HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

11 decembrie 2008

Cauza F‑113/06

Didier Bouis și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovarea cunoscută sub numele «a doua filieră» – Exercițiul de promovare 2005 – Atribuirea punctelor de prioritate – Dispoziții tranzitorii – DGA a articolului 45 din statut – Egalitate de tratament – Admisibilitate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bouis și alți trei funcționari ai Comisiei solicită, în esență, anularea deciziilor de a nu le acorda, corespunzător anilor 2003 și 2004, puncte de prioritate dintre cele puse la dispoziția fiecărei direcții generale și nici puncte de prioritate ca recunoaștere a sarcinilor îndeplinite în interesul instituției, precum și anularea deciziilor de a nu înscrie numele acestora pe lista de merit și pe lista funcționarilor promovați la gradul A*13 în cadrul exercițiului de promovare 2005

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Refuzul înscrierii pe lista funcționarilor celor mai merituoși – Act pregătitor – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Sistem de promovare instituit de Comisie – Decizie de atribuire a anumitor categorii de puncte de promovare – Act pregătitor – Decizie prin care este stabilit numărul total de puncte atribuite funcționarilor – Decizie supusă căilor de atac

(Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91)

4.      Funcționari – Promovare – Trecere de la un sistem la altul

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1) primul paragraf]

1.      Lista de merit, precum și decizia de a nu înscrie numele unui funcționar pe această listă constituie acte pregătitoare, prealabile și necesare în raport cu decizia finală prin care se stabilesc promovările. Rezultă că decizia de a nu înscrie numele unui funcționar pe lista de merit nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare autonome, însă legalitatea acesteia poate fi contestată în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei definitive a autorității împuternicite să facă numiri prin care se stabilesc promovările.

(a se vedea punctele 32 și 33)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑609, punctul 18; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctele 96-98

2.      Un funcționar nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca, în susținerea unei acțiuni în anulare, decât motivele care îl privesc personal. Prin urmare, o acțiune formulată de un funcționar prin care se urmărește anularea listei funcționarilor promovați la gradul superior în cadrul unui exercițiu de promovare este inadmisibilă în măsura în care această listă nu conține numele său, atunci când acesta nu a indicat în ce constă interesul său personal de a formula acțiunea. Se află într‑o astfel de situație funcționarul care se limitează să invoce numărul de puncte de prioritate care i‑au fost atribuite pentru exercițiul de promovare în cauză, fără a prezenta însă în înscrisurile sale niciun element concret pe baza căruia să se poată stabili că avea vocație la promovare în cadrul respectivului exercițiu de promovare și că anularea pe care o solicită ar crea perspectiva promovării sale, ținând seama de situația sa personală și, în special, de numărul de puncte de promovare obținute în total și în cadrul fiecărei categorii de puncte, precum și de pragul de promovare pentru gradul în cauză care se aplica în ceea ce privește respectivul exercițiu de promovare.

(a se vedea punctele 34-39)

Trimitere la:

Curte: 30 iunie 1983, Schloh/Consiliul, 85/82, Rec., p. 2105, punctul 14

Tribunalul de Primă Instanță: 10 decembrie 1997, Smets/Comisia, T‑134/96, Rec., p. II‑2333, punctul 47; 22 noiembrie 2006, Milbert și alții/Comisia, T‑434/04, RecFP, p. I‑A‑2-273 și II‑A‑2‑1423, punctele 31-33

Tribunalul Funcției Publice: 14 iunie 2006, Lebedef și alții/Comisia, F‑34/05, RecFP, p. I‑A‑1‑33 și II‑A‑1‑105, punctul 21

3.      În cadrul sistemului de promovare instituit de Comisie, deciziile individuale de atribuire a anumitor categorii de puncte de promovare, adoptate înainte ca autoritatea împuternicită să facă numiri să stabilească în mod definitiv numărul total de puncte obținute de fiecare funcționar, constituie acte pregătitoare, prealabile și necesare în raport cu decizia finală prin care se stabilește numărul total de puncte. Aceasta este valabil în ceea ce privește, printre altele, acordarea de către directorii generali, în conformitate cu o reglementare internă a Comisiei, a punctelor de prioritate puse la dispoziția fiecărei direcții generale sau atribuirea de către autoritatea împuternicită să facă numiri, la propunerea comitetelor de promovare, a unor puncte de prioritate ca recunoaștere a muncii îndeplinite în interesul instituției, în temeiul reglementării menționate. Aceste decizii nu stabilesc în mod definitiv poziția autorității împuternicite să facă numiri cu privire la funcționarii vizați.

