COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 23.2.2026
COM(2026) 104 final
2026/0064(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părților la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, referitoare la participarea organizațiilor neguvernamentale în calitate de observatori la reuniunile comitetului, în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii
EXPUNERE DE MOTIVE
1.Obiectul propunerii
Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților („CoP”) al Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („Convenția de la Istanbul” sau „convenția”), în legătură cu adoptarea preconizată a proiectului de decizie privind participarea organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților al Convenției de la Istanbul [ICCP(2026)1 prov]. Regulamentul de procedură al CoP permite comitetului să autorizeze reprezentanți ai societății civile, în special ONG-uri care desfășoară activități în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, să trimită reprezentanți în calitate de observatori la reuniunile sale pe o bază ad-hoc [regula 2 punctul 3 litera (c)]. Proiectul de decizie stabilește un proces de aplicare practică a acestor reguli prin definirea unei proceduri de admitere a ONG-urilor la reuniunile sale și prin specificarea criteriilor de evaluare a cererilor de admitere.
2.Contextul propunerii
2.1.Convenția de la Istanbul
Convenția de la Istanbul stabilește un set cuprinzător și armonizat de norme pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice în Europa și în afara acesteia. Convenția a intrat în vigoare la 1 august 2014. UE a semnat convenția în iunie 2017 și a finalizat procedura de aderare prin depunerea a două instrumente de aprobare la 28 iunie 2023, determinând intrarea în vigoare a convenției pentru UE la 1 octombrie 2023. UE a aderat la convenție în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii și aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, precum și în ceea ce privește azilul și nereturnarea. Toate statele membre ale UE au semnat convenția, iar 22 dintre acestea au ratificat-o.
2.2.Comitetul părților (CoP)
CoP este alcătuit din reprezentanți ai părților la convenție. Părțile trebuie să depună eforturi pentru a numi, ca reprezentanți ai lor, experți de cel mai înalt rang posibil în domeniul prevenirii și al combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Sarcinile încredințate CoP sunt enumerate la articolul 1 din Regulamentul său de procedură. La 1 octombrie 2023, UE a devenit parte la convenție și, ca atare, membră a CoP [articolul 67 alineatul (1) din convenție].
În temeiul articolului 67 alineatul (3) din convenție, CoP și-a stabilit propriul regulament de procedură în cadrul primei sale reuniuni din 4 mai 2015. Regula 2 punctul 3 litera (c) din Regulamentul de procedură prevede că „Comitetul poate autoriza reprezentanți ai societății civile, în special ai organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, să trimită reprezentanți în calitate de observatori la reuniunile sale pe o bază ad-hoc”.
2.3.Decizia avută în vedere privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile CoP
În urma cererii unui ONG de a participa în calitate de observator la o reuniune a CoP, în cadrul celei de a 18-a reuniuni a CoP din 5 și 6 iunie 2025 a avut loc o discuție preliminară cu privire la abordarea comitetului față de astfel de cereri, pe baza documentului IC-CP (2025)12. Pe baza acestor discuții, Secretariatul CoP a transmis documentul IC-CP(2025)31 în octombrie 2025, prezentând o posibilă procedură de admitere a ONG-urilor la reuniunile sale și propunând o listă de criterii de evaluare a cererilor, care să servească drept bază pentru discuțiile din cadrul următoarei reuniuni a CoP. Discuțiile inițiale și observațiile scrise din partea delegațiilor au condus la un acord în cadrul Grupului de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP) al Consiliului din 26 noiembrie 2025 cu privire la o serie de puncte care trebuie dezvoltate de Comisie în numele UE în cursul discuțiilor din cadrul următoarei reuniuni a CoP. Acestea au inclus sugestii privind criteriile care trebuie utilizate la admiterea ONG-urilor ca observatori, necesitatea unei proceduri de autorizare clare și simple [inclusiv o procedură scrisă, astfel cum se subliniază în IC-CP(2025)12, p. 6] și faptul că participarea observatorilor ar trebui să aibă loc ad-hoc și să se limiteze la discuțiile tematice ale CoP, fiind astfel clar separată de discuțiile privind recomandările și concluziile adresate părților cu privire la punerea în aplicare a convenției de către acestea, precum și privind adoptarea acestor recomandări și concluzii. Ulterior, COREPER a aprobat această abordare la 28 noiembrie 2025 (WK 15858/25).
În cadrul celei de a 19-a reuniuni a CoP din 11 decembrie 2025, Comisia a prezentat poziția care să fie adoptată. În cadrul reuniunii s-a decis că secretariatul CoP ar trebui să includă aceste puncte într-un proiect de decizie care urmează să fie adoptat prin procedură scrisă.
La 27 ianuarie 2026, Secretariatul CoP a transmis proiectul de decizie privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților la Convenția de la Istanbul [IC-CP (2026)1 prov] (denumit în continuare „actul avut în vedere”). Secretariatul a invitat părțile să aprobe propunerea printr-o procedură scrisă. Acestora li s-a comunicat, de asemenea, că, în cazul în care nu transmit obiecții în scris secretariatului până la 26 martie 2026, actul avut în vedere va fi considerat adoptat.
