COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 26.10.2022

COM(2022) 542 final/2

2022/0347(COD)

This document corrects COM(2022) 542 final.
Concerns all languages versions.
Formatting adjustments which do not affect the substance of the text.
The text shall read as follows:

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa

(reformare)

{SEC(2022) 542}
{SWD(2022) 345, 542, 545}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

Aerul curat este esențial pentru sănătatea umană și pentru conservarea mediului. În ultimele trei decenii, în Uniunea Europeană (UE) s-au realizat îmbunătățiri majore în ceea ce privește calitatea aerului, datorită eforturilor comune ale UE și ale autorităților naționale, regionale și locale din statele membre de a reduce efectele negative ale poluării aerului 1 . Cu toate acestea, aproximativ 300 000 de decese premature pe an (față de până la 1 milion pe an la începutul anilor '90) și un număr semnificativ de boli netransmisibile, cum ar fi astmul, problemele cardiovasculare și cancerul pulmonar, sunt în continuare atribuite poluării aerului (și în special particulelor în suspensie, dioxidului de azot și ozonului) 2 3 . Poluarea aerului continuă să fie principala cauză de mediu a deceselor premature în UE. Aceasta afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu afecțiuni preexistente, precum și grupurile dezavantajate din punct de vedere socioeconomic 4 . De asemenea, există tot mai multe dovezi că poluarea aerului poate fi asociată cu modificări ale sistemului nervos, cum ar fi demența 5 .

În plus, poluarea aerului amenință mediul prin acidifiere, eutrofizare și deteriorarea ozonului, cauzând daune pădurilor, ecosistemelor și culturilor. Eutrofizarea cauzată de depunerile de azot depășește cantitățile critice în două treimi din zonele ecosistemice din întreaga UE, având un impact semnificativ asupra biodiversității 6 . Această presiune exercitată de poluare poate agrava situațiile de excedent de azot prin poluarea apei.

În luna noiembrie 2019, Comisia a publicat verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător (Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE) 7 . S-a concluzionat că directivele au fost parțial eficace în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului și atingerea standardelor de calitate a aerului, dar că până în prezent nu toate obiectivele lor au fost îndeplinite.

În luna decembrie 2019, în cadrul Pactului verde european 8 , Comisia Europeană s-a angajat să îmbunătățească în continuare calitatea aerului și să alinieze mai strâns standardele UE de calitate a aerului la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Recomandările OMS au fost revizuite cel mai recent în luna septembrie 2021 9 și fac obiectul unei revizuiri științifice periodice, de obicei o dată la 10 ani. Acest obiectiv de aliniere mai strânsă la cele mai recente descoperiri științifice a fost confirmat în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării 10 , care prevede o viziune pentru 2050 constând în reducerea poluării aerului (și a apei și a solului) la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale și care să respecte limitele cărora planeta noastră le poate face față, creând astfel un mediu fără substanțe toxice. În plus, au fost introduse obiective pentru 2030, dintre care două privind aerul: reducerea cu peste 55 % a impactului poluării aerului asupra sănătății (decese premature) și reducerea cu 25 % a cotei ecosistemelor din UE în care poluarea aerului amenință biodiversitatea. Existența unor standarde mai stricte de calitate a aerului ar contribui, de asemenea, la obiectivele Planului european de combatere a cancerului 11 . În cadrul Pactului verde european Comisia a anunțat, de asemenea, că va consolida monitorizarea, modelarea și planificarea calității aerului.

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei, care a început în februarie 2022, i-a determinat pe liderii UE să convină asupra necesității de a accelera de urgență tranziția către producția de energie curată, în scopul reducerii dependenței UE de gazele naturale și de alți combustibili fosili importați din Rusia. La 18 mai 2022, a fost adoptat planul REPowerEU , un pachet ambițios de măsuri vizând, printre altele, să ajute statele membre să accelereze implementarea producției de energie din surse regenerabile. Dacă este pus în aplicare rapid, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei 12 , acest pachet poate avea beneficii conexe semnificative din perspectiva poluării aerului.

Directivele privind calitatea aerului înconjurător fac parte dintr-un cadru cuprinzător de politică pentru un aer curat, bazat pe trei piloni principali. Primul pilon constă din directivele privind calitatea aerului înconjurător, care prevăd standarde de calitate pentru nivelurile de concentrație a 12 poluanți atmosferici. Al doilea pilon este reprezentat de Directiva privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici (Directiva NEC), care stabilește angajamente pentru fiecare stat membru de a reduce emisiile principalilor poluanți atmosferici și ale precursorilor acestora, acționând în cadrul UE pentru a realiza o reducere comună a poluării transfrontaliere 13 . La aceasta se adaugă eforturile internaționale, în special prin intermediul Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, în vederea reducerii emisiilor transfrontaliere din afara UE 14 . Al treilea pilon constă din legislația care stabilește standarde de emisii pentru principalele surse de poluare a aerului, cum ar fi vehiculele de transport rutier, instalațiile de încălzire a locuințelor și instalațiile industriale 15 .

Cantitatea de poluare provenită din astfel de surse este, de asemenea, influențată de alte politici care au impact asupra unor activități și sectoare esențiale, în domenii precum transporturile, industria, energia și clima și agricultura. O serie din aceste politici fac parte din inițiativele recente din cadrul Pactului verde european , cum ar fi Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării , Legea europeană a climei 16 și pachetul Pregătiți pentru 55 17 , care cuprinde măsuri privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile, strategia privind metanul 18 , Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă 19 , noul cadru conex din 2021 pentru mobilitatea urbană 20 , Strategia privind biodiversitatea 21 și inițiativa De la fermă la consumator 22 . În plus, se preconizează că adoptarea și punerea în aplicare a viitoarei propuneri Euro 7 (a se vedea PLAN/2020/6308) vor avea ca rezultat reduceri semnificative ale emisiilor de poluanți provenite de la autoturisme, camionete, camioane și autobuze.

Revizuirea directivelor privind calitatea aerului înconjurător ar urma să fuzioneze directivele în cadrul unei singure directive și ar urmări:

·alinierea mai strânsă a standardelor UE de calitate a aerului la recomandările OMS;

·îmbunătățirea în continuare a cadrului legislativ (de exemplu, în ceea ce privește sancțiunile și informarea publicului);

·acordarea unui sprijin sporit autorităților locale în eforturile lor de a asigura un aer mai curat prin consolidarea monitorizării, a modelării și a planurilor privind calitatea aerului.

Evaluarea impactului arată că beneficiile pentru societate ale revizuirii propuse depășesc cu mult costurile aferente. Principalele beneficii preconizate sunt legate de sănătate (inclusiv reducerea mortalității și a morbidității, reducerea cheltuielilor cu asistența medicală, reducerea absențelor de la locul de muncă din motiv de boală și creșterea productivității la locul de muncă) și de mediu (inclusiv reducerea pierderilor de randament al culturilor legate de ozon).

