COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 4.3.2026

COM(2026) 100 final

2026/0068(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de instituire a unui cadru de măsuri pentru accelerarea capacității industriale și a decarbonizării în sectoare strategice și de modificare a Regulamentelor (UE) 2018/1724, (UE) 2024/1735 și (UE) 2024/3110

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2026) 70 final} - {SWD(2026) 70 final} - {SWD(2026) 71 final} - {SWD(2026) 72 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta expunere de motive însoțește propunerea de regulament de instituire a unui cadru de măsuri pentru accelerarea capacității industriale și a decarbonizării în sectoare strategice: „actul privind accelerarea industrială”.

În peisajul geopolitic actual, utilizarea frecventă și specifică a instrumentelor economice pentru promovarea obiectivelor strategice reprezintă o amenințare gravă la adresa rezilienței, a competitivității, a securității economice și a autonomiei strategice a Uniunii. Astfel cum s-a subliniat în raportul Draghi privind competitivitatea europeană, folosirea drept armă a dependențelor UE de partenerii comerciali în sectoare strategice pune în pericol securitatea, competitivitatea și economia UE 1 . Capacitatea Uniunii de a răspunde dependențelor de țări terțe și de a reduce aceste dependențe este dată de forța bazei sale industriale, de capacitatea sa de inovare și de integritatea pieței unice.

Tranziția către o economie curată și digitală reprezintă o oportunitate majoră de a consolida baza industrială a UE, astfel cum se subliniază, printre altele, în Comunicarea Comisiei privind Pactul pentru o industrie curată 2 . Concurența la nivel mondial, schimbările tehnologice rapide, dezavantajele structurale în materie de costuri, denaturările neloiale ale pieței mondiale, cum ar fi utilizarea tot mai frecventă a subvențiilor străine pentru a crea un avantaj competitiv, precum și folosire drept armă a dependențelor economice remodelează lanțurile valorice globale. În același timp, tensiunile geopolitice tot mai mari intensifică vulnerabilitățile existente și creează altele noi. În acest context, UE trebuie să acționeze strategic pentru a-și asigura și consolida în continuare reziliența și baza industrială, precum și competitivitatea pe termen lung și pentru a se asigura că tranziția climatică devine un motor al creșterii industriale.

Sectorul producției este esențial pentru protejarea și stimularea rezilienței economice pe termen lung a UE și pentru îndeplinirea obiectivului său de neutralitate climatică. În 2024, acesta a reprezentat 18,3 % din locurile de muncă din economia de întreprindere a UE 3 și 14,3 % din PIB-ul total al UE 4 , generând în același timp 26,2 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE 5 . În pofida importanței sale economice continue, ponderea acestui sector în PIB a scăzut în ultimele decenii de la 17,4 % în 2000 la nivelul actual de 14,3 % 6 . Acest regres nu este doar o realitate economică, ci și un semnal strategic de avertizare, cu un potențial impact structural asupra prosperității și coeziunii sociale ale UE. În același timp, sectorul producției se confruntă din ce în ce mai mult cu provocări precum prețurile ridicate la energie, supracapacitățile mondiale, costurile de capital și operaționale ridicate legate de decarbonizare, implementarea de noi tehnologii și investițiile scăzute în comparație cu alte regiuni, precum și cu obstacolele în materie de reglementare 7 .

Acesta este motivul pentru care actul privind accelerarea industrială urmărește să se asigure că, până în 2035, această tendință este inversată și că sectorul producției reprezintă 20 % din PIB-ul UE. Acest lucru se va realiza prin accelerarea procesului de autorizare pentru toate proiectele de producție și prin furnizarea unui set de instrumente pentru a oferi acces la piața unică europeană într-un mod care să prevină dependențele strategice, să creeze locuri de muncă în sectorul producției, să stimuleze decarbonizarea și performanța climatică și să asigure accesul cetățenilor și al întreprinderilor europene la produse de bază și la alte produse vitale în orice moment.

Realizarea autonomiei strategice a UE, cu menținerea competitivității industriale și, în același timp, asigurarea decarbonizării, necesită argumente economice solide. În acest context, consolidarea competitivității anumitor sectoare și tehnologii strategice, în special a tehnologiilor „zero net”, precum și a industriilor mari consumatoare de energie și a lanțului de aprovizionare auto, este esențială pentru reziliența, autonomia strategică și obiectivele climatice ale UE. Nesecurizarea și nediversificarea lanțurilor de aprovizionare esențiale ar crea riscuri economice și societale semnificative, conducând la o potențială perturbare a ordinii publice în Uniune. Reducerea vulnerabilităților externe ar putea contribui la consolidarea economiei noastre, la stimularea investițiilor și la sprijinirea argumentelor economice în favoarea procesului actual de transformare industrială profundă.

Sectoarele vizate de actul privind accelerarea industrială – în special industriile mari consumatoare de energie, producția de tehnologii „zero net” și industria autovehiculelor – reprezintă doar o parte limitată din producția industrială a UE, dar joacă un rol strategic disproporționat. Luate împreună, sectoarele strategice vizate de actul privind accelerarea industrială reprezintă aproximativ 15 % din producția industrială a UE. Prin urmare, importanța lor rezidă nu atât în dimensiunea lor agregată cât în rolul lor central de furnizori în amonte și de facilitatori ai ecosistemelor industriale din aval, inclusiv în sectorul construcțiilor, al mobilității, al energiei, precum și al spațiului și al apărării.

Progresele întârziate sau insuficiente în ceea ce privește acțiunile climatice ar putea intensifica impactul economic și social al schimbărilor climatice, cu implicații pentru stabilitatea socială. Sunt necesare acțiuni în special în sectoarele prezentate în cele de mai jos:

Industriile mari consumatoare de energie reprezintă un pilon esențial al prosperității europene și o piatră de temelie a bazei industriale a continentului, sprijinind majoritatea ecosistemelor industriale. Cu toate acestea, volumul producției în industriile mari consumatoare de energie a scăzut substanțial din 2021, în comparație cu alte sectoare al producției 8 . Decalajele în materie de costuri față de alte regiuni ale lumii s-au accentuat, iar cotele importurilor au crescut, în special în ceea ce privește metalele de bază și produsele chimice 9 . Ratele de utilizare a capacităților de producție rămân la niveluri nesustenabil de scăzute 10 . Decarbonizarea acestor industrii necesită investiții substanțiale 11 , însă ritmul decarbonizării nu este suficient de rapid pentru a atinge obiectivele climatice ale UE. Deși au fost anunțate multe proiecte de decarbonizare, iar unele sunt în curs de realizare, din 2023, mai mult de jumătate dintre proiecte rămân nepuse în aplicare 12 . Modernizarea acestor sectoare este fundamentală nu numai pentru atingerea obiectivelor noastre climatice, ci și pentru capacitatea Europei de a ancora lanțurile valorice industriale și de a oferi locuri de muncă de înaltă calitate. Dintre industriile mari consumatoare de energie, industria siderurgică și industria cimentului sunt cele mai mari surse de emisii, în timp ce industria chimică ocupă locul al treilea în ceea ce privește contribuția la emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Aluminiul este, de asemenea, un produs cu un consum ridicat de energie electrică și este recunoscut ca materie primă strategică, preconizându-se că, până în 2050, cererea de aluminiu va crește cu 33 %. În același timp, aceste industrii au pierdut o cotă de piață semnificativă la nivelul UE în ultimul deceniu. Având în vedere intensitatea lor ridicată a emisiilor și rolul lor strategic pentru tranziția curată și digitală, aceste sectoare sunt considerate prioritare pentru a stabili măsuri axate pe cerere. Acestea se caracterizează, de asemenea, printr-un impact limitat al costurilor asupra industriilor din aval.

Tehnologiile „zero net” se confruntă cu provocări în materie de competitivitate și cu vulnerabilități semnificative ale lanțului de aprovizionare 13 . Deși implementarea acestor tehnologii în UE – și în lume – înregistrează progrese, cota de piață a UE pe piața mondială a producției de astfel de tehnologii este în scădere. Producția lor este foarte concentrată în China, care deține peste 80 % din capacitatea de producție de baterii și de energie solară fotovoltaică, inclusiv în ceea ce privește invertoarele solare care îndeplinesc o funcție esențială în infrastructura critică a Uniunii. În cazul altor tehnologii „zero net”, cum ar fi pompele de căldură și energia geotermală, producția UE depinde în mare măsură de componente de la furnizori din afara UE. Tehnologiile de energie eoliană se confruntă cu presiuni asupra costurilor generate de importurile la prețuri scăzute din China, în timp ce tehnologiile de captare a dioxidului de carbon înregistrează întârzieri în transportul și stocarea CO2. În lipsa unor acțiuni decisive, UE riscă să devină și mai dependentă de tehnologiile curate importate, tocmai în momentul în care partenerii mondiali își accelerează strategiile industriale 14 și își folosesc atuurile industriale drept armă. În același timp, tehnologiile „zero net” reprezintă o sursă de forță industrială a UE și ar trebui să beneficieze de condiții de concurență echitabile la nivel mondial, având în vedere supracapacitățile subvenționate în mod inechitabil de țările terțe.

Industriile din aval sunt, de asemenea, supuse presiunii. Competitivitatea industriei europene a autovehiculelor – un simbol al poziției de lider industrial a Uniunii – a scăzut semnificativ, profitabilitatea medie a furnizorilor europeni de autovehicule scăzând de la 7,4 % în 2017 la 5 % în 2023, reducerea a peste 100 000 de locuri de muncă fiind anunțată în 2024/25 15 . Sondajele recente arată că jumătate dintre furnizorii europeni de componente pentru autovehicule intenționează să își diminueze capacitatea de producție din UE în următorii ani. Acest declin amenință sute de mii de locuri de muncă, alături de integritatea viitorului industrial al Europei.

(1)Vulnerabilitățile lanțului de aprovizionare în sectoarele și tehnologiile strategice. Concurența la nivel mondial, nu întotdeauna loială, și dependențele din cadrul lanțului valoric internațional subminează capacitatea Europei de a crește sau de a menține producția în sectoare și tehnologii strategice. Un motiv de preocupare este lipsa know-how-ului tehnologic și a cunoștințelor de specialitate în domeniul producției în UE în ceea ce privește anumite tehnologii „zero net” și digitale esențiale. Această preocupare este exacerbată de o abordare fragmentată a UE față de investițiile străine, care adesea nu implică transferul de tehnologie, crearea de locuri de muncă și integrarea lanțului valoric în UE.

(2)Cererea limitată/lipsa piețelor-lider pentru produsele industriale europene cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Costurile de producție ridicate, nivelurile diferite de pregătire tehnologică și lipsa efectelor de scară industrială limitează dezvoltarea și introducerea pe piață a produselor cu emisii scăzute de dioxid de carbon în industriile mari consumatoare de energie, subminând sau întârziind astfel investițiile în decarbonizare. Acest lucru este accentuat și mai mult de provocările legate de diferențierea produselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon de produsele echivalente cu emisii ridicate de dioxid de carbon și de disponibilitatea limitată a sectoarelor din aval de a plăti o primă pentru emisiile scăzute de dioxid de carbon.

(3)Tehnologiile industriale nu sunt implementate la scară largă. Procedurile de autorizare îndelungate, fragmentate și incerte pentru proiectele de decarbonizare industrială, inclusiv racordarea la infrastructură, întârzie implementarea și extinderea noilor tehnologii. Decarbonizarea proceselor industriale necesită o transformare profundă și costisitoare a activelor și a operațiunilor, ceea ce implică investiții substanțiale, care pot fi înghețate pe parcursul unor procese îndelungate de autorizare. Dificultățile în ceea ce privește reducerea riscurilor investițiilor și accesul la finanțare reprezintă un blocaj major.

În acest scenariu, Pactul pentru o industrie curată a anunțat o nouă inițiativă de reglementare pentru a aborda blocajele în materie de autorizare, pentru a introduce criterii de reziliență și durabilitate și pentru a crea piețe-lider pentru produse și tehnologii industriale europene curate și reziliente.

Prezenta propunere respectă angajamentul politic asumat de președinta von der Leyen, care a anunțat în discursul privind starea Uniunii din 2025 un act privind accelerarea industrială (IAA) pentru a stimula cererea de produse curate fabricate în UE în sectoare și tehnologii strategice. Acesta este anunțat, de asemenea, în comunicarea privind strategia economică europeană din 3 decembrie 2025.

Propunerea legislativă urmărește să consolideze reziliența economică pe termen lung, prosperitatea și autonomia strategică a UE prin sprijinirea producției industriale și accelerarea decarbonizării. Aceasta își propune următoarele obiective:

·valorificarea accesului la piața unică și a amplorii acesteia pentru a stimula cererea de produse industriale europene cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de tehnologii „zero net”, inclusiv prin facilitarea diferențierii oțelului cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru a-i spori valoarea și vandabilitatea;

·maximizarea calității și a beneficiilor pentru piața unică ale investițiilor străine în UE în sectoarele cele mai strategice;

·implementarea proiectelor de producție la scară largă prin accelerarea și simplificarea autorizațiilor pentru proiectele de producție, precum și prin facilitarea dezvoltării clusterelor industriale în zonele de accelerare a producției industriale („zone de accelerare”).

În vederea atingerii acestor obiective, propunerea introduce o abordare echilibrată în materie de reglementare pentru a spori competitivitatea industriei și pentru a atenua, precum și pentru a preveni dependențele strategice în sectoarele-cheie. Aceasta se limitează la setul de cerințe minime necesare pentru a aborda problemele cu care se confruntă în prezent un anumit număr de sectoare strategice, fără a limita în mod nejustificat piața și dezvoltarea tehnologică sau fără a crește în mod disproporționat costul anumitor materiale și produse. În plus, propunerea stabilește un cadru pentru simplificarea procedurilor de autorizare și pentru promovarea unei abordări coordonate a proiectelor de investiții în întreaga Uniune.

•Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

Propunerea răspunde Pactului pentru o industrie curată, „Busolei pentru competitivitatea UE” și Comunicării comune privind consolidarea securității economice a UE, toate acestea recunoscând necesitatea unor acțiuni urgente pentru a proteja viitorul UE ca motor economic, destinație de investiții și centru de producție. Aceasta pune în aplicare planul de acțiune pentru sectorul autovehiculelor, care prevede că sprijinul public acordat industriei autovehiculelor va fi condiționat de respectarea criteriilor de reziliență și durabilitate și solicită ca actul privind accelerarea industrială să promoveze cerințele privind fabricarea în UE pentru celulele de baterii și componentele bateriilor vehiculelor electrice vândute în UE, în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii.

De asemenea, propunerea pune în aplicare pachetul privind sectorul autovehiculelor, adoptat la 16 decembrie 2025, care, printre altele, prevede acordarea de credite suplimentare pentru vehiculele electrice mici la prețuri accesibile fabricate în Uniune înainte de 2035 și modifică obiectivul de reducere a emisiilor stabilit pentru 2035, emisiile rămase urmând să fie compensate prin utilizarea oțelului cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în Uniune sau a combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon. Prezenta propunere 16 , prin care se modifică Regulamentul (UE) 2019/631, împuternicește Comisia să adopte acte delegate de stabilire a criteriilor pe baza cărora produsele care intră în domeniul său de aplicare se pot califica drept „vehicule mici cu emisii zero fabricate în Uniune” sau „oțel cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în Uniune”. Pachetul privind sectorul autovehiculelor include, de asemenea, o propunere de regulament privind vehiculele nepoluante ale întreprinderilor 17 . Prezenta propunere limitează sprijinul financiar pentru vehiculele întreprinderilor la vehiculele întreprinderilor cu emisii zero și cu emisii scăzute și împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a prevedea metodologia de stabilire a criteriilor privind „fabricarea în Uniunea Europeană”. Pentru a asigura coerența între cele trei instrumente și securitatea juridică, prezentul regulament prevede definiții armonizate ale termenilor „vehicule electrice mici la prețuri accesibile fabricate în Uniune”, „oțel cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în Uniune” și „autoturisme și camionete ale întreprinderilor fabricate în Uniunea Europeană”. În consecință, propunerile din 16 decembrie 2025 ar trebui adaptate pentru a face trimitere mai degrabă la abordarea orizontală adoptată în prezentul regulament decât la actele delegate pentru a asigura coerența cadrului juridic.

Prezentul regulament este în concordanță cu Codul vamal al Uniunii, care stabilește regulile de origine nepreferențiale ale Uniunii. În scopul stabilirii originii produselor care fac obiectul prezentului regulament, se aplică regulile de origine nepreferențiale ale Uniunii, astfel cum au fost stabilite în temeiul codului respectiv.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

IAA contribuie la legislația relevantă pentru securitatea economică, competitivitatea industrială și decarbonizarea UE. Având în vedere rolul industriilor mari consumatoare de energie și al tehnologiilor „zero net” în numeroase sectoare ale economiei și lanțuri valorice industriale, sunt relevante mai multe seturi de politici și acte legislative europene.

În primul rând, IAA este în concordanță cu Regulamentul privind industria „zero net” (NZIA) și îl completează prin extinderea dispozițiilor simplificate de autorizare, cum ar fi punctele unice de contact și termenele pentru toate proiectele de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie, și prin introducerea unor cerințe privind fabricarea în UE pentru anumite componente specifice ale tehnologiilor „zero net” pentru a preveni eludarea și a consolida și mai mult capacitatea de producție a UE, precum și reziliența și competitivitatea lanțurilor valorice interne.

În al doilea rând, propunerea este în concordanță cu Legea europeană a climei, deoarece urmărește să contribuie la atingerea obiectivului neutralității climatice prin sprijinirea investițiilor în decarbonizarea industriei și în tehnologiile „zero net”.

În al treilea rând, propunerea este în concordanță cu cele mai recente inițiative de simplificare a procedurilor de autorizare și de sporire a competitivității sectorului autovehiculelor. În special, IAA urmărește să simplifice principalele procese de autorizare, în special prin digitalizare și reutilizarea datelor. Actul se bazează pe setul de măsuri puse la dispoziție în temeiul propunerii privind autorizarea de mediu, aplicându-l la nevoile specifice ale sectorului.

Propunerea este, de asemenea, în concordanță cu alte acte legislative ale UE menite să sprijine transformarea industriei europene într-o economie curată, circulară și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. De exemplu, IAA este în concordanță cu viitoarea legislație de mediu specifică produselor și o completează. În sectorul construcțiilor, actul completează Regulamentul privind produsele pentru construcții (RPC), inclusiv standardul armonizat pentru emisiile de GES și eticheta planificată pentru betonul cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În sectorul siderurgic, viitorul act delegat privind produsele siderurgice în temeiul Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile (Ecodesign for Sustainable Products Regulation, ESPR) va oferi elementele necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind piețele-lider pentru oțel, ținând seama de caracteristicile diferite de decarbonizare ale producătorilor de oțel primar și secundar și recompensând circularitatea. La elaborarea cerințelor de etichetare și de informare pe baza pragurilor de performanță pentru diferite produse, aceste praguri ar trebui să țină seama de conținutul reciclat al produsului industrial, pragul scăzând proporțional cu creșterea conținutului reciclat din produse, după caz. În mod similar, IAA completează Regulamentul privind bateriile, care stabilește cadrul pentru obiectivele ambițioase de mediu pentru producția de baterii din UE, permițând ca dispozițiile privind piețele-lider în temeiul actului privind accelerarea industrială să se concentreze pe cerințele privind fabricarea în UE. Acesta completează viitoarele norme de performanță de mediu pentru modulele fotovoltaice în cadrul proiectării ecologice și al etichetării energetice prin promovarea fabricării în UE de produse conforme. În ceea ce privește stimularea soluțiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a biosoluțiilor, actul se aliniază la noua strategie a UE în domeniul bioeconomiei.

Propunerea este, de asemenea, în concordanță cu restul legislației UE privind clima. Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) este principalul instrument de politică în domeniul climei pentru reducerea emisiilor de GES și joacă un rol central în stimularea reducerii emisiilor în industriile mari consumatoare de energie, precum și în sectorul producției de energie electrică. Prezenta propunere completează semnalul de preț furnizat de EU ETS, sprijinind crearea de piețe-lider pentru produsele industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Aceasta este, de asemenea, aliniată la Regulamentul privind mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM).

În ceea ce privește inițiativele viitoare, propunerea de act legislativ privind economia circulară va completa IAA prin stimularea reciclării și a accesului la materii prime secundare, reducând dependențele și vulnerabilitățile și pentru produsele industriale mari consumatoare de energie. Se va asigura, de asemenea, coerența dintre măsurile sectoriale specifice din actul privind accelerarea industrială și cadrul general al viitoarei revizuiri a legislației privind achizițiile publice.

Propunerea ține seama de angajamentele internaționale ale Uniunii în domeniul achizițiilor publice în temeiul Acordului OMC privind achizițiile publice (AAP) și al acordurilor comerciale bilaterale relevante ale UE. Operatorii stabiliți în țări care fac obiectul unor astfel de angajamente pot beneficia de acces garantat la proceduri specifice de achiziții publice definite în listele corespunzătoare domeniului de aplicare relevante. Aceste angajamente sunt structurate pe categorii de autorități contractante, care includ administrația centrală, autoritățile subcentrale, organismele de drept public și întreprinderile de utilități, precum și pe tipuri de achiziții publice, cum ar fi achizițiile de bunuri, de servicii și de lucrări de construcții. Prin urmare, aplicabilitatea lor depinde de autoritatea contractantă care efectuează achiziția și de obiectul contractului. În plus, Uniunea își rezervă dreptul de a aplica excepții generale sau de securitate.

Prin urmare, angajamentele Uniunii în materie de achiziții publice nu conferă un acces uniform sau cuprinzător tuturor partenerilor și nu este posibil să se stabilească o listă unică a țărilor terțe cu acces pe deplin securizat la întreaga piață a achizițiilor publice din UE. Informații detaliate privind angajamentele în materie de achiziții publice și eligibilitatea furnizorilor sunt puse la dispoziția autorităților contractante 18 , ceea ce sprijină aplicarea consecventă a obligațiilor internaționale în materie de achiziții publice, menținând în același timp capacitatea Uniunii de a-și urmări obiectivele de politică, astfel cum sunt prevăzute în prezenta propunere.

Deși IAA stabilește cadrul pentru ceea ce implică achizițiile publice de produse „fabricate în Europa”, care acoperă produsele industriale mari consumatoare de energie, tehnologiile „zero net” și componentele pentru autovehicule, viitoarea revizuire a cadrului juridic privind achizițiile publice va clarifica modul în care urmează să fie efectuate aceste achiziții publice. În special, aceasta va integra și va pune în aplicare cerințele sectoriale specifice stabilite în actele legislative relevante într-un cadru comun de achiziții publice și, pentru sectoarele-cheie, le va oferi autorităților contractante instrumente clare pentru a acorda prioritate ofertelor compuse în principal din produse europene. Această abordare asigură coerența și securitatea juridică atât pentru achizitorii publici, cât și pentru operatorii economici.

Regulamentul propus ține seama, de asemenea, de instrumentele de apărare comercială ale Uniunii, inclusiv de măsura propusă recent care abordează efectele negative ale supracapacității mondiale asupra pieței siderurgice a UE. În plus, acesta funcționează în complementaritate cu cadrul existent privind investițiile străine directe, care vizează securitatea și ordinea publică. În sfârșit, propunerea nu aduce atingere aplicării normelor UE în materie de concurență.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

Temeiul juridic adecvat este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”), care îi permite Uniunii să adopte măsuri de armonizare. Având în vedere complexitatea și caracterul transnațional al rezilienței și al decarbonizării industriale, astfel de măsuri sunt necesare pentru a asigura buna funcționare a pieței unice, în special pentru sectoarele strategice.

În plus, este, de asemenea, necesar să se utilizeze articolul 207 din tratat referitor la politica comercială comună a UE ca temei juridic suplimentar în ceea ce privește anumite măsuri introduse în temeiul prezentului regulament. Dispozițiile privind investițiile străine cuprind un set specific de sectoare pentru a asigura condiții minime de investiții și o producție cu valoare adăugată în Uniune. Prin urmare, dispozițiile vizează în primul rând buna funcționare a pieței unice. Cu toate acestea, investițiile străine directe sunt incluse în mod explicit în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune a UE.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Competitivitatea, prosperitatea durabilă, securitatea economică și decarbonizarea sunt aspecte de mare relevanță pentru UE. Niciun stat membru nu este în măsură să abordeze la nivel individual în mod eficace decarbonizarea industrială din cauza naturii integrate a provocării aferente: piețelor energiei, eforturilor de atenuare a schimbărilor climatice și necesității bunei funcționări a pieței unice pentru produsele industriale mari consumatoare de energie și tehnologiile „zero net”. Este probabil ca provocările în materie de competitivitate cu care se confruntă în prezent industria să determine statele membre să pună în aplicare măsuri unilaterale. Deși astfel de eforturi pot fi justificate, necoordonarea lor riscă să aibă un impact negativ asupra funcționării pieței unice și să o fragmenteze, făcând UE mai vulnerabilă la șocurile externe și incapabilă să valorifice activele pieței unice pentru a aduce beneficii ecosistemelor locale și europene.

