fi considerat ca special conceput și dezvoltat, inclusiv în urma unor modificări substanțiale, în astfel de scopuri, ceea ce revine de asemenea instanței de trimitere să verifice.

45. Mai trebuie arătat că, în ipoteza în care, în funcție de considerațiile de mai sus, instanța de trimitere ar constata că produsul în cauză în acțiunea principală intră în domeniul de aplicare material al articolului 296 alineatul (1) litera (b) CE, la care face referire articolul 10 din Directiva 2004/18, ar reveni acestei instanțe sarcina de a verifica dacă statul membru care invocă beneficiul acestei dispoziții a tratatului poate demonstra necesitatea recurgerii la derogarea prevăzută la dispoziția menționată în scopul protejării intereselor esențiale ale siguranței sale (a se vedea în acest sens în special Hotărârea Comisia/Finlanda, citată anterior, punctul 49) și dacă nevoia de a proteja aceste interese esențiale nu ar fi putut fi satisfăcută în cadrul unei proceduri de licitație, astfel cum este prevăzută de Directiva 2004/18 (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctul 53).

46. Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 10 din Directiva 2004/18 coroborat cu articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE trebuie interpretat în sensul că nu autorizează un stat membru să sustragă de la procedurile prevăzute de directiva menționată un contract de achiziție publică atribuit de o autoritate contractantă în domeniul apărării pentru achiziționarea unui material care, deși este destinat unor scopuri specific militare, prezintă de asemenea posibilități de aplicații civile în esență similare decât dacă acest material, prin caracteristicile proprii, poate fi considerat ca special conceput și dezvoltat, inclusiv în urma unor modificări substanțiale, în astfel de scopuri, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

Cu privire la cheltuielile de judecată

47. Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Dizpozitiv

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 10 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii coroborat cu articolul 296 alineatul (1) litera (b) CE trebuie interpretat în sensul că nu autorizează un stat membru să sustragă de la procedurile prevăzute de directiva menționată un contract de achiziție publică atribuit de o autoritate contractantă în domeniul apărării pentru achiziționarea unui material care, deși este destinat unor scopuri specific militare, prezintă de asemenea posibilități de aplicații civile în esență similare decât dacă acest material, prin caracteristicile proprii, poate fi considerat ca special conceput și dezvoltat, inclusiv în urma unor modificări substanțiale, în astfel de scopuri, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.