1.1.Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta inițiativă face parte din programul de lucru al Comisiei pentru 2022 și reprezintă o acțiune-cheie în cadrul Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării. La fel ca toate inițiativele din cadrul Pactului verde european, propunerea urmărește să se asigure că obiectivele sunt atinse în modul cel mai eficace și mai puțin împovărător, cu respectarea principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”. Propunerea contribuie la punerea în aplicare a obiectivului ambițios de reducere la zero a poluării și a obiectivelor Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării în ceea ce privește calitatea aerului, cu scopul de a proteja sănătatea și mediul. Numeroase politici și priorități ale Pactului verde european sunt relevante pentru punerea în aplicare cu succes a propunerii și pot beneficia de gradul sporit de ambiție al directivei propuse. Printre acestea se numără elementele enumerate mai jos.

·Legea climei și pachetul „Pregătiți pentru 55”, cu obiectivele lor mai ambițioase în materie de climă, vor încuraja adoptarea tehnologiilor cu emisii scăzute sau zero, care vor avea beneficii conexe pentru calitatea aerului (cum ar fi energia din surse regenerabile necombustibilă, măsurile de eficiență energetică, mobilitatea electrică). Propunerile privind creșterea nivelului de ambiție prevăd o ambiție sporită a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), o ambiție mai mare în ceea ce privește Regulamentul UE privind partajarea eforturilor, precum și standarde de performanță mai stricte privind emisiile de CO₂ pentru autoturisme și camionete, care să impună ca începând din 2035, toate autoturismele și camionetele nou înmatriculate să aibă emisii zero. Standardele mai stricte de calitate a aerului în temeiul prezentei propuneri vor aduce beneficii conexe pentru climă sub forma reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a emisiilor de CO2, provenite din arderea combustibililor fosili, și a reducerii carbonului negru, un poluant cu ciclu de viață scurt cu efect nociv asupra climei.

·Planul REPowerEU propune acțiuni menite să reducă rapid dependența Europei de combustibilii fosili din Rusia, inclusiv o reducere globală a consumului de energie, diversificarea importurilor de energie, înlocuirea combustibililor fosili și accelerarea tranziției către energia din surse regenerabile în sectoare precum generarea de energie electrică, industria, clădirile, transporturile și investițiile inteligente. Accelerarea acestor acțiuni poate fi, de asemenea, benefică pentru calitatea aerului.

·Utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie necombustibilă va reduce dependența de combustibilii fosili și, în consecință, emisiile de poluanți atmosferici, îmbunătățind calitatea aerului. Printre inițiativele de promovare a surselor regenerabile de energie se numără propunerea din 2021 de revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II) 23 , care propune obiective mai ambițioase pentru 2030, precum și comunicarea din 2022 a Comisiei privind planul RePower EU, care pune accent pe concentrarea la începutul perioadei a investițiilor în sursele regenerabile de energie, în special în energia solară și eoliană, precum și în pompele de căldură, toate acestea fiind benefice și pentru calitatea aerului.

·Creșterea nivelului de ambiție privind eficiența energetică și introducerea unui obiectiv obligatoriu al UE în materie de eficiență energetică prin propunerea de revizuire a Directivei privind eficiența energetică 24 vor reduce în mod global nevoile energetice, inclusiv în ceea ce privește combustibilii fosili și, prin urmare, vor reduce emisiile de poluanți atmosferici, îmbunătățind calitatea aerului.

·Acțiunile întreprinse în cadrul Strategiei pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă și noul cadru conex din 2021 pentru mobilitatea urbană, care sprijină trecerea la un transport public cu emisii mai scăzute, vor aduce beneficii conexe pozitive pentru calitatea aerului. Printre acțiunile cu relevanță deosebită pentru calitatea aerului se numără standarde mai stricte privind emisiile de poluanți atmosferici pentru vehiculele cu motoare cu ardere internă (în viitoarea propunere Euro 7) 25 ; propunerea de regulament privind infrastructura pentru combustibili alternativi 26 : este necesară o rețea cuprinzătoare de infrastructuri de reîncărcare și realimentare pentru a facilita utilizarea mai largă a combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv a electromobilității, ceea ce ar aduce beneficii conexe importante pentru calitatea aerului; propunerile privind inițiativa ReFuelEU în domeniul aviației și inițiativa FuelEU în domeniul maritim includ măsuri care promovează combustibili mai ecologici, cu potențial de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici și de îmbunătățire a calității aerului în apropierea porturilor și a aeroporturilor, prin impunerea utilizării surselor de alimentare cu energie electrică de la mal sau a unor soluții energetice cu emisii zero la dană pentru anumite tipuri de nave și a combustibililor de aviație durabili pentru aeronave. La rândul lor, directivele privind calitatea aerului înconjurător favorizează acțiuni consolidate în zonele urbane pentru trecerea la o mobilitate cu emisii scăzute, introducerea unor zone cu emisii scăzute, utilizarea mai largă a transportului public și mobilitatea activă în vederea respectării valorilor-limită.

·Ecologizarea politicii agricole comune și strategia „De la fermă la consumator” pot contribui la reducerea emisiilor de amoniac din agricultură, de exemplu prin promovarea măsurilor de reducere a amoniacului în cadrul planurilor strategice PAC sau prin îmbunătățirea gestionării nutrienților.

·Standardele mai stricte de calitate a aerului prevăzute de prezenta propunere vor contribui la protejarea diversității în conformitate cu Strategia privind biodiversitatea, în timp ce politicile care îmbunătățesc sănătatea ecosistemelor, cum ar fi propunerea de Lege privind refacerea naturii, pot, de asemenea, să dea rezultate în ceea ce privește aspectele legate de aerul curat.

1.2.Temei juridic

Temeiul juridic pentru ca UE să acționeze în domeniul calității aerului este reprezentat de articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) care se referă la mediu. Aceste articole oferă UE competența de a acționa pentru a conserva, a proteja și a îmbunătăți calitatea mediului, a ocroti sănătatea umană și a promova pe plan internațional măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială. Același temei juridic stă la baza directivelor actuale privind calitatea aerului înconjurător. Având în vedere că acesta este un domeniu de competență partajată între UE și statele membre, acțiunea UE trebuie să respecte principiul subsidiarității.

1.3.Subsidiaritate și proporționalitate

Obiectivele prezentei inițiative nu pot fi realizate în măsură suficientă doar la nivelul statelor membre. Acest lucru se datorează, în primul rând, naturii transfrontaliere a poluării aerului: modelarea atmosferică și măsurarea poluării aerului demonstrează în mod indubitabil că poluarea emisă într-un stat membru contribuie la poluarea măsurată în alte state membre 27 . Odată emiși sau formați în atmosferă, poluanții atmosferici pot fi transportați pe distanțe de mii de kilometri. Amploarea acestei probleme necesită o acțiune la nivelul UE pentru a se asigura faptul că toate statele membre iau măsuri menite să reducă riscurile pentru populația din fiecare stat membru.

În al doilea rând, TFUE impune adoptarea de politici care vizează un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din UE 28 . Directivele existente au stabilit standarde minime de calitate a aerului în întreaga UE, însă lasă alegerea măsurilor la latitudinea statelor membre, astfel încât acestea să poată adapta măsurile respective la circumstanțele naționale, regionale și locale specifice. Acest principiu este menținut în directiva propusă, care ar fuziona cele două directive existente privind calitatea aerului înconjurător într-una singură.

În al treilea rând, trebuie asigurate echitatea și egalitatea în ceea ce privește implicațiile economice ale măsurilor de control al poluării aerului și calitatea aerului înconjurător pentru cetățenii din întreaga UE.