Prin urmare, este necesară o abordare armonizată la nivelul UE în temeiul articolului 114 din TFUE pentru a asigura buna funcționare a pieței unice și pentru a aborda provocările legate de reziliență și decarbonizarea industrială, protejând în același timp competitivitatea UE. Măsurile incluse în prezenta inițiativă nu ar fi la fel de eficace (sau nu ar fi deloc eficace) dacă ar fi puse în aplicare de statele membre acționând individual, întrucât provocările pe care le abordează privesc piața unică. Ele nu se limitează la statele membre individuale sau la un subset de state membre, ci se referă la baza industrială a UE și la lanțurile valorice de la nivelul UE. În plus, este puțin probabil ca măsurile puse în aplicare numai la nivelul statelor membre să răspundă în mod adecvat nevoilor lanțurilor de aprovizionare strâns interconectate din cadrul pieței unice, astfel de măsuri putând conduce la o fragmentare suplimentară a pieței și la riscuri de perturbare a lanțului de aprovizionare.

În plus, schimbările climatice reprezintă o provocare transfrontalieră care necesită acțiuni atât la nivel internațional, cât și la nivelul UE pentru a completa și a consolida în mod eficace măsurile luate la nivel regional, național și local. Costul inacțiunii este paneuropean. Transformarea industrială necesară va avea un impact asupra multor sectoare din întreaga economie a UE, ceea ce face ca acțiunea coordonată la nivelul UE să fie indispensabilă pentru a stimula o tranziție transformatoare, justă și eficientă din punctul de vedere al costurilor și convergența ascendentă. Măsurile naționale necoordonate riscă să impună norme divergente operatorilor de pe piață, practici în materie de achiziții publice, cum ar fi practicile de achiziții publice verzi, și proceduri de autorizare nearmonizate și, în cele din urmă, să submineze funcționarea pieței unice.

În lipsa unor acțiuni suplimentare ale UE, este probabil ca statu-quoul să persiste, sporind riscul ca UE să piardă capacități și capabilități industriale strategice, ca piața unică să fie fragmentată și mai mult și ca UE să devină extrem de dependentă de țări terțe pentru realizarea obiectivelor verzi, digitale, de apărare și de securitate economică. La rândul său, acest lucru ar putea avea implicații negative asupra securității economice și a coeziunii sociale și teritoriale a Uniunii, în principal prin impactul asupra ocupării forței de muncă, a dezvoltării regionale și a accesului echitabil la oportunități industriale.

În conformitate cu această logică, acțiunile propuse se axează pe domenii în care acțiunea la nivelul Uniunii are o valoare adăugată demonstrabilă datorită amplorii, vitezei și sferei de aplicare ale eforturilor necesare – acțiuni menite să îmbunătățească argumentele economice pentru ca industriile mari consumatoare de energie să investească în decarbonizare și pentru ca sectoarele și tehnologiile strategice ale UE să își consolideze competitivitatea.

Articolul 5 alineatul (3) din TUE prevede că principiul subsidiarității se aplică în domenii care nu țin de competența exclusivă a Uniunii. Articolul 3 alineatul (1) litera (e) din TFUE prevede că Uniunea are competență exclusivă în domeniul politicii comerciale comune. Articolul 207 alineatul (2) din TFUE se încadrează în categoria competențelor exclusive. Prin urmare, problema subsidiarității nu apare în măsura în care articolul 207 din TFUE este utilizat ca temei juridic suplimentar pentru măsurile de punere în aplicare a politicii comerciale comune a Uniunii.

•Proporționalitatea

Măsurile propuse respectă principiul proporționalității, demonstrând valoare adăugată în acțiunea la nivelul UE datorită amplorii, urgenței și sferei de acțiune a eforturilor necesare.

Măsurile privind autorizarea vor impune statelor membre obligații de simplificare a proceselor. Digitalizarea procedurilor de autorizare va duce, pe termen lung, la economii de timp și de costuri atât pentru autorități, cât și pentru întreprinderi, permițând accelerarea producției curate și a implementării industriale în întreaga UE.

Cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon și privind fabricarea în UE sunt proporționale cu capacitățile de producție industrială europene și concepute astfel încât să nu impună sarcini financiare semnificative asupra bugetelor administrative ale statelor membre. Crearea unor piețe-lider este esențială pentru creșterea competitivității sectoarelor și a tehnologiilor-cheie, consolidând astfel baza industrială a UE și asigurând autonomia în aceste sectoare strategice.

Sunt necesare condiții obligatorii privind investițiile străine directe pentru a atinge obiectivul de a maximiza beneficiile acestor investiții în toate statele membre, de a consolida beneficiile pieței unice și de a valorifica accesul la piața unică. Acestea vor asigura faptul că investițiile sunt însoțite de dezvoltarea know-how-ului, de crearea de locuri de muncă și de integrarea lanțului valoric.

Măsurile privind zonele de accelerare a producției industriale lasă statelor membre responsabilitatea de a identifica și desemna astfel de zone, oferind în același timp beneficii menite să permită condiții mai bune și mai competitive pentru industria prelucrătoare.

•Alegerea instrumentului

Un regulament este considerat instrumentul cel mai adecvat, deoarece permite stabilirea unor cerințe care se aplică direct autorităților naționale și operatorilor economici relevanți. Acest aspect va contribui la asigurarea faptului că respectivele cerințe sunt puse în aplicare în timp util și în mod armonizat, ceea ce va îmbunătăți nivelul de securitate juridică.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Nu se aplică.

•Consultarea cu părțile interesate

În conformitate cu Orientările privind o mai bună legiferare, Comisia a desfășurat un proces cuprinzător de consultare a părților interesate, cu scopul de a colecta informații fiabile apelând la o serie de metode, părți consultate și instrumente. Comisia a desfășurat mai multe activități: o consultare deschisă online între 15 aprilie și 8 iulie 2025 (314 răspunsuri și 133 de documente de poziție anexate); o cerere de contribuții pentru evaluarea impactului (295 de răspunsuri); o consultare specifică deschisă asociațiilor și întreprinderilor din sectorul industriilor mari consumatoare de energie (62 de răspunsuri); un atelier de verificare a situației reale, deschis întreprinderilor din sectorul industriilor mari consumatoare de energie (40 de participanți); un atelier de verificare a situației reale privind eticheta UE pentru oțelul cu emisii scăzute de dioxid de carbon, deschis numai întreprinderilor siderurgice (34 de participanți); un atelier de verificare a situației reale deschis statelor membre (46 de participanți), toate cele trei verificări ale situației reale oferind posibilitatea de a prezenta documente de poziție și o consultare specifică deschisă ecosistemului bateriilor și sectoarelor sale din aval (63 de respondenți). Rezultatele consultării publice sunt rezumate în raportul factual de sinteză publicat cu răspunsurile la cererea de contribuții pe portalul „Exprimați-vă părerea”.

În general, părțile interesate au susținut că provocările cu care se confruntă industriile mari consumatoare de energie din UE sunt lipsa energiei din surse regenerabile la prețuri suficient de accesibile, concurența internațională neloială, costurile de capital și operaționale ridicate atribuite decarbonizării, disponibilitatea scăzută a sectoarelor din aval de a plăti prima verde, procedurile complexe și îndelungate de autorizare și dificultatea de a accesa finanțare pentru proiectele de decarbonizare.

Comisia a primit un sprijin larg pentru ideea creării și protejării piețelor-lider pentru produsele industriale fabricate în UE cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ca mecanism esențial de stimulare a cererii și de încurajare a investițiilor în decarbonizare. În mod similar, părțile interesate au fost de acord că, prin crearea unor piețe-lider, se va asigura protejarea competitivității industriei tehnologiilor curate și a celei a autovehiculelor din UE. Acestea au confirmat, de asemenea, că respectivele cerințe privind fabricarea în UE sunt importante pentru a se asigura că piața produselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a produselor bazate pe tehnologii curate nu este subminată de concurența din afara UE. Majoritatea părților interesate din sectorul bateriilor au sprijinit, de asemenea, cerințele privind fabricarea în UE în diverse măsuri de politică, atât pentru achizițiile publice, cât și pentru produsele introduse pe piață. Simplificarea și accelerarea procedurilor de autorizare au beneficiat de un sprijin ridicat, în special din partea IMM-urilor, care dispun de mai puține resurse pentru a gestiona volumul de muncă administrativă. Părțile interesate au considerat că dispozițiile privind investițiile străine sunt pozitive, observând că astfel de măsuri ar putea atrage capitalul atât de necesar, împreună cu beneficii suplimentare.

•Evaluarea impactului

·Dezvoltarea scenariului de referință dinamic, inclusiv o explicație mai clară a amplorii încetinirii investițiilor în decarbonizare și a decalajului de viteză în materie de decarbonizare;

·îmbunătățirea analizei factorilor determinanți ai problemelor, inclusiv a factorilor legați de autorizare și de ISD, și, pe această bază, revizuirea obiectivelor generale și specifice într-un mod S.M.A.R.T, precum și îmbunătățirea măsurilor;

·efectuarea unei analize mai aprofundate a disponibilității și viabilității economice a tehnologiilor de decarbonizare industrială, precum și a cererii de alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv a elasticității prețurilor și a substituibilității;

·îmbunătățirea, printr-o mai bună cuantificare, a analizei costurilor și a beneficiilor, inclusiv îmbunătățirea anexei 3;

·recunoașterea solidității modelării pentru analiza costurilor și a beneficiilor și raportarea transparentă a ipotezelor utilizate pentru calcul.

Diferențe față de opțiunea preferată în evaluarea impactului

Propunerea de regulament conține măsuri care se abat de la opțiunea de politică preferată prezentată în evaluarea impactului, și anume:

·În ceea ce privește procedurile de autorizare, au fost introduse măsuri specifice pentru clusterele de producție industrială (și anume aprobarea tacită în etape intermediare și evaluarea prioritară a cererilor de racordare), care nu se aflau în opțiunea de politică preferată, având în vedere beneficiile sinergetice preconizate cu restul dispozițiilor privind zonele de accelerare a producției industriale.

·În ceea ce privește domeniul de aplicare, dispozițiile privind procedurile de achiziții publice, licitațiile și schemele de sprijin vizează tehnologii „zero net” suplimentare față de cele analizate în evaluarea impactului. Propunerea introduce cerințe privind fabricarea în UE și pentru energia termosolară, pompele de căldură, energia eoliană, fisiunea nucleară și hidrogen, în conformitate cu obiectivul de creștere a securității economice, a rezilienței, a durabilității și a securității aprovizionării UE. A fost adăugată o anexă specifică în evaluarea impactului pentru a prezenta principalele efecte ale acestor măsuri. Deși bateriile și energia solară fotovoltaică se confruntă deja în prezent cu o combinație unică de supracapacități mondiale ridicate și dependențe ridicate ale UE de surse unice de aprovizionare, celelalte tehnologii „zero net” care intră în domeniul de aplicare se confruntă cu o concurență intensă (nu întotdeauna loială) la nivel mondial și s-ar putea confrunta cu evoluții similare ale piețelor. Prin urmare, Comisia a decis să introducă astfel de dispoziții pentru a anticipa și a atenua potențialele riscuri viitoare în materie de aprovizionare și de piață.

În ceea ce privește oțelul, propunerea limitează cerințele pentru oțelul utilizat în sectorul autovehiculelor și al construcțiilor la criterii privind emisiile scăzute de dioxid de carbon (mai degrabă decât să combine cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon cu cele privind fabricarea în UE) în cadrul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin. Având în vedere măsura comercială propusă recent care abordează efectele comerciale negative ale supracapacității mondiale pe piața oțelului din Uniune, introducerea unei preferințe europene pentru oțel nu este considerată necesară.

·În scopul conformității cu cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon, betonul va fi considerat ca având emisii scăzute de dioxid de carbon în cazul în care îndeplinește criteriile pentru „beton cu emisii scăzute de dioxid de carbon” prevăzute în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Regulamentului privind produsele pentru construcții (RPC). În mod similar, produsele din oțel cu emisii scăzute de dioxid de carbon utilizate în construcții și care fac obiectul unei specificații tehnice armonizate trebuie să respecte definiția emisiilor scăzute de dioxid de carbon stabilită în cadrul RPC. Produsele siderurgice care nu intră în domeniul de aplicare al RPC vor fi considerate produse cu emisii scăzute de dioxid de carbon în cazul în care îndeplinesc condițiile pentru „oțelul cu emisii scăzute de dioxid de carbon” care urmează să fie stabilite în actele delegate în temeiul ESPR. Această abordare va asigura coerența în materie de reglementare cu legislația existentă specifică produselor.

·În plus, propunerea include modificări ale articolului 25 din NZIA privind achizițiile publice pentru a clarifica domeniul de aplicare tehnologic prin includerea numai a tehnologiilor care sunt achiziționate în mod obișnuit prin achiziții publice. Aceasta include, de asemenea, modificări ale articolului 26 din NZIA în ceea ce privește licitațiile. Scopul acestora este de a ține seama de importanța tot mai mare a licitațiilor pentru asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii și pentru protejarea suveranității sale tehnologice. Propunerea include, de asemenea, modificări ale articolului 1 și 22 din Regulamentul privind produsele pentru construcții.

·Propunerea nu urmează opțiunea de politică preferată de a adopta o etichetă voluntară privind oțelul în sprijinul deciziilor de investiții în oțelul cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În schimb, se pune accentul pe punerea în aplicare rapidă a angajamentelor existente, cum ar fi în contextul ESPR, și pe conceperea unei împuterniciri pentru a putea completa dispozițiile privind piețele-lider cu elaborarea unor etichete voluntare privind clasele de performanță cu emisii scăzute de dioxid de carbon ale produselor industriale mari consumatoare de energie.

Toate aceste măsuri rămân în cadrul general evaluat în evaluarea impactului și nu afectează în mod semnificativ compararea opțiunilor. În ceea ce privește tehnologiile curate, extinderea domeniului de aplicare implică faptul că impactul rezultat asupra piețelor energiei electrice ar putea fi de o amploare mai mare, inclusiv pentru utilizatorii din aval. Cu toate acestea, aceleași garanții care au fost analizate în detaliu pentru baterii și energia solară se aplică și altor tehnologii „zero net”.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Prezenta propunere este menită să atenueze impactul cerințelor privind originea din Uniune și emisiile scăzute de dioxid de carbon, precum și al condiționalităților privind investițiile străine directe asupra sarcinii de reglementare. Alte părți, de exemplu cea privind autorizarea, reduc în mod direct acest impact pentru operatorii economici.

Se preconizează că respectivele costuri administrative pentru întreprinderi care se vor aplica direct prin prezentul regulament vor fi compensate de creșterea eficienței ca urmare a simplificării procedurilor de autorizare și de beneficiile pe termen lung în ceea ce privește o mai mare reziliență a lanțurilor de aprovizionare. Acestea se referă la obligațiile de a demonstra conformitatea cu dispozițiile privind piețele-lider pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectoarele relevante din aval. În ceea ce privește condiționalitățile privind investițiile, aplicarea uniformă a condițiilor în întreaga Uniune ar împiedica în mare măsură alegerea instanței celei mai favorabile și uniformizarea la un nivel inferior în ceea ce privește atragerea investițiilor străine, armonizând și simplificând în același timp condițiile de afaceri.

Pentru statele membre, sunt preconizate costuri administrative suplimentare legate de monitorizarea și punerea în aplicare a dispozițiilor privind piețele-lider în cadrul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin public. În mod similar, punerea în aplicare a condițiilor privind investițiile străine, inclusiv în ceea ce privește prescrierea, monitorizarea și sancționarea, va spori costurile administrative. Se preconizează, de asemenea, că dispozițiile privind autorizarea vor spori costurile pentru autoritățile publice pe termen scurt, în timp ce, pe de altă parte, digitalizarea și simplificarea vor genera economii substanțiale de costuri și de timp pe termen mediu și lung, atât pentru industrie, cât și pentru autoritățile publice. În sfârșit, desemnarea zonelor de accelerare, precum și punerea în aplicare a beneficiilor pentru zonele industriale vor implica un cost administrativ suplimentar pentru statele membre, în comparație cu beneficiile pentru întreprinderile individuale care își desfășoară activitatea în zonele respective.

•Drepturile fundamentale

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) prevede libertatea de a desfășura o activitate comercială. Măsurile prevăzute în prezenta propunere creează capacitate de inovare și stimulează cererea de produse industriale mari consumatoare de energie în Uniune, ceea ce poate consolida libertatea de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea are implicații bugetare pentru Comisie. Mai precis, aceasta va necesita punerea în aplicare a aproximativ șase echivalente normă întreagă pe an, un cost suplimentar recurent de 20 000 EUR pe secțiune pentru extinderea anexei 1 la Regulamentul privind portalul digital unic cu dispozițiile privind autorizarea avute în vedere și un cost unic de 20 000 EUR pentru investiții în partea de back-end a sistemului portalului digital unic. În comparație cu raportul de evaluare a impactului, cifrele au fost ajustate pentru a reflecta domeniul de aplicare mai amplu al măsurilor propuse în act.

Implicațiile bugetare constau în principal în desfășurarea activității prevăzute pentru (i) examinarea notificărilor privind investițiile străine directe prezentate de autoritățile pentru investiții din statele membre; (ii) monitorizarea punerii în aplicare a obligațiilor statelor membre privind dispozițiile referitoare la piețele-lider și (iii) punerea în aplicare a extinderii anexei II la Regulamentul privind portalul digital unic și a părții de back-end a sistemului portalului digital unic pentru a îndeplini dispozițiile privind autorizarea.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va evalua coerența, rezultatele, impactul, proporționalitatea și subsidiaritatea prezentei propuneri la trei ani de la data la care aceasta devine aplicabilă. Se propune o clauză de revizuire după cinci ani pentru a evalua dacă dispozițiile privind piețele-lider rămân necesare având în vedere evoluțiile pieței sau dacă astfel de măsuri ar trebui luate în considerare pentru alte sectoare esențiale pentru securitatea economică a UE. Măsurile propuse sunt concepute ca intervenții specifice și cu termene precise pentru a accelera capacitatea industrială a Uniunii și pentru a stimula securitatea economică numai a sectoarelor strategice. Acest lucru garantează că abordarea personalizată rămâne flexibilă, bazată pe dovezi și poate fi adaptată la nevoile în continuă evoluție ale bazei industriale a Europei.

Pentru a efectua evaluarea, statele membre și autoritățile naționale competente vor furniza Comisiei informațiile necesare și relevante, după caz, la cererea acesteia.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Capitolul I din regulament prezintă dispozițiile generale ale regulamentului, inclusiv obiectul, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin instituirea unui cadru care să asigure accesul Uniunii la o aprovizionare sigură, durabilă și rezilientă cu produse industriale relevante și la lanțurile lor de aprovizionare, domeniul de aplicare al regulamentului, obiectivul industrializării și definițiile necesare în sensul prezentului regulament.

Capitolul II prezintă condițiile favorizante pentru producția industrială și decarbonizare. Acesta stabilește dispoziții care asigură proceduri simplificate, eficiente și digitale de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producție industrială. Capitolul introduce, de asemenea, dispoziții privind procedurile de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie și pentru proiectele industriale „zero net”.

Capitolul III stabilește un cadru pentru aplicarea cerințelor privind originea din Uniune și emisiile scăzute de dioxid de carbon în cazul anumitor produse și servicii din sectoare strategice în contextul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin public.

Acesta stabilește cerințe privind emisiile scăzute de dioxid de carbon pentru oțel, precum și cerințe privind originea din Uniune și cerințe privind emisiile scăzute de dioxid de carbon pentru betonul, mortarul și aluminiul utilizate în sectoare specifice din aval, și anume în sectorul clădirilor, al infrastructurii și al transporturilor, precum și cerințe privind originea din Uniune pentru vehicule. În plus, capitolul prevede o împuternicire pentru stabilirea unor măsuri axate pe cerere în ceea ce privește produsele din industria chimică.

Capitolul IV stabilește cadrul pentru impunerea de condiții privind investițiile străine directe în sectoare strategice emergente, în cazul în care valoarea investițiilor depășește 100 de milioane EUR. O astfel de investiție va produce efecte numai după îndeplinirea tuturor condițiilor relevante. Autoritățile pentru investiții desemnate de statele membre vor fi responsabile pentru revizuirea și monitorizarea respectării acestor condiții, Comisia jucând un rol de coordonare.

Capitolul V stabilește un cadru pentru desemnarea de către statele membre a zonelor de accelerare a producției industriale pe baza unui set definit de criterii. Aceste zone sunt destinate să faciliteze gruparea geografică a activităților industriale și să promoveze condiții favorabile pentru industriile stabilite în acestea. Zonele de accelerare a producției industriale vor fi dezvoltate în sinergie cu alte inițiative ale Uniunii.

Capitolul VI stabilește dispozițiile comune finale ale regulamentului prin stabilirea unor norme de punere în aplicare, inclusiv în ceea ce privește evaluarea, monitorizarea, revizuirea, exercitarea competenței de delegare și sancțiunile. Acesta include, de asemenea, modificări ale Regulamentului (UE) 2018/1724 [Regulamentul privind portalul digital unic], ale Regulamentului (UE) 2024/1735 [Regulamentul privind industria „zero net”], inclusiv dispoziții referitoare la cerințele privind originea pentru procedurile de achiziții publice, cerințe de securitate cibernetică pentru achizițiile publice și dispoziții consolidate în materie de securitate cibernetică pentru licitații, precum și cerințe privind originea pentru licitații și pentru alte tipuri de intervenții publice. În cele din urmă, capitolul include modificări ale Regulamentului (UE) 2024/3110 [Regulamentul privind produsele pentru construcții] pentru a asigura coerența și sinergiile cu prezenta propunere și pentru a sprijini obiectivele acesteia.

Anexa I stabilește lista sectoarelor pentru zonele de accelerare a producției industriale.

Anexa II definește cerințele privind conținutul scăzut de carbon, cerințele privind originea din Uniune sau ambele tipuri de cerințe pentru anumite produse ale industriilor mari consumatoare de energie în contextul procedurilor de achiziții publice și al schemelor de sprijin public.

Anexa III stabilește cerințele privind originea din Uniune a vehiculelor pentru procedurile de achiziții publice și schemele de sprijin public. Aceasta stabilește, de asemenea, criteriile pentru considerarea unui vehicul mic cu emisii zero drept „fabricat în UE” în sensul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2019/631.

Anexa IV prevede modificarea anexei II la Regulamentul (UE) 2018/1724.

2026/0068 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de instituire a unui cadru de măsuri pentru accelerarea capacității industriale și a decarbonizării în sectoare strategice și de modificare a Regulamentelor (UE) 2018/1724, (UE) 2024/1735 și (UE) 2024/3110

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 20 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 21 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Pandemia mondială de COVID-19, războiul de agresiune ilegal și neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei, acțiunile economice ostile, atacurile cibernetice, ingerințele străine, folosirea drept armă a dependențelor economice ale Uniunii, aplicarea arbitrară a măsurilor comerciale, efectele tot mai mari ale schimbărilor climatice și tensiunile geopolitice în creștere au scos la iveală vulnerabilitățile Uniunii și reprezintă o amenințare gravă la adresa societăților, a economiilor și a întreprinderilor Uniunii. Prin urmare, securitatea economică a Uniunii este indisolubil legată de capacitatea sa de a consolida reziliența și de a atenua riscurile care decurg din interconexiunile economice ostile. Uniunea este hotărâtă să își protejeze securitatea economică și să facă față amenințărilor la adresa lanțurilor sale de aprovizionare, a infrastructurii sale și a tehnologiilor sale cheie, precum și amenințărilor care decurg din folosirea drept armă a dependențelor sale economice 22 . Securitatea economică și coeziunea socială a Uniunii sunt indisolubil legate de capacitatea sa de a-și consolida reziliența și de a atenua riscurile care decurg din interconexiunile economice. Acest lucru necesită consolidarea rezilienței lanțurilor sale de aprovizionare și protejarea pieței sale interne și a capacității sale industriale, menținând în același timp coeziunea teritorială, socială și economică, inclusiv prin promovarea unei baze industriale puternice și competitive în anumite sectoare strategice, cum ar fi tehnologiile curate și digitale, industriile mari consumatoare de energie și sectorul autovehiculelor, pentru a asigura accesul la materiale și tehnologii strategice și pentru a menține locuri de muncă de înaltă calitate în Uniune.

(2)Strategia europeană pentru securitate economică 23 și Comunicarea privind securitatea economică din 3 decembrie 2025 24 stabilesc în mod clar calea Uniunii către abordarea tensiunilor geoeconomice și a schimbărilor tehnologice pentru a evita dependențele economice în lanțurile de aprovizionare, tehnologiile și infrastructurile industriale critice, care pot duce la deficite locale și pot amenința competitivitatea, economia și, în cele din urmă, coeziunea socială a Uniunii.

