(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

(10)

(11)

(12)

(13)

(14)

(15)

(16)

(17)

„factorul de emisie de CO2”, exprimat în tCO2/MWh, înseamnă media ponderată a intensității CO2 corespunzătoare energiei electrice produse din combustibili fosili în diferite zone geografice. Ponderea reflectă structura de producție a combustibililor fosili în zona geografică dată. Factorul CO2 este rezultatul împărțirii datelor privind emisiile echivalente de CO2 ale sectorului energetic la cantitatea brută de energie electrică generată din combustibili fosili, exprimată în TWh. În sensul prezentelor orientări (*1), zonele sunt definite ca zone geografice: a) care constau în subpiețe conectate prin burse de energie sau (b) în care nu există congestii declarate și, în ambele cazuri, prețurile orare pentru ziua următoare la bursa de energie din cadrul zonelor indică o divergență de preț în EUR (pe baza ratelor de schimb zilnice ale BCE) de cel mult 1 % pentru un număr semnificativ din totalul orelor dintr-un an. Această diferențiere regională reflectă importanța centralelor electrice bazate pe combustibili fosili pentru prețul final stabilit pe piața cu ridicata și rolul acestora ca instalații marginale în ordinea meritelor. Simplul fapt că energia electrică este comercializată între două state membre nu înseamnă automat că acestea formează o regiune supranațională. Având în vedere lipsa datelor relevante la nivel subnațional, zonele geografice trebuie să cuprindă întregul teritoriu al unuia sau al mai multor state membre. Pe această bază, pot fi identificate următoarele zone geografice: Spania și Portugalia; Lituania, Letonia și Estonia; Germania și Luxemburg; Bulgaria și România și toate celelalte state membre separat. Factorii CO2 maximi la nivel regional corespunzători, care se aplică ca valori maxime atunci când statul membru care face notificarea nu a stabilit o evaluare a factorului CO2 bazat pe piață în temeiul subpunctului 11, sunt enumerați în anexa III. Un stat membru poate solicita Comisiei să calculeze factorul de emisie de CO2 pe baza datelor disponibile în 2026 și poate notifica factorul de emisie de CO2 rezultat ca modificare a schemei sale. Acest factor de emisie de CO2 actualizat se poate aplica costurilor suportate începând cu 2026. Acest factor de emisie de CO2 actualizat nu are niciun efect asupra factorului de emisie de CO2 al altor state membre, enumerate în anexa III. Pentru a se asigura egalitatea de tratament a surselor de energie electrică și pentru a se evita posibilele abuzuri, se aplică același factor de emisie de CO2 tuturor surselor de furnizare a energiei electrice (autogenerare, contracte de furnizare a energiei electrice sau aprovizionare din rețea) și tuturor beneficiarilor ajutorului din statul membru în cauză. În cazul în care factorul maxim regional de emisie de CO2 menționat în anexa III este cu cel puțin 15 % mai mic decât factorul maxim regional de emisie de CO2 menționat anterior în anexa respectivă sau decât factorul bazat pe piață aprobat înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre în cauză pot notifica o perioadă de tranziție pentru trecerea de la factorul maxim regional de emisie de CO2 aplicabil anterior la factorul maxim regional de emisie de CO2 actualizat în temeiul prezentelor orientări pentru anul t, începând din 2026, în etape anuale de reducere egale. Factorul maxim regional de emisie de CO2 menționat în anexa III se aplică pentru anul t = 2030, cel mai târziu;

(*1)  Prezentele orientări nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate instrumente legislative și, prin urmare, nu trebuie să fie încorporate în Acordul privind SEE de către Comitetul mixt al SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere este responsabilă de stabilirea normelor relevante care se aplică statelor AELS, inclusiv metodologia de stabilire a factorilor CO2.” "

(18)