3.Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene
Regulamentul de procedură al CoP permite comitetului să autorizeze reprezentanți ai societății civile, în special ONG-uri care desfășoară activități în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, să trimită reprezentanți în calitate de observatori la reuniunile sale pe o bază ad-hoc [regula 2 punctul 3 litera (c)]. Actul avut în vedere stabilește un proces de aplicare în practică a acestor reguli prin definirea unei proceduri de admitere a ONG-urilor la reuniunile sale, împreună cu criteriile de evaluare a cererilor de admitere.
În primul rând, în ceea ce privește procedura de admitere a ONG-urilor la reuniunile CoP, se propune ca decizia de a admite participarea unui anumit ONG în calitate de observator ad-hoc să fie luată de toți membrii CоP. În acest scop, la primirea unei cereri din partea unui ONG și înainte de reuniunea relevantă, secretariatul CoP organizează o procedură tacită, scrisă, solicitând aprobarea tuturor membrilor CoP. În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în cursul acestei proceduri, secretariatul informează ONG-ul că participarea sa în calitate de observator ad-hoc a fost autorizată. În cazul în care se formulează o obiecție, decizia de admitere ar trebui luată în cadrul reuniunii relevante a CoP, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Eventualele obiecții ar trebui să fie bine motivate, să fie legate de criteriile de admitere și să fie formulate într-un anumit termen. Dacă este posibil, ONG-ul relevant va fi informat imediat cu privire la decizia de admitere și, în cazul unei decizii pozitive, va fi invitat să participe la punctul relevant de pe ordinea de zi a reuniunii CoP respective.
În al doilea rând, în ceea ce privește participarea, se propune ca admiterea la participare să se limiteze la dezbaterile tematice ale comitetului și să aibă loc cu prezență fizică. Domeniul de aplicare al aprobării este precizat în decizia de acordare a statutului de observator ad-hoc, iar termenul „ad-hoc” [astfel cum este utilizat la regula 2 punctul 3 litera (c) din Regulamentul de procedură al comitetului] poate însemna că admiterea poate fi acordată pentru a acoperi mai multe reuniuni în cazul în care dezbaterea tematică pentru care a fost acordat statutul de observator ad-hoc are loc pe parcursul mai multor reuniuni.
În al treilea rând, în ceea ce privește criteriile de evaluare a cererilor de admitere, se propun următoarele criterii: a) depunerea în timp util a unei cereri motivate corespunzător din partea organizației care solicită admiterea ad-hoc (cu cel puțin patru săptămâni înainte de reuniune), b) respectarea de către organizație a valorilor Consiliului Europei, c) activitatea organizației în domeniul violenței împotriva femeilor și al violenței domestice și relevanța activității sale pentru activitatea de monitorizare desfășurată de CoP și d) înregistrarea organizației sau desfășurarea de activități în statele membre ale Consiliului Europei sau în țări care au devenit parte la Convenția de la Istanbul sau care și-au exprimat interesul în acest sens.
Se propune ca poziția UE să fie aceea de a nu se opune adoptării proiectului de decizie privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile CoP, astfel cum se subliniază în documentul IC-CP (2026)1 prov. Proiectul de decizie reflectă punctele ridicate de Uniune în cadrul reuniunii CoP din 11 decembrie 2025, inclusiv, în special, faptul că participarea ONG-urilor ar trebui să se limiteze la dezbaterile tematice. Procedura sugerată pare rezonabilă, eficientă și suficient de clară, iar criteriile propuse adecvate și concepute pentru a asigura faptul că ONG-urile relevante sunt acceptate.
4.Temei juridic
4.1.Temeiul juridic procedural
4.1.1.Principii
Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea adoptării unor decizii de stabilire a „pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului.”
Conceptul de „acte cu efecte juridice” include actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Sunt, de asemenea, incluse instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii”.
4.1.2.Aplicarea la cazul în discuție
Comitetul părților este un organism instituit prin Convenția de la Istanbul. Actul pe care Comitetul părților este invitat să îl adopte este un act cu efecte juridice. Actul avut în vedere va avea caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional. Actul avut în vedere nu completează și nu modifică cadrul instituțional al convenției. Prin urmare, temeiul juridic procedural al propunerii de decizie este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
4.2.Temeiul juridic material
4.2.1.Principii
Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care se adoptă o poziție în numele Uniunii. În cazul în care actul avut în vedere urmărește două obiective sau include două elemente, iar unul dintre aceste obiective sau elemente poate fi identificat ca fiind obiectivul sau elementul principal, iar celălalt obiectiv sau element are mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, respectiv cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.
În ceea ce privește un act avut în vedere care urmărește simultan mai multe obiective sau care include mai multe elemente care sunt legate între ele în mod inextricabil, fără ca vreunul să fie accesoriu în raport cu un altul, temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE va trebui să includă, în mod excepțional, diferitele temeiuri juridice relevante.
