EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008CA0123

Cauza C-123/08: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Amsterdam — Țările de Jos) — mandat european de arestare emis împotriva lui Dominic Wolzenburg (Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre — Articolul 4 punctul 6 — Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare — Transpunere în dreptul intern — Persoană arestată care este resortisant al statului membru emitent — Neexecutarea mandatului european de arestare de către statul membru de executare condiționată de locuirea pe o perioadă de cinci ani pe teritoriul statului respectiv — Articolul 12 CE)

OJ C 282, 21.11.2009, p. 8–9 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 282/8


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Amsterdam — Țările de Jos) — mandat european de arestare emis împotriva lui Dominic Wolzenburg

(Cauza C-123/08) (1)

(Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre - Articolul 4 punctul 6 - Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare - Transpunere în dreptul intern - Persoană arestată care este resortisant al statului membru emitent - Neexecutarea mandatului european de arestare de către statul membru de executare condiționată de locuirea pe o perioadă de cinci ani pe teritoriul statului respectiv - Articolul 12 CE)

2009/C 282/14

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din acțiunea principală

Dominic Wolzenburg

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Interpretarea articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3) — Posibilitatea autorității judiciare de executare de a refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea împotriva unei persoane care rămâne în statul membru de executare sau care este rezident al acestuia — Noțiunile „reședință” și „rămâne” — Interpretarea articolelor 12 CE, 17 CE și 18 CE — Legislație națională care permite aplicarea unui tratament diferit, de către autoritatea judiciară de executare, persoanei căutate atunci când refuză să o predea, în funcție de calitatea acestei persoane de resortisant al statului membru de executare sau al unui alt stat membru

Dispozitivul

1.

Un resortisant al unui stat membru care are reședința legală într-un alt stat membru are dreptul să se prevaleze de articolul 12 primul paragraf CE împotriva unei legislații naționale, precum Legea privind predarea persoanelor (Overleveringswet) din 29 aprilie 2004, care stabilește condițiile în care autoritățile judiciare competente pot să refuze executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate.

2.

Articolul 4 punctul 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie interpretat în sensul că, atunci când este vorba despre un cetățean al Uniunii, statul membru de executare nu poate să condiționeze aplicarea motivului de neexecutare facultativă a unui mandat european de arestare, prevăzut de această dispoziție, pe lângă cerința referitoare la durata șederii în acest stat, de cerințe administrative suplimentare, precum deținerea unei autorizații de ședere pe durată nedeterminată.

3.

Articolul 12 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației statului membru de executare în temeiul căreia autoritatea judiciară competentă a acestui stat refuză să execute un mandat european de arestare emis împotriva unuia dintre resortisanții săi în scopul executării unei pedepse privative de libertate, în timp ce, atunci când este vorba despre un resortisant al unui alt stat membru cu drept de ședere întemeiat pe articolul 18 alineatul (1) CE, un astfel de refuz este condiționat de cerința ca acest resortisant să fi avut reședința legală în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani pe teritoriul statului membru de executare respectiv.


(1)  JO C 116, 9.5.2008.


Top