(3)În pofida obiectivelor Uniunii privind securitatea economică, reziliența, locurile de muncă de calitate și neutralitatea climatică, capacitatea de producție a scăzut în ultimii 20 de ani. Ponderea sectorului de producție în PIB-ul total a scăzut de la 17,4 % la 14,3 % între 2000 și 2024. Prin urmare, este necesar să se consolideze reziliența economică, competitivitatea și crearea de locuri de muncă, asigurându-se, în același timp, îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. Capacitatea de producție a Uniunii ar trebui să urmărească să reprezinte cel puțin 20 % din produsul intern brut al Uniunii până în 2035. Dezvoltarea de proiecte de producție industrială în cadrul Uniunii ar trebui facilitată pentru a contribui la acest obiectiv.

(4)Provocările generate de necesitatea decarbonizării industriale și a unei producții industriale reziliente sunt complexe și depășesc frontierele naționale. Măsurile naționale fragmentate menite să abordeze aceste provocări riscă să submineze funcționarea pieței interne. Măsurile adoptate de fiecare stat membru în parte ar putea duce la cerințe divergente impuse operatorilor de pe piață, la practici de achiziții inconsecvente și la proceduri divergente de acordare a autorizațiilor de la un stat membru la altul. Astfel de măsuri ar putea crea obstacole în calea comerțului transfrontalier în cadrul Uniunii și denaturări ale pieței interne, subminând încrederea investitorilor, sporind costurile și redirecționând fluxurile de investiții în interiorul Uniunii. Prin urmare, este necesar să se stabilească măsuri armonizate pentru a asigura buna funcționare a pieței interne. 

(5)Pentru a asigura securitatea juridică, ar trebui să se facă trimitere la cea mai recentă revizuire a nomenclatorului activităților economice din Uniunea Europeană (NACE Rev. 2). Pentru a asigura coerența cu legislația existentă a Uniunii și pentru a permite aplicarea uniformă a prezentului regulament în întreaga Uniune, producția industrială, precum și industriile mari consumatoare de energie ar trebui definite prin trimitere la codurile de clasificare din NACE 25 .

(6)Industriile mari consumatoare de energie reprezintă un pilon esențial al prosperității Uniunii. Ele permit existența unei game largi de industrii în aval și contribuie la economia Uniunii prin crearea de locuri de muncă, sprijinirea creșterii economice și stimularea inovării. Cu toate acestea, ele generează, de asemenea, aproximativ 22,3 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii și necesită investiții substanțiale în decarbonizare, ceea ce duce, de asemenea, la reducerea poluării. Combinația dintre prețurile ridicate la energie, necesitatea unor investiții la scară largă în decarbonizare și concurența neloială la nivel mondial plasează industriile mari consumatoare de energie într-o poziție concurențială dezavantajoasă, semnele declinului industrial fiind tot mai evidente.

(7)Tehnologiile „zero net” sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă. Acestea joacă un rol esențial în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și în facilitarea decarbonizării unei game largi de sectoare economice, inclusiv a sectorului construcțiilor, a sectorului transporturilor și a industriei. Ele sunt, de asemenea, esențiale pentru promovarea soluțiilor energetice durabile, permițând decarbonizarea aprovizionării cu energie și oferind soluții inovatoare pentru a permite extinderea și digitalizarea necesară a rețelelor electrice și a sistemului energetic în ansamblu. Cu toate acestea, sectorul producției de tehnologii „zero net” din Uniune se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv cu presiuni concurențiale tot mai mari la nivel mondial și cu vulnerabilități ale lanțului de aprovizionare, care pun în pericol competitivitatea și reziliența economică a Uniunii.

(8)Bioeconomia este în măsură să ofere biomasă durabilă și biosoluții pentru producția industrială. Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru strategic pentru o bioeconomie a UE competitivă și durabilă” 26 identifică piețele-lider, cum ar fi piața materialelor plastice de origine biologică și a polimerilor bazați pe bioproduse, piața bioproduselor chimice și piața bioproduselor pentru construcții, precum și tehnologiile de vârf care pot sprijini autonomia strategică a Uniunii și decarbonizarea sectoarelor industriale identificate în prezenta inițiativă.

(9)Industria autovehiculelor este o piatră de temelie a economiei Uniunii. În vederea îndeplinirii obiectivelor politicii Uniunii în domeniul climei, în ultimii ani, industria europeană a autovehiculelor a investit masiv în dezvoltarea unor vehicule mai puțin poluante și a unor componente inovatoare. Vehiculele electrice și componentele vehiculelor electrice, inclusiv bateriile de tracțiune, componentele grupului motopropulsor electric și sistemele electronice, sunt tehnologii esențiale pentru promovarea decarbonizării transportului rutier. Cu toate acestea, ca urmare a dezavantajului în materie de costuri și a transformării lanțului valoric, având în vedere creșterea ponderii valorice a bateriilor, a grupului motopropulsor electric și a componentelor electronice, nivelul componentelor din Uniune conținute de vehiculele fabricate în Uniune este în scădere. Nu mai este posibil să se amâne luarea unor măsuri eficace pentru a evita riscul de strămutare a producției locale. În absența unor astfel de măsuri, circumstanțele actuale ar conduce la o dependență deplină de țările terțe pentru componentele-cheie ale vehiculelor. Aceasta ar reprezenta o amenințare gravă la adresa securității economice și a rezilienței viitoare a Uniunii, precum și a obiectivelor sale climatice.

(10)Imprevizibilitatea, complexitatea și, uneori, durata excesivă a procedurilor naționale de acordare a autorizațiilor subminează raportul cost-eficacitate al investițiilor necesare pentru dezvoltarea activităților industriale. Prin urmare, pentru a asigura și a accelera punerea în aplicare eficace a activităților de producție industrială, statele membre ar trebui să aplice procese simplificate și digitalizate de acordare a autorizațiilor. O autoritate competentă ar trebui să coordoneze toate procedurile de acordare a autorizațiilor și să emită o decizie exhaustivă în termenul aplicabil.

(11)Implementarea punctelor unice de acces ar trebui să se bazeze pe portofelele europene pentru întreprinderi instituite în temeiul [Propunerii de regulament privind instituirea portofelelor europene pentru întreprinderi 27 ], deoarece acestea oferă o platformă securizată, standardizată și interoperabilă pentru ca întreprinderile să interacționeze cu organismele din sectorul public. Aceasta ar trebui să permită depunerea eficientă și eficace a cererilor, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a datelor, de securitate cibernetică și de integritate a informațiilor. Portofelele europene pentru întreprinderi vor permite, de asemenea, simplificarea investițiilor realizate și evitarea suprapunerilor inutile, precum și optimizarea resurselor și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi. Implementarea punctelor unice de acces ar trebui, de asemenea, în măsura posibilului, să utilizeze infrastructurile, cataloagele și elementele constitutive digitale existente ale Uniunii, inclusiv pe cele dezvoltate în cadrul sistemului tehnic „doar o singură dată” și al actelor sale de punere în aplicare. Aceasta ar promova complementaritatea, interoperabilitatea și utilizarea eficientă a resurselor publice, evitând în același timp duplicarea soluțiilor digitale existente.

(12)Pentru a asigura proceduri raționalizate și simplificate de acordare a autorizațiilor, ar trebui pusă la dispoziție o singură cerere care să acopere toate autorizațiile necesare pentru toate proiectele de producție industrială, cu excepția sectorului de producție prevăzut la codul C12. Aceasta nu ar trebui să se aplice în cazul în care, în legislația de armonizare a Uniunii pentru proiectele de producție industrială, sunt stabilite proceduri sau cerințe specifice de acordare a autorizațiilor sau a licențelor, cum ar fi în temeiul Regulamentelor (UE) 2024/1735 28 și (UE) 2024/1252 29 ale Parlamentului European și ale Consiliului. Legislația sectorială a Uniunii care reglementează medicamentele și dispozitivele medicale a făcut recent sau face obiectul unei simplificări suplimentare a normelor armonizate și a termenelor pentru autorizații și certificări, cu opțiuni de accelerare a procesului, dacă este necesar. Prin urmare, normele respective nu ar trebui să fie considerate proceduri de acordare a autorizațiilor în contextul prezentei inițiative.

(13)Regulamentul (UE) [202X/XX] din [...] 30 stabilește un cadru comun de accelerare a evaluărilor de mediu pentru a stimula implementarea în Uniune a tehnologiilor-cheie, pentru a reduce dependențele și pentru a consolida competitivitatea. Procedurile legate de evaluările de mediu ar trebui accelerate și simplificate pentru planurile, programele și proiectele din toate sectoarele economiei, menținând în același timp niveluri ridicate de protecție a sănătății umane și a mediului. Cu toate acestea, este posibil ca unele sectoare să necesite evaluări de mediu mai rapide. Prin urmare, pentru a garanta coerența cadrului juridic al evaluărilor de mediu, permițând în același timp abordarea nevoilor suplimentare de accelerare în anumite sectoare strategice, Regulamentul (UE) [202X/XX] stabilește un set de instrumente specific, care ar trebui, prin urmare, să fie utilizat în contextul prezentului regulament. Având în vedere rolul lor esențial în asigurarea realizării obiectivelor climatice ale Uniunii și contribuția lor la reziliența și securitatea economică a Uniunii, proiectele de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie, proiectele de producție industrială situate în zone de accelerare a producției industriale și proiectele de producție de tehnologii „zero net” ar trebui să fie considerate proiecte strategice în sensul Regulamentului (UE) [202X/XX] și, prin urmare, să beneficieze de setul de instrumente specific instituit în temeiul regulamentului respectiv.

(14)Regulamentul (UE) 2024/1735 stabilește dispoziții care simplifică procesele administrative și de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”. Unele componente specifice ale lanțului de aprovizionare cu tehnologii „zero net” sunt produse în cadrul unor procese de producție mari consumatoare de energie. Proiectele de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2024/1735 atunci când instalațiile relevante produc componente care fac parte din lanțul de aprovizionare al unei tehnologii „zero net”. Cu toate acestea, instalațiile mari consumatoare de energie care nu produc componente care sunt utilizate în tehnologiile „zero net” sunt excluse în prezent din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2024/1735. Aceasta creează riscul apariției unor condiții inegale între industriile mari consumatoare de energie și încetinește eforturile de decarbonizare. Prin urmare, toate proiectele de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie ar trebui să facă obiectul acelorași proceduri de acordare a autorizațiilor.

(15)Uniunea ar trebui să adopte o abordare mai strategică în ceea ce privește valorificarea ponderii sale economice și a avantajelor oferite de accesul la piața sa internă. În acest context, utilizarea strategică a intervenției publice este esențială pentru a preveni dependențele critice la nivelul Uniunii. Achizițiile publice reprezintă 15 % din PIB-ul Uniunii. Prin urmare, autoritățile și entitățile contractante ar trebui, după caz, să se asigure că respectivele cerințe în materie de achiziții publice promovează securitatea economică și reziliența lanțurilor de aprovizionare. Schemele de sprijin public joacă, de asemenea, un rol important în stimularea cererii în sectoarele din aval care reprezintă o parte semnificativă a cererii de anumite produse și tehnologii strategice. Prin urmare, astfel de scheme ar trebui să favorizeze beneficiarii care contribuie într-o mai mare măsură la consolidarea rezilienței Uniunii și la promovarea obiectivelor sale de decarbonizare. Licitațiile sunt esențiale pentru implementarea tehnologiilor „zero net” și ar trebui să fie concepute astfel încât să stimuleze cererea de astfel de tehnologii, inclusiv de componente originare din Uniune.

(16)Uniunea și statele membre mențin un mediu de investiții deschis, astfel cum este consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și integrat în angajamentele lor internaționale. Printre acestea se numără angajamentele asumate în temeiul Acordului Organizației Mondiale a Comerțului privind achizițiile publice (AAP) 31 , precum și al acordurilor comerciale bilaterale de a deschide procedurile de achiziții publice și alte forme de intervenție publică. În același timp, Uniunea își rezervă dreptul de a aplica excepții generale sau de securitate. Comisia va evalua periodic dacă sunt îndeplinite condițiile pentru excluderea unei țări terțe din domeniul de aplicare al dispozițiilor care consideră conținutul originar din țări terțe ca fiind echivalent cu cel originar din Uniune și va lua măsurile corespunzătoare în acest sens. Securitatea economică vizează protejarea și consolidarea pieței interne. Statele membre nu pot invoca securitatea economică pentru a preveni, a condiționa sau a restricționa în orice alt mod investițiile care provin din alte state membre.

(17)Integrarea progresivă a țărilor candidate și potențial candidate pe piața internă a Uniunii, inclusiv prin participarea lor treptată la politicile și programele Uniunii, este esențială pentru a sprijini alinierea acestora la acquis, pentru a le consolida competitivitatea, pentru a promova integrarea lor mai profundă în lanțurile valorice ale Uniunii și pentru a spori securitatea economică a Uniunii. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să contribuie la promovarea unei astfel de integrări treptate, inclusiv prin facilitarea participării operatorilor economici din țările respective la lanțurile valorice de la nivelul Uniunii, la achizițiile publice, la schemele de sprijin public și la licitațiile din Uniune, după caz și în conformitate cu interesele și obiectivele Uniunii.

(18)Recunoscând importanța progreselor Uniunii către o mai mare autonomie strategică și reziliență, Uniunea ar trebui, de asemenea, să recunoască, din motive de coerență, eforturile proactive ale țărilor partenere de a acorda prioritate participării interne la activitățile economice, în mod similar cu măsurile stabilite în prezentul regulament. În contextul punerii în aplicare a cerințelor privind originea din Uniune în cadrul anumitor categorii de proceduri de achiziții publice și de scheme publice, Uniunea ar trebui să analizeze cu atenție condițiile referitoare la conținut ale țărilor partenere pentru investițiile strategice finanțate sau sprijinite de Uniune în aceste țări partenere, acceptând prezența acestuia. Se preconizează că această abordare strategică va spori beneficiile economice reciproce, va consolida parteneriatele strategice și se va alinia la obiectivele generale ale Uniunii privind parteneriatele internaționale.

(19)Măsurile axate pe cerere ar trebui să se concentreze pe stabilirea unor cerințe privind emisiile scăzute de dioxid de carbon pentru oțelul, cimentul și aluminiul utilizate în sectorul clădirilor, în infrastructură și în sectorul autovehiculelor, după caz, deoarece aceste sectoare sunt industriile cele mai mari consumatoare de energie. Măsurile specifice axate pe cerere la nivelul Uniunii pot contribui la crearea unor piețe-lider pentru produsele industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon și produsele industriale mari consumatoare de energie fabricate în Uniune, sprijinind decarbonizarea și consolidând în același timp baza industrială a Uniunii.

(20)Sectoarele din aval care acoperă o mare parte a cererii de anumite materiale mari consumatoare de energie, cum ar fi sectorul construcțiilor și cel al autovehiculelor, ar trebui să aibă prioritate în temeiul prezentului regulament atunci când se stabilesc cerințe privind emisiile scăzute de dioxid de carbon, cerințe privind originea din Uniune sau ambele tipuri de cerințe. Acest lucru este cu atât mai adecvat cu cât aceste sectoare fac în mod semnificativ obiectul procedurilor de achiziții publice și al schemelor de sprijin public, iar ponderea factorilor de producție mari consumatori de energie în valoarea totală a producției este relativ mică și, prin urmare, reduce la minimum impactul oricărei majorări de preț.

(21)Pentru a asigura coerența în materie de reglementare cu legislația existentă a Uniunii privind produsele, oțelul, betonul și aluminiul din sectorul construcțiilor ar trebui considerate cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în conformitate cu cerințele stabilite în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Regulamentelor (UE) 2024/3110 32 și (UE) 2024/1781 33 ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(22)Comunicarea privind Pactul pentru o industrie curată 34 a subliniat necesitatea de a crea piețe-lider pentru produsele industriale cu o intensitate scăzută a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin promovarea unor astfel de produse pe piața internă prin instituirea unui sistem de etichetare al Uniunii, începând cu sectorul siderurgic. Acest lucru ar trebui privit în contextul legislației Uniunii privind produsele, care a fost deja concepută pentru a introduce cerințe de etichetare și de informare, inclusiv cerințe cuprinzătoare de etichetare a produselor care urmează să fie stabilite în baza actelor delegate adoptate în temeiul Regulamentelor (UE) 2024/3110 și (UE) 2024/1781. Având în vedere importanța atât a producției primare, cât și a celei secundare de oțel pentru reziliența pe termen lung a bazei industriale a Uniunii, astfel de cerințe ar trebui să se bazeze pe clase de performanță care să recunoască eforturile diferite de decarbonizare ale fluxurilor tehnologice, recompensând, de asemenea, circularitatea, ajustând pragurile de intensitate a emisiilor pe baza procentului de deșeuri metalice utilizate în producție pentru categoriile de produse care necesită, de regulă, producția primară de oțel, după caz. De asemenea, ar trebui să fie posibilă completarea actelor delegate adoptate în temeiul Regulamentelor (UE) 2024/3110 și (UE) 2024/1781 pentru a sprijini crearea de piețe-lider prin fundamentarea deciziilor de investiții în favoarea produselor cărora li s-a acordat o clasă de performanță cu o intensitate mai scăzută a gazelor cu efect de seră, pentru produsele industriale care nu sunt încă reglementate printr-un act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 sau care nu intră în domeniul de aplicare al produselor incluse în planul de lucru adoptat în conformitate cu regulamentul respectiv. În acest scop, ar trebui să fie posibil să se stabilească sisteme voluntare de clasificare bazate pe intensitatea gazelor cu efect de seră generate de produsele industriale. Pentru a asigura integritatea de mediu și fezabilitatea administrativă, este important să se recurgă la metodologii bine stabilite și monitorizate de contabilizare a emisiilor. Pentru instalațiile și subinstalațiile casnice, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) prevede valori de referință pentru produse și limite ale sistemului relevante în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei 35 , precum și norme de contabilizare a emisiilor acustice în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei 36 . În ceea ce privește produsele importate, pentru a limita sarcina administrativă, este oportun să se permită utilizarea datelor deja verificate în contextul mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), în conformitate cu normele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 7 litera (a) din Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului 37 . Pentru a reflecta cu precizie intensitatea gazelor cu efect de seră generate de produsul industrial în cauză, pe lângă acoperirea emisiilor directe legate în mod tipic de activitățile instalației care intră sub incidența anexei I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului 38 , este oportun să se țină seama și de cele mai importante surse de emisii indirecte, inclusiv de cele provenite din producția de energie electrică, hidrogen și căldură utilizate în procesul de fabricație. Pentru a asigura coerența și a limita sarcina administrativă, metodologiile utilizate pentru definirea cerințelor privind emisiile scăzute de dioxid de carbon în temeiul prezentului regulament ar trebui să utilizeze datele privind emisiile raportate în temeiul EU ETS și CBAM, în măsura în care acestea sunt disponibile și relevante.

(23)Pentru a asigura atingerea obiectivelor prezentului regulament, în special crearea de piețe-lider pentru produsele industriale europene cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ar trebui prevăzute specificații tehnice minime obligatorii pentru cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon și originea din Uniune în cadrul procedurilor de achiziții publice. Aceste cerințe ar trebui să li se aplice achizițiilor publice aferente produselor respective în cadrul contractelor de achiziții publice de produse, al contractelor de achiziții publice de lucrări și de servicii și al concesiunilor, în cazul în care produsele respective vor fi utilizate pentru activități desfășurate în temeiul contractelor respective. În conformitate cu cadrul privind achizițiile publice, aceste specificații tehnice minime obligatorii nu ar trebui să restrângă artificial concurența și să favorizeze un anumit operator economic. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să desfășoare procedurile de achiziții publice în conformitate cu Directivele 2014/23/UE 39 , 2014/24/UE 40 și 2014/25/UE 41 ale Parlamentului European și ale Consiliului și cu legislația sectorială aplicabilă. Originea din Uniune a produselor și a componentelor ar trebui să fie determinată în conformitate cu legislația vamală a Uniunii.

(24)Pentru a asigura fezabilitatea cerințelor la costuri rezonabile și pentru a evita restrângerea concurenței, este necesar să se prevadă condițiile în care autoritățile contractante pot decide, în mod excepțional, să nu aplice cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon și cele privind originea din Uniune. Aceste condiții ar trebui să vizeze cazurile în care aplicarea unor astfel de cerințe ar duce la incompatibilități tehnice în exploatarea sau întreținerea unui proiect, cum ar fi situațiile în care utilizarea unor astfel de produse ar risca să compromită îndeplinirea cerințelor fundamentale aplicabile construcțiilor aferente clădirii sau infrastructurii în cauză, prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/3110. Cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice exclusiv procedurilor de achiziții care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/23/UE, al Directivei 2014/24/UE și al Directivei 2014/25/UE, și anume procedurilor a căror valoare estimată atinge sau depășește pragurile stabilite în directivele respective. În consecință, procedurile de achiziții care nu sunt reglementate de directivele respective, inclusiv cele situate sub pragurile aplicabile, nu ar trebui să facă obiectul cerințelor stabilite prin prezentul regulament, evitându-se astfel obligațiile disproporționate pentru achizițiile cu valoare scăzută efectuate de autoritățile contractante, inclusiv la nivel local.

(25)Pachetul privind sectorul autovehiculelor, adoptat la 16 decembrie 2025, include o propunere de modificare a Regulamentului (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului 42 pentru a prevedea, printre altele, acordarea de credite suplimentare pentru vehiculele electrice mici la prețuri accesibile fabricate în Uniune înainte de 2035 și modifică obiectivul de reducere a emisiilor stabilit pentru 2035, emisiile rămase urmând să fie compensate prin utilizarea oțelului cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în Uniune sau a combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon. Pachetul privind sectorul autovehiculelor include, de asemenea, o [propunere de regulament privind vehiculele nepoluante ale întreprinderilor] care limitează sprijinul financiar pentru vehiculele întreprinderilor la vehiculele întreprinderilor cu emisii zero și cu emisii scăzute „fabricate în Uniunea Europeană”. Pentru a asigura securitatea juridică și coerența cu Regulamentul (UE) 2019/631, astfel cum a fost modificat, și cu [propunerea de regulament privind vehiculele nepoluante ale întreprinderilor], prezentul regulament ar trebui să stabilească definiții pentru „vehicule electrice mici la prețuri accesibile fabricate în Uniune”, „oțel cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în Uniune” și „autoturisme și camionete ale întreprinderilor fabricate în Uniunea Europeană”.

(26)Pentru a simplifica procedurile și a reduce sarcina administrativă, verificarea conformității cu cerințele prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să impună o sarcină disproporționată asupra operatorilor economici sau a autorităților contractante. Prin urmare, sistemul de verificare ar trebui să se bazeze pe o declarație pe propria răspundere a operatorilor economici. O astfel de abordare este în concordanță cu cadrul general pentru achizițiile publice instituit prin Directiva 2014/24/UE, în special cu articolul 59 din aceasta, care prevede o declarație de conformitate pe propria răspundere, sub rezerva verificării ulterioare a ofertantului câștigător. Pentru vehicule, producătorii ar trebui, la momentul eliberării certificatului de conformitate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului 43 , să furnizeze un document însoțitor care să certifice vehiculele care respectă cerințele relevante privind originea din Uniune. Acest document ar trebui să fie echivalent cu o declarație pe propria răspundere și să facă parte din documentele justificative care demonstrează conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(27)Pentru a se asigura că respectivele cerințe stabilite prin prezentul regulament rămân adecvate chiar și pe măsură ce condițiile pieței, progresele tehnologice și obiectivele de politică ale Uniunii privind clima și piața internă continuă să evolueze, Comisia ar trebui să fie împuternicită să revizuiască cerințele pe baza unor criterii obiective și a rezultatelor monitorizării. Atunci când evaluează oportunitatea revizuirii cerințelor privind originea din Uniune, a cerințelor privind emisiile scăzute de dioxid de carbon sau a ambelor tipuri de cerințe, Comisia ar trebui să țină seama de evoluțiile cadrelor legislative relevante, inclusiv ale legislației vamale privind regulile de origine, ale schemei de comercializare a certificatelor de emisii prevăzută în Directiva 2003/87/CE, ale mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră prevăzut în Regulamentul (UE) 2023/956 și ale instrumentelor de apărare comercială.

(28)Investițiile, inclusiv din partea entităților străine, joacă un rol esențial în promovarea unei piețe interne puternice și a coeziunii teritoriale, în special prin promovarea inovării și stimularea creșterii economice în Uniune, care este esențială pentru competitivitatea acesteia. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, investiții deosebit de mari provenite din țări terțe care dețin o poziție foarte semnificativă pe piață la nivel mondial riscă să perturbe lanțuri de aprovizionare importante și securitatea sectoarelor strategice emergente, care sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea pieței interne. Condițiile divergente aplicate de statele membre pentru astfel de investiții fragmentează piața internă prin crearea unor condiții inegale pentru investitori, permițând investiții care nu aduc o valoare adăugată reală economiei Uniunii, creând în același timp un risc semnificativ pentru dezvoltarea și securitatea aprovizionării în aceste sectoare, precum și un stimulent pentru apelarea la „arbitrajul de reglementare” de către investitori. Autorizarea unor astfel de investiții fără impunerea vreunei condiții ar putea însemna că respectiva creare de valoare adăugată asociată cu anumite tehnologii strategice și activități de producție inovatoare rămâne în afara Uniunii, ceea ce are un efect negativ asupra securității aprovizionării Uniunii și asupra dezvoltării tehnologice în sectoarele strategice emergente. În plus, expunerea necondiționată a pieței interne la astfel de investiții mari riscă să pună sub semnul întrebării progresele tehnologice ale Uniunii necesare pentru dubla sa tranziție și capabilitățile sale de apărare. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să garanteze că astfel de investiții mari provenite din țări terțe care dețin o poziție deosebit de semnificativă pe piață nu perturbă securitatea aprovizionării și securitatea economică a Uniunii și asigură progresul tehnologic al acesteia în sectoarele strategice emergente. În cazul în care astfel de investiții nu asigură o participare suficientă a Uniunii și un transfer de tehnologie suficient, securitatea aprovizionării pe termen lung a sectoarelor strategice emergente este afectată din cauza lipsei de capacități ale Uniunii independente de țara care deține o cotă semnificativă din aprovizionarea relevantă la nivel mondial. În plus, s-a observat că unele dintre aceste investiții nu implică ocuparea semnificativă a forței de muncă în rândul lucrătorilor din Uniune, ceea ce pune în pericol dezvoltarea competențelor esențiale pentru dezvoltarea sectoarelor strategice emergente pe piața internă.