1.4.Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității întrucât

·fuzionează două directive, consolidând și simplificând dispozițiile directivelor existente în cadrul unui singur act;

·lasă detaliile punerii în aplicare la latitudinea statelor membre care cunosc circumstanțele naționale, regionale și locale și, prin urmare, pot alege mai bine măsurile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a asigura respectarea standardelor de calitate a aerului;

·aduce beneficii substanțiale pentru sănătate și economie, care se preconizează că vor depăși în mod clar costurile măsurilor care urmează să fie luate;

·impune o evaluare mai precisă a calității aerului prin intermediul unor cerințe specifice de monitorizare și modelare, care se preconizează că vor promova măsuri mai bine orientate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru respectarea standardelor de calitate a aerului.

1.5.Alegerea instrumentelor

Instrumentul propus este tot o directivă, ca și instrumentele anterioare. Alte mijloace nu ar fi adecvate, întrucât propunerea urmărește să continue stabilirea de obiective la nivelul UE, dar să lase alegerea măsurilor de conformare la latitudinea statelor membre, care pot adapta aceste măsuri la diferitele circumstanțe naționale, regionale și locale, și anume luând în considerare diversitatea și specificitatea situațiilor din întreaga UE. Continuitatea în privința instrumentului ales facilitează, de asemenea, fuzionarea și simplificarea celor două directive existente în cadrul unui singur instrument.

2.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

2.1.Evaluarea/verificarea adecvării și avizele conexe ale Comitetului de control normativ (CCN)

În urma verificării adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător 29 s-a constatat că acestea au ghidat instituirea unei monitorizări reprezentative de înaltă calitate a calității aerului, au stabilit standarde clare de calitate a aerului și au facilitat schimbul de informații fiabile, obiective și comparabile privind calitatea aerului, inclusiv informații destinate unui public mai larg. Acestea au avut mai puțin succes în asigurarea faptului că se iau măsuri suficiente pentru a respecta standardele de calitate a aerului și pentru a menține durata depășirilor cât mai scurtă cu putință. Cu toate acestea, dovezile disponibile au indicat că directivele privind calitatea aerului înconjurător au contribuit la o tendință descendentă a poluării aerului și au redus numărul și amploarea depășirilor. Având în vedere aceste rezultate parțial realizate, concluzia este că directivele privind calitatea aerului înconjurător au fost, în linii mari, adecvate scopului, însă că există în același timp posibilități de a ameliora cadrul existent în vederea obținerii unei bune calități a aerului în întreaga UE. Din verificarea adecvării a reieșit că existența unor orientări suplimentare sau a unor cerințe mai clare în cadrul directivelor privind calitatea aerului înconjurător ar putea spori eficacitatea și eficiența monitorizării și a modelării, precum și a dispozițiilor privind planurile și măsurile.

S-a constatat că standardele de calitate a aerului au avut un rol esențial în diminuarea concentrațiilor și în reducerea nivelurilor de depășire. Cu toate acestea, standardele UE privind calitatea aerului nu sunt pe deplin aliniate la recomandările consacrate în materie de sănătate 30 și au existat și continuă să existe întârzieri substanțiale în luarea unor măsuri adecvate și eficace pentru a respecta standardele de calitate a aerului.

În ansamblu, s-a constatat că rețeaua de monitorizare respectă, în general, dispozițiile directivelor existente privind calitatea aerului înconjurător și asigură disponibilitatea unor date fiabile și reprezentative privind calitatea aerului. Cu toate acestea, există îngrijorări legate de faptul că criteriile privind monitorizarea oferă o marjă de manevră prea mare și prezintă o anumită ambiguitate pentru autoritățile relevante.

În urma recomandărilor Comitetului de control normativ, verificarea adecvării a furnizat clarificări suplimentare în mai multe domenii, inclusiv cu privire la diferențele dintre standardele UE de calitate a aerului și recomandările OMS, la tendințele și monitorizarea calității aerului, la eficacitatea legislației în ceea ce privește respectarea standardelor de calitate a aerului, la feedbackul părților interesate și la percepția publică asupra calității aerului.

2.2.Consultarea părților interesate

Consultarea părților interesate a urmărit să colecteze informații, date, cunoștințe și opinii de la o gamă largă de părți interesate, în scopul de a furniza contribuții pentru diferitele opțiuni de politică vizând revizuirea directivelor privind calitatea aerului înconjurător și de a sprijini evaluarea fezabilității punerii în aplicare a opțiunilor respective.

Consultarea publică deschisă s-a desfășurat timp de 12 săptămâni, sub forma unui chestionar online cu 13 întrebări introductive și 31 de întrebări specifice, fiind găzduită de instrumentul EU Survey. Chestionarul a inclus aspecte care urmau să fie abordate în evaluarea impactului și a colectat opinii inițiale cu privire la nivelul de ambiție și la impactul potențial al anumitor opțiuni de revizuire a directivelor privind calitatea aerului înconjurător. S-au primit în total 934 de răspunsuri și au fost depuse 116 documente de poziție. La întrebările deschise s-au primit între 11 și 406 răspunsuri individuale – în medie 124. Răspunsurile au provenit din 23 de state membre diferite.

Sondajul specific a fost publicat pe EU Survey în două părți (partea 1 privind domeniul de politică nr. 1 „standarde de calitate a aerului” la 13 decembrie 2021 și partea 2 privind domeniile de politică nr. 2 și nr. 3 „guvernanța”; „monitorizarea, modelarea și planurile privind calitatea aerului” la 13 ianuarie 2022), ambele având ca termen-limită pentru contribuții data de 11 februarie 2022. Sondajul specific a vizat obținerea de opinii aprofundate din partea organizațiilor interesate de normele UE privind calitatea aerului sau care lucrează cu acestea. În consecință, sondajul a fost trimis părților interesate vizate, inclusiv autorităților relevante de la diferite niveluri de guvernanță, organizațiilor din sectorul privat, mediului academic și organizațiilor societății civile din toate statele membre ale UE. La partea 1 a sondajului specific adresat părților interesate s-au primit în total 139 de răspunsuri din 24 de state membre. La partea 2 a sondajului s-au primit în total 93 de răspunsuri din 22 de state membre.

La prima reuniune a părților interesate care a avut loc la 23 septembrie 2021 au participat 315 participanți externi, fie la fața locului, fie online, din 27 de state membre. Scopul primei reuniuni a părților interesate a fost de a colecta opinii cu privire la deficiențele identificate în actualele directive privind calitatea aerului înconjurător, precum și cu privire la nivelul de ambiție pentru legislația revizuită.

La a doua reuniune a părților interesate care a avut loc la 4 aprilie 2022 au participat 257 de participanți externi, fie la fața locului, fie online, din 23 de state membre. Scopul reuniunii a fost de a colecta feedback de la părțile interesate pentru finalizarea evaluării impactului.

Au fost organizate interviuri specifice pentru a completa celelalte activități de consultare, în special cu reprezentanți ai autorităților publice regionale și naționale, ai societății civile și ai organizațiilor neguvernamentale, precum și ai mediului academic și de cercetare. Scopul principal al interviurilor a fost de a completa lacunele rămase în materie de informații, care au fost identificate în urma evaluării sondajului specific adresat părților interesate. Prin urmare, interviurile s-au axat pe domeniul de politică nr. 2, în special pe fezabilitatea, mijloacele de punere în aplicare și impactul diferitelor opțiuni avute în vedere.

