Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

COMUNICAREA APROBĂRII UNEI MODIFICĂRI STANDARD A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE SAU AL UNEI INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE ORIGINARE DINTR-UN STAT MEMBRU

[Regulamentul (UE) nr. 1151/2012]

„Pimiento de Gernika/Gernikako Piperra”

Nr. UE: PGI-ES-0673-AM02 - 22.8.2024

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea produsului

„Pimiento de Gernika/Gernikako Piperra”

2.   Statul membru căruia îi aparține aria geografică

Spania

3.   Autoritatea din statul membru care comunică modificarea standard

Direcția pentru industria alimentară și de calitate

—

4.   Descrierea modificării (modificărilor) aprobate

Explicația faptului că modificarea (modificările) se încadrează în definiția unei modificări standard, astfel cum este prevăzută la articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

Modificarea propusă nu afectează niciunul dintre elementele enumerate la articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1143 și, prin urmare, trebuie considerată minoră. Unicul său scop este de a permite o mai bună selecție a produselor.

Eliminarea limitărilor prevăzute cu privire la lungimea maximă.

În prezent, al patrulea paragraf al secțiunii privind descrierea produsului prevede că „Fructele se recoltează când sunt încă de un verde uniform și înainte de a fi ajuns la maturitatea deplină și la calibrul final. adică în stadiul în care lungimea, fără peduncul, este cuprinsă între 6 și 9 cm, lărgimea între 2 și 3 cm, iar greutatea* între 10 și 12 grame”.

Textul de la alineatul (5a) se citește după cum urmează: Fructele se recoltează când sunt încă de un verde uniform și înainte de a fi atins maturitatea deplină (când culoarea lor devine roșie). Au o lungime de cel puțin 6 cm (cu excepția pedunculului), iar lungimea lor maximă depinde de momentul în care devin de culoare roșie. Ele au o grosime cuprinsă între 2 și 3 cm și cântăresc* între 10 și 12 grame.

În secțiunea privind caracteristicile produsului, al doilea paragraf are următorul cuprins: „Lungime între 6 și 9 cm.

Textul propus ar urma să fie formulat după cum urmează:

—	o lungime minimă de 6 cm până când devin de culoare roșie.

Motiv:

Justificarea acestei modificări

Caracteristicile dorite ale Gernikako Piperra – Pimiento de Gernika sunt culoarea verde, absența pielii perceptibile și lipsa de gust picant sau un gust picant redus. Aceste atribute au făcut ca ardeiul să fie popular pentru prăjire consumare înainte de a ajunge la maturitatea fenologică. La coacerea fructelor din soiurile autorizate, acestea devin roșii și pot dezvolta o coajă mai groasă, cunoscută sub denumirea de „pergamino” sau „gabardina” în limba spaniolă („pergamin” sau „gabardină”). Lungimea ardeiului este considerată adecvată atât timp cât fructul rămâne verde și nu dezvoltă o coajă mai groasă, păstrând, de asemenea, celelalte caracteristici morfologice și prospețime specifice produsului (număr de lobi, formă, secțiune, vârf, tulpină, grosimea pulpei, textură și aspect).

Inițial, au fost alese o serie de caracteristici privind culoarea, lungimea și pielea pentru a se asigura că ardeii nu au culoare roșie și nici pielea îngroșată. Pentru ca produsul să aibă gustul și culoarea verde caracteristice, fructul trebuie să aibă o lungime minimă (fără peduncul) de 6 cm, astfel cum se indică în caietul de sarcini în vigoare. Inițial, a fost stabilită, de asemenea, o lungime maximă de 9 cm, dar știm acum din experiența ultimilor ani și dintr-un studiu realizat de NEIKER (membru al BRTA, Alianța bască pentru Cercetare și Tehnologie) că fructele mai lungi pot avea caracteristicile dorite de Gernikako Piperra - Pimiento de Gernika și că lungimea maximă a fructului nu este un indiciu al maturității.

Acest studiu s-a bazat pe 3 145 de date referitoare la cele 19 soiuri de Pimiento de Gernika utilizate. Au fost colectate date cu privire la lungimea fructului copt atunci când acesta începe să aibă culoarea roșie, și anume la apariția pergaminului (gabardinei) și a senzației picante nedorite a fructului. Datele arată că fructele coapte pot varia între 6,61 cm și maximum 17,07 cm și că singura caracteristică comună a tuturor fructelor coapte este apariția culorii roșii.