(29)Pentru a se asigura că piața internă rămâne atractivă pentru investiții și că investițiile adaugă valoare economiei și societății Uniunii, este necesar să se prevadă condiții comune pentru investițiile străine directe în sectoarele de producție strategice emergente. Aceste sectoare ar trebui să fie sectoare de producție cu potențial inovator, în care entitățile Uniunii nu se află la frontiera mondială în materie de inovare sau aproape de aceasta și, după caz, ar trebui să se asigure capacitățile și participarea Uniunii. Ar trebui să se aplice criterii armonizate investitorilor străini dintr-o țară terță care deține peste 40 % din capacitatea mondială de producție în sectoarele strategice emergente. Pentru a asigura eficacitatea dispozițiilor prezentului regulament, Comisia ar trebui să monitorizeze capacitatea mondială de producție a sectoarelor respective și să publice rezultatele aferente.

(30)Investițiile străine în terenuri virgine („greenfield”) se realizează atunci când investitorul străin sau o filială a unui investitor străin din Uniune înființează instalații noi sau o întreprindere nouă în Uniune. Atât investițiile străine în terenuri virgine, cât și cele în terenuri industriale dezafectate („brownfield”) ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament în măsura în care implică dobândirea controlului asupra unei entități-țintă din Uniune sau asupra unui bun imobil din Uniune, întrucât ambele au posibilitatea de a avea un impact asupra bunei funcționări a pieței interne.

(31)Examinarea investițiilor și aplicarea condițiilor armonizate ar trebui să se efectueze în conformitate cu prezentul regulament. Acestea ar trebui să țină seama de toate informațiile disponibile și să respecte principiul proporționalității. În plus, toate măsurile luate de autoritățile naționale sau de Comisie în ceea ce privește examinarea investițiilor străine ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special articolele 49 și 63 din TFUE.

(32)Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să li se aplice investițiilor străine directe în sectoarele strategice emergente în conformitate cu pragurile stabilite prin prezentul regulament, fără a aduce atingere mecanismului de examinare instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului 44 . În plus, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să i se aplice, de asemenea, fără a aduce atingere instrumentelor dreptului Uniunii în materie de concurență, inclusiv Regulamentului (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului 45 și Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului 46 .

(33)Criteriile privind investițiile străine directe ar trebui să cuprindă investițiile în sectoarele strategice emergente din Uniune efectuate de investitori din țări terțe („investitori străini”) în Uniune. Cu toate acestea, ar putea fi necesar, de asemenea, să se includă investițiile în Uniune efectuate de entități care sunt controlate, direct sau indirect, de o persoană sau o entitate dintr-o țară terță, indiferent de locul în care se află proprietarul final („filiala investitorului străin”), deoarece acestea sunt la fel de capabile să perturbe funcționarea pieței interne, inclusiv aprovizionarea și securitatea economică a acesteia, ca urmare a controlului exercitat de țara terță care deține o cotă de piață semnificativă. Prin urmare, autoritățile pentru investiții ar trebui să aplice criteriile de investiții în cazurile în care acestea sunt în mod clar necesare pentru a asigura în mod eficace protecția securității publice, a securității aprovizionării și a securității economice, precum și durabilitatea mediului în Uniune și în cazurile în care acest lucru este esențial pentru progresele tehnologice ale pieței interne în scopul tranziției verzi și digitale și al apărării. În plus, ele ar trebui aplicate pentru a preveni eludarea dispozițiilor regulamentului, în cazurile în care nu sunt disponibile în mod rezonabil măsuri alternative. Pentru a asigura aplicarea proporțională a condițiilor prevăzute pentru investițiile efectuate de filiala investitorului străin, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a evalua notificarea și de a solicita autorității pentru investiții să prevadă anumite condiții. Pe lângă examinarea investițiilor străine directe realizate de filiala investitorului străin, astfel cum se prevede în prezentul regulament, investițiile care provin din alte state membre ale Uniunii nu ar trebui să fie condiționate sau descurajate.

(34)Este necesar să se asigure o legătură durabilă între investitorul străin și entitatea-țintă din Uniune, indiferent dacă investiția se realizează direct de un investitor străin sau prin intermediul unei entități stabilite în Uniune și controlate de un investitor străin. Totuși, acest lucru nu ar trebui să se aplice achiziționării de titluri de valoare ale societăților care sunt destinate exclusiv investițiilor financiare și fără nicio intenție de a influența administrarea sau controlul societății („investiții de portofoliu”).

(35)Operațiunile de restructurare din cadrul unui grup de întreprinderi și investițiile realizate în instituții financiare în aplicarea unui instrument de rezoluție, precum și competențele de reducere a valorii contabile și de conversie nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Restructurările interne ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare numai în măsura în care sunt efectuate exclusiv în scopul reorganizării interne a unei entități-țintă din Uniune sau a grupului de întreprinderi din care face parte entitatea-țintă din Uniune, fără a conduce la vreo modificare a proprietății efective sau a controlului entității-țintă din Uniune. În special, restructurările interne ar trebui excluse în cazul în care nu conduc la o situație în care un investitor străin nou dobândește proprietatea sau controlul asupra entității-țintă din Uniune sau asupra unei societăți care deține sau controlează direct sau indirect respectiva entitate-țintă din Uniune, la o situație în care există o creștere a acțiunilor deținute de investitorii străini sau la o situație în care tranzacția are ca rezultat drepturi suplimentare pentru investitorii străini care pot conduce la o modificare a participării efective a unuia sau a mai multor investitori străini la administrarea sau la controlul entității-țintă din Uniune.

(36)Criteriile privind investițiile străine directe ar trebui să li se aplice numai investițiilor străine directe din sectoarele strategice emergente care ating un prag al valorii investiției ce poate perturba funcționarea pieței interne. Ar trebui să se considere că un prag de 100 de milioane EUR are potențialul de a avea un impact asupra bunei funcționări a pieței interne în sectoarele strategice emergente. Astfel de investiții străine directe care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar prezenta un risc ridicat pentru securitatea și durabilitatea mediului la nivelul Uniunii, fără a produce o valoare adăugată suficientă, care să includă asigurarea contribuției Uniunii la investiții, consolidarea dezvoltării tehnologice a Uniunii, ocuparea forței de muncă în rândul lucrătorilor din Uniune și contribuția la lanțurile valorice ale Uniunii pentru piața internă, în lipsa respectării condițiilor armonizate.

(37)Pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului regulament, fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate pentru investiții responsabilă cu evaluarea condițiilor de investiții ale entităților străine în sectoarele strategice emergente. În plus, acesta ar trebui să dispună de resursele juridice, administrative și financiare necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace și independent, ținând seama în mod corespunzător de autoritățile deja responsabile în ceea ce privește Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/452.

(38)Pentru a permite statelor membre să identifice în mod eficace investițiile definite în prezentul regulament, investitorii străini ar trebui să notifice autoritățile competente înainte de a achiziționa sau de a constitui participații semnificative în întreprinderi sau active din Uniune. Stabilirea unui prag de 30 % pentru drepturile de proprietate sau alte drepturi care instituie controlul atât pentru întreprinderi, cât și pentru active ar trebui să asigure faptul că mecanismul acoperă investițiile capabile să aibă un impact asupra bunei funcționări a pieței interne.

(39)Pentru a reduce la minimum riscul de eludare prin achiziții fragmentate sau indirecte, în cazul în care mai mulți investitori străini acționează în mod concertat sau în cazul în care investițiile sunt efectuate prin intermediul unor entități afiliate sau al unor structuri complexe de proprietate, participațiile respective ale acestora ar trebui agregate de autoritatea pentru investiții în scopul stabilirii valorii investiției și a pragului de notificare. Agregarea ar trebui să li se aplice, de asemenea, participațiilor existente în aceeași întreprindere sau același bun imobil din Uniune, indiferent dacă sunt directe sau indirecte, individuale sau comune, pentru a se asigura că tranzacțiile succesive care conduc la o influență sau un control semnificativ sunt notificate în mod corespunzător.

(40)Pentru a asigura participarea Uniunii la investiții străine directe mari provenite din țări terțe care dețin o poziție semnificativă la nivel mondial, prezentul regulament ar trebui să stabilească limite privind proprietatea și controlul pe care investitorii străini le pot dobândi în legătură cu întreprinderi și active din Uniune. În consecință, investitorii străini nu ar trebui, direct sau indirect, să constituie, să dobândească, să dețină sau să exercite participații în capitalurile proprii care depășesc 49 % din capitalul social, din drepturile de vot sau din participațiile echivalente în capitalurile proprii ale niciunei entități-țintă din Uniune și nici să constituie sau să obțină drepturi de proprietate, drepturi de închiriere sau alte drepturi echivalente care conferă controlul asupra unui bun imobil din Uniune.

(41)Pentru a se asigura că investitorii străini și entitățile din Uniune cooperează în sectoarele strategice emergente, asigurând în același timp o participare suficientă a partenerilor din Uniune, ar trebui prevăzute cerințe privind întreprinderile comune, care ar trebui să includă acorduri contractuale. În întreprinderea comună, investitorul străin nu ar trebui să dețină mai mult de 49 % din capitalul social, din drepturile de vot, din participațiile echivalente în capitalurile proprii sau din alte drepturi care conferă controlul în niciuna dintre entitățile din Uniune care participă la întreprinderea comună. Această condiție ar trebui, de asemenea, să contribuie la autonomia strategică a Uniunii și să asigure valoarea adăugată pentru piața internă.

(42)Este necesar să se evalueze, ca parte a condițiilor de aprobare a unei investiții străine directe, dacă transferul de tehnologie poate contribui la atingerea obiectivelor prezentului regulament. În acest scop, investitorii străini ar trebui încurajați să acorde licențe întreprinderii-țintă din Uniune, întreprinderii comune sau entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune pentru drepturile de proprietate intelectuală și know-how-ul relevante care sunt necesare pentru desfășurarea activității economice în cauză în contextul investiției străine directe. Prin urmare, investitorul străin ar trebui să încheie un contract (contracte) adecvat(e) de licență privind proprietatea intelectuală cu întreprinderea-țintă din Uniune, cu întreprinderea comună sau cu entitatea juridică ce achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune. Domeniul de aplicare și condițiile acestor acorduri, cum ar fi drepturile exacte de proprietate intelectuală în cauză, natura exclusivă a licenței, durata licenței sau măsurile de păstrare a confidențialității, ar trebui să fie adecvate circumstanțelor și obiectivului urmărit în temeiul prezentului regulament și al investiției relevante. Investitorul străin ar trebui să se angajeze să acorde licențele corespunzătoare pentru drepturile de proprietate intelectuală și know-how-ul relevant pe care îl deține, astfel cum este necesar pentru activitatea economică în cauză. Acest lucru s-ar putea realiza prin furnizarea unei descrieri a principalelor aspecte ale eventualelor contracte de licență, în mod confidențial, autorității pentru investiții.

(43)În cazul în care entitatea-țintă din Uniune sau entitatea juridică ce achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune deține drepturi de proprietate intelectuală asupra unei invenții, a unei opere sau a oricărui alt activ care face obiectul protecției proprietății intelectuale înainte de investiția străină, drepturile de proprietate intelectuală respective ar trebui să rămână pe deplin și exclusiv sub controlul entității-țintă din Uniune sau al entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune. Investitorul străin nu ar trebui să revendice niciun drept de proprietate intelectuală și nici să desfășoare vreo activitate care să afecteze capacitatea entității-țintă din Uniune sau a entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune de a deține și de a exercita drepturile de proprietate intelectuală asupra invențiilor, operelor, mărcilor comerciale, desenelor sau modelelor sale sau asupra oricărui alt activ relevant obținut înainte de investiția străină. În cazul în care o invenție, o operă sau orice alt activ care face obiectul protecției proprietății intelectuale este rezultatul unei activități colaborative între entitatea-țintă din Uniune sau entitatea juridică ce achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune și investitorul străin sau ca urmare a înființării întreprinderii comune, drepturile de proprietate intelectuală ar trebui să fie deținute în comun de investitorul străin, de entitatea-țintă din Uniune sau de entitatea juridică ce achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune, în funcție de circumstanțe. Condițiile de coproprietate asupra drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui, în măsura posibilului, să fie definite și comunicate autorității pentru investiții înainte de aprobarea investiției străine directe. Aceste condiții ar trebui să includă clarificări cu privire la posibilitatea ca un coproprietar să acorde o licență și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, precum și acorduri financiare în ceea ce privește depunerea și înregistrarea drepturilor de proprietate intelectuală și a contractelor de licență. În cazul unei întreprinderi comune fără personalitate juridică, ar trebui furnizate clarificări autorității pentru investiții cu privire la drepturile de proprietatea intelectuală.

(44)Este necesar să se asigure că respectivele competențe specifice ale investitorilor străini în ceea ce privește investițiile străine directe mari care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament contribuie la consolidarea dezvoltării tehnologice a Uniunii atât în interiorul, cât și în afara entității-țintă din Uniune, a întreprinderii comune sau a entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune. În acest scop, investitorii străini ar trebui să investească în proiecte de cercetare și dezvoltare care să fie derulate în Uniune, asigurându-se, în același timp, faptul că Uniunea va beneficia de rezultatele obținute. Prin urmare, este necesar să se evalueze, ca parte a condițiilor care trebuie luate în considerare pentru aprobarea unei investiții străine directe, dacă investițiile investitorilor străini în cercetare și dezvoltare sunt adecvate pentru atingerea acestui obiectiv. Astfel de investiții ar putea fi direcționate în beneficiul instituțiilor de cercetare stabilite în Uniune, inclusiv în contextul proiectelor comune cu entitatea-țintă din Uniune, cu întreprinderea comună sau cu entitatea juridică ce achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune. Investițiile respective ar putea fi realizate, de asemenea, în cadrul entității-țintă din Uniune, al întreprinderii comune sau al entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune pentru desfășurarea sau executarea unor activități specifice de cercetare și dezvoltare. Aceste investiții ar putea consta, de asemenea, în formarea lucrătorilor din Uniune sau în sprijin financiar direct sau indirect pentru proiecte de cercetare și dezvoltare în cadrul întreprinderii-țintă din Uniune, al întreprinderii comune sau al entității juridice care achiziționează sau deține bunul imobil din Uniune. Orice evaluare efectuată în legătură cu investițiile în proiecte de cercetare și dezvoltare care urmează să fie derulate în cadrul Uniunii nu ar trebui să aducă atingere instrumentelor dreptului Uniunii în materie de concurență, inclusiv Regulamentelor (UE) 2022/2560 și (CE) nr. 139/2004.

(45)Pentru a promova integrarea durabilă a investițiilor entităților străine pe piața internă și dezvoltarea competențelor în sectoarele strategice emergente și pentru a asigura o contribuție socială semnificativă la locul investiției, astfel de investiții ar trebui să asigure ocuparea forței de muncă, într-o anumită proporție, din rândul lucrătorilor din Uniune și să ofere măsuri adecvate de formare și de consolidare a capacităților, implicând furnizorii de educație și formare, precum și partenerii sociali. Investitorul străin ar trebui să se asigure că pragurile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite pentru toate categoriile de forță de muncă, inclusiv pentru funcțiile operaționale, tehnice, de supraveghere și de conducere.

(46)Pentru a consolida capacitatea industrială a sectoarelor strategice emergente și pentru a integra investițiile străine directe în ecosistemul industrial al Uniunii, o anumită pondere de factori de producție fabricați în Uniune ar trebui să fie inclusă în produsele introduse pe piața Uniunii prin astfel de investiții.

(47)Pentru a se asigura că investițiile străine directe îndeplinesc cel puțin patru dintre cele șase condiții stabilite prin prezentul regulament, autoritatea pentru investiții competentă ar trebui să examineze fiecare notificare și să emită o decizie motivată privind aprobarea sau respingerea acesteia. Autoritățile pentru investiții ar trebui să stabilească îndeplinirea condițiilor sau, după caz, intenția investitorului străin de a respecta condițiile. Astfel de investiții nu ar trebui să fie puse în aplicare fără aprobarea explicită a autorității pentru investiții. În consecință, investitorii străini ar trebui să respecte un set de condiții înainte de a-și începe activitatea economică în ceea ce privește investiția străină directă relevantă. Autoritățile pentru investiții ar trebui să decidă într-un interval de timp care să asigure atât eficiența procedurală, cât și securitatea juridică. În cazul în care complexitatea cazului sau necesitatea unor informații suplimentare justifică acest lucru, termenul respectiv ar putea fi prelungit, din motive întemeiate și justificate în mod corespunzător.

(48)Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la notificările primite pentru a-i permite acesteia să monitorizeze în mod eficace peisajul investițiilor și să asigure un cadru de investiții armonizat în întreaga piață internă.

(49)Pentru a asigura aplicarea orizontală a prezentului regulament pe piața internă, Comisia ar trebui să fie în măsură să emită un aviz în care să precizeze dacă investiția îndeplinește condițiile prevăzute în prezentul regulament. Un astfel de aviz ar trebui să fie pus la dispoziția publicului. În cazul în care autoritatea pentru investiții intenționează să se abată de la avizul Comisiei în decizia sa, aceasta ar trebui să prelungească procesul de aprobare cu încă două luni pentru a evalua în mod corespunzător argumentele Comisiei. Atunci când iau o decizie, statele membre ar trebui să justifice modul în care au ținut seama de avizul Comisiei.

(50)Pentru a asigura aplicarea orizontală a prezentului regulament pe piața unică, Comisia ar trebui să poată examina investițiile străine directe, din proprie inițiativă sau la inițiativa unui stat membru afectat de investiția străină directă. Acest lucru ar trebui să fie valabil în special pentru investițiile în care sunt afectate mai multe state membre, precum și pentru investițiile cu valoare ridicată și investițiile cu o importanță strategică deosebită pentru Uniune din cauza efectului lor asupra pieței unice.

(51)Autoritățile pentru investiții ar trebui să asigure nu numai respectarea condițiilor la momentul notificării investiției străine directe, ci și pe tot parcursul derulării sale, după caz, pentru a se asigura că beneficiile investiției străine directe sunt valorificate la maximum pe piața internă.

(52)Pentru a se asigura că respectivele criterii privind investițiile străine directe pentru sectoarele strategice emergente rămân adecvate, chiar și pe măsură ce condițiile de piață, progresele tehnologice și obiectivele politicii de competitivitate a Uniunii continuă să evolueze, Comisia ar trebui să monitorizeze tendințele la nivel mondial în materie de producție ale sectoarelor strategice și să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care să impună criterii privind investițiile străine și altor sectoare strategice. Comisia ar trebui să evalueze în special valoarea-prag, precum și dacă toate criteriile privind investițiile menționate în prezentul regulament sunt adecvate și necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.

(53)Gruparea activităților industriale poate contribui în mod substanțial la atingerea obiectivelor prezentului regulament și la consolidarea anumitor sectoare strategice de pe piața internă. Prin urmare, este oportun să se promoveze dezvoltarea zonelor de accelerare a producției industriale. Aceste zone ar trebui să fie limitate din punct de vedere geografic pentru a încuraja simbioza industrială. Atunci când desemnează zonele respective, statele membre, în cooperare cu autoritățile regionale, după caz, ar trebui să țină seama de producția industrială (în special pentru anumite sectoare strategice) și de nivelul general de dezvoltare al regiunilor lor, cu accent pe regiunile mai puțin dezvoltate și pe cele aflate în tranziție. În plus, pentru a consolida reziliența, autonomia strategică și competitivitatea bazei industriale a Uniunii, desemnarea zonelor de accelerare a producției industriale ar trebui să se alinieze la proiectele strategice și la alte inițiative ale Uniunii, cum ar fi văile de accelerare „zero net”.

(54)Măsurile de accelerare industrială din zonele de accelerare ar trebui să urmărească realizarea unor sinergii adecvate cu alte inițiative ale Uniunii, inclusiv cu proiectele strategice recunoscute în legislația Uniunii, cu văile de accelerare „zero net” și cu oportunitățile de finanțare ale Uniunii, pentru a alinia prioritățile strategice de pe piața internă și a aduce beneficii instalațiilor industriale vitale pentru autonomia strategică și competitivitatea Uniunii. Aceste beneficii ar trebui să li se aplice, de asemenea, întreprinderilor cărora li s-a acordat marca de competitivitate în temeiul Regulamentului (UE) XXXX/[XX] 47 (Fondul european pentru competitivitate), cu excepția cazului în care statul membru exclude în mod expres acest lucru.

(55)Pentru a permite o aprovizionare adecvată cu materii prime critice pentru proiectele din zonele de accelerare, Comitetul european pentru materii prime critice instituit prin articolul 35 din Regulamentul (UE) 2024/1252 ar trebui să pună la dispoziție o platformă pentru schimbul de informații cu privire la blocajele din lanțul de aprovizionare legate de materiile prime critice din zonele de accelerare. Ar trebui să fie posibil ca proiectele din zonele relevante să beneficieze de mecanismul de achiziții în comun instituit la articolul 25 din Regulamentul (UE) 2024/1252 pentru a-și agrega cererea de materii prime strategice și pentru a-și spori puterea de negociere cu potențialii vânzători, în special atunci când acestea includ întreprinderi mici sau mijlocii (IMM-uri) și întreprinderi mici cu capitalizare medie.

(56)Aprovizionarea suficientă și în timp util cu energie în zonele de accelerare constituie o condiție favorizantă fundamentală pentru implementarea lor eficace și pentru dezvoltarea activităților de producție. Informațiile fiabile și exacte cu privire la cererea viitoare de energie contribuie la dezvoltarea eficientă a rețelei din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să pregătească o analiză pentru fiecare zonă de accelerare, care să identifice nevoile viitoare de energie ale acesteia. O astfel de analiză ar trebui să servească scopului de a furniza informații pentru planificarea rețelei naționale, contribuind astfel la investiții anticipative specifice în rețea și la conexiuni energetice mai rapide pentru zona de accelerare. Atunci când definesc domeniul de aplicare, statele membre ar trebui să țină seama de disponibilitatea infrastructurii de transport și de rețea relevante. Rezultatele acestor evaluări ar trebui să se reflecte în planurile de dezvoltare a rețelei naționale pentru a reflecta în mod adecvat viitoarele puncte ale cererii de energie în viitoarea planificare a rețelei.

(57)În cazul în care sunt instituite zone de accelerare a producției industriale, desemnarea lor ar trebui să corespundă potențialului de a accesa sau de a organiza oportunități de educație și formare pentru a asigura disponibilitatea unei forțe calificate de muncă.

(58)Pentru a promova dezvoltarea zonelor de accelerare a producției industriale și pentru a accelera procedurile de acordare a permiselor necesare pentru activitățile industriale din zonele respective, statele membre ar trebui să stabilească un permis de bază agregat, care să reflecte caracteristicile specifice ale fiecărei zone de accelerare a producției industriale identificate, adaptată sectorului sau sectoarelor de producție industrială care urmează să fie implementate în zonele respective. Respectivul permis de bază agregat eliberat de autoritățile publice ar trebui să acopere permisele necesare în mod obișnuit pentru astfel de activități în zonă, cu excepția permiselor care îi sunt specifice instalației, cum ar fi cele necesare în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului 48 și autorizația de racordare la rețea. În consecință, promotorii de proiecte ar trebui să aibă obligația de a obține autorizații suplimentare numai pentru activitățile care nu sunt acoperite de permisul de bază agregat, precum și evaluări de mediu, dacă este necesar. În cazul activităților care ar putea afecta siturile protejate la nivelul Uniunii și la nivel național, permisele relevante ar trebui acordate numai după ce s-a asigurat compatibilitatea activităților cu obiectivele de conservare ale acestor situri. O astfel de abordare ar trebui să accelereze în mod semnificativ procedurile de acordare a permiselor și să reducă sarcina administrativă asociată acestora, menținând în același timp un nivel ridicat al standardelor de mediu.