În plus, evaluarea impactului a luat în considerare: 30 de contribuții ad-hoc (documente de poziție, studii științifice și alte documente) primite de la 25 de părți interesate diferite; discuțiile din cadrul celui de al treilea Forum al UE pentru aer curat din 18 și 19 noiembrie 2021; feedbackul privind evaluarea inițială a impactului primit de la 63 de părți interesate din 12 state membre și avizul platformei „Pregătiți pentru viitor” referitor la legislația privind calitatea aerului înconjurător.

În plus, raportul privind rezultatul final al Conferinței privind viitorul Europei a arătat că cetățenii cer luarea de măsuri pentru reducerea poluării aerului 31 .

2.3.Utilizarea expertizei

La elaborarea prezentei propuneri s-au utilizat următoarele domenii de expertiză: (1) analiza legăturilor dintre poluarea aerului și sănătatea umană, (2) estimarea impactului asupra sănătății, inclusiv cuantificarea monetară, (4) estimarea impacturilor asupra ecosistemelor, (5) modelarea macroeconomică și (6) expertiza în materie de evaluare și gestionare a calității aerului.

Această expertiză a fost obținută în principal prin contracte de servicii și acorduri de grant încheiate, printre altele, cu OMS, Agenția Europeană de Mediu, Centrul Comun de Cercetare și diferiți consultanți. Toate rapoartele experților și contractele au fost încărcate în mod regulat pe internet pentru a fi distribuite public.

2.4.Evaluarea impactului și avizul Comitetului de control normativ

Evaluarea impactului a analizat 19 opțiuni de politică (cuprinzând 69 de măsuri de politică) care urmăreau remedierea deficiențelor identificate în directivele actuale privind calitatea aerului înconjurător în ceea ce privește mediul și sănătatea, guvernanța și asigurarea respectării legislației, monitorizarea și evaluarea, precum și informarea și comunicarea.

Fiecare dintre aceste opțiuni de politică a fost evaluată din perspectiva consecințelor sale de mediu, sociale și economice, a coerenței sale cu alte priorități de politică și a raportului preconizat între beneficii și costuri.

Pachetul de politici preferat este prezentat mai jos.

1.În ceea ce privește standardele de calitate a aerului:

a. stabilirea unor standarde clare ale UE de calitate a aerului pentru 2030, definite ca valori-limită, pe baza unei alegeri politice între opțiunile de politică „aliniere deplină” (I-1), „aliniere mai strânsă” (I-2) și „aliniere parțială” (I-3), cu un număr limitat de excepții temporare, în cazul în care acestea sunt justificate în mod clar;

b. indicarea unei perspective post-2030 care să asigure alinierea deplină la Orientările OMS din 2021 privind calitatea aerului, cu înregistrarea simultană de progrese în vederea alinierii și la viitoarele orientări ale OMS pentru a realiza viziunea privind reducerea la zero a poluării până în 2050;

c. instituirea unui mecanism de revizuire periodică pentru asigurarea faptului că deciziile viitoare vor fi adoptate pe baza celor mai recente cunoștințe științifice privind calitatea aerului.

2.În ceea ce privește guvernanța și asigurarea respectării legislației:

a. actualizarea cerințelor minime pentru planurile privind calitatea aerului;

b. introducerea unor valori-limită pentru poluanții atmosferici care fac în prezent obiectul unor valori-țintă, pentru a permite o reducere mai eficientă a concentrațiilor acestor poluanți;

c. clarificarea suplimentară a modului în care trebuie soluționate cazurile de depășire a standardelor de calitate a aerului, a modului în care depășirile pot fi prevenite în prealabil și a momentului în care planurile privind calitatea aerului trebuie actualizate;

d. definirea mai detaliată a tipului de măsuri pe care autoritățile competente trebuie să le ia pentru a menține perioadele de depășire cât mai scurte posibil și extinderea dispozițiilor privind sancțiunile în cazul încălcării standardelor de calitate a aerului;

e. consolidarea obligațiilor statelor membre de a coopera atunci când poluarea transfrontalieră cauzează încălcări ale standardelor de calitate a aerului;

f. îmbunătățirea asigurării respectării directivelor prin noi dispoziții privind accesul la justiție și la despăgubiri și printr-o dispoziție consolidată privind sancțiunile.

3.În ceea ce privește evaluările calității aerului:

a. îmbunătățirea în continuare, simplificarea și extinderea într-o oarecare măsură a monitorizării și evaluării calității aerului, inclusiv

i. monitorizarea poluanților emergenți;

ii. limitarea posibilității de relocare a punctelor de prelevare pentru calitatea aerului la punctele în care valorile-limită au fost respectate timp de cel puțin trei ani;

iii. clarificarea și raționalizarea în continuare a criteriilor de amplasare a punctelor de prelevare;

vi. actualizarea valorilor maxime admise în ceea ce privește incertitudinea măsurătorilor în conformitate cu standardele mai stricte de calitate a aerului propuse;

b. o mai bună utilizare a modelării calității aerului

i. pentru a detecta încălcările standardelor de calitate a aerului, a oferi informații pentru elaborarea planurilor privind calitatea aerului și amplasarea punctelor de prelevare;

ii. pentru a îmbunătăți calitatea și comparabilitatea modelării calității aerului.

4.În ceea ce privește informarea publicului cu privire la calitatea aerului:

a. raportarea din oră în oră a tuturor măsurătorilor actualizate disponibile privind calitatea aerului pentru principalii poluanți și punerea informațiilor la dispoziția cetățenilor prin intermediul unui indice privind calitatea aerului;

b. informarea publicului cu privire la posibilele efecte asupra sănătății și recomandarea unui anumit tip de comportament atunci când sunt încălcate standardele de calitate a aerului.

În ansamblu, se preconizează că principalele beneficii vor lua formele următoare: reducerea mortalității și morbidității, reducerea cheltuielilor cu asistența medicală, reducerea pierderilor de randament al culturilor legate de ozon, reducerea absențelor la locul de muncă din motiv de boală și creșterea productivității la locul de muncă.

Opțiunile de politică privind diferitele niveluri de aliniere la Orientările OMS privind calitatea aerului au implicații de mediu, economice, sociale și de sănătate. Toate cele trei opțiuni, și anume „alinierea deplină” (I-1), „alinierea mai strânsă” (I-2) și „alinierea parțială” (I-3), ar aduce beneficii semnificative pentru sănătate și mediu, însă în grade diferite. Cu toate acestea, pentru toate cele trei opțiuni de politică, evaluarea impactului arată că beneficiile pentru societate depășesc cu mult costurile.

Costurile și beneficiile anuale au fost calculate pentru 2030 ca estimare centrală, întrucât acesta este anul în care majoritatea noilor standarde de calitate a aerului ar trebui să fie îndeplinite pentru prima dată. Costurile de atenuare ar apărea deja în anii precedenți pentru a se asigura că noile standarde sunt respectate în 2030, dar este probabil ca acestea să scadă după 2030, deoarece se vor fi făcut deja investițiile unice necesare pentru atingerea obiectivelor.