Prin urmare, deși este necesară o lungime minimă de 6 cm pentru ca produsul să aibă gustul și culoarea verde caracteristice, lungimea maximă nu este un parametru obiectiv pentru selectarea fructelor cu caracteristicile dorite de Gernikako Piperra-Pimiento de Gernika. Singurul criteriu de selecție ar trebui să fie apariția culorii roșii care indică gradul de coacere.

Modificarea vizează documentul unic.

DOCUMENT UNIC

„Pimiento de Gernika/Gernikako Piperra”

Nr. UE: PGI-ES-0673-AM02 - 22.8.2024

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP]

„Pimiento de Gernika/Gernikako Piperra”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Codul din Nomenclatura combinată

—	07 - LEGUME, PLANTE, RĂDĂCINI ȘI TUBERCULI, ALIMENTARE

—	08 - FRUCTE COMESTIBILE; COJI DE CITRICE SAU DE PEPENI

—	10 - CEREALE

—	11 - PRODUSE ALE INDUSTRIEI MORĂRITULUI; MALȚ; AMIDON ȘI FECULE; INULINĂ; GLUTEN DE GRÂU

—	20 - PREPARATE DIN LEGUME, DIN FRUCTE SAU DIN ALTE PĂRȚI DE PLANTE

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Ardeii care beneficiază de indicația geografică protejată „Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra” sunt fructe din specia Capsicum annuum L., aparținând unei varietăți locale din tipul varietal Gernika, și sunt comercializați pentru consumul uman proaspeți sau ca ardei parțial necopți pentru prăjit. S-au selecționat diferite soiuri din această varietate locală, dintre care două au fost înscrise în Registro de Variedades Comerciales sub denumirile de „Derio” și „Iker”.

Orice alt soi din cadrul acestei varietăți locale care prezintă caracteristicile definitorii ale tipului varietal Pimiento de Gernika poate fi protejat, de asemenea, prin indicația geografică protejată.

Ardeiul „Pimiento de Gernika” se caracterizează prin gustul dulce și prin conținutul redus sau absent de capsicină, ceea ce înseamnă că, în condițiile de mediu din País Vasco, ardeii sunt lipsiți, de regulă, de nota picantă, prin carnea fină (cu grosimea de 2-3 mm*) și secțiunea longitudinală de triunghi mediu spre ascuțit corespunzătoare tipurilor C3 și C1 din clasificarea lui Pochard (1966). Utilizarea principală a acestui ardei este prăjirea fructelor proaspete, încă necoapte, aceasta fiind în prezent forma preferată în care se consumă. Fructele se recoltează când sunt încă de un verde uniform și înainte de a fi atins maturitatea deplină (când culoarea lor devine roșie).

Au o lungime de cel puțin 6 cm (cu excepția pedunculului), iar lungimea lor maximă depinde de momentul în care devin de culoare roșie. Ele au o lățime cuprinsă între 2 și 3 cm și cântăresc* între 10 și 12 grame. Tonalitatea culorii sale variază de la verde mediu la verde închis. Forma este îngustă și alungită, cu secțiune longitudinală triunghiulară și secțiune transversală de la eliptică la triunghiulară, cu doi sau trei loculi doar puțin marcați. Vârful este ascuțit, pedunculul este întreg, lung și subțire. Formele plată și bombată sunt formele predominante în zona de inserție a pedunculului. Pielița este fină, nu este tare și trece neobservată de către consumator. Textura este netedă și cu aspect proaspăt. La interior prezintă semințe incomplet formate de culoare sidefie.

Tipul varietal Gernika este cunoscut și sub denumirile de „ardeiul de chorizo” și „ardeiul de Bizkaia”. Cea mai mare parte a producției se consumă proaspătă, înainte de a ajunge la dimensiunea finală.

(* Caracteristici ale ardeiului în stare coaptă)

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Ardeii trebuie să fie produși în perimetrul ariei geografice. Plantarea se realizează în aer liber sau în spații acoperite. Producția se obține cu respectarea tehnicilor de cultură cele mai adecvate pentru perfecta dezvoltare și fructificare a ardeiului, neputându-se utiliza pentru cultură produse sau sisteme care să afecteze calitatea produsului. Plantarea în aer liber se efectuează în lunile aprilie și mai. În cazul plantării în sere, operațiunea se realizează mai devreme, în lunile februarie, martie și aprilie. Este permis un al doilea ciclu de plantare începând cu luna iunie. Ardeii se recoltează, în primul caz, începând din luna iunie, iar în cel de al doilea, începând din a doua jumătate a lunii aprilie. Recoltarea se realizează în cea mai mare parte între lunile aprilie și noiembrie. Densitatea trebuie să fie de cel mult 4 plante pe metru pătrat. Tratamentele trebuie să fie cele minime necesare. Ori de câte ori este fezabil, se vor utiliza tratamente și tehnici de combatere biologică a dăunătorilor.