(59)Pentru a stabili un cadru care să asigure autonomia strategică și securitatea economică a Uniunii prin accesul la o aprovizionare sigură, durabilă și rezilientă cu produse industriale relevante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei țărilor terțe al căror conținut nu este tratat ca fiind echivalent cu originea din Uniune, introducerea sau modificarea cerințelor privind originea din Uniune și emisiile scăzute de dioxid de carbon, inclusiv pentru tehnologii „zero net” suplimentare și pentru produsele și serviciile enumerate în anexele II și III, stabilirea unor măsuri axate pe cerere la nivelul Uniunii pentru produsele din industria chimică, ținând seama, printre altele, de recomandările Alianței pentru substanțele chimice critice, extinderea criteriilor privind investițiile străine directe la alte sectoare strategice emergente, specificarea unor norme procedurale comune pentru criteriile privind investițiile străine directe și stabilirea unor sisteme de clasificare bazate pe intensitatea gazelor cu efect de seră pentru produse. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 49 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(60)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește precizarea metodei de calculare a proporției volumului de produse și componente originare din Uniune și de verificare a respectării condițiilor prevăzute la articolul 15. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 50 .

(61)Comisia ar trebui să evalueze prezentul regulament pe baza informațiilor furnizate de statele membre. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, o astfel de evaluare ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a Uniunii. Aceasta ar trebui, de asemenea, să servească drept bază pentru evaluările impactului eventualelor măsuri suplimentare.

(62)Pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, statele membre ar trebui să prevadă impunerea de sancțiuni întreprinderilor care nu își respectă obligațiile. Astfel de sancțiuni nu ar trebui să aducă atingere și nu ar trebui să se adauge cerințelor specifice în materie de sancțiuni prevăzute de prezentul regulament, de exemplu în ceea ce privește investițiile străine directe. Prin urmare. este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament. De asemenea, este necesar ca statele membre să se asigure că promotorii proiectelor au acces, după caz, la un control administrativ sau judiciar în conformitate cu dreptul intern.

(63)Atunci când revizuiește prezentul regulament, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a modifica dispozițiile incluse în capitolele III și IV. În special, ar trebui să ia în considerare introducerea originii specifice din Uniune în sectoarele de transport esențiale pentru securitatea economică a Uniunii, în special în sectorul construcției de nave și al construcției de material rulant feroviar. Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare introducerea unei examinări consolidate a investițiilor străine directe în produse și componente aeronautice.

(64)Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului 51 , care a instituit portalul digital unic, prevede norme generale privind furnizarea online de informații, proceduri și servicii de asistență care sunt relevante pentru funcționarea pieței interne. Pentru a le permite întreprinderilor și promotorilor de proiecte de producție industrială, inclusiv pentru proiectele transfrontaliere, să beneficieze în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta o sarcină administrativă suplimentară inutilă, informațiile care trebuie transmise oricăror autorități relevante în cadrul procedurii de acordare a autorizațiilor în temeiul prezentului regulament sunt cele prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1724. Procedurile aferente sunt incluse în anexa II la regulamentul respectiv pentru a se asigura că promotorii de proiecte pot beneficia de proceduri integral online și de serviciile sistemului tehnic „doar o singură dată”. În special, promotorii de proiecte de producție industrială ar trebui să poată accesa și finaliza pe deplin online orice procedură legată de procesul de acordare a autorizațiilor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1724 și cu anexa II la regulamentul respectiv. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/1724 ar trebui să fie modificat în consecință.

(65)Regulamentul (UE) 2024/1735 introduce cerințe de reziliență pentru o serie de produse finite bazate pe tehnologie „zero net”. Aceste cerințe urmăresc reducerea dependențelor de anumite țări terțe de aprovizionare, dar nu sunt suficiente pentru a le permite industriilor Uniunii să extindă potențialul pieței interne și prezintă un risc de eludare. Prin urmare, pentru a aborda astfel de provocări, cadrul legislativ ar trebui să asigure necesitatea de a atrage și de a păstra know-how-ul tehnologic în cadrul Uniunii, prin intervenții suplimentare specifice.

(66)Dispozițiile privind achizițiile publice prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe dispozițiile Regulamentului (UE) 2024/1735 privind reziliența și să le completeze prin introducerea unor cerințe suplimentare pentru sistemele de stocare a energiei cu baterii, tehnologiile solare fotovoltaice, pompele de căldură, tehnologiile eoliene onshore și offshore, electrolizoarele și tehnologiile de producere a energiei prin fisiune nucleară. Astfel de cerințe suplimentare ar trebui să asigure faptul că o anumită parte a produselor și a componentelor specifice principale ale acestora sunt originare din Uniune. Această abordare ar trebui să asigure o diversificare suficientă, consolidând în același timp capacitatea strategică de producție și suveranitatea tehnologică în cadrul Uniunii. Sistemul de verificare a conformității cu cerințele ar trebui să limiteze sarcina administrativă și să se alinieze la practicile comune în materie de achiziții publice, precum și la sistemul existent de verificare a conformității în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1735. Prin urmare, acesta ar trebui să se bazeze pe o declarație pe propria răspundere a operatorilor economici.

(67)Pe lângă completarea dispozițiilor privind achizițiile publice din Regulamentul (UE) 2024/1735, prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să le modifice pentru a oferi o mai mare securitate juridică. Domeniul de aplicare al articolului 25 din Regulamentul (UE) 2024/1735 ar trebui să se limiteze la tehnologiile „zero net” pentru care se preconizează că vor avea loc achiziții publice de o amploare relevantă, sporind astfel claritatea dispoziției.

(68)În conformitate cu același obiectiv de politică urmărit pentru licitațiile privind energia din surse regenerabile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1735, prezentul regulament ar trebui să extindă cerințele suplimentare privind originea din Uniune la licitațiile privind energia din surse regenerabile pentru anumite tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile pentru a contribui la consolidarea bazei industriale a Uniunii și la asigurarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare cu tehnologii „zero net”. Pentru a reflecta caracteristicile specifice ale licitațiilor privind energia din surse regenerabile, cerințele suplimentare ar trebui să li se aplice tehnologiilor „zero net” care sunt cele mai relevante în contextul licitațiilor, și anume sistemelor de stocare a energiei cu baterii, tehnologiilor solare fotovoltaice, electrolizoarelor, precum și tehnologiilor eoliene onshore și offshore. În cazul în care cerințele privind originea din Uniune li se aplică licitațiilor, licitațiilor respective nu ar trebui să li se aplice alte dispoziții care stabilesc cerințe similare pentru schemele de sprijin public.

(69)Pentru a consolida eficacitatea cadrului și pentru a reflecta creșterile recente ale riscurilor geopolitice și denaturările pieței mondiale, ar trebui majorată ponderea licitațiilor care fac obiectul cerințelor și ar trebui stabilit un prag mai ridicat al costurilor pentru excluderea voluntară de la aceste cerințe. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să prevină utilizarea excesivă a derogărilor și să ofere un stimulent eficace pentru stimularea producției Uniunii de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile.

(70)Întreprinderile și gospodăriile reprezintă o parte esențială a cererii de tehnologii „zero net” din Uniune. Schemele de sprijin public concepute pentru a sprijini cererea consumatorilor de astfel de produse sunt instrumente importante pentru consolidarea securității economice a Uniunii și accelerarea tranziției verzi. Pentru a dezvolta dispozițiile Regulamentului (UE) 2024/1735 privind reziliența, este necesar să se completeze dispozițiile respective prin introducerea unor cerințe suplimentare pentru sistemele de stocare a energiei cu baterii, tehnologiile solare fotovoltaice și pompele de căldură. Astfel de cerințe suplimentare ar trebui să asigure faptul că anumite componente specifice principale și, în unele cazuri, întregul produs finit este originar din Uniune. Această abordare este în conformitate cu obiectivul general al schemelor de sprijin de a promova rezultate dezirabile din punct de vedere social, în vederea realizării de progrese în ceea ce privește ambițiile Pilonului european al drepturilor sociale, precum și obiectivele de mediu și climatice. În plus, ar trebui să asigure o diversificare suficientă, consolidând în același timp capacitatea strategică de producție și suveranitatea tehnologică în cadrul Uniunii. Autoritățile publice responsabile pentru schemele de sprijin ar trebui să aibă posibilitatea fie de a condiționa eligibilitatea schemei de îndeplinirea cerințelor, fie de a acorda compensații financiare suplimentare atunci când cerințele sunt îndeplinite. În acest din urmă caz, compensația financiară suplimentară ar trebui să aibă un efect stimulativ. Cu toate acestea, în cazul în care schema respectivă implică un ajutor de stat, compensația financiară suplimentară nu ar trebui să depășească intensitatea maximă aplicabilă a ajutorului.

(71)Tehnologiile digitale continuă să transforme modul în care generăm, distribuim și consumăm energie. O astfel de evoluție digitală, deși prezintă oportunități fără precedent, a introdus, de asemenea, complexitatea și interdependența în cadrul sistemelor energetice moderne, care sunt în prezent susceptibile la o gamă tot mai largă de amenințări cibernetice. Integrarea tehnologiilor digitale în sistemele energetice sporește suprafața de atac pentru actorii răuvoitori, care pot exploata vulnerabilitățile pentru a perturba operațiunile, a sustrage date sensibile sau a manipula piețele energiei. Astfel de perturbări nu numai că amenință securitatea și stabilitatea infrastructurii noastre energetice și aprovizionarea continuă cu energie, ci au și efecte în cascadă asupra tuturor sectoarelor economiei care depind de resurse energetice stabile. În plus, perturbările sistemului energetic ar putea submina încrederea investitorilor și ar putea descuraja investițiile în eforturile esențiale de modernizare și decarbonizare. Prin urmare, protejarea securității cibernetice a acestor sisteme este esențială pentru asigurarea securității economice, menținerea încrederii și promovarea rezilienței la provocările viitoare.

(72)Pentru a asigura un nivel ridicat de securitate cibernetică, este necesar să se prevină situațiile în care furnizori cu grad ridicat de risc, astfel cum sunt identificați în conformitate cu [propunerea de revizuire a Regulamentului privind securitatea cibernetică], furnizează componente critice pentru ofertanții din cadrul licitațiilor privind energia din surse regenerabile, pentru ofertanții din cadrul procedurilor de achiziții publice și pentru produsele finite sprijinite printr-o intervenție guvernamentală care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(73)În plus, dispozițiile privind securitatea cibernetică de la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2024/1735 ar trebui să se aplice nu numai procentului de 30 %, ci tuturor licitațiilor privind energia din surse regenerabile, având în vedere că securitatea cibernetică este esențială pentru stabilitatea și integritatea sistemului energetic al Uniunii în ansamblu. O lacună chiar și la nivelul unui singur element al securității cibernetice a unui sistem energetic ar putea pune în pericol stabilitatea întregului sistem. Pe lângă nivelul ridicat de securitate cibernetică asigurat în sectoarele critice prin Directiva (UE) 2022/2555 și, în cazul produselor cu elemente digitale, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/2847, extinderea domeniului de aplicare al cerințelor de securitate cibernetică prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1735 la toate licitațiile privind energia din surse regenerabile ar trebui să reducă și mai mult vulnerabilitățile sistemului energetic al Uniunii și să contribuie la asigurarea stabilității energetice și economice.

(74)Aplicarea cerințelor privind originea din Uniune și securitatea cibernetică pentru tehnologiile „zero net” ar trebui să completeze cerințele privind durabilitatea și reziliența prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1735. Prin urmare, acestea ar trebui introduse în regulamentul respectiv pentru a asigura coerența și a simplifica punerea în aplicare de către autoritățile relevante.

(75)În conformitate cu măsurile privind achizițiile publice, licitațiile și schemele de sprijin public, prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să completeze Regulamentul (UE) 2024/1735 cu cerințe privind originea din Uniune pentru sprijinul acordat de statele membre pentru construirea de centrale nucleare și pentru fabricarea de electrolizoare de hidrogen. Pentru a asigura suveranitatea pe termen lung a Uniunii, securitatea energetică și reziliența sectorului, este esențial ca noile centrale nucleare, atât reactoarele de mari dimensiuni, cât și reactoarele modulare mici, să acorde prioritate, pe cât posibil, tehnologiilor și componentelor care sunt originare din Uniune, menținând în același timp cele mai înalte standarde de calitate. O astfel de strategie nu numai că va stimula capacitățile interne, ci va poziționa, de asemenea, Uniunea ca actor fiabil și competitiv pe piața nucleară mondială. Cu toate acestea, pentru a preveni riscurile legate de blocajul tehnologic, cerințele privind originea din Uniune pentru centralele nucleare ar trebui să li se aplice numai construcțiilor noi, excluzând renovările și prelungirile duratei de viață a centralelor nucleare existente.

(76)Prin urmare, Regulamentul (UE) 2024/1735 ar trebui să fie modificat în consecință.

(77)Hidrogenul este un purtător de energie esențial pentru tranziția energetică în multe aplicații industriale și joacă un rol decisiv în impulsionarea tranziției către sisteme energetice mai curate. Pentru a permite apariția unor implementări de electrolizoare la scară de gigawați în Uniune, este esențial să existe un sistem de sprijin concertat și consolidat.

(78)În cazul în care cerințele privind originea din Uniune impun ca un anumit număr de componente să fie originare din Uniune, fără a preciza componentele respective, alegerea ar trebui să fie lăsată la latitudinea operatorilor economici. Acest lucru asigură o concurență suficientă între furnizorii componentelor necesare și le permite operatorilor economici să facă alegerile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, aplicând în același timp cerințele.

(79)Regulamentul (UE) 2024/3110 împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a stabili cerințe de etichetare privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului pentru anumite categorii de produse și familii de produse pentru construcții, cu condiția ca produsul să fie ales în mod obișnuit de consumatori și să nu aibă o performanță de mediu generală diferită pe durata ciclului său de viață, în funcție de instalarea lui. Astfel de condiții stricte ar trebui eliminate pentru a-i permite Comisiei să prevadă cerințe pentru etichetarea produselor pentru construcții pe baza intensității emisiilor lor de dioxid de carbon, inclusiv pentru produsele care nu sunt vândute în mod obișnuit consumatorilor finali. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2024/3110 ar trebui să fie modificat în consecință.

(80)În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE.

(81)Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv sprijinirea unei producții industriale reziliente și decarbonizate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunilor, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I 
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare 

1.Prezentul regulament urmărește să îmbunătățească funcționarea pieței interne prin instituirea unui cadru de sprijinire a dezvoltării, a competitivității și a rezilienței sectorului de producție al Uniunii, cu accent pe anumite sectoare strategice, contribuind în același timp la obiectivul climatic al Uniunii, la securitatea economică și la crearea și menținerea de locuri de muncă de înaltă calitate, precum și la tranziția către acestea.

2.Pentru a realiza obiectivul general menționat la alineatul (1), prezentul regulament stabilește măsuri care vizează:

(a)accelerarea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producție industrială, inclusiv pentru proiectele de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie;

(b)crearea unei piețe-lider pentru anumite produse în sectoare strategice prin stabilirea unor cerințe privind originea din Uniune, a unor cerințe privind emisiile scăzute de dioxid de carbon sau a ambelor tipuri de cerințe, în contextul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin public;

(c)stabilirea condițiilor privind investițiile străine directe în sectoarele strategice emergente;

(d)desemnarea zonelor de accelerare a producției industriale de către statele membre în scopul stimulării activităților industriale.

Articolul 2
Obiectivul industrializării 

Uniunea și statele membre urmăresc să se asigure că, până în 2035, industria prelucrătoare din Uniune reprezintă cel puțin 20 % din produsul intern brut al Uniunii.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.„proiect de producție industrială” înseamnă construirea, conversia sau extinderea unui amplasament industrial destinat desfășurării unei activități economice clasificate în secțiunea C din NACE (Industria prelucrătoare), cu excepția codului C12 din NACE;

2.„industrii mari consumatoare de energie” înseamnă industriile enumerate la punctul 1 din anexa I;

3.„proiecte de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie” înseamnă construirea sau conversia instalației comerciale a unei întreprinderi mari consumatoare de energie, astfel cum este definită la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului 52 , în industriile mari consumatoare de energie enumerate la punctul 1 din anexa I la prezentul regulament, care reduc în mod semnificativ și permanent ratele de emisii de CO2 echivalent ale proceselor industriale, într-o măsură fezabilă din punct de vedere tehnic;

4.„procedură de acordare a autorizațiilor” înseamnă un proces care acoperă toate autorizațiile relevante pentru construirea, extinderea, conversia și exploatarea proiectelor de producție industrială, inclusiv autorizațiile de construcție, autorizațiile privind regimul chimic și autorizațiile de racordare la rețea, astfel cum sunt definite la articolul 1 din [Propunerea de directivă de modificare a Directivelor (UE) 2018/2001, (UE) 2019/944, (UE) 2024/1788 în ceea ce privește accelerarea procedurilor de acordare a autorizațiilor 53 ], precum și evaluările și autorizațiile de mediu, dacă este necesar, și care cuprinde toate cererile și procedurile, de la confirmarea faptului că respectiva cerere este completă până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii;

5.„decizie exhaustivă” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de o autoritate sau de autoritățile unui stat membru, care stabilește dacă un promotor de proiect este autorizat sau nu să construiască, să extindă, să convertească și să exploateze un proiect de producție industrială;

6.„contract” înseamnă un contract de achiziții publice în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE 54 , contracte de achiziții de produse, lucrări și servicii în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2014/25/UE 55 și concesiuni în sensul definiției de la articolul 5 punctul 1 din Directiva 2014/23/UE;

7.„autoritate contractantă” înseamnă o autoritate contractantă în sensul definiției de la articolul 6 din Directiva 2014/23/UE, de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și de la articolul 3 din Directiva 2014/25/UE;

8.„entitate contractantă” înseamnă o entitate contractantă în sensul definiției de la articolul 7 din Directiva 2014/23/UE și de la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE;

9.„operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, comerciantul și furnizorul de servicii de logistică și, în sensul procedurilor de achiziții publice, înseamnă operator economic, astfel cum se prevede la articolul 5 punctul 2 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 2 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 2 punctul 6 din Directiva 2014/25/UE;

10.„procedură de achiziții publice” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)o procedură de atribuire a unei concesiuni de lucrări sau de servicii, reglementată de Directiva 2014/23/UE;

(b)orice tip de procedură de atribuire reglementată de Directiva 2014/24/UE pentru încheierea unui contract de achiziții publice sau de Directiva 2014/25/UE pentru încheierea unui contract de achiziții de produse, lucrări și servicii;

11.„intensitatea gazelor cu efect de seră” înseamnă emisiile (măsurate în tCO2eq) eliberate în timpul fabricării produselor industriale menționate la articolul 10 alineatul (2);

12.„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau comandă proiectarea sau fabricarea produsului respectiv și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie;

13.„limită a sistemului” înseamnă grupul de procese chimice sau fizice incluse în calculul intensității gazelor cu efect de seră generate de produse;

14.„precursor” înseamnă orice materie primă dintr-un proces de producție care face parte din limitele sistemului;

15.„industrie chimică” înseamnă activitățile încadrate la codul C2 din NACE Rev. 20 (Fabricarea substanțelor și a produselor chimice), desfășurate de producători stabiliți în Uniune;

16.„surse durabile de carbon” înseamnă biomasa care respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001, deșeurile și carbonul rezultat din captarea emisiilor de dioxid de carbon;

17.„substanță” înseamnă o substanță în sensul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

18.„amestec” înseamnă un amestec în sensul definiției de la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

19.„pus la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața Uniunii, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

20.„vehicul cu pilă de combustie” sau „FCV” (Fuel Cell Vehicle) înseamnă un vehicul dotat cu un grup motopropulsor care cuprinde exclusiv convertizoare de energie care transformă energia chimică (de intrare) în energie electrică (de ieșire) sau invers și mașini electrice cu rolul de convertizoare de energie de propulsie;

21.„autovehicul” înseamnă orice vehicul din categoriile M și N menționat la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului 56 ;

22.„vehicul hibrid electric cu încărcare externă” sau „OVC-HEV” (Off-Vehicle Charging Hybrid Electric Vehicle) înseamnă un vehicul dotat cu un grup motopropulsor care cuprinde cel puțin două categorii diferite de convertizoare de energie de propulsie, unul dintre convertizoarele de energie de propulsie fiind o mașină electrică ce poate fi încărcată de la o sursă externă;

23.„vehicul pur electric” sau „PEV” (Pure Electric Vehicle) înseamnă un vehicul dotat cu un grup motopropulsor care cuprinde exclusiv mașini electrice cu rolul de convertizoare de energie de propulsie și exclusiv sisteme reîncărcabile de stocare a energiei electrice cu rolul de sisteme de stocare a energiei pentru propulsie; 

24.„componente specifice principale” înseamnă componentele specifice principale, astfel cum sunt enumerate în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1178 al Comisiei 57 ;

25.„bateria de tracțiune a vehiculului” înseamnă bateria pentru vehicule electrice special proiectată pentru a furniza energie electrică pentru tracțiune, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2023/1542 58 ;

26.„componente ale grupului motopropulsor electric” înseamnă componente electronice de putere, motoare electrice de propulsie pentru transporturi și axe electrice, precum și componentele, rotoarele și statoarele acestora;

27.„sisteme electronice principale” înseamnă sistemele avansate de asistență pentru conducătorul auto (inclusiv sistemele lidar, radarele, senzorii, camerele video, unitățile electronice de control și platformele de integrare), unitățile centrale de calcul, sistemele de acces fără fir, unitățile centrale de infotainment încorporate la bordul vehiculelor și componentele electronice ale șasiului;

28.„componentă a vehiculului” înseamnă orice parte a unui vehicul, inclusiv materialele prelucrate;

29.„asamblat” înseamnă procesul de asamblare finală a vehiculului;

30.„producător de vehicule” înseamnă o persoană fizică sau juridică responsabilă pentru toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate sau pentru omologarea individuală a vehiculului ori pentru procesul de autorizare a pieselor și echipamentelor, pentru asigurarea conformității producției și pentru aspectele privind supravegherea pieței legate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa și echipamentul respective produse, indiferent dacă persoana respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare și fabricație ale vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate respective;

31.„investiție străină directă” înseamnă o investiție, inclusiv investițiile în terenuri virgine („greenfield”), într-o entitate-țintă din Uniune sau într-un bun imobil din Uniune, efectuată de un investitor străin sau de filiala investitorului străin respectiv cu scopul de a stabili sau de a menține legături durabile și directe între investitorul străin și antreprenorul sau întreprinderea cărora le este pus la dispoziție capitalul sau de a utiliza respectivul bun imobil din Uniune pentru desfășurarea unei activități economice într-un stat membru, inclusiv investițiile care permit o participare efectivă la administrarea sau la controlul unei întreprinderi care desfășoară o activitate economică;

32.„investitor străin” înseamnă o persoană fizică dintr-o țară terță care nu deține cetățenia unui stat membru sau o întreprindere dintr-o țară terță care intenționează să realizeze sau a realizat o investiție străină directă;

33.„filială a unui investitor străin” înseamnă o întreprindere controlată, direct sau indirect, de un investitor străin, indiferent de locul său de stabilire;

34.„entitate-țintă din Uniune” înseamnă o întreprindere înființată în temeiul legislației unui stat membru;

35.„bun imobil din Uniune” înseamnă un bun imobil utilizat sau destinat a fi utilizat pentru fabricarea de produse pe teritoriul Uniunii;

36.„lucrător din Uniune” înseamnă orice persoană fizică ce face obiectul unui contract de muncă sau al unui raport de muncă definit de legislația, un contract colectiv de muncă sau o practică în vigoare într-un stat membru și care este fie cetățean al Uniunii, fie resortisant al unei țări terțe care își are reședința legală într-un stat membru, având un permis de muncă valabil în momentul recrutării;

37.„investiție de portofoliu” înseamnă achiziționarea de titluri de valoare ale societăților care sunt destinate exclusiv investițiilor financiare și fără nicio intenție de a influența administrarea sau controlul societății;

38.„cifră de afaceri” înseamnă suma obținută de o întreprindere în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului 59 ;

39.„material activ” înseamnă un material care reacționează chimic pentru a produce energie electrică atunci când celula de baterie se descarcă sau pentru a stoca energie electrică atunci când bateria se încarcă;

40.„baterie pentru vehicule electrice” înseamnă o baterie pentru vehicule electrice în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului 60 ;

41.„furnizor” înseamnă un producător stabilit în Uniune, reprezentantul autorizat al unui producător cu sediul în afara Uniunii sau importatorul care introduce un produs pe piața Uniunii.

CAPITOLUL II 
CONDIȚII FAVORIZANTE PENTRU PRODUCȚIA INDUSTRIALĂ ȘI DECARBONIZARE

Articolul 4
Puncte unice de acces

1.Statele membre instituie un punct unic de acces la nivel național pentru depunerea de către promotorii de proiecte a cererii unice pentru proiectele de producție industrială menționate la articolul 5 alineatul (1).

2.Punctele unice de acces atribuie automat cererile de autorizare autorității relevante, informează solicitantul cu privire la toate etapele procedurii de acordare a autorizațiilor, la stadiul procedurii și la deciziile autorităților relevante și îi permit solicitantului să verifice respectarea termenelor aplicabile. În acest scop, punctele unice de acces utilizează portofelele europene pentru întreprinderi instituite în temeiul [Propunerii de regulament privind instituirea portofelelor europene pentru întreprinderi].