Pe de altă parte, decizia definitivă a autorității împuternicite să facă numiri prin care este stabilit numărul total de puncte obținute de fiecare funcționar, care poate fi consultată în dosarul de promovare personal, este constituită dintr‑un ansamblu de decizii individuale definitive de atribuire a unor categorii specifice de puncte de promovare care sunt evidențiate ca atare chiar în dosarul de promovare personal. Chiar dacă și aceste din urmă decizii trebuie considerate ca fiind decizii pregătitoare și prealabile deciziei prin care se stabilește numărul total de puncte, neputând, așadar, să facă să înceapă să curgă termenul pentru formularea unei reclamații, nu este mai puțin adevărat că acestea constituie decizii prin care este stabilită, în mod definitiv, situația funcționarului vizat în ceea ce privește categoria de puncte în cauză.

În aceste condiții, trebuie să se considere că, solicitând în etapa finală a procedurii de promovare anularea deciziilor individuale prin care nu i s‑au acordat nici puncte de prioritate dintre cele puse la dispoziția fiecărei direcții generale, nici puncte de prioritate ca recunoaștere a muncii îndeplinite în interesul instituției, corespunzător celor doi ani care au precedat exercițiul de promovare în cauză, funcționarul a urmărit în mod necesar să conteste numărul total de puncte pe care l‑a obținut, acțiunea sa neputând fi respinsă ca inadmisibilă numai pentru motivul că nu a fost îndreptată formal împotriva deciziei de stabilire a numărului total de puncte.

(a se vedea punctele 64-68)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Buendía Sierra/Comisia, citată anterior, punctele 96 și 97

4.      Constrângerile inerente trecerii de la un mod de gestionare la altul, în ceea ce privește cariera funcționarilor, pot impune administrației să se abată în mod temporar și în anumite limite de la aplicarea strictă a normelor și a principiilor cu valoare permanentă ce reglementează în mod normal situațiile în cauză. Cu toate acestea, astfel de abateri trebuie să fie justificate de o necesitate imperativă legată de tranziție și nu pot depăși, în ceea ce privește durata sau domeniul de aplicare, ceea ce este indispensabil pentru asigurarea unei treceri organizate de la un regim la altul.

În cadrul primului exercițiu de promovare supus unui nou sistem de promovare bazat pe evaluarea cantitativă a meritelor, instituit printr‑o reglementare internă a Comisiei care prevede măsuri provizorii menite să asigure tranziția de la sistemul anterior, atunci când se prevede că funcționarilor cu gradul A 12 li se atribuie diferite tipuri de puncte de prioritate, corespunzător anului anterior acestui exercițiu de promovare, însă Comisia decide să limiteze atribuirea punctelor de prioritate cu titlu tranzitoriu, nu se poate considera că o astfel de limitare depășește competența de care dispune administrația pentru a organiza, cu titlu tranzitoriu, modul în care trebuie schimbate regulile referitoare la promovarea funcționarilor. Astfel, aceasta nu face decât să stabilească o limită în ceea ce privește luarea în considerare a meritelor recunoscute anterior.

Chiar dacă este adevărat că, teoretic, poate fi avut în vedere un sistem diferit, administrația nu are o obligație în această privință. Astfel, schimbarea actualelor metode de promovare a funcționarilor are drept scop, prin ipoteză, să remedieze anumite deficiențe ce rezultă din aplicarea normelor anterioare. Este, așadar, inerent unui astfel de proces de reformă, a cărui necesitate poate fi apreciată de administrație cu exercitarea unei largi marje de apreciere, ca, începând de la o anumită dată, evaluarea meritelor funcționarilor să se realizeze pe noi baze.

(a se vedea punctele 79-81 și 85)

Trimitere la:

Curte: 1 iulie 1976, de Wind/Comisia, 62/75, Rec., p. 1167, punctul 17

Tribunalul de Primă Instanță: 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑603, punctul 20; 11 februarie 2003, Leonhardt/Parlamentul European, T‑30/02, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑265, punctele 51, 55 și 56; 3 mai 2006, Klaas/Parlamentul European, T‑393/04, RecFP, p. I‑A‑2‑103 și II‑A‑2‑465, punctul 56; Buendía Sierra/Comisia, citată anterior, punctele 213 și 220