Se recoltează manual și eșalonat, trecând de câte ori este nevoie. Recoltarea are loc la momentul de dezvoltare optimă a produsului și se face cu grijă, astfel încât să nu se dăuneze fructului și să se garanteze caracteristicile fizice ale acestuia.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

Produsul se recoltează atunci când dezvoltarea sa este optimă, astfel încât recoltarea se efectuează frecvent, în aceeași zi.

În mod excepțional și în perioadele de producție de vârf, ambalarea se poate efectua în următoarele câteva zile.

Este vorba de un produs proaspăt foarte perisabil, pentru care nu se recomandă conservarea în camere frigorifice și nici deplasările și timpii morți nejustificați, din cauza influenței negative a acestora asupra calității produsului. Având în vedere caracteristicile speciale ale produsului (comercializarea în stare proaspătă, pielița și carnea fine, starea parțial necoaptă), acest ardei este foarte sensibil la schimbările bruște de temperatură și de umiditate și se trece repede, motiv pentru care orice manipulare sau transport dincolo de strictul necesar pentru pregătirea sa în vederea trimiterii la consumatorul final ar atrage după sine diminuarea calității produsului.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

În afara informațiilor cu caracter general stabilite prin lege, eticheta ardeilor care beneficiază de indicația geografică protejată „Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra” va conține în mod obligatoriu mențiunea „Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra” și logo-ul produsului.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică cuprinde provinciile Guipuzkoa și Bizkaia, precum și următoarele zone din Álava: Zona Cantábrica Alavesa, care cuprinde localitățile Ayala, Okondo, Llodio, Amurrio și Artziniega, și zona Estribaciones del Gorbea, localitățile Urkabustaiz, Zuya, Zigoitia, Legutiano și Aramaio.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Elementele specifice ariei geografice

Aria geografică aptă pentru producție este delimitată de versantul atlantic al País Vasco, care prezintă un tip de climă numită mezotermică, moderată în ceea ce privește temperaturile și foarte ploioasă, fără nicio lună de secetă și cu maximul de precipitații în perioada toamnă-iarnă. Este vorba de o climă atlantică în care, datorită curenților marini vest-est, este mult mai puțin rece (temperatura medie anuală este de 13 °C, iar oscilația termică de 11 °C) și mai umed decât ar trebui să fie la această latitudine.

Umiditatea ambiantă relativă optimă este cuprinsă între 60 și 75 %. Umiditatea ambiantă mai scăzută, însoțită de perioade de temperatură ridicată și expunere solară puternică favorizează apariția unor probleme fiziologice care scad calitatea comercială a fructelor. Un exemplu în acest sens este o pieliță prea groasă (care îi afectează calitatea pentru principala sa utilizare, ca ardei de prăjit). Dacă la aceste condiții de mediu se adaugă lipsa de apă și o presiune ridicată din punct de vedere al evapotranspirației, pot apărea alte două alterări fiziologice care scad calitatea ardeilor, precum necroza apicală („blossom end rot”) și/sau apariția unor ardei mai picanți din cauza creșterii conținutului de capsicină.

Clima din País Vasco corespunde perfect necesităților agroclimatice ale ardeiului. Versantul atlantic al País Vasco oferă ardeiului temperatura moderată necesară, fără călduri excesive, precum și siguranța că nu se va produce îngheț. Condițiile agroclimatice ale ariei geografice delimitate conferă acestui ardei o serie de caracteristici de calitate deosebite care i-au adus faima și renumele, evitându-se sau limitându-se defectele care îl depreciază cum ar fi gustul condimentat, o pieliță prea groasă sau necroza apicală.