4.2.2.Aplicarea la cazul în discuție
Principalul obiectiv al actului avut în vedere este de a oferi orientări cu privire la modul de aplicare în practică a regulii 2 punctul 3 litera (c) din Regulamentul de procedură al comitetului, prin stabilirea unei proceduri de autorizare a ONG-urilor să participe în calitate de observatori la reuniunile sale și a criteriilor care trebuie utilizate pentru evaluarea unor astfel de cereri. Referitor la temeiul juridic material, UE a aderat la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii și cele legate de cooperarea judiciară în materie penală și de azil și nereturnare. Aderarea UE la Convenția de la Istanbul a fost reglementată prin două decizii distincte ale Consiliului pentru a ține seama de poziția specială a Danemarcei și a Irlandei cu privire la titlul V din TFUE. În consecință, este oportun ca poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul CoP în legătură cu actul avut în vedere să facă obiectul a două decizii paralele. Temeiul juridic al prezentei decizii vizează aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii. Prin urmare, temeiul juridic material al deciziei propuse este articolul 336 din TFUE.
4.3.Concluzie
Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie articolul 336, coroborat cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
2026/0064 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părților la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, referitoare la participarea organizațiilor neguvernamentale în calitate de observatori la reuniunile comitetului, în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 336, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, și a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.
(2)Comitetul părților (denumit în continuare „comitetul”) este un organism al mecanismului de monitorizare instituit prin convenție. În temeiul articolului 67 alineatul (3) din convenție, comitetul și-a stabilit propriul regulament de procedură (denumit în continuare „Regulamentul de procedură”). Regulamentul de procedură prevede că acest comitet poate autoriza reprezentanți ai societății civile, în special ai organizațiilor neguvernamentale active în combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, să trimită reprezentanți în calitate de observatori la reuniunile sale pe o bază ad-hoc [regula 2 punctul 3 litera (c)]. Regula 2 punctul 3 litera (d) prevede, de asemenea, că observatorii nu au drept de vot sau de rambursare a cheltuielilor.
(3)În urma solicitării unei organizații neguvernamentale (ONG) de a participa la o reuniune a comitetului în calitate de observator, a devenit evident că trebuiau stabilite procedura și criteriile de admitere a ONG-urilor ca observatori ad-hoc, în scopul punerii în aplicare a regulamentului de procedură relevant. Discuțiile privind abordarea comitetului cu privire la astfel de solicitări au avut loc în cadrul celei de a 18-a și al celei de a 19-a reuniuni a comitetului din iunie 2025 și respectiv decembrie 2025.
(4)La 27 ianuarie 2026, pe baza discuțiilor din cadrul comitetului, secretariatul acestuia a transmis proiectul de decizie privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților la Convenția de la Istanbul [IC-CP (2026)1 prov] (denumit în continuare „actul avut în vedere”). Secretariatul a invitat părțile să aprobe propunerea printr-o procedură scrisă. Acestora li s-a comunicat, de asemenea, că, în cazul în care nu transmit obiecții în scris secretariatului până la 26 martie 2026, actul avut în vedere va fi considerat adoptat.
(5)În ceea ce privește procedura propusă, actul avut în vedere prevede că comitetul trebuie să decidă cu privire la admiterea ONG-urilor ca observatori ad-hoc prin intermediul unei proceduri scrise tacite organizate de secretariat înainte de reuniunea relevantă, decizia urmând să fie luată chiar în cadrul reuniunii relevante în cazul unor obiecții. Participarea trebuie să se limiteze la dezbaterile tematice ale comitetului și se poate extinde pe parcursul mai multor reuniuni. Criteriile de evaluare a cererilor de admitere ar trebui să includă depunerea în timp util a cererii, respectarea de către organizație a valorilor Consiliului Europei, activitatea sa în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și înregistrarea sa în statele membre ale Consiliului Europei sau în țările care au devenit parte la Convenția de la Istanbul sau și-au exprimat interesul în acest sens.
(6)Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii, având în vedere că actul avut în vedere va fi obligatoriu pentru Uniune în temeiul dreptului internațional.
(7)Pentru a pune în aplicare Regulamentul de procedură care le permite ONG-urilor să participe ad-hoc în calitate de observatori la reuniunile comitetului, comitetul trebuie să decidă cu privire la o procedură de admitere a ONG-urilor la reuniunile sale și să convină asupra unei liste de criterii de evaluare a acestor cereri. Procedura sugerată pare rezonabilă, eficientă și suficient de clară, iar criteriile propuse par adecvate și concepute pentru a asigura că numai ONG-urile relevante sunt acceptate în calitate de observatori.
(8)Prin urmare, poziția Uniunii ar trebui să fie de a nu formula obiecții cu privire la adoptarea proiectului de decizie, astfel cum se prevede în documentul IC-CP(2026)1 prov.
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților instituit în temeiul articolului 67 din convenție este de a nu formula obiecții cu privire la adoptarea proiectului de decizie privind participarea organizațiilor neguvernamentale în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților al Convenției de la Istanbul [IC-CP(2026)1 prov].
Articolul 2
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Adoptată la Bruxelles,