Prin utilizarea portofelelor europene pentru întreprinderi, punctele unice de acces permit:

(a)interoperabilitatea și schimbul automatizat de date între autoritățile competente;

(a)reutilizarea datelor și a documentelor deținute deja de autoritățile publice;

(b)un nivel ridicat de securitate cibernetică și de integritate a informațiilor;

(c)transparența și responsabilitatea procedurii de acordare a autorizațiilor.

3.Atunci când instituie punctele unice de acces, statele membre utilizează, după caz, infrastructura digitală, cataloagele și elementele constitutive existente ale Uniunii instituite prin dreptul Uniunii.

Articolul 5
Procedura de acordare a autorizațiilor

1.Statele membre stabilesc o procedură unică de acordare a autorizațiilor pe baza unei cereri unice, care acoperă toate autorizațiile necesare pentru proiectele de producție industrială.

2.Statele membre desemnează o autoritate competentă care să coordoneze procedura de acordare a autorizațiilor menționată la alineatul (1) pentru a asigura adoptarea și emiterea unei decizii exhaustive în termenul aplicabil.

3.În termen de cel mult 45 de zile de la primirea unei cereri de autorizare pentru proiecte de producție industrială, autoritatea competentă fie confirmă că respectiva cerere este completă, fie solicită eventualele informații lipsă necesare pentru prelucrarea cererii.

În cazul în care, după transmiterea eventualelor informații lipsă, cererea este considerată în continuare incompletă, autoritatea competentă poate, în termen de 30 de zile de la transmiterea informațiilor lipsă solicitate, să formuleze o a doua cerere cu privire la eventualele informații care încă lipsesc. Autoritatea competentă nu solicită informații în domenii care nu fac obiectul primei cereri de informații suplimentare și solicită informații suplimentare numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a acoperi informațiile lipsă.

4.Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care normele de simplificare a proceselor administrative și de acordare a autorizațiilor sunt stabilite în alte acte legislative ale Uniunii pentru anumite sectoare de producție industrială.

Articolul 6
Proiectele de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie

1.Capitolul II secțiunea II din Regulamentul (UE) 2024/1735 se aplică tuturor proiectelor de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie.

2.Toate proiectele de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie sunt considerate proiecte strategice care contribuie la reziliență și decarbonizare sau la utilizarea eficientă a resurselor în sensul [articolului 14 din Propunerea de regulament privind accelerarea evaluării de mediu]. Se aplică punctele 1, 2 și 3 din anexa la regulamentul respectiv.

CAPITOLUL III 
CONSOLIDAREA LANȚURILOR VALORICE INDUSTRIALE STRATEGICE ALE UNIUNII

Articolul 7
Originea din Uniune

1.În sensul prezentului capitol, conținutul originar din Uniune se referă la conținutul care își are originea în Uniune.

2.Originea produselor și a componentelor se stabilește în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 8

Conținut echivalent cu cel originar din Uniune în domeniul achizițiilor publice

1.În ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune menționate la articolul 11, conținutul originar din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de instituire a unei zone de liber schimb sau a unei uniuni vamale sau care sunt părți la Acordul privind achizițiile publice, în cazul în care există obligații relevante ale Uniunii în temeiul acordului respectiv, se consideră a fi originar din Uniune.

2.Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a exclude, integral sau parțial, o țară terță din domeniul de aplicare al alineatului (1) pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

(a)țara terță respectivă nu a asigurat tratamentul național în ceea ce privește produsele sau entitățile din Uniune în temeiul acordurilor menționate la alineatul (1) în legătură cu oricare dintre sectoarele enumerate în anexa I;

(b)o astfel de excludere este justificată pentru a evita dependențele sau orice alte evoluții care ar putea amenința securitatea aprovizionării în Uniune cu produsele în cauză;

(c)o astfel de excludere este justificată în temeiul oricărei alte excepții prevăzute în acordul aplicabil.

Articolul 9

Conținut echivalent cu cel originar din Uniune în alte forme de intervenție publică

1.În ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune prevăzute la articolul 12, conținutul originar din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de instituire a unei zone de liber schimb sau a unei uniuni vamale se consideră a fi originar din Uniune.

2.Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a exclude, integral sau parțial, o țară terță din domeniul de aplicare al alineatului (1) pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

(a)țara terță respectivă nu a asigurat tratamentul național în ceea ce privește produsele sau entitățile din Uniune în temeiul acordurilor menționate la alineatul (1) în legătură cu oricare dintre sectoarele enumerate în anexa I;

(b)o astfel de excludere este justificată pentru a evita dependențele sau orice alte evoluții care ar putea amenința securitatea aprovizionării în Uniune cu produsele în cauză;

(c)o astfel de excludere este justificată în temeiul oricărei alte excepții prevăzute în acordul aplicabil.

Articolul 10
Produse cu emisii scăzute de dioxid de carbon

1.În sensul prezentului capitol, un produs care face obiectul anexei II este considerat un produs cu emisii scăzute de dioxid de carbon atunci când respectă cerințele prevăzute în actele delegate, după cum urmează:

(a)în ceea ce privește produsele pentru construcții care sunt menționate în Regulamentul (UE) 2024/3110 și care fac obiectul unei specificații tehnice armonizate sau al unei evaluări tehnice europene, actele delegate adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (5) sau al articolului 22 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2024/3110;

(b)în ceea ce privește toate celelalte produse, actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2024/1781, după caz.

2.Pentru a sprijini crearea de piețe-lider prin fundamentarea deciziilor de investiții în favoarea produselor cărora li s-a acordat o clasă de performanță cu o intensitate mai scăzută a gazelor cu efect de seră, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor sisteme voluntare de clasificare bazate pe intensitatea gazelor cu efect de seră pentru produsele fabricate prin activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE („produse industriale”) atunci când sunt introduse pe piața Uniunii, în măsura în care aceste produse nu sunt deja reglementate printr-un act delegat în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 sau incluse în planurile de lucru adoptate în conformitate cu regulamentul respectiv.

Datele privind emisiile și toate celelalte date relevante utilizate pentru calcularea intensității gazelor cu efect de seră se verifică de către verificatorii acreditați în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei 61 sau de către verificatorii acreditați în temeiul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2023/956, după caz. Emisiile se monitorizează în conformitate cu normele stabilite în capitolul III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei și cu metodele de monitorizare a datelor și cerințele de calitate stabilite în anexa VII la Regulamentul delegat (UE) 2019/331. Pentru produsele importate, emisiile pot fi monitorizate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 și cu metodele de monitorizare a datelor și cerințele de calitate stabilite prin actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 7 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (UE) 2023/956, în cazul în care se prevede un set de date echivalent.

Aceste acte delegate precizează, după caz, următoarele elemente:

(a)identificarea produsului pentru care un producător poate solicita o etichetă privind intensitatea gazelor cu efect de seră;

(b)limitele relevante ale sistemului, care acoperă emisiile generate de procesul de producție industrială, emisiile generate de precursorii relevanți și emisiile generate de consumul de energie electrică. Aceste emisii sunt luate în considerare indiferent dacă au loc în unitatea producătorului sau în alte unități, recunoscându-se faptul că anumiți precursori ar putea fi achiziționați de la alte instalații;

(c)metodologia de calculare a intensității gazelor cu efect de seră generate de produs;

(d)o clasificare cu clase de performanță;

(e)norme complementare privind guvernanța etichetei, inclusiv entitățile competente și

(f)norme complementare privind acreditarea, monitorizarea și verificarea.

La elaborarea acestor norme, Comisia ia în considerare cel puțin:

(a)cele mai recente valori de referință aplicabile produselor, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/87/CE;

(b)datele deja disponibile în cadrul EU ETS și CBAM;

(c)noi norme ale Uniunii privind contabilizarea emisiilor, inclusiv a celor generate de consumul de energie electrică, de combustibilii cu emisii scăzute de carbon și de combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile;

(d)tehnologiile emergente de producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și potențialul estimat de reducere a emisiilor al tehnologiilor emergente;

(e)necesitatea de a stimula utilizarea materialelor reciclate în toate fluxurile de producție și

(f)alinierea la obiectivele de neutralitate climatică, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului 62 .

Articolul 11
Achiziții publice 

1.Autoritățile contractante și entitățile contractante exclud de la accesul la procedurile de achiziții publice menționate în partea I din anexa II și în partea I din anexa III ofertele depuse de operatori economici deținuți sau controlați de o entitate stabilită în țări terțe care nu au încheiat un acord internațional cu Uniunea care să garanteze un astfel de acces.

2.Pentru procedurile de achiziții publice menționate în partea I din anexa II și în partea I din anexa III, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cerințele privind originea din Uniune și cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon prevăzute în acestea în conformitate cu articolele 8 și 10.

3.Autoritățile contractante și entitățile contractante pot decide să nu aplice cerințele prevăzute în anexele II și III în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)produsele sau serviciile necesare pot fi furnizate numai de un anumit operator economic și nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor procedurii de achiziții publice;

(b)nu s-a depus nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare adecvată, inclusiv ca răspuns la o procedură similară de achiziții publice anterioară lansată de aceeași autoritate contractantă sau entitate contractantă în ultimii doi ani care preced începerea noii proceduri de achiziții publice planificate;

(c)aplicarea acestora i-ar impune unei autorități contractante sau unei entități contractante să achiziționeze bunuri, servicii sau lucrări cu costuri disproporționate sau ar duce la o incompatibilitate tehnică în ceea ce privește exploatarea și întreținerea lor. Diferențele de cost estimate care depășesc 25 %, pe baza unor date obiective și transparente, pot fi considerate disproporționate de către autoritățile contractante și entitățile contractante.

4.Autoritățile contractante și entitățile contractante solicită operatorilor economici care furnizează produse sau servicii să depună o declarație pe propria răspundere sau un document echivalent care să demonstreze conformitatea cu cerințele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 12
Alte forme de intervenție publică

1.Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre concep scheme de sprijin public astfel încât acestea să contribuie la obiectivul de consolidare a lanțurilor valorice industriale strategice ale Uniunii prin intermediul cerințelor privind originea din Uniune, al cerințelor privind conținutul scăzut de carbon sau al ambelor tipuri de cerințe, prevăzute în partea II din anexa II și în partea II din anexa III, în conformitate cu articolele 9 și 10 și fără a aduce atingere articolului 13.

Statele membre aplică respectivele cerințe menționate la primul paragraf schemelor de sprijin public care reprezintă cel puțin 45 % din bugetul național total alocat schemelor de sprijin public vizate de partea II din anexa II și 100 % din bugetul național total alocat schemelor de sprijin public vizate de partea II din anexa III.

2.Atunci când concepe și pune în aplicare o schemă de sprijin public vizată de partea II din anexa II și de partea II din anexa III, autoritatea competentă în cauză evaluează contribuția produselor și a tehnologiilor la obiectivul general stabilit în anexa respectivă, pe baza unui proces deschis, nediscriminatoriu și transparent.

3.Autoritatea competentă poate totuși să pună în aplicare scheme de sprijin care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în partea II din anexa II și în partea II din anexa III, integral sau parțial, în cazul în care aplicarea acestor cerințe:

(a)ar conduce la întârzieri semnificative ca urmare a indisponibilității componentelor sau produselor finite necesare. Întârzierile estimate care depășesc șapte luni, pe baza unor date obiective, transparente și verificabile, pot fi considerate semnificative;

(b)ar presupune costuri disproporționate. Se presupune că există costuri disproporționate în cazul în care, pe baza unor date obiective, transparente și verificabile, conformitatea ar crește costul produsului finit sau al tehnologiei subiacente cu peste 30 %.

Articolul 13

Sprijin financiar pentru vehiculele întreprinderilor

În sensul articolului 4 din [Propunerea de regulament din 16 decembrie 2025 privind vehiculele nepoluante ale întreprinderilor], criteriul privind „fabricarea în Uniunea Europeană” pentru furnizarea de sprijin financiar pentru adoptarea autoturismelor și a camionetelor întreprinderilor respectă criteriile stabilite în partea II din anexa III la prezentul regulament.

Acest criteriu privind „fabricarea în Uniunea Europeană” este considerat echivalent cu criteriul privind „originea din Uniune” prevăzut la articolul 7 din prezentul regulament.

Articolul 14
Credite pentru standardele de performanță privind emisiile de CO2

1.În sensul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2019/631 [astfel cum a fost modificat prin Propunerea de regulament din 16 decembrie 2025 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/631 în ceea ce privește standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele ușoare noi și etichetarea vehiculelor], criteriul privind „fabricarea în UE” pentru vehiculele mici cu emisii zero respectă criteriile stabilite în partea III din anexa III la prezentul regulament.

Acest criteriu privind „fabricarea în UE” este considerat echivalent cu criteriul privind „originea din Uniune” prevăzut la articolul 7 din prezentul regulament.

2.În sensul articolului 5b din Regulamentul (UE) 2019/631 [astfel cum a fost modificat prin Propunerea de regulament din 16 decembrie 2025 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/631 în ceea ce privește standardele privind emisiile de CO2 pentru vehiculele ușoare noi și etichetarea vehiculelor], termenul „oțel cu emisii scăzute de dioxid de carbon fabricat în UE” se interpretează după cum urmează:

(a)sintagma „emisii scăzute de dioxid de carbon” respectă condițiile menționate la articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament;

(b)sintagma „fabricat în UE” este echivalentă cu „originea din Uniune” prevăzută la articolul 7 din prezentul regulament.

Articolul 15
Certificarea conformității unui vehicul cu cerințele privind originea din Uniune

De la [OP: a se introduce data – șase luni de la intrarea în vigoare], atunci când eliberează un certificat de conformitate al vehiculului în conformitate cu articolele 36 și 37 din Regulamentul (UE) 2018/858, pentru vehiculele care respectă cerințele relevante privind originea din Uniune prevăzute în anexa III la prezentul regulament, producătorii furnizează un document de însoțire care certifică respectiva conformitate a vehiculului.

Articolul 16
Delegarea de competențe

1.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 30, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor măsuri axate pe cerere la nivelul Uniunii pentru produsele din industria chimică în vederea promovării următoarelor activități:

(a)producția și vânzarea de substanțe și amestecuri originare din Uniune derivate din surse durabile de carbon;

(b)utilizarea în produsele puse la dispoziție pe piață a substanțelor și a amestecurilor originare din Uniune derivate din surse durabile de carbon.

La pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să țină seama de:

(a)contribuția cerințelor la obiectivul Uniunii de securitate economică, reziliență și neutralitate climatică prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119;

(b)situația pieței la nivelul Uniunii, astfel cum a fost identificată prin activități de monitorizare, inclusiv scăderea cotelor de piață ale Uniunii și faptul că industria Uniunii produce sub capacitate;

(c)impactul stabilirii unor astfel de măsuri asupra competitivității globale și a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectoarele relevante, precum și asupra costurilor pentru consumatorii din aval și pentru întreprinderile mici și mijlocii și bugetele publice.

2.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica anexa II sau anexa III în ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune, cerințele privind emisiile scăzute de dioxid de carbon sau ambele tipuri de cerințe prevăzute pentru produsele menționate în anexa respectivă, ținând seama de următoarele criterii:

(a)situația pieței la nivelul Uniunii, astfel cum a fost identificată prin activități de monitorizare, inclusiv scăderea cotelor de piață ale Uniunii și faptul că industria Uniunii produce sub capacitate;

(b)progresele tehnologice;

(c)contribuția cerințelor la obiectivul Uniunii de ordine publică, securitate economică, reziliență și neutralitate climatică prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119;

(d)cererea de produse sau tehnologii relevante determinată de creșterea sectoarelor din aval;

(e)ponderea produsului sau a tehnologiei în valoarea totală de producție a sectorului din aval;

(f)impactul stabilirii cerințelor privind originea din Uniune, a cerințelor privind emisiile scăzute de dioxid de carbon sau a ambelor tipuri de cerințe asupra competitivității globale și a emisiilor de gaze cu efect de seră ale sectoarelor relevante, inclusiv asupra costurilor pentru consumatorii din aval și pentru întreprinderile mici și mijlocii și bugetele publice.

3.Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) pentru a specifica metoda de calculare a proporției volumului de produse și componente originare din Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și, după caz, pentru a prevedea utilizarea unor modele standardizate pentru certificatele de conformitate.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) pot stabili, de asemenea, metodele și procedurile care trebuie aplicate de autoritățile naționale competente relevante, inclusiv de autoritățile contractante și entitățile contractante, pentru a verifica respectiva conformitate cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și, după caz, pentru a utiliza instrumente digitale în scopul calculării, al verificării și al demonstrării conformității.

CAPITOLUL IV
CONTRIBUȚIA DIN INVESTIȚII STRĂINE

Articolul 17
Domeniul de aplicare

1.Prezentul capitol se aplică investițiilor străine directe care depășesc valoarea de 100 de milioane EUR din sectoarele de producție strategice emergente menționate la alineatul (2), în cazul în care peste 40 % din capacitatea mondială de producție este deținută de țara terță din care provine investitorul străin, fie ca resortisant al acesteia, fie ca întreprindere stabilită în aceasta.

Astfel de investiții nu se pun în aplicare decât dacă sunt aprobate în mod explicit de autoritatea pentru investiții sau de Comisia Europeană, astfel cum se prevede la articolul 19, în conformitate cu dispozițiile din prezentul capitol.

2.Prezentul capitol se aplică investițiilor străine directe în industria prelucrătoare în oricare dintre următoarele sectoare strategice emergente:

(a)tehnologiile din domeniul bateriilor și lanțul lor valoric pentru sistemele de stocare a energiei cu baterii;

(b)vehiculele pur electrice, vehiculele hibride electrice cu încărcare externă și vehiculele electrice cu pilă de combustie, inclusiv componentele legate de electrificare și digitalizare;

(c)tehnologiile solare fotovoltaice;

(d)extracția, prelucrarea și reciclarea materiilor prime critice.

3.Prezentul capitol nu se aplică:

(a)investitorilor și investițiilor care fac obiectul acordurilor de parteneriat economic și de liber schimb în vigoare sau aplicate cu titlu provizoriu de Uniune, în măsura în care au fost asumate angajamente relevante în temeiul acordurilor respective, inclusiv investițiilor realizate de filialele din Uniune ale unor astfel de investitori străini;

(b)investițiilor care vizează furnizarea de servicii, inclusiv investițiilor realizate de filialele investitorilor din Uniune;

(c)investițiilor de portofoliu.

Articolul 18
Criterii privind investițiile străine directe cu valoare adăugată

1.Până la [OP, a se introduce data: o lună de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], statele membre desemnează o autoritate pentru investiții, care efectuează examinarea investițiilor străine directe și pune în aplicare dispozițiile prezentului capitol.

Statele membre pun la dispoziția autorității pentru investiții resursele și mijloacele juridice și administrative necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament.

2.De la [OP, a se introduce data: 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], autoritățile pentru investiții aprobă numai investițiile străine directe realizate direct de investitori străini care îndeplinesc fie patru, fie mai multe dintre următoarele șase condiții:

(a)investitorii străini nu dobândesc, nu dețin și nu exercită participații în capitalurile proprii care reprezintă mai mult de 49 % din capitalul social, din drepturile de vot sau din participațiile echivalente în capitalurile proprii ale niciunei entități-țintă din Uniune și nici drepturi de proprietate, de închiriere sau alte drepturi echivalente care conferă controlul asupra unui bun imobil din Uniune;

(b)investitorii străini efectuează investiția directă prin intermediul unei întreprinderi comune cu una sau mai multe entități din Uniune, iar aceștia nu dețin mai mult de 49 % din capitalul social, din drepturile de vot, din participațiile echivalente în capitalurile proprii sau din alte drepturi care conferă controlul în niciuna dintre entitățile din Uniune care participă la întreprinderea comună. Astfel de întreprinderi comune trebuie să fie structurate astfel încât să asigure participarea efectivă a partenerilor Uniunii la administrare, la transferul de tehnologie și la consolidarea capacităților;

(c)investitorii străini au încheiat acorduri care prevăd acordarea de licențe pentru drepturile lor de proprietate intelectuală și pentru know-how-ul lor în beneficiul entității-țintă din Uniune sau al bunului imobil din Uniune, pentru a-i permite să își desfășoare activitățile economice în contextul investiției străine directe. Toate drepturile de proprietate intelectuală sau activele dezvoltate de entitatea-țintă din Uniune sau de entitatea juridică ce deține bunul imobil din Uniune înainte de investiția străină sau fără colaborarea investitorului străin sunt deținute integral și exclusiv de entitatea-țintă din Uniune sau de entitatea juridică aferentă bunului imobil din Uniune. Toate drepturile de proprietate intelectuală sau bunurile imobile dezvoltate fie în acest context ca urmare a unei colaborări cu alte active comerciale ale investitorului străin, fie, în cazul literei (b), dezvoltate de întreprinderea comună sunt deținute în comun de investitorul străin și întreprinderea-țintă din Uniune, de întreprinderea comună definită la litera (b) sau de entitatea juridică ce deține bunul imobil din Uniune;

(d)investitorul străin direcționează anual către cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare din Uniune o sumă echivalentă cu cel puțin 1 % din venitul anual brut al entității-țintă din Uniune sau din venitul anual brut generat de bunul imobil din Uniune, aplicată proporțional cu cota de control a investitorului străin;

(e)cel puțin 50 % din forța de muncă angajată în contextul investiției străine directe, la momentul implementării sale și în mod continuu pe tot parcursul exploatării sale, este alcătuită din lucrători din Uniune din toate categoriile de forță de muncă, inclusiv din funcții operaționale, tehnice, de supraveghere și de conducere. Aceste locuri de muncă trebuie să fie însoțite de măsuri adecvate de formare și de consolidare a capacităților. În cazul în care o entitate-țintă din Uniune sau un bun imobil din Uniune desfășoară deja activități de producție înainte de achiziționarea investiției, inclusiv după faliment, se acordă prioritate menținerii forței de muncă existente sau reangajării fostei forțe de muncă, în conformitate cu dreptul intern și cu aplicarea contractelor colective de muncă. În cazul în care investitorul străin, entitatea-țintă din Uniune sau bunul imobil din Uniune beneficiază de finanțare publică, fără a aduce atingere articolului 107 din TFUE, acesta/aceasta se angajează să nu reducă numărul de lucrători din Uniune pentru o perioadă de cinci ani, sub sancțiunea recuperării de către autoritățile naționale relevante a finanțării acordate;

(f)în contextul investițiilor străine directe, investitorul străin pregătește și publică pe site-ul său web o strategie de consolidare a lanțurilor valorice ale Uniunii și de aprovizionare cu prioritate din Uniune cu factori de producție pentru activitatea de producție și depune eforturi pentru a se aproviziona din Uniune cu cel puțin 30 % din factorii de producție utilizați pentru produsele introduse pe piața Uniunii.

3.Investiția străină directă trebuie să îndeplinească respectiva condiție menționată la alineatul (2) litera (e) pentru a fi aprobată de autoritatea pentru investiții în temeiul alineatului (2).

4.Autoritățile pentru investiții pot aplica unele dintre condițiile prevăzute la alineatul (2) sau toate aceste condiții investițiilor directe efectuate în Uniune de o filială a unui investitor străin în cazul în care acest lucru este esențial pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament, în următoarele condiții:

(a)pentru prevenirea eludării prezentului regulament de către investitorul străin sau

(b)în cazul în care nu există măsuri alternative, inclusiv angajamente propuse de investitorul străin sau de filiala investitorului străin, care să fie în mod rezonabil disponibile și mai puțin restrictive pentru investițiile directe în cadrul Uniunii, în vederea îndeplinirii obiectivelor regulamentului.

5.Comisia adoptă un act de punere în aplicare până la [OP, a se introduce data: șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] pentru a preciza normele detaliate de verificare a respectării condițiilor prevăzute la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (3).

Articolul 19
Notificarea prealabilă a investițiilor străine directe planificate

1.Un investitor străin notifică orice investiție directă planificată care intră în domeniul de aplicare al articolului 17 autorității pentru investiții din statul membru în care este situată entitatea-țintă din Uniune sau bunul imobil din Uniune și care ar avea ca rezultat controlul asupra entității-țintă din Uniune sau a bunului imobil din Uniune, astfel cum se prevede la alineatul (3).

Notificarea conține toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității pentru investiții să efectueze examinarea investițiilor în temeiul articolului 20.

2.Pentru a stabili dacă valoarea investiției atinge pragul prevăzut la articolul 17 alineatul (1), se agregă numai investițiile anterioare ale unui investitor străin realizate în aceeași entitate-țintă din Uniune sau în același bun imobil din Uniune de către investitorul străin începând cu [OP, a se introduce data = data intrării în vigoare a prezentului regulament].

3.Se consideră că investitorii străini dețin controlul în cazul în care investiția în cauză atinge unul dintre următoarele praguri:

(a)30 % sau mai mult din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei entități-țintă din Uniune;

(b)30 % sau mai mult din drepturile de proprietate asupra unui bun imobil din Uniune și din drepturile de închiriere sau alte drepturi care conferă controlul asupra unui bun imobil din Uniune.