Opțiunea de politică I-3 („aliniere parțială” la Orientările OMS din 2021 privind calitatea aerului până în 2030) are cel mai mare raport beneficii/costuri (între 10:1 și 28:1). Se poate aștepta ca majoritatea punctelor de prelevare pentru calitatea aerului din UE să respecte standardele corespunzătoare de calitate a aerului cu puține eforturi suplimentare. Conform estimării centrale, beneficiile nete se ridică la peste 29 de miliarde EUR, în comparație cu costurile corespunzătoare măsurilor de atenuare de 3,3 miliarde EUR în 2030.

Pentru opțiunea de politică I-2 („o aliniere mai strânsă” la Orientările OMS din 2021 privind calitatea aerului până în 2030), se preconizează că raportul beneficii/costuri va fi ușor mai scăzut (între 7,5:1 și 21:1). Se preconizează că aproximativ 6 % din punctele de prelevare nu vor respecta standardele corespunzătoare de calitate a aerului fără eforturi suplimentare la nivel local (sau ar putea fi nevoie de prelungiri ale termenului sau de excepții). Conform estimării centrale, beneficiile nete se ridică la peste 36 de miliarde EUR, adică cu 25 % mai mult decât la opțiunea de politică I-3. Totalul corespunzător al măsurilor de atenuare și al costurilor administrative aferente este estimat la 5,7 miliarde EUR în 2030.

În cazul opțiunii de politică I-1 („aliniere deplină” la Orientările OMS din 2021 privind calitatea aerului până în 2030), raportul beneficii/costuri rămâne, de asemenea, pozitiv în mod semnificativ (între 6:1 și 18:1). Cu toate acestea, se preconizează că 71 % din punctele de prelevare nu vor respecta standardele corespunzătoare de calitate a aerului fără eforturi suplimentare la nivel local (și, în multe dintre aceste cazuri, nu ar putea respecta deloc standardele respective numai cu reduceri fezabile din punct de vedere tehnic). Conform estimării centrale, beneficiile nete se ridică la peste 38 de miliarde EUR, adică cu 5 % mai mult decât la opțiunea de politică I-2. Costurile de atenuare corespunzătoare sunt estimate la 7 miliarde EUR în 2030.

Costurile administrative se situează, conform estimărilor, între 75 de milioane EUR și 106 milioane EUR pe an în 2030. Este inclus costul întocmirii planurilor privind calitatea aerului, al evaluărilor calității aerului și al punctelor de prelevare suplimentare. În special, se preconizează diminuarea în timp a costurilor de întocmire a planurilor privind calitatea aerului, întrucât grație acestora vor dispărea situațiile de depășire și planurile vor deveni redundante. În mod similar, cerințele privind regimul de evaluare a calității aerului vor deveni mai puțin stricte pe măsură ce calitatea aerului se îmbunătățește, cu o scădere preconizată a costurilor legate de monitorizarea calității aerului; cu toate acestea, estimările de mai sus, inclusiv investițiile unice, au fost anualizate în calcule. Trebuie remarcat faptul că toate aceste costuri sunt suportate de autoritățile publice.

Este important de precizat faptul că directivele privind calitatea aerului înconjurător nu impun costuri administrative directe pentru consumatori și întreprinderi. Costurile potențiale pentru aceștia provin în principal din măsurile luate de autoritățile statelor membre pentru a respecta standardele de calitate a aerului stabilite în directive. Costurile potențiale fac parte din costurile globale de atenuare/ajustare menționate mai sus.

Se preconizează că fuzionarea propusă a actualelor directive privind calitatea aerului înconjurător (2008/50/CE și 2004/107/CE) într-o singură directivă va reduce sarcina administrativă pentru autoritățile publice, în special pentru autoritățile relevante din statele membre, prin simplificarea normelor, sporirea coerenței și a clarității și eficientizarea punerii în aplicare.

Evaluarea impactului a verificat, de asemenea, coerența cu politica privind clima, în special cu  Legea europeană a climei . Având în vedere numeroasele surse comune de emisii de gaze cu efect de seră și de poluanți, revizuirea propusă a standardelor UE de calitate a aerului va sprijini obiectivele climatice, întrucât măsurile de asigurare a unui aer curat vor conduce, de asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Impactul evaluat al propunerii asupra calității aerului este, de asemenea, coerent cu planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării , în special cu ținta sa pentru 2030 de a reduce cu peste 55 % impactul poluării aerului asupra sănătății (decese premature), și cu viziunea pentru 2050 a planului de acțiune referitoare la reducerea poluării aerului, a apei și a solului la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare sănătății. Există, de asemenea, sinergii importante cu politicile care vizează emisiile de poluanți la sursă și care fac parte, de asemenea, din planul de acțiune. Este vorba, de exemplu, de recenta propunere de revizuire a Directivei privind emisiile industriale și de viitoarea propunere privind standardele de emisii Euro 7 pentru vehiculele rutiere, care vor sprijini impunerea unor standarde mai stricte de calitate a aerului. 

În urma avizului Comitetului de control normativ, evaluarea impactului a fost sprijinită prin analize și clarificări suplimentare privind (1) interacțiunea dintre propunere și alte inițiative, cum ar fi impactul revizuirii propuse asupra Directivei privind emisiile industriale, (2) diferiții parametri analizați pentru diferite opțiuni de politică, inclusiv fezabilitatea acestora, și (3) motivele pentru problemele identificate în punerea în aplicare a directivelor actuale privind calitatea aerului înconjurător.

În paralel cu evaluarea impactului realizată pentru prezenta propunere, a fost efectuată o analiză mai amplă a contextului pentru un aer curat și a perspectivelor sale de viitor, care va fi publicată sub forma unui raport periodic de evaluare prospectivă privind aerul curat 32 și ca parte a raportului de monitorizare și de perspectivă privind reducerea la zero a poluării, planificat pentru sfârșitul anului 2022. Cea de A treia evaluare prospectivă privind aerul curat va completa analiza efectuată pentru evaluarea impactului în vederea revizuirii directivelor, oferind clarificări cu privire la elemente suplimentare, cum ar fi: impactul regional al măsurilor propuse în pachetul REPowerEU privind aerul curat; perspectiva pozitivă de atingere a obiectivelor de reducere la zero a poluării până în 2030 în cazul pachetului de politici preferat pentru revizuirea directivelor, precum și efectul includerii unor măsuri netehnologice (de exemplu, de alimentație) asupra prognozelor privind aerul curat pentru 2030. Aceste impacturi se adaugă la posibilele impacturi pozitive mai mari pe termen lung.

2.5.Adecvarea reglementărilor și simplificarea (REFIT)

Având în vedere Agenda sa pentru o mai bună legiferare (și programul REFIT), Comisia propune fuzionarea Directivei 2008/50/CE și a Directivei 2004/107/CE într-o singură directivă care să reglementeze toți poluanții atmosferici relevanți.

La adoptarea Directivei 2008/50/CE, aceasta a înlocuit o serie de acte legislative: Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, Directiva 99/30/CE a Consiliului privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător, Directiva 2002/3/CE privind ozonul din aerul înconjurător și Decizia 97/101/CE a Consiliului de stabilire a unui schimb reciproc de informații și date provenind de la rețele și stații individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre. Aceste acte au fost fuzionate în cadrul unei singure directive din motive de claritate, simplificare și eficiență administrativă. La momentul respectiv, Parlamentul European și Consiliul au stipulat, de asemenea, că ar trebui să se aibă în vedere fuzionarea Directivei 2004/107/CE cu Directiva 2008/50/CE, odată ce s-a dobândit suficientă experiență în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2004/107/CE.

