EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008TJ0193

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (Camera de Recurs) din 30 septembrie 2009.
Carina Skareby împotriva Comisiei Comunităților Europene.
Recurs - Funcție publică - Funcționari.
Cauza T-193/08 P.

European Court Reports – Staff Cases 2009 I-B-1-00083; II-B-1-00515

ECLI identifier: ECLI:EU:T:2009:377

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

30 septembrie 2009

Cauza T‑193/08 P

Carina Skareby

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2004 — Stabilirea obiectivelor și comunicarea criteriilor de evaluare”

Obiectul: Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 6 martie 2008, Skareby/Comisia (F‑46/06, nepublicată încă în Repertoriu), și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 6 martie 2008, Skareby/Comisia (F‑46/06, nepublicată încă în Repertoriu), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a respins motivul întemeiat pe nestabilirea prealabilă a obiectivelor, pe comunicarea prealabilă a criteriilor de evaluare și pe descrierea postului ocupat de doamna Carina Skareby. Anulează decizia din 31 august 2005 prin care a fost întocmit raportul asupra evoluției carierei în privința doamnei Skareby pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2004, în măsura în care se referă la punctul 6.1, intitulat „Randamentul”. Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii introduse la Tribunalul Funcției Publice sub numărul F‑46/06. Obligă Comisia Comunităților Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața prezentei instanțe și în fața Tribunalului Funcției Publice.

Sumarul hotărârii

1.      Recurs — Motive — Denaturarea elementelor de probă — Inexactitate materială a constatărilor privind situația de fapt care rezultă din înscrisurile de la dosar — Admisibilitate — Examinarea incompletă a situației de fapt — Admisibilitate

(art. 225 CE)

2.      Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Expunere sumară a motivelor invocate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1)]

3.      Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Puterea de apreciere a evaluatorilor

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4.      Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Delegare către persoana evaluată a funcțiilor care țin de competența evaluatorilor — Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 43)

5.      Recurs — Motive — Denaturarea elementelor de probă — Inexactitate materială a constatărilor privind situația de fapt care rezultă din înscrisurile de la dosar — Sarcina probei

(art. 225 CE)

1.      În stadiul recursului sunt admisibile obiecțiile care privesc stabilirea situației de fapt realizată în primă instanță atunci când aceste obiecții sunt invocate în sprijinul ideii că inexactitatea acestei stabiliri a situației de fapt rezultă din înscrisurile dosarului sau dintr‑o examinare incompletă a faptelor.

(a se vedea punctul 48)

Trimitere la: Curte 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P‑C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctele 392-405; Tribunal 19 septembrie 2008, Chassagne/Comisia, T‑253/06 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 57 și jurisprudența citată

2.      În cadrul examinării conformității unei cereri introductive cu cerințele articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, conținutul afirmațiilor formulate într‑un stadiu mai avansat al procedurii este, prin ipoteză, lipsit de relevanță.

(a se vedea punctul 61)

Trimitere la: Tribunal 19 mai 2008, TF1/Comisia, T‑144/04, Rep., p. II‑761, punctul 30 și jurisprudența citată

3.      În domeniul evaluării funcționarilor, evaluatorii se bucură de cea mai mare putere de apreciere în ceea ce privește analizarea activității persoanelor pe care trebuie să le evalueze și nu este de competența instanței să intervină în această apreciere și să îi controleze temeinicia, controlul jurisdicțional exercitat asupra conținutului rapoartelor întocmite de evaluatori fiind limitat, printre altele, la controlul regularității procedurii.

În ceea ce privește acest control al regularității procedurii, în cazurile în care o instituție a Comunității dispune de o putere de apreciere, respectarea garanțiilor procedurale conferite de ordinea juridică comunitară are o importanță fundamentală.

Puterea de apreciere deosebit de largă de care se bucură evaluatorii în cadrul evaluării unui funcționar trebuie, prin urmare, să fie atenuată de respectarea foarte atentă a normelor care guvernează organizarea acestei evaluări și desfășurarea procedurii prevăzute pentru aceasta.

(a se vedea punctele 68-70)

Trimitere la: Curte 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, Rec., p. I‑5469, punctul 14; Curte 6 noiembrie 2008, Țările de Jos/Comisia, C‑405/07 P, Rep., p. I‑8301, punctele 56 și 57; Tribunal 21 octombrie 1992, Maurissen/Curtea de Conturi, T‑23/91, Rec., p. II‑2377, punctul 41; Tribunal 26 octombrie 1994, Marcato/Comisia, T‑18/93, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑681, punctul 45; Tribunal 9 noiembrie 1995, France‑aviation/Comisia, T‑346/94, Rec., p. II‑2841, punctele 32-34; Tribunal 23 martie 2000, Gogos/Comisia, T‑95/98, RecFP, p. I‑A‑51 și II‑219, punctul 37; Tribunal 4 mai 2005, Schmit/Comisia, T‑144/03, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑465, punctul 70 și jurisprudența citată

4.      Delegarea către persoana evaluată a unor atribuții care țin exclusiv de competența intrinsecă a evaluatorului, precum stabilirea obiectivelor persoanei evaluate, este în contradicție nu doar cu articolul 8 alineatul (5) al patrulea paragraf litera (b) din dispozițiile generale de aplicare adoptate de Comisie în ceea ce privește articolul 43 din statut, ci și cu principiul ce impune un tratament egal al funcționarilor în materie de evaluare. Astfel, rapoartele asupra evoluției carierei constituie elemente importante în procedurile de promovare, alegerea funcționarului promovat efectuându‑se în special pe baza unei examinări comparative a acestor rapoarte. Având în vedere scopul rapoartelor sus‑menționate, principiul egalității de tratament impune, în toate cazurile, o separare strictă între funcțiile evaluatorului și cele ale evaluatului.

(a se vedea punctele 80 și 81)

Trimitere la: Tribunal 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑495, punctele 97 și 98; Tribunal 17 martie 2004, Lebedef/Comisia, T‑175/02, RecFP, p. I‑A‑73 și II‑313, punctele 25 și 26

5.      Conferind întâietate unor simple afirmații unilaterale, care sunt în plus imprecise, ale unei instituții comunitare în raport cu negarea expresă din partea unei reclamante în legătură cu o chestiune în privința căreia sarcina probei incumbă instituției, a fost realizată în primă instanță o examinare incompletă a situației de fapt, astfel încât hotărârea atacată este afectată de o inexactitate materială a constatărilor efectuate, ce rezultă din înscrisurile de la dosar.

(a se vedea punctul 87)

Trimitere la: Curte 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 67, 68 și 70

Top