„Pentru a limita riscul de denaturare a concurenței pe piața internă, ajutorul trebuie să se limiteze la sectoarele care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative pe care le suportă efectiv ca urmare a reflectării costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice. În sensul prezentelor orientări, se va considera că există un risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon atunci când beneficiarul își exercită activitatea în unul dintre sectoarele enumerate în anexa I. Un sector sau subsector care nu figurează în anexa I, însă îndeplinește condițiile necesare pentru a fi inclus în anexa respectivă (*2) *, poate fi, de asemenea, considerat eligibil, cu condiția ca statul membru în cauză să demonstreze acest lucru pe baza unor date reprezentative pentru sectorul sau subsectorul respectiv la nivelul Uniunii, care să fie verificate de un expert independent și să acopere o perioadă cuprinzând cel puțin ultimii trei ani pentru care sunt disponibile date. În cazul în care statele membre intenționează să își extindă propriile scheme pentru a include orice nou sector sau subsector, acestea trebuie să notifice orice astfel de modificare Comisiei. În schemele lor, statele membre pot prevedea un angajament de a include în viitor toate sectoarele sau subsectoarele suplimentare a căror eligibilitate a fost demonstrată de un alt stat membru și aprobată de Comisie și de a informa Comisia cu privire la orice astfel de includere.

(*2)  Aceste criterii sunt: o intensitate a schimburilor comerciale de peste 20 % și o intensitate a emisiilor indirecte de peste 0,32 kg CO2/EUR, conducând la un indicator privind relocarea indirectă a emisiilor de carbon de peste 0,064. Metodologia este descrisă în detaliu în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD (2020) 190 final.” "

(19)

„Ajutorul este proporțional și are un efect negativ suficient de limitat asupra concurenței și a schimburilor comerciale dacă nu depășește 80 % din costurile emisiilor indirecte suportate pentru sectoarele enumerate în tabelul 1 din anexa I și 75 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 2 din anexa I sau pentru orice alte sectoare considerate eligibile în temeiul procedurii stabilite la punctul 21. Valoarea de referință pentru eficiența consumului de energie electrică asigură faptul că sprijinul acordat proceselor de producție ineficiente rămâne limitat și menține stimulentele pentru diseminarea celor mai eficiente tehnologii din punct de vedere energetic.”

(20)

„Având în vedere că, pentru unele sectoare, intensitatea ajutorului de 80 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 1 din anexa I și de 75 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 2 din anexa I sau pentru orice alte sectoare considerate eligibile în conformitate cu procedura stabilită la punctul 21 ar putea să nu fie suficientă pentru a se asigura că există o protecție adecvată împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, statele membre pot limita, atunci când este necesar, cuantumul costurilor indirecte care trebuie plătite la nivel de întreprindere la 1,5 % din valoarea adăugată brută a întreprinderii în cauză în anul t. Valoarea adăugată brută a întreprinderii trebuie calculată ca cifră de afaceri, plus producția capitalizată, plus alte venituri din exploatare, plus sau minus variațiile stocurilor, minus achizițiile de bunuri și servicii (care nu trebuie să includă costurile cu personalul), minus alte impozite pe produse care sunt legate de cifra de afaceri, dar care nu sunt deductibile, minus taxele și impozitele legate de producție. Alternativ, aceasta poate fi calculată pe baza excedentului brut de exploatare prin adăugarea costurilor cu personalul. Veniturile și cheltuielile înscrise ca fiind de natură financiară sau extraordinară în conturile întreprinderii sunt excluse din valoarea adăugată. Valoarea adăugată la costul factorilor este calculată la nivel brut, întrucât ajustările valorice (cum ar fi deprecierea) nu sunt scăzute (*3).**.

(*3)  Codul 12 15 0 din cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (JO L 97, 9.4.2008, p. 13).” "

(21)

(22)

(23)

(24)

„De la 1 ianuarie 2026 până la 31 decembrie 2030, se vor aplica factorii de emisie de CO2 actualizați și zonele geografice actualizate. În 2026, Comisia va completa prezentele orientări cu valori de referință privind eficiența consumului de energie electrică care acoperă sectoarele adăugate pe lista modificată a sectoarelor eligibile din anexa I și cu o ajustare menită să abordeze, pentru sectorul fabricării îngrășămintelor și produselor azotoase și sectorul extracției minereurilor de fier, suprapunerile dintre ajutoarele acordate în temeiul prezentelor orientări și obligația de restituire a certificatelor în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului (*4)  (*5) * pentru emisiile indirecte*****. În consecință, statele membre trebuie să își modifice, dacă este necesar, schemele respective pentru a le alinia la prezentele orientări, astfel cum au fost modificate.

(*4)  Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj)."

(*5)  Acest lucru este valabil în cazul în care astfel de produse sunt enumerate în anexa I la regulamentul respectiv, dar nu și în anexa II la același regulament.” "

(25)

„Comisia propune statelor membre următoarele măsuri adecvate în temeiul articolului 108 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

(26)

(27)

(28)