După peste un deceniu de punere în aplicare în paralel a Directivei 2008/50/CE și a Directivei 2004/107/CE, revizuirea directivelor privind calitatea aerului înconjurător oferă ocazia de a încorpora cele mai recente cunoștințe științifice și experiența în materie de punere în aplicare prin fuzionarea celor două acte într-o singură directivă. Acest lucru va consolida legislația privind calitatea aerului, simplificând în același timp normele aplicabile autorităților relevante, îmbunătățind coerența și claritatea generală și sporind astfel eficiența punerii în aplicare.

De asemenea, propunerea raționalizează și simplifică o serie de dispoziții, în special în ceea ce privește monitorizarea calității aerului în legătură cu diferiți poluanți atmosferici, tipurile de standarde de calitate a aerului pentru acești poluanți și cerințele care decurg din acestea, cum ar fi întocmirea de planuri privind calitatea aerului.

Pe tot parcursul evaluării impactului au fost luate în considerare sugestiile formulate în avizul din 12 noiembrie 2021 al platformei „Pregătiți pentru viitor” referitor la „Legislația privind calitatea aerului înconjurător” 33 , inclusiv, de exemplu, recomandările referitoare la standardele de calitate a aerului, punerea în aplicare, monitorizarea, fuzionarea directivelor existente într-una singură și coerența cu politicile conexe.

2.6.Drepturile fundamentale

Directiva propusă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a UE. Prezenta propunere are obiectivul de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Astfel, propunerea urmărește să integreze în politicile UE un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățire a calității mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile prevăzut la articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a UE. De asemenea, propunerea concretizează obligația de a proteja dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei, prevăzute la articolele 2 și 3 din cartă.

În plus, propunerea contribuie la dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 47 din cartă, în ceea ce privește protecția sănătății umane, prin dispoziții detaliate privind accesul la justiție, despăgubiri și sancțiuni.

3.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Fișa financiară referitoare la implicațiile bugetare și la resursele umane și administrative necesare pentru prezenta propunere este integrată în fișa financiară legislativă pentru pachetul privind reducerea la zero a poluării, care este prezentată ca parte a propunerii de revizuire a listelor de poluanți care afectează apele de suprafață și apele subterane.

Propunerea va avea implicații bugetare pentru Comisie, Centrul Comun de Cercetare (JRC) și Agenția Europeană de Mediu (AEM) în ceea ce privește resursele umane și administrative necesare.

Sarcina Comisiei de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației va crește ușor ca urmare a includerii pe listă a unor noi standarde și a mai multor substanțe care urmează să fie monitorizate, precum și a necesității de a revizui și a actualiza orientările și deciziile de punere în aplicare existente și de a elabora noi documente de orientare.

În plus, Comisia va avea nevoie de un sprijin sporit din partea JRC pentru a îmbunătăți monitorizarea calității aerului și punerea în aplicare a modelării. În mod specific, aceasta va implica elaborarea de orientări, prezidarea a două rețele importante de experți și elaborarea de standarde referitoare la monitorizarea și modelarea calității aerului, în colaborare cu Comitetul European de Standardizare (CEN). Acest sprijin științific ar urma să fie obținut prin încheierea unor acorduri administrative.

AEM va avea un volum de muncă mai mare ca urmare a: necesității de a extinde infrastructura și de a sprijini raportarea continuă, al cărei domeniu de aplicare ar fi lărgit pentru a include poluanți emergenți, precum și obligațiile de reducere a expunerii medii vizând poluanții PM2,5 și NO2; necesității de a extinde infrastructura de raportare pentru informațiile actualizate de la puncte de prelevare suplimentare, datele de modelare și planurile privind calitatea aerului; necesității de a consolida sprijinul pentru evaluările temeinice ale datelor raportate privind calitatea aerului, precum și necesității de a consolida legăturile dintre analiza și sprijinirea politicilor privind poluarea aerului, schimbările climatice și sănătatea umană și a ecosistemelor. În acest scop va fi nevoie de un nou post în echivalent normă întreagă și de două redistribuiri, pe lângă actuala echipă de colegi din AEM care sprijină deja politica UE privind aerul curat.

4.ALTE ELEMENTE

Cadrul actual instituit prin directivele privind calitatea aerului înconjurător oferă deja o monitorizare reprezentativă de înaltă calitate a calității aerului, astfel cum s-a demonstrat în verificarea adecvării directivelor. În întreaga UE, statele membre au instituit o rețea de monitorizare a calității aerului cu aproximativ 16 000 de puncte de prelevare pentru anumiți poluanți (dintre care mulți sunt grupați la peste 4 000 de stații de monitorizare), prelevarea având la bază criterii comune definite în directive. În ansamblu, rețeaua de monitorizare respectă în mare măsură dispozițiile directivelor și asigură disponibilitatea unor date fiabile și reprezentative privind calitatea aerului. Prezenta propunere va îmbunătăți în continuare cadrul de monitorizare, astfel cum se explică în detaliu mai jos.

Dispozițiile existente privind raportarea prevăzute în Decizia 2011/850 a Comisiei au ghidat crearea unui sistem eficace și eficient de raportare electronică, găzduit de AEM 34 . În plus, prezenta propunere include monitorizarea poluanților emergenți. Acest lucru va permite observarea mai multor poluanți atmosferici pentru care nu există încă o monitorizare armonizată la nivelul UE a calității aerului.

Prezenta propunere vizează, de asemenea, îmbunătățirea sistemelor de monitorizare, modelare și evaluare a calității aerului. Acestea vor furniza informații suplimentare comparabile și obiective care vor permite monitorizarea și evaluarea periodică a evoluției calității aerului în UE. Alături de cerințele mai precise privind includerea de informații în planurile privind calitatea aerului prevăzute de prezenta propunere, acest lucru va permite analizarea permanentă a eficacității măsurilor specifice (adesea locale) privind calitatea aerului. Existența unor cerințe specifice mai clare privind informarea publicului va facilita și va accelera accesul publicului la rezultatele monitorizării și evaluării datelor privind calitatea aerului și la măsurile de politică conexe.

Toate aceste aspecte vor contribui, în mod util, la viitoarele evaluări ale directivei revizuite privind calitatea aerului înconjurător.

5.EXPLICAȚIA DETALIATĂ A DISPOZIȚIILOR SPECIFICE ALE PROPUNERII

Modificările aduse prin propunerea de fuzionare a directivelor actuale privind calitatea aerului înconjurător (2008/50/CE și 2004/107/CE) vizează consolidarea și simplificarea legislației.

În continuare sunt explicate modificările față de directivele actuale. Numerotarea corespunde articolelor propunerii.

În ceea ce privește calitatea aerului, articolul 1 introduce obiectivul de reducere la zero a poluării până în 2050, pentru a se asigura faptul că, până în 2050, calitatea aerului se va îmbunătăți în asemenea măsură încât poluarea să nu mai fie considerată dăunătoare sănătății umane și mediului.