5.2.   Specificitatea produsului

„Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra” este o varietate locală perfect adaptată la condițiile agroclimatice ale coastei atlantice a País Vasco. Condițiile agroclimatice din aria de producție conferă acestui ardei caracteristici particulare, precum lipsa notei condimentate și finețea pulpei, care i-au adus faima și renumele. Acest tip de ardei este pretențios în ceea ce privește temperatura. Sub 15 °C, dezvoltarea lui se încetinește, iar sub 10 °C, se oprește complet. Temperaturile mai mari de 35 °C pot conduce la căderea florilor și a fructelor abia apărute. Dezvoltarea vegetativă și apariția fructelor sunt optime la temperaturi de 25/18 °C zi/noapte. La 1 °C se produc pagube prin degerare. Pentru ca planta să se dezvolte, temperatura solului trebuie să depășească 12 °C și pentru ca dezvoltarea culturii să fie bună, temperatura ambiantă medie zilnică trebuie să ajungă la 20 °C, cu doar ușoare variații între zi și noapte. Pe de altă parte, dimensiunea este o altă caracteristică tipică, deoarece recoltarea timpurie asigură finețea pulpei, faptul că pielița trece neobservată de către consumator, aroma și savoarea. Acest ardei, cunoscut pentru savoarea sa extraordinară și calitatea sa ridicată, se consumă, de obicei, prăjit, ca aperitiv, ca garnitură sau ca fel principal și constituie unul dintre alimentele tipice din gastronomia bască.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Legătura dintre aria geografică delimitată și „Pimiento de Gernika”sau „Gernikako Piperra” se întemeiază pe reputația și practicile de cultivare aplicate din antichitate, confirmate, între altele, de marea popularitate de care se bucură produsul în rândul consumatorilor din País Vasco, ca și de cota sa pe piață.

„Pimiento de Gernika” sau „Gernikako Piperra” este unul din cele mai vechi cultivare cunoscute în País Vasco, iar semințele și secretele obținerii lui s-au transmis din generație în generație de-a lungul secolelor și fac parte din istoria Bizkaiei. Mari critici gastronomici din País Vasco și din restul țării (Llona Larrauri, Busca Isusi, J.L. Iturrieta, J.J. Lapitz, José Castillo, Marquesa de Parebere sau Ignacio Domenech) au lăudat acest produs în articolele lor sau l-au inclus în unele din rețetele lor. Bucătari basci renumiți ca Arguiñano sau Subijana utilizează, în rețetele lor, acest produs.

Astfel, în 1998, s-a constituit Cofradía del Gernikako Piperra, al cărei unic scop este de a face cunoscut „Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra”. Această asociație organizează diverse activități promoționale legate de „Pimiento de Gernika”, între care se remarcă degustarea produsului la târgul tradițional din Gernika. Localitatea a dat și numele ardeiului, deoarece, prin tradiție, acesta este teritoriul unde s-a cultivat cel mai mult și unde, în fiecare zi de luni, se desfășoară târgul de legume și fructe la care acest ardei este unul dintre produsele vedetă. „Ultima luni de la Gernika”, care are loc anual în ultima zi de luni a lunii octombrie, este târgul cel mai important din País Vasco, la care vin peste 100 000 de persoane. Carta Fundacional de la Villa de Gernika de la 1366 menționează deja organizarea acestei piețe în localitate.

Reputația acestui produs este totodată confirmată de statisticile de notorietate prezentate de firma de sondaje de piață IKERFEL într-un studiu cu privire la produse de calitate recunoscută, elaborat prin metodologii cantitative pe baza a 900 de interviuri personale, realizate în perioada 16-30 iulie 2009, cu persoane domiciliate în Comunidad Autónoma del País Vasco care fac aprovizionarea în familia lor. Potrivit acestui studiu, „Pimiento de Gernika” / „Gernikako Piperra” are un nivel total de notorietate (spontană și sugerată) care atinge 83 % din populația din Comunidad Autónoma del País Vasco.

După cum s-a arătat, în afară de reputație și de practicile culturale, clima ariei geografice delimitate este esențială pentru asigurarea calității și caracterului specific al acestui produs.

Clima din aria geografică respectivă reunește condițiile de temperatură și umiditate de care cultura acestui tip de ardei are nevoie pentru o dezvoltare vegetativă și reproductivă adecvată. Atunci când acest ardei s-a cultivat în alte zone din sudul Spaniei cu clima mai caldă și în perioade caracterizate de temperaturi ridicate și precipitații reduse, calitatea comercială a fructului a scăzut, ca urmare a problemelor fiziologice descrise anterior (o pieliță prea groasă, necroza apicală și/sau ardei mai picanți). Varietatea locală este rezultatul direct al cunoștințelor și al expertizei fermierilor din aria geografică. Această varietate reflectă relația lor cu mediul înconjurător și este deosebit de bine adaptată la condițiile de climă din aria geografică delimitată. De-a lungul unei perioade îndelungate, omul a știut să păstreze cu succes varietatea „Pimiento de Gernika”, precum și cultura și utilizarea sa comercială particulară care au permis conservarea originalității acestui tip de ardei. Specificitatea ardeilor din varietatea „Pimiento de Gernika” se datorează adaptării perfecte la clima din aria de producție.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://www.euskadi.eus/web01-a2elikal/es/contenidos/informacion/dop_pimiento/es_agripes/index.shtml

---

(1)   JO L 179, 19.6.2014, p. 17.