4.În cazul în care achiziționarea sau realizarea unei investiții de către un investitor străin ar avea ca rezultat faptul că investitorii străini dețin în mod colectiv mai mult decât pragurile de proprietate sau de control prevăzute la alineatul (3), achiziția sau realizarea investiției respective trebuie notificată.

5.Pentru a calcula dacă a fost atins oricare dintre pragurile prevăzute la alineatul (3), se iau în considerare participațiile agregate deținute direct sau indirect, inclusiv prin filiale, lanțuri de proprietate sau de către investitori străini care acționează în mod concertat.

6.În cazul în care entitățile-țintă sau activele relevante din Uniune sunt situate în mai multe state membre, investitorul străin notifică autoritățile pentru investiții competente din toate statele membre în cauză și Comisia în aceeași zi, făcând trimitere la celelalte notificări. Statele membre în cauză coordonează examinarea acestor notificări și convin asupra condițiilor impuse cu celelalte state membre în cauză, precum și cu Comisia.

Comisia decide condițiile care i se aplică investiției străine directe în cazul în care nu există un acord între statele membre în cauză.

Investițiile străine directe notificate în temeiul primului paragraf îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 18 în toate statele membre în cauză.

Articolul 20
Examinare și aprobare

1.Autoritatea pentru investiții decide cu privire la admisibilitatea notificării în temeiul articolelor 17 și 19 în termen de 30 de zile de la primirea notificării. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă 15 zile în cazul în care autoritatea pentru investiții demonstrează în mod satisfăcător că o prelungire este justificată de circumstanțele în cauză.

În cazul în care autoritatea pentru investiții decide că o notificare este admisibilă, aceasta îi transmite imediat Comisiei notificarea completă, inclusiv toate documentele primite.

2.În termen de 30 de zile de la primirea notificării, Comisia poate emite un aviz scris în care să precizeze dacă investiția străină directă intră în domeniul de aplicare al articolelor 17 și 19, dacă îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (2) și dacă autoritatea pentru investiții trebuie să aprobe sau nu investiția.

În cazul în care Comisia emite un aviz scris, aceasta îl transmite fără întârziere autorității pentru investiții. Comisia poate transmite avizul scris autorităților pentru investiții din alte state membre sau poate publica avizul scris pe site-ul său web oficial, ținând seama în mod corespunzător de confidențialitate.

3.Nu mai devreme de primirea avizului Comisiei sau de expirarea termenului menționat la alineatul (2) și cel mai târziu la 60 de zile sau, în cazul în care termenul a fost prelungit în conformitate cu alineatul (1), la 75 de zile de la primirea notificării, autoritatea pentru investiții emite o decizie motivată de aprobare sau de respingere a investiției străine directe. Autoritatea pentru investiții aprobă investiția străină directă dacă aceasta îndeplinește patru din cele șase condiții prevăzute la articolul 18. Termenul pentru emiterea deciziei motivate poate fi prelungit cu încă 30 de zile în cazul în care autoritatea pentru investiții demonstrează în mod satisfăcător că o prelungire este justificată de circumstanțele în cauză.

Autoritatea pentru investiții îi comunică aceste decizii motivate Comisiei în termen de trei zile de la adoptare.

4.În cazul în care autoritatea pentru investiții emite o decizie care se abate de la avizul Comisiei în ceea ce privește conformitatea investiției străine directe cu condițiile prevăzute la articolul 18, autoritatea pentru investiții evaluează notificarea mai detaliat într-un termen suplimentar de două luni, iar decizia intră în vigoare numai după expirarea acestui termen.

Autoritățile pentru investiții justifică, în decizia lor motivată emisă în temeiul alineatului (3), modul în care avizul Comisiei a fost luat în considerare.

5.În decizia sa de aprobare, autoritatea pentru investiții stabilește obligații de raportare pentru investitorul în cauză, în vederea evaluării îndeplinirii continue a condițiilor prevăzute la articolul 18.

6.Orice parte care face obiectul unei decizii emise în temeiul alineatului (1) sau (3) are dreptul de a introduce o cale de atac judiciară împotriva unei astfel de decizii.

Articolul 21
Examinarea de către Comisie a investițiilor străine directe

1.În urma notificării menționate la articolul 19 alineatul (1), Comisia poate decide să efectueze evaluarea investiției străine directe în următoarele circumstanțe:

(a)din proprie inițiativă, în cazul în care investiția străină directă are potențialul de a avea un impact semnificativ asupra creării de valoare adăugată pe piața Uniunii;

(b)la cererea unei autorități pentru investiții care gestionează o notificare sau a unei autorități pentru investiții dintr-un alt stat membru, în care investiția străină directă în cauză ar urma să aibă un impact semnificativ asupra teritoriului său sau

(c)din proprie inițiativă, în cazul în care investiția străină directă are o valoare de peste 1 miliard EUR.

2.În sensul alineatului (1), se consideră că investiția străină directă are potențialul de a avea un impact semnificativ asupra creării de valoare adăugată pe piața internă în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)are o importanță strategică deosebită pentru piața internă;

(b)are un impact economic considerabil asupra teritoriului mai multor state membre;

(c)are un potențial ridicat de a perturba securitatea aprovizionării respectivului sector strategic emergent sau a lanțurilor valorice conexe din Uniune sau securitatea în mai multe state membre;

(d)are un potențial ridicat de a avea efecte negative asupra mediului în mai multe state membre;

(e)are o valoare deosebit de ridicată în comparație cu alte investiții în acest sector strategic emergent.

3.În urma notificării menționate la articolul 19 alineatul (1), Comisia poate decide să efectueze evaluarea unei investiții menționate la articolul 18 alineatul (4). Comisia își poate efectua evaluarea din proprie inițiativă sau la cererea unei autorități pentru investiții care gestionează o notificare sau a unei autorități pentru investiții dintr-un alt stat membru asupra căreia investiția străină directă în cauză ar avea un impact semnificativ.

Pe baza evaluării sale, Comisia îi poate solicita autorității pentru investiții să aplice în mod proporțional sau să nu aplice unele sau toate condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (2).

4.În cazul în care Comisia decide să evalueze investiția străină directă în temeiul prezentului articol, dispozițiile prevăzute la articolul 18 se aplică, mutatis mutandis, începând cu decizia sa de a efectua evaluarea.

Articolul 22
Monitorizarea și asigurarea respectării normelor efectuată de
autoritatea pentru investiții

1.Autoritatea pentru investiții monitorizează periodic investițiile străine directe pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească respectivele condiții prevăzute la articolul 18. În acest scop, investitorul străin raportează periodic autorității pentru investiții cu privire la respectarea condițiilor.

2.La cererea Comisiei, autoritatea pentru investiții îi transmite Comisiei rapoartele investitorului prezentate în temeiul alineatului (1), împreună cu propria evaluare cu privire la fiecare raport.

3.Autoritatea pentru investiții stabilește sancțiuni în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului capitol, în special în cazul în care investitorii străini sau investițiile străine nu respectă următoarele cerințe:

(a)cerințele privind notificarea, în conformitate cu articolul 19; 

(b)condițiile prevăzute la articolul 18;

(c)obligațiile de monitorizare stabilite de prezentul articol.

4.Penalitățile cu titlu cominatoriu stabilite de autoritatea pentru investiții nu se ridică la mai puțin de 5 % din cifra de afaceri totală zilnică medie a întreprinderii investitorului străin în cazul unei încălcări în temeiul alineatului (3) litera (a).

În cazul în care investitorul străin este o persoană fizică, autoritatea pentru investiții stabilește o penalitate cu titlu cominatoriu de cel puțin 5 % din valoarea investiției în cazul unei încălcări în temeiul alineatului (3) litera (a).

Penalitățile cu titlu cominatoriu stabilite de autoritatea pentru investiții sunt efective și proporționale cu încălcările prevăzute la alineatul (3).

Autoritatea pentru investiții informează Comisia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice neconformitate menționată la alineatul (3) și cu privire la sancțiunile impuse în consecință.

Articolul 23
Monitorizarea de către Comisie

1.În sensul articolului 17, Comisia monitorizează capacitatea mondială de producție pentru fiecare dintre sectoarele strategice emergente, pe baza activităților de monitorizare existente desfășurate, în special în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1735.

2.Comisia furnizează și publică informații actualizate cu privire la cel mai recent an pentru care sunt disponibile date pentru fiecare dintre sectoarele strategice emergente menționate la articolul 17 alineatul (2).

În cazul în care Comisia decide să evalueze investiția străină directă în temeiul articolului 21, aceasta poate impune sancțiuni, prin decizie, dacă investitorul străin furnizează informații false sau înșelătoare în notificarea sa sau dacă nu furnizează informațiile necesare pentru îndeplinirea de către Comisie a obligației sale de examinare.

Sancțiunile impuse de Comisie nu depășesc cifra de afaceri zilnică medie de 5 % a investitorului străin sau, în cazul unui investitor străin persoană fizică, 5 % din valoarea investiției.

Articolul 24
Delegarea de competențe

1.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 din prezentul regulament pentru a completa lista sectoarelor strategice emergente care urmează să facă obiectul prezentului capitol cu sectoarele esențiale pentru securitatea economică a Uniunii, cu includerea tehnologiilor „zero net” enumerate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (d), (e), (g), (h), (j), (k), (n), (p) și (s) din Regulamentul (UE) 2024/1735, a tehnologiilor bazate pe ciclul combustibilului nuclear menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2024/1735, a tehnologiilor de propulsie electrică pentru transport menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (r) din Regulamentul (UE) 2024/1735 și cu excluderea tehnologiilor digitale, a inteligenței artificiale, a tehnologiilor cuantice și a semiconductorilor.

Aceste acte delegate nu aduc atingere altor acte ale Uniunii care stabilesc criterii de investiții pentru aceste sectoare.

2.Actele delegate menționate la alineatul (1) se bazează pe următorii factori:

(a)o evaluare a măsurii în care modificarea listei sectoarelor strategice emergente ar descuraja sau ar descuraja în mod nejustificat investițiile străine directe în Uniune;

(b)numărul de investiții străine directe în sectorul respectiv, ținând seama de contribuția lor la securitatea aprovizionării Uniunii și de valoarea lor adăugată pentru economia Uniunii;

(c)situația și condițiile pieței, inclusiv perturbările lanțului de aprovizionare, la nivelul Uniunii;

(d)evoluțiile tehnologice și competitivitatea Uniunii în acest sector în comparație cu țările terțe;

(e)dependența lanțului de aprovizionare din sectorul relevant de una sau mai multe țări.

3.Actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) conțin:

(a)valoarea-prag menționată la articolul 17 alineatul (1) pentru fiecare dintre aceste sectoare suplimentare;

(b)dacă respectivele condiții de investiții menționate la articolul 18 sunt adecvate și necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament în ceea ce privește sectorul în cauză și, în caz contrar, care dintre criteriile respective urmează să fie aplicate.

CAPITOLUL V 
ZONE DE ACCELERARE A PRODUCȚIEI INDUSTRIALE

Articolul 25
Desemnarea zonelor naționale de accelerare a producției industriale

1.Statele membre desemnează cel puțin o zonă de accelerare a producției industriale pe teritoriul lor până la [OP, a se introduce data: 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] pentru a grupa proiecte de producție industrială într-unul sau mai multe dintre sectoarele strategice enumerate în anexa I.

2.Statele membre desemnează, prin decizie, zone de accelerare a producției industriale, pe baza următoarelor elemente:

(a)impactul producției din zona de accelerare a producției industriale asupra securității aprovizionării Uniunii pentru sectoarele strategice enumerate în anexa I;

(b)potențialul zonei de accelerare a producției industriale de a sprijini implementarea capacității de producție în sectoarele strategice enumerate în anexa I, de a consolida lanțurile valorice ale Uniunii și potențialul de inovare al Uniunii pentru a accelera activitățile industriale de producție durabile, inclusiv decarbonizarea și practicile comerciale circulare, și de a promova funcționarea pieței interne, în conformitate cu proiectele strategice și cu alte inițiative, inclusiv ca văi de accelerare „zero net”, desfășurate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii;

(c)numărul de IMM-uri și de întreprinderi mici cu capitalizare medie care ar beneficia de dispozițiile prezentului capitol în zona de accelerare industrială;

(d)nivelul de dezvoltare al regiunilor statului membru, inclusiv al zonelor cel mai puțin dezvoltate, al regiunilor în tranziție și al celor în curs de transformare industrială.

3.Atunci când desemnează zone de accelerare a producției industriale, statele membre:

(a)definesc un perimetru geografic clar pentru zona de accelerare;

(b)acordă prioritate locurilor în care nu se preconizează că implementarea proiectelor de producție industrială dintr-un anumit sector sau din anumite sectoare va avea un impact semnificativ asupra mediului;

(c)acordă prioritate locațiilor situate în afara siturilor Natura 2000 și în afara zonelor desemnate în cadrul sistemelor naționale de protecție pentru conservarea naturii și a biodiversității, precum și a altor zone identificate pe baza hărților de sensibilitate și în afara zonelor protejate, astfel cum se menționează la articolul 6 din Directiva 2000/60/CE;

(d)țin seama de riscurile climatice din zonele desemnate;

(e)acordă prioritate suprafețelor artificiale și construite, siturilor industriale și amplasamentelor dezafectate, precum și proiectelor strategice deja identificate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

4.Atunci când desemnează zone de accelerare a producției industriale, statele membre iau în considerare, după caz, următoarele aspecte:

(a)nevoile de infrastructură ale zonei de accelerare;

(b)nevoile de finanțare ale industriei prelucrătoare situate în zona de accelerare și posibilitatea de a sprijini industria respectivă, după caz, în conformitate cu normele aplicabile privind ajutoarele de stat;

(c)nevoile lanțului de aprovizionare în zona de accelerare și materialele esențiale, în special materialele secundare, necesare pentru activitățile de producție;

(d)fezabilitatea conectării zonei de accelerare cu o aprovizionare suficientă cu energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru accelerarea activității de producție industrială;

(e)nevoile în materie de competențe, deficitele și tendințele în materie de ocupare a forței de muncă și măsurile de sprijin pentru a realiza recalificarea și perfecționarea adecvată a forței de muncă locale;

(f)necesitatea, după caz, a depoluării zonei de accelerare pentru a facilita începerea de noi activități industriale;

(g)nevoile în materie de cercetare și inovare pentru accelerarea activității industriale de producție în zonă;

(h)informațiile relevante specifice locului puse la dispoziția publicului de către industrie, inclusiv planurile de tranziție climatică ale întreprinderilor, obiectivele și acțiunile conexe, nevoile de investiții și cadrele de politică favorabile necesare.

5.Înainte de adoptare, planurile sau programele privind desemnarea zonelor de accelerare a producției industriale fac obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului 63 și, în cazul în care este probabil ca acestea să aibă un impact semnificativ asupra siturilor Natura 2000, fac obiectul evaluării corespunzătoare în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului 64 și, după caz, al evaluării relevante pentru a se conforma articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului 65 .

6.Statele membre informează Comisia cu privire la desemnarea unei zone de accelerare a producției industriale în termen de 30 de zile de la adoptarea deciziei relevante.

Articolul 26
Condiții favorizante

Statele membre iau următoarele măsuri, după caz, pentru a facilita dezvoltarea zonelor de accelerare a producției industriale:

(a)facilitează finanțarea proiectelor în zonele de accelerare prin asigurarea coordonării dintre autorități și simplificarea procedurilor interne, în sinergie cu programele Uniunii și în conformitate cu normele existente privind ajutoarele de stat, după caz, ținând seama de participarea IMM-urilor și a întreprinderilor mici cu capitalizare medie;

(b)promovează investițiile în cercetare și inovare pentru a accelera potențialul inovator și competitivitatea și poziția de lider tehnologic ale Uniunii în zonele de accelerare;

(c)efectuează și revizuiește, cel puțin o dată la trei ani, o analiză cuprinzătoare a nevoilor energetice ale fiecărei zone de accelerare și identifică respectiva capacitate necesară a infrastructurii energetice pentru buna funcționare și dezvoltare a proiectelor de producție industrială situate în zona de accelerare.

O astfel de analiză se efectuează cel puțin atunci când se desemnează zona de accelerare industrială și pentru jaloanele din anii 2030, 2040 și 2050, asigurându-se alinierea la traiectoria de decarbonizare a Uniunii;

(d)se asigură că planurile de dezvoltare a rețelei elaborate de operatorii de transport și de sistem în temeiul articolului 51 din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului 66 și de operatorii de distribuție în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2019/944 țin seama în mod corespunzător de analiza elaborată în temeiul literei (c) de la prezentul alineat, având în vedere potențialul investițiilor anticipative de a răspunde nevoilor viitoare ale sistemului;

(e)fac schimb de informații privind lanțurile de aprovizionare relevante, identifică potențialele blocaje și consolidează coordonarea între zonele de accelerare în ceea ce privește aspectele legate de materiile prime critice în cadrul Comitetului european pentru materii prime critice instituit în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2024/1252;

(f)promovează entitățile din zonele de accelerare și facilitează participarea acestora, după caz, la mecanismul de achiziții în comun instituit în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) 2024/1252, inclusiv prin furnizarea de orientări, sprijin și informații pentru a asigura o implicare eficace;

(g)sprijină dezvoltarea și disponibilitatea unei forțe de muncă înalt calificate și oferă oportunități adecvate de formare și ucenicie, contribuind astfel la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate în aceste zone de accelerare;

(h)fac schimb de informații cu privire la competențele necesare, la potențialele deficite de astfel de competențe și la cele mai bune practici aplicate în zonele de accelerare în cadrul grupului de experți al Forumului industrial instituit prin COM(2020) 102 67 ;

(i)asigură sinergii și promovează beneficiile prevăzute în cadrul Pactului pentru competențe 68 pentru entitățile stabilite în zonele de accelerare, acordând o atenție deosebită parteneriatelor la scară largă pentru competențe și parteneriatelor regionale pentru competențe incluse în acesta.

Articolul 27
Procedurile de acordare a autorizațiilor în zonele de accelerare

1.Pentru fiecare zonă de accelerare a producției industriale desemnată, statele membre pregătesc și eliberează un permis de bază agregat care autorizează activitățile industriale situate în zona respectivă. Acest permis de bază agregat acoperă permisele și autorizațiile administrative necesare pentru proiectele de producție industrială situate în zona de accelerare, cu excepția autorizațiilor specifice instalației.

2.Înainte de a elibera permisul de bază agregat menționat la alineatul (1), statele membre efectuează toate evaluările necesare, inclusiv evaluările de mediu relevante, procedurile de planificare și evaluările aplicabile la nivelul zonei de accelerare. Statele membre țin seama de evaluarea efectuată în temeiul articolului 25 alineatul (5).

3.Proiectele de producție industrială situate într-o zonă de accelerare a producției industriale trebuie să obțină numai permisele sau autorizațiile suplimentare care nu intră în domeniul de aplicare al permisului de bază agregat menționat la alineatul (1).

4.Toate proiectele de producție industrială situate într-o zonă de accelerare sunt considerate proiecte strategice care contribuie la reziliență și decarbonizare sau la utilizarea eficientă a resurselor în sensul [articolului 14 din Propunerea de regulament privind accelerarea evaluării de mediu]. Se aplică punctele 1, 2 și 3 din anexa la regulamentul respectiv.

CAPITOLUL VI 
DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28
Evaluare

Până la [OP, a se introduce data = doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la trei ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și a contribuției sale la funcționarea pieței interne. Evaluarea ia în considerare:

(a)progresele înregistrate în atingerea obiectivelor specificate la articolul 1, în special în ceea ce privește reziliența, securitatea economică și decarbonizarea producției industriale;

(b)progresele înregistrate în atingerea obiectivului de industrializare în temeiul articolului 2, ținând seama de provocările și oportunitățile de pe piața internă și de pe piețele mondiale;

(c)costurile administrative aferente, impactul economic asupra sectoarelor din aval și asupra întreprinderilor mici și mijlocii, precum și impactul asupra bugetelor publice.

Articolul 29
Revizuire

Până la [OP, a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează necesitatea modificării capitolelor III și IV. Comisia poate prezenta o propunere legislativă în vederea abrogării sau a modificării prezentului regulament. Această revizuire se efectuează periodic, o dată la trei ani după prima revizuire.

Atunci când efectuează revizuirea, Comisia acordă o atenție deosebită eficacității prezentului regulament și persistenței circumstanțelor care au justificat adoptarea prezentului regulament, precum și necesității de a introduce cerințe privind originea din Uniune pentru produsele din anumite sectoare esențiale pentru securitatea economică a Uniunii, în special din sectorul construcției de nave și de material rulant feroviar.

Articolul 30
Exercitarea delegării de competențe

1.Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 8, 9, 10, 16 și 24 îi este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând cu [OP, a se introduce data = data intrării în vigoare a prezentului regulament].

3.Delegarea de competențe menționată la articolele 8, 9, 10, 16 și 24 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în aceasta. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 9, 10, 16 și 24 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 31
Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 32
Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia, de asemenea fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 33
Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1724

Anexele I și II la Regulamentul (UE) 2018/1724 se modifică în conformitate cu anexa V la prezentul regulament.

Articolul 34
Modificarea Regulamentului (UE) 2024/1735

Regulamentul (UE) 2024/1735 se modifică după cum urmează:

1.La articolul 3, se adaugă următoarele puncte 34, 35 și 36:

(a)„34. «baterie industrială» înseamnă o baterie industrială în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului*;”

(b)„35. «sistem de stocare a energiei cu acumulatori staționari» înseamnă un sistem de stocare a energiei cu acumulatori staționari în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 15 din Regulamentul (UE) 2023/1542;”

(c)„36. «pompă de căldură hidronică» înseamnă o instalație pentru încălzirea incintelor care utilizează căldura ambiantă provenită de la o sursă de aer, de apă sau din sol și/sau căldura reziduală pentru generarea de căldură și încălzirea incintelor printr-un circuit de apă.”

___

* Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile și deșeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE și a Regulamentului (UE) 2019/1020 și de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/1542/oj).

2.La articolul 9, se adaugă următorul alineat (14):

„(14) Toate proiectele de producere de tehnologie «zero net» sunt considerate proiecte strategice care contribuie la reziliență și decarbonizare sau la utilizarea eficientă a resurselor în sensul articolului 14 alineatul (1) din [Propunerea de regulament privind accelerarea evaluării de mediu].”

3.Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Pentru procedurile de achiziții publice care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE, în cazul în care obiectul acestor contracte include tehnologii strategice «zero net» care figurează în lista de la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(d), (h) și (i) din prezentul regulament sau în cazul contractelor de lucrări și al concesiunilor de lucrări care includ tehnologiile menționate, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cerințele minime obligatorii privind durabilitatea mediului stabilite în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (5) de la prezentul articol.”;

(b)la alineatul (7), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Contribuția la reziliență a ofertei se ia în considerare în cazul procedurilor de achiziții publice, al contractelor de lucrări și al concesiunilor de lucrări menționate la alineatul (1), în conformitate cu prezentul alineat.”;

(c)la alineatul (7), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) obligația, valabilă pe durata contractului, de a nu se aproviziona cu mai mult de 50 % din valoarea produsului finit bazat pe tehnologia «zero net» specifică menționată la prezentul alineat din fiecare țară terță în parte, astfel cum s-a stabilit de către Comisie;”

(d)la alineatul (7), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) obligația, valabilă pe durata contractului, ca maximum 50 % din valoarea tuturor componentelor specifice principale ale tehnologiei «zero net» specifice menționate la prezentul alineat să fie furnizate sau puse la dispoziție direct de ofertantul câștigător sau de un subcontractant din fiecare țară terță în parte, astfel cum s-a stabilit de către Comisie;”;

(4)Se introduce următorul articol 25a:

„Articolul 25a 
Cerințe privind originea pentru procedurile de achiziții publice

1.Pentru procedurile de achiziții publice menționate în anexa II, autoritățile contractante și entitățile contractante exclud de la accesul la astfel de proceduri de achiziții ofertele depuse de operatori economici deținuți sau controlați de o entitate stabilită în țări terțe care nu au încheiat un acord internațional cu Uniunea care să garanteze un astfel de acces.

2.Pentru procedurile de achiziții publice menționate în anexa II, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cerințele privind originea din Uniune prevăzute în anexa respectivă. Cerințele referitoare la componentele specifice principale se aplică numai în măsura în care componentele respective sunt incluse în produsul finit.

3.Autoritățile contractante și entitățile contractante pot decide să nu aplice una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în anexa II în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)produsele necesare pot fi furnizate numai de un anumit operator economic și nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor procedurii de achiziții publice;

(b)nu s-a depus nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare adecvată, inclusiv ca răspuns la o procedură similară de achiziții publice anterioară lansată de aceeași autoritate contractantă sau entitate contractantă în ultimii doi ani care preced începerea noii proceduri de achiziții publice planificate;

(c)aplicarea acestora i-ar impune unei autorități contractante sau unei entități contractante să achiziționeze bunuri, servicii sau lucrări cu costuri disproporționate sau ar duce la o incompatibilitate tehnică în ceea ce privește exploatarea și întreținerea. Diferențele de cost estimate de peste 25 %, pe baza unor date obiective și transparente, pot fi considerate disproporționate de către autoritățile contractante și entitățile contractante;

(d)aplicarea lor ar conduce la întârzieri semnificative în realizarea proiectului ca urmare a indisponibilității componentelor sau a produselor finite necesare. Întârzierile estimate care depășesc șapte luni, pe baza unor date obiective, transparente și verificabile, pot fi considerate semnificative.