Articolul 3 prevede o revizuire periodică a dovezilor științifice pentru a verifica dacă standardele de calitate a aerului în vigoare sunt în continuare suficiente pentru a proteja sănătatea umană și mediul și dacă ar trebui reglementați și alți poluanți atmosferici. Revizuirea va contribui la întocmirea planurilor de aliniere la orientările OMS privind calitatea aerului până în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică pentru a se ține seama de cele mai recente cunoștințe științifice.

Articolul 4 include actualizări și adaugă noi definiții ale elementelor care sunt modificate sau adăugate în directivă.

Articolul 5 impune statelor membre să asigure acuratețea aplicațiilor de modelare, cu scopul de a permite o utilizare sporită a modelării pentru evaluarea calității aerului și o mai bună utilizare a modelării.

Articolul 7 simplifică normele privind pragurile de evaluare. Pragurile oferă informații cu privire la tehnicile de evaluare a calității aerului care ar trebui să se aplice în cazul unor niveluri de poluare diferite. Propunerea înlocuiește actualele praguri inferioare și superioare cu un prag unic de evaluare pentru fiecare poluant.

Articolul 8 asigură că monitorizarea calității aerului înconjurător se efectuează prin utilizarea unor puncte de prelevare fixe ori de câte ori nivelurile de poluare a aerului depășesc recomandările OMS. Atunci când valorile-limită sau valoarea-țintă pentru ozon din prezenta directivă sunt depășite, calitatea aerului trebuie evaluată și cu ajutorul aplicațiilor de modelare. Modelarea va contribui, de asemenea, la detectarea unor posibile locații suplimentare în care valorile-limită sau valoarea-țintă pentru ozon sunt depășite. Scopul este de a utiliza progresele înregistrate în ceea ce privește aplicațiile de modelare pentru a defini măsuri eficace, specifice și eficiente din punctul de vedere al costurilor privind calitatea aerului menite să pună capăt cât mai curând posibil încălcărilor standardelor de calitate a aerului.

Articolul 9 actualizează și clarifică normele privind numărul și amplasarea punctelor de prelevare, prevăzând norme mai stricte pentru relocarea punctelor de prelevare. De asemenea, normele revizuite reunesc și simplifică cerințele privind punctele de prelevare pentru diferiți poluanți atmosferici și standardele de calitate a aerului, care în prezent se regăsesc în cele două directive.

Articolul 10 introduce supersiturile de monitorizare și reglementează numărul și localizarea acestora. Aceste supersituri de monitorizare combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung privind poluanții atmosferici care intră sub incidența prezentei directive, precum și privind poluanții atmosferici emergenți și alți indicatori relevanți. Combinarea mai multor puncte de prelevare în cadrul unui supersit în locul amplasării lor separate poate duce, în unele cazuri, la economii de costuri. Introducerea unor puncte de prelevare suplimentare pentru poluanții atmosferici emergenți nereglementați, cum ar fi particulele ultrafine, carbonul negru, amoniacul (NH3) sau potențialul de oxidare al particulelor fine în suspensie, va sprijini înțelegerea științifică a efectelor acestora asupra sănătății și mediului. După caz, statele membre pot înființa supersituri comune de monitorizare, fapt care poate reduce costurile.

Articolul 11 clarifică obiectivele de calitate a datelor pentru măsurarea calității aerului și introduce obiective de calitate pentru modelare. Se adaugă o nouă cerință care impune ca toate datele să fie raportate și utilizate în scopul evaluării respectării normelor, chiar dacă nu îndeplinesc obiectivele de calitate a datelor.

Dispozițiile privind evaluarea ozonului sunt comasate cu dispozițiile privind evaluarea altor poluanți, în scopul de a simplifica și a raționaliza dispozițiile.

Articolul 12 reunește cerințele existente privind menținerea nivelurilor de poluanți atmosferici sub valorile-limită și introduce noi cerințe pentru concentrațiile expunerii medii.

Articolul 13 aliniază mai strâns standardele UE de calitate a aerului la recomandările OMS din 2021, ținând seama de fezabilitatea și de raportul cost-eficacitate analizate în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere. În plus, se introduc valori-limită pentru toți poluanții atmosferici care în prezent fac obiectul unor valori-țintă, cu excepția ozonului (O3). Experiența dobândită cu directivele actuale arată că acest lucru va spori eficacitatea în ceea ce privește reducerea concentrațiilor de poluanți atmosferici. Ozonul este exceptat de la această modificare din cauza caracteristicilor complexe ale formării sale în atmosferă, ceea ce complică sarcina de a evalua fezabilitatea respectării unor valori-limită stricte. Valorile-limită și valorile-țintă revizuite vor intra în vigoare în 2030, asigurând un echilibru între necesitatea unei îmbunătățiri rapide și necesitatea de a asigura un interval de timp suficient, precum și coordonarea cu principalele politici conexe care vor da rezultate în 2030, cum ar fi „Pregătiți pentru 55” – pachetul de politici vizând atenuarea schimbărilor climatice. Pentru a plasa UE pe o traiectorie care să îi permită să realizeze viziunea privind reducerea la zero a poluării aerului în 2050, se introduce o nouă dispoziție care impune reducerea expunerii medii a publicului la particulele fine în suspensie (PM2,5) și la dioxidul de azot (NO2) la nivel regional (unități teritoriale de nivelul NUTS 1) până la nivelurile recomandate de OMS. Acest lucru se adaugă obligației de a respecta valorile-limită și valorile-țintă aplicabile în zonele de calitate a aerului. Pentru a contribui la politica privind aerul curat la nivelul UE, statele membre au obligația de a comunica rapid Comisiei dacă introduc standarde de calitate a aerului mai stricte decât standardele UE.

Articolul 14 este scurtat, întrucât cerințele privind punctele de prelevare sunt aceleași cu cele prevăzute la articolul 7.

Conținutul mai multor articole (fostele articole 15-18 din Directiva 2008/50/CE) privind standardele de calitate a aerului și cerințele conexe pentru particulele fine în suspensie (PM2,5) și ozon (O3) este integrat în standardele vizând alți poluanți de la articolele 12, 13 și 23, iar cerințele privind punctele de prelevare sunt integrate în articolul 7.

Articolul 15 introduce praguri de alertă pentru măsuri pe termen scurt în cazul atingerii unor niveluri de vârf ale poluării cauzate de particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), pe lângă pragurile de alertă existente pentru dioxidul de azot (NO2) și dioxidul de sulf (SO2), având în vedere impacturile semnificative asupra sănătății ale poluării cu particule în suspensie.

Articolul 16 extinde normele privind deducerea contribuțiilor din surse naturale la depășirile standardelor de calitate a aerului pentru a include depășirile obligațiilor de reducere a expunerii medii. Poluarea aerului din surse naturale, cum ar fi praful saharian, nu poate fi influențată de gestionarea calității aerului. Din acest motiv, articolele 19 și 20 garantează că depășirile calității aerului care rezultă din astfel de surse nu vor fi considerate drept cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a aerului, inclusiv a obligațiilor de reducere a expunerii medii, și nu vor necesita întocmirea de planuri privind calitatea aerului.