4.Autoritățile contractante solicită operatorilor economici care furnizează produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului articol să depună o declarație pe propria răspundere sau un document echivalent care să demonstreze conformitatea cu cerințele prevăzute la prezentul articol.”

5.Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text: „Licitații pentru tehnologii «zero net»”

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Atunci când concep licitații pentru tehnologiile «zero net» enumerate la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(g), (i) și (j), statele membre includ:”;

la litera (a), se adaugă următorul punct (iv):

„(iv) furnizori cu grad ridicat de risc în sensul definiției de la articolul 2 punctul 39 din Regulamentul xxxx/xxxx [Regulamentul privind securitatea cibernetică 2]: în cazul licitațiilor care includ sisteme de control, sisteme de control de gestiune, sisteme de control de supraveghere și de achiziție de date, sisteme de acces la distanță sau firewall-uri, furnizorii identificați ca furnizori cu grad ridicat de risc în conformitate cu Regulamentul xxxx/xxxx [Regulamentul privind securitatea cibernetică 2] nu sunt implicați în următoarele procese:

(1)furnizarea acestor produse sau sisteme;

(2)proiectarea, dezvoltarea sau fabricarea produselor sau sistemelor respective;

(3)gestionarea, controlul sau exploatarea acestor produse sau sisteme;

(4)dezvoltarea, întreținerea, exploatarea sau actualizarea software-ului lor;”;

litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „criterii de precalificare sau criterii de atribuire, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (2a).”;

(c)se introduce următorul alineat (2a): „(2a) În cazul în care licitațiile au ca obiect tehnologii «zero net» enumerate în anexa II, statele membre includ criteriile de precalificare sau de atribuire prevăzute în anexa II. Criteriile referitoare la componentele specifice principale se aplică numai în măsura în care componentele respective sunt incluse în produsul finit.”;

(d)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Comisia este împuternicită să adopte un act de punere în aplicare care să detalieze criteriile de precalificare și de atribuire menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) și la alineatul (2).”;

(e)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Statele membre acordă fiecăruia dintre criteriile menționate la alineatele (2) și (2a), atunci când acestea sunt aplicate drept criterii de atribuire, o pondere minimă de 5 % și o pondere combinată cuprinsă între 15 % și 30 % din criteriile de atribuire. Acest lucru nu aduce atingere posibilității de a acorda o pondere mai mare criteriilor menționate la alineatul (2) al patrulea paragraf, în conformitate cu eventualele limite pentru criteriile nelegate de preț stabilite în cadrul normelor privind ajutoarele de stat.”;

(f)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Statele membre nu sunt obligate să aplice unul sau mai multe dintre criteriile de precalificare și de atribuire prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) și la alineatul (1) litera (b) în cazul în care aplicarea criteriilor respective ar duce la costuri disproporționate sau la întârzieri semnificative în realizarea proiectului din cauza indisponibilității componentelor sau a produselor finite necesare. Diferențele de cost estimate de peste 20 % per licitație, pe baza unor date obiective și verificabile, pot fi considerate disproporționate de către statele membre. Întârzierile care depășesc șapte luni, pe baza unor date obiective, transparente și verificabile, pot fi considerate semnificative.”;

(g)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text: „(7) Alineatele (1)-(5) se aplică pentru cel puțin 40 % din volumul licitat anual pentru fiecare stat membru sau, ca alternativă, pentru cel puțin 8 GW pe an pentru fiecare stat membru. Alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iv) se aplică pentru 100 % din volumul licitat pentru fiecare stat membru.”;

(h)la alineatul (8), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text: „Până la 31 decembrie 2027, Comisia efectuează o evaluare cuprinzătoare a aplicării criteriilor menționate la alineatul (2) și a efectului acestora asupra implementării accelerate a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile. Până la 31 decembrie 2029 și, ulterior, din doi în doi ani, Comisia efectuează o evaluare cuprinzătoare a aplicării criteriilor menționate la alineatele (2) și (2a) și a efectului acestora asupra implementării accelerate a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile. În special, Comisia evaluează impactul criteriilor asupra:”.

6.Se introduc următoarele articole 28a-28e:

„Articolul 28a
Cerințe privind originea aplicabile altor forme de intervenție publică

1.Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, schemele de sprijin menționate în anexa II includ cerințele prevăzute în anexa respectivă. Cerințele referitoare la componentele specifice principale se aplică numai în măsura în care componentele respective sunt incluse în produsul finit.

2.Atunci când concepe și pune în aplicare o schemă în temeiul alineatului (1), autoritatea evaluează îndeplinirea cerințelor pe baza unui proces deschis, nediscriminatoriu și transparent.

3.Atunci când se acordă o compensație financiară suplimentară, aceasta nu depășește 15 % din costul produsului finit pentru consumator, cu includerea costurilor de transport și de instalare, după caz, cu excepția schemelor care vizează cetățenii care trăiesc în sărăcie energetică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (57) , pentru care limita este de 20 %.

Articolul 28b
Limitări impuse furnizorilor cu grad ridicat de risc pentru
alte forme de intervenție publică

În cazul schemelor de sprijin care intră sub incidența articolelor 28 și 28a și care includ sisteme de control, sisteme de control de gestiune, sisteme de control de supraveghere și de achiziție de date, sisteme de acces la distanță sau firewall-uri, statele membre concep schemele respective astfel încât să se asigure că beneficiarii sunt eligibili pentru schemă numai în cazul în care furnizorii identificați ca furnizori cu grad ridicat de risc în conformitate cu Regulamentul xxxx/xxxx [Regulamentul privind securitatea cibernetică 2] nu sunt implicați în următoarele procese:

(a)furnizarea acestor produse sau sisteme;

(b)proiectarea, dezvoltarea sau fabricarea produselor sau sistemelor respective;

(c)gestionarea, controlul sau exploatarea acestor produse sau sisteme;

(d)dezvoltarea, întreținerea, exploatarea sau actualizarea software-ului lor.

Articolul 28c
Cerințe privind originea din Uniune aplicabile sprijinului acordat de statele membre pentru construirea și producerea de tehnologii «zero net»

1.Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE și în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, atunci când sprijină construirea sau fabricarea de produse finite bazate pe tehnologie «zero net» menționate în anexa II la prezentul regulament, statele membre se asigură că sunt îndeplinite cerințele privind originea din Uniune prevăzute în anexa respectivă. Cerințele referitoare la componentele specifice principale se aplică numai în măsura în care componentele respective sunt incluse în produsul finit.

2.Statele membre pot decide să nu aplice una sau mai multe dintre cerințele prevăzute la alineatul (1) în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)componentele necesare pot fi furnizate numai de un anumit operator economic și nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor procedurii de achiziții publice;

(b)aplicarea acestora ar conduce la costuri disproporționate sau la o incompatibilitate tehnică de exploatare sau întreținere. Diferențele de cost estimate care depășesc 25 %, bazate pe date obiective și transparente, pot fi considerate disproporționate;

(c)aplicarea lor ar pune în pericol proiectul sau ar conduce la întârzieri semnificative în realizarea proiectului ca urmare a indisponibilității componentelor sau a produselor finite necesare. Întârzierile care depășesc șapte luni, pe baza unor date obiective, transparente și verificabile, pot fi considerate semnificative.

3.Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE și în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, atunci când sprijină fabricarea de produse finite bazate pe tehnologie «zero net» menționate în anexa II la prezentul regulament și care includ sisteme de control, sisteme de control de gestiune, sisteme de control de supraveghere și de achiziție de date, sisteme de acces la distanță sau firewall-uri, statele membre se asigură că furnizorii identificați ca furnizori cu grad ridicat de risc în conformitate cu Regulamentul xxxx/xxxx [Regulamentul privind securitatea cibernetică 2] nu sunt implicați în următoarele procese:

(a)furnizarea acestor produse sau sisteme;

(b)proiectarea, dezvoltarea sau fabricarea produselor sau sistemelor respective;

(c)gestionarea, controlul sau exploatarea acestor produse sau sisteme;

(d)dezvoltarea, întreținerea, exploatarea sau actualizarea software-ului lor.

Articolul 28d
Originea din Uniune

1.În sensul articolelor 25a, 26, 28a și 28c, conținutul originar din Uniune se referă la conținutul care își are originea în Uniune.

2.Originea produselor și a componentelor se stabilește în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European.

Articolul 28e

Conținutul echivalent cu cel originar din Uniune în cazul achizițiilor publice

1.În ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune menționate la articolul 25a, conținutul originar din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de instituire a unei zone de liber schimb sau a unei uniuni vamale sau care sunt părți la Acordul privind achizițiile publice, în cazul în care există obligații relevante ale Uniunii în temeiul acordului respectiv, se consideră a fi originar din Uniune.

2.Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 44 pentru a exclude, integral sau parțial, o țară terță din domeniul de aplicare al alineatului (1) pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

(e)țara terță respectivă nu a asigurat tratamentul național în ceea ce privește produsele sau entitățile din Uniune în temeiul acordurilor menționate la alineatul (1) în legătură cu oricare dintre tehnologiile «zero net» enumerate la articolul 4 punctul 1;

(f)o astfel de excludere este justificată pentru a evita dependențele sau orice alte evoluții care ar putea amenința securitatea aprovizionării în Uniune cu produsele în cauză;

(g)o astfel de excludere este justificată în temeiul oricărei alte excepții prevăzute în acordul aplicabil.

Articolul 28f

Conținutul echivalent cu cel originar din Uniune în cazul licitațiilor

3.În ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune prevăzute la articolul 26, conținutul originar din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de instituire a unei zone de liber schimb sau a unei uniuni vamale se consideră a fi originar din Uniune.

4.Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 44 pentru a exclude, integral sau parțial, o țară terță din domeniul de aplicare al alineatului (1) pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

(h)țara terță respectivă nu a asigurat tratamentul național în ceea ce privește produsele sau entitățile din Uniune în temeiul acordurilor menționate la alineatul (1) în legătură cu oricare dintre tehnologiile «zero net» enumerate la articolul 4 punctul 1;

(i)o astfel de excludere este justificată pentru a evita dependențele sau orice alte evoluții care ar putea amenința securitatea aprovizionării în Uniune cu produsele în cauză;

(j)o astfel de excludere este justificată în temeiul oricărei alte excepții prevăzute în acordul aplicabil.

Articolul 28g

Conținutul echivalent cu cel originar din Uniune în alte forme de intervenție publică

1.    În ceea ce privește cerințele privind originea din Uniune prevăzute la articolul 28a, conținutul originar din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de instituire a unei zone de liber schimb sau a unei uniuni vamale se consideră a fi originar din Uniune.

2.Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 44 pentru a exclude, integral sau parțial, o țară terță din domeniul de aplicare al alineatului (1) pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

(k)țara terță respectivă nu a asigurat tratamentul național în ceea ce privește produsele sau entitățile din Uniune în temeiul acordurilor menționate la alineatul (1) în legătură cu oricare dintre tehnologiile «zero net» enumerate la articolul 4 punctul 1;

(l)o astfel de excludere este justificată pentru a evita dependențele sau orice alte evoluții care ar putea amenința securitatea aprovizionării în Uniune cu produsele în cauză;

(m)o astfel de excludere este justificată în temeiul oricărei alte excepții prevăzute în acordul aplicabil.

Articolul 28h
Delegarea de competențe

1.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 44 pentru a modifica cerințele privind originea din Uniune prevăzute în anexa II, ținând seama de următoarele criterii:

(a)situația pieței la nivelul Uniunii, inclusiv scăderea cotelor de piață ale Uniunii și faptul că industria Uniunii produce sub capacitate;

(b)contribuția cerințelor la obiectivele Uniunii în materie de ordine publică, securitate economică, reziliență și neutralitate climatică prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119;

(c)progresele tehnologice;

(d)cererea de tehnologii relevante «zero net»;

(e)impactul stabilirii cerințelor privind originea din Uniune asupra competitivității globale și a emisiilor de gaze cu efect de seră ale sectoarelor relevante.

2.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa anexa II cu cerințe privind originea din Uniune pentru produsele finite specifice suplimentare bazate pe tehnologie «zero net» menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (g), (h), (j), (k), (n), (p) și (s), precum și pentru tehnologiile termosolare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), tehnologiile bazate pe ciclul combustibilului nuclear menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (i) și tehnologiile de propulsie electrică pentru transport menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (r), care sunt necesare în conformitate cu articolele 25a, 26, 28a și 28c. În acest sens, Comisia ține cont de următoarele aspecte:

(a)situația pieței la nivelul Uniunii, astfel cum a fost identificată prin activități de monitorizare, inclusiv scăderea cotelor de piață ale Uniunii și faptul că industria Uniunii produce sub capacitate;

(b)contribuția cerințelor la obiectivul Uniunii de ordine publică, securitate economică, reziliență și neutralitate climatică;

(c)impactul stabilirii cerințelor privind originea din Uniune, a cerințelor privind emisiile scăzute de dioxid de carbon sau a ambelor tipuri de cerințe asupra competitivității globale și a emisiilor de gaze cu efect de seră ale sectoarelor relevante, precum și asupra costurilor din aval pentru consumatori și pentru întreprinderile mici și mijlocii și asupra bugetelor publice;

(d)cererea de produse sau tehnologii relevante.

1.Actele delegate adoptate în temeiul alineatului (2) precizează:

(a)produsele și componentele cărora li se aplică cerințele minime privind originea din Uniune;

(b)domeniul de aplicare al cerințelor minime privind originea din Uniune.”

7.Articolul 42 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Statele membre, autoritățile publice, autoritățile contractante și entitățile contractante care aplică dispozițiile capitolului IV din prezentul regulament raportează cu privire la aplicarea derogărilor în conformitate cu dispozițiile capitolului respectiv.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care datele menționate la alineatele (2) și (2a) nu sunt deja incluse în planurile naționale privind energia și clima sau nu sunt în conformitate cu elementele acestora, fiecare stat membru transmite Comisiei, până la 15 martie 2027 și ulterior din trei în trei ani, un raport care prezintă datele respective.”

8.Se adaugă anexa II după cum urmează:

„ANEXA II
Cerințe privind originea din Uniune pentru tehnologiile «zero net»

Partea I – Achiziții publice

1.În conformitate cu articolul 25a, pentru procedurile de achiziții publice publicate după intrarea în vigoare a prezentului regulament care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE, în cazul în care contractele, contractele de lucrări sau concesiunile de lucrări includ achiziționarea următoarelor tehnologii «zero net», documentele achiziției includ cerințele prevăzute mai jos:

(a)Sisteme de stocare a energiei cu baterii:

De la [OP, a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] până la [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemele de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și, pentru proiectele care includ stocarea energiei cu baterii peste 1 megawatt-oră, trebuie să conțină un sistem de gestionare a bateriilor care să fie originar din Uniune.

De la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemele de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și trebuie să conțină celule de baterii, un sistem de gestionare a bateriilor, precum și o componentă specifică principală suplimentară care să fie originară din Uniune.

(b)Tehnologii solare fotovoltaice: De la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], invertorul fotovoltaic și celulele fotovoltaice sau echivalentul acestora trebuie să fie originare din Uniune.

(c)Pompe de căldură hidronice: De la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], pompa de căldură hidronică trebuie să fie originară din Uniune.

(d)Tehnologii eoliene onshore și offshore:

De la [OP: a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] până la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], o componentă specifică principală trebuie să fie originară din Uniune.

De la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], două componente specifice principale trebuie să fie originare din Uniune.

(e)Tehnologii de fisiune nucleară:

Pentru procedurile de achiziții publice publicate după [OP: a se introduce data = patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], în cazul în care contractele de lucrări sau concesiunile de lucrări includ construirea unei centrale nucleare noi, inclusiv a unor reactoare nucleare modulare mici (SMR), cel puțin două componente specifice principale trebuie să fie originare din Uniune.

Pentru procedurile de achiziții publice publicate după [OP: a se introduce data = șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], în cazul în care contractele de lucrări sau concesiunile de lucrări includ construirea unei centrale nucleare noi, inclusiv a unor reactoare nucleare modulare mici (SMR), cel puțin trei componente specifice principale trebuie să fie originare din Uniune.

Aceste cerințe nu se aplică în cazul proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare, inclusiv primei implementări industriale a centralelor nucleare.

Partea II – Licitații

În conformitate cu articolul 26, atunci când licitațiile au ca obiect următoarele tehnologii «zero net», statele membre includ criteriile de precalificare sau de atribuire prevăzute mai jos:

(a)Sisteme de stocare a energiei cu baterii:

Pentru licitațiile publicate de la [OP: a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] până la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemul de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și, pentru proiectele care includ stocarea energiei cu baterii peste 1 megawatt-oră, trebuie să conțină un sistem de gestionare a bateriilor care să fie originar din Uniune.

Pentru licitațiile publicate după [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemul de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și trebuie să conțină celule de baterii, un sistem de gestionare a bateriilor, precum și o componentă specifică principală suplimentară care să fie originare din Uniune.

(b)Tehnologii solare fotovoltaice: Pentru licitațiile publicate după [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], invertorul fotovoltaic și celulele fotovoltaice sau echivalentul acestora trebuie să fie originare din Uniune.

(c)Hidrogen:

Pentru licitațiile publicate după [OP: a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], electrolizoarele utilizate pentru producerea hidrogenului trebuie să fie originare din Uniune, iar stackurile, precum și o componentă specifică principală suplimentară trebuie să fie originare din Uniune.

Pentru licitațiile publicate după [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], electrolizoarele utilizate pentru producerea hidrogenului trebuie să fie originare din Uniune, iar stackurile, precum și două componente specifice principale suplimentare trebuie să fie originare din Uniune.

(d)Tehnologii eoliene onshore și offshore:

Pentru licitațiile publicate de la [OP: a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] până la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], o componentă specifică principală a turbinei eoliene trebuie să fie originare din Uniune.

Pentru licitațiile publicate de la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], două componente specifice principale ale turbinei eoliene trebuie să fie originare din Uniune.

Partea III – Alte forme de intervenție publică

În conformitate cu articolul 28b, atunci când decid să instituie scheme noi sau să actualizeze schemele existente în beneficiul gospodăriilor sau al întreprinderilor care sprijină cererea de produse finite bazate pe tehnologie «zero net» enumerate la prezentul alineat, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public concep schemele astfel încât să se asigure că beneficiarii sunt eligibili pentru schemă sau pentru compensația financiară suplimentară numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute mai jos:

(a)Sisteme de stocare a energiei cu baterii:

Pentru schemele instituite sau actualizate între [OP: a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemele de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și, pentru proiectele care includ stocarea energiei cu baterii peste 1 megawatt-oră, trebuie să conțină un sistem de gestionare a bateriilor care să fie originar din Uniune.

Pentru schemele instituite sau actualizate de la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], sistemele de stocare a energiei cu baterii trebuie să fie originare din Uniune și trebuie să conțină celule de baterii, un sistem de gestionare a bateriilor, precum și o componentă specifică principală suplimentară care să fie originare din Uniune.

(b)Tehnologii solare fotovoltaice: Pentru schemele instituite sau actualizate de la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], invertorul fotovoltaic și celulele fotovoltaice sau echivalentul acestora trebuie să fie originare din Uniune.

(c)Pompe de căldură hidronice: Pentru schemele instituite sau actualizate de la [OP: a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], pompa de căldură hidronică trebuie să fie originară din Uniune.

IV – Sprijinul acordat de statele membre pentru construirea sau producerea de tehnologii «zero net»

În conformitate cu articolul 28c, atunci când sprijină construirea sau fabricarea următoarelor produse finite bazate pe tehnologie «zero net», statele membre se asigură că sunt îndeplinite cerințele privind originea din Uniune prevăzute mai jos:

(a)Hidrogen:

De la [OP, a se introduce data = un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], atunci când instituie scheme de sprijin noi pentru investiții în sprijinirea capacității de producție a electrolizoarelor, statele membre se asigură că electrolizorul este originar din Uniune, iar stackul și cel puțin o componentă specifică principală suplimentară a electrolizorului sunt originare din Uniune.

De la [OP, a se introduce data = trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], atunci când instituie scheme de sprijin noi pentru investiții în sprijinirea capacității de producție a electrolizoarelor, statele membre se asigură că electrolizorul este originar din Uniune, iar stackul și cel puțin două componente specifice principale suplimentare ale electrolizorului sunt originare din Uniune.

(b)Energie nucleară:

Pentru proiecte pentru care solicitarea sprijinului are loc după [OP, a se introduce data = patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], atunci când sprijină construirea de centrale nucleare noi, inclusiv de reactoare nucleare modulare mici (SMR), statele membre se asigură că minimum două componente specifice principale ale produselor finite bazate pe tehnologia de fisiune nucleară sunt originare din Uniune.

Pentru proiecte pentru care solicitarea sprijinului are loc după [OP: a se introduce data = șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], atunci când sprijină construirea de centrale nucleare noi, inclusiv de reactoare nucleare modulare mici (SMR), statele membre se asigură că minimum trei componente specifice principale ale produselor finite bazate pe tehnologia de fisiune nucleară sunt originare din Uniune.

Aceste cerințe nu se aplică în cazul proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare, inclusiv primei implementări industriale a centralelor nucleare.

Articolul 35 
Modificarea Regulamentului (UE) 2024/3110

La articolul 22 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2024/3110, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a asigura transparența pentru utilizatori și pentru a promova produse sustenabile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament, stabilind cerințe specifice de etichetare privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului pentru anumite familii de produse și categorii de produse.”

Articolul 36
Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 4 și 5 se aplică de la [OP, a se introduce data = [un] an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ ȘI DIGITALĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI3

1.1.Titlul propunerii/inițiativei3

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)3

1.3.Obiectiv(e)3

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)3

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)3

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate3

1.3.4.Indicatori de performanță3

1.4.Obiectul propunerii/inițiativei4

1.5.Motivele propunerii/inițiativei4

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei4

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.4

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare4

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare5

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor 5

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar6

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)6

2.MĂSURI DE GESTIUNE8

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare8

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control8

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse8

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor8

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)8

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor9

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI10

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)10

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor12

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale12

3.2.1.1.Credite din bugetul votat12

3.2.1.2.Credite din venituri alocate externe17

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale22

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative24

3.2.3.1. Credite din bugetul votat24

3.2.3.2.Credite din venituri alocate externe24

3.2.3.3.Total credite24

3.2.4.Necesarul de resurse umane estimat25

3.2.4.1.Finanțare din bugetul votat25

3.2.4.2.Finanțare din venituri alocate externe26

3.2.4.3.Necesarul total de resurse umane26

3.2.5.Prezentare generală a impactului estimat asupra investițiilor legate de tehnologia digitală28

3.2.6.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual28

3.2.7.Contribuțiile terților28

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor29

4.Dimensiunile digitale29

4.1.Cerințe cu relevanță digitală30

4.2.Date30

4.3.Soluții digitale31

4.4.Evaluarea interoperabilității31

4.5.Măsuri de sprijinire a implementării digitale32

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectiv(e)

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.3.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.4.Obiectul propunerii/inițiativei

 o acțiune nouă 

 o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 69  

 prelungirea unei acțiuni existente 

 o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar

 durată limitată

–    de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–    impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

 durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

Regulamentul va intra în vigoare în 2027 și va rămâne aplicabil și după 2030, cu o revizuire o dată la cinci ani pentru a se evalua progresele înregistrate și alinierea la obiectivele climatice și în materie de securitate economică ale Uniunii.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

 Gestiune directă asigurată de Comisie

–  prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii

–    prin intermediul agențiilor executive

 Gestiune partajată cu statele membre

 Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

– țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea

– organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza)

– Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții

– organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar

– organismelor de drept public

– organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate

– organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate

– organismelor sau persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comună, în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, și care sunt identificate în actul de bază relevant

– organismelor stabilite într-un stat membru, reglementate de dreptul privat al unui stat membru sau de dreptul Uniunii și eligibile pentru a li se încredința, în conformitate cu normele sectoriale, execuția unor fonduri sau a unor garanții bugetare ale Uniunii, în măsura în care aceste organisme sunt controlate de organisme de drept public sau de organisme de drept privat cu misiune de serviciu public și beneficiază de garanții financiare adecvate care sunt furnizate sub formă de răspundere solidară din partea organismelor de control sau de garanții financiare echivalente și care pot fi limitate, pentru fiecare acțiune, la cuantumul maxim al sprijinului din partea Uniunii.

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

– Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos

3.2.1.1.Credite din bugetul votat

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale (nu se completează pentru agențiile descentralizate)

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos

3.2.3.1. Credite din bugetul votat

milioane EUR (cu trei zecimale)

Toate cifrele din tabelele de mai sus sunt strict orientative, în așteptarea rezultatului negocierilor privind CFM 2028-2034, care nu poate fi anticipat.

milioane EUR (cu trei zecimale)