Articolul 17 privind deducerea utilizării nisipului și sării pe drumuri în timpul iernii este extins pentru a include particulele fine în suspensie (PM2,5). Utilizarea nisipului și sării pe drumuri în timpul iernii este importantă pentru siguranța rutieră, chiar dacă resuspensia particulelor rezultate din aceste măsuri poate contribui, de asemenea, la poluarea aerului cu particule de diferite dimensiuni. Depășirile calității aerului care rezultă doar din aceste surse nu vor conduce la o cerință de întocmire a unor planuri privind calitatea aerului în temeiul articolului 19.

Articolul 18 privind amânarea termenelor-limită pentru atingerea valorilor-limită aferente particulelor în suspensie (PM10 și PM2,5) și dioxidului de azot (NO2) stabilește condiții prealabile suplimentare pentru amânare, în scopul de a spori eficiența măsurilor de calitate a aerului adoptate în vederea respectării valorilor-limită. De exemplu, planurile privind calitatea aerului trebuie să evidențieze modul în care se vor căuta fonduri suplimentare pentru a se asigura mai rapid respectarea normelor și modul în care publicul va fi informat cu privire la consecințele amânării asupra sănătății umane și a mediului. În plus, va fi posibil să se amâne atingerea unei valori-limită numai dacă obligația de reducere a expunerii medii pentru poluantul atmosferic relevant a fost respectată cel puțin 3 ani înainte de începerea amânării. Scopul este de a se asigura că amânarea este acordată numai pentru cazurile de depășire localizată a valorilor-limită din cauza unor condiții specifice sitului și nu va fi utilizată pentru a întârzia măsurile locale, regionale sau naționale privind calitatea aerului, indiferent dacă este vorba de măsuri locale, regionale sau naționale.

Articolul 19 sporește eficacitatea planurilor privind calitatea aerului pentru a asigura respectarea standardelor de calitate a aerului cât mai curând posibil. Acest lucru va fi realizat prin (a) cerința ca planurile privind calitatea aerului să fie întocmite înainte de intrarea în vigoare a standardelor de calitate a aerului în cazurile de nerespectare înainte de 2030, (b) specificarea faptului că planurile privind calitatea aerului trebuie să urmărească să reducă cât mai mult posibil perioada de depășire și, în orice caz, nu mai mult de 3 ani pentru valorile­limită și (c) impunerea unor actualizări periodice ale planurilor privind calitatea aerului în cazul în care acestea nu asigură respectarea normelor.

Planurile privind calitatea aerului devin obligatorii atunci când valorile-limită, valoarea-țintă pentru ozon sau obligațiile de reducere a expunerii medii sunt depășite. Planurile vor fi, de asemenea, obligatorii atunci când se anticipează că aceste standarde nu vor fi respectate. Acest lucru va contribui la asigurarea faptului că perioadele de depășire sunt cât mai scurte posibil. De asemenea, se vor încuraja sinergiile dintre gestionarea diferiților poluanți atmosferici și măsurile pentru asigurarea respectării unor standarde diferite. De exemplu, măsurile menite să asigure respectarea obligației de reducere a expunerii medii la particule fine în suspensie (PM2,5) vor sprijini și respectarea valorii-limită pentru PM2,5.

O ultimă modificare va impune ca planurile privind calitatea aerului să analizeze riscul depășirii pragurilor de alertă. Acest lucru va duce la o mai bună integrare a planurilor de acțiune pe termen scurt – necesare pentru abordarea depășirilor pragului de alertă – cu planurile de acțiune pe termen mai lung, economisind resurse și îmbunătățind măsurile luate.

Articolul 20 impune statelor membre să demonstreze motivul pentru care un plan de acțiune pe termen scurt nu ar fi eficace în cazul în care decid să nu adopte un astfel de plan în pofida riscului de depășire a pragului de alertă privind ozonul. Articolul prevede, de asemenea, obligativitatea consultării publice cu privire la planurile de acțiune pe termen scurt, pentru a se asigura că toate informațiile relevante sunt luate în considerare la întocmirea acestora.

Articolul 21 clarifică și consolidează și mai mult modalitățile de cooperare dintre statele membre pentru a aborda încălcările standardelor de calitate a aerului cauzate de poluarea atmosferică transfrontalieră, în special prevăzând un schimb rapid de informații între statele membre și cu Comisia.

Articolul 22 îmbunătățește gradul de sensibilizare a publicului cu privire la poluarea aerului, obligând statele membre să instituie un indice privind calitatea aerului care să furnizeze informații actualizate din oră în oră privind calitatea aerului pentru cei mai nocivi poluanți atmosferici.

Articolul 23 prevede adoptarea de către Comisie a unor acte de punere în aplicare privind raportarea informațiilor referitoare la datele și gestionarea calității aerului. Aceste acte de punere în aplicare vor fi aliniate la directiva revizuită.

Articolul 27 stabilește dispoziții detaliate pentru a asigura accesul la justiție pentru cei care doresc să conteste punerea în aplicare a prezentei directive, de exemplu atunci când nu a fost întocmit un plan privind calitatea aerului în pofida depășirii standardelor relevante de calitate a aerului.

Articolul 28 vizează instituirea unui drept efectiv al persoanelor de a fi despăgubite în cazul în care sănătatea le-a fost vătămată, integral sau parțial, ca urmare a unei încălcări a normelor prevăzute pentru valorile-limită, planurile privind calitatea aerului, planurile de acțiune pe termen scurt sau în legătură cu poluarea transfrontalieră. Persoanele afectate au dreptul de a solicita și de a obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv. Este inclusă posibilitatea unor acțiuni colective.

Articolul 29 este modificat pentru a clarifica mai în detaliu modul în care statele membre trebuie să instituie sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru cei care încalcă măsurile adoptate de statul membru în scopul punerii în aplicare a prezentei directive, inclusiv sancțiuni financiare disuasive, fără a aduce atingere Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal 35 .

Anexa I, în coroborare cu articolele 13 și 15, reunește standardele de calitate a aerului pentru diferiți poluanți și prevede: (a) noi valori-limită pentru protecția sănătății umane; (b) valori­țintă și obiective pe termen lung actualizate pentru ozon; (c) noi praguri de alertă pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și (d) obligații de reducere a expunerii medii pentru particulele fine în suspensie (PM2,5) și dioxidul de azot (NO2), care să permită alinierea obligației privind concentrația expunerii medii la recomandările OMS.

Anexa II stabilește pragurile de evaluare pentru monitorizarea și modelarea calității aerului.

Anexa III, în coroborare cu articolul 9, simplifică criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe și reunește aceste criterii pentru toți poluanții atmosferici care fac obiectul unor standarde diferite de calitate a aerului (valori-limită, valoare-țintă pentru ozon, obligații de reducere a expunerii medii, praguri de alertă și niveluri critice).

Anexa IV reunește criteriile privind amplasarea punctelor de prelevare pentru toți poluanții atmosferici care fac obiectul unor standarde diferite de calitate a aerului.

Anexa V actualizează și consolidează cerințele privind calitatea datelor și incertitudinea pentru măsurătorile în puncte fixe și măsurătorile indicative privind calitatea aerului, modelarea și estimarea obiectivă, vizând efectuarea unei evaluări precise având în vedere standardele mai stricte de calitate a aerului propuse și progresele tehnice înregistrate de la adoptarea directivelor existente.

Anexa VI actualizează normele privind metodele care trebuie utilizate pentru evaluarea concentrațiilor diferiților poluanți din aerul înconjurător, precum și pentru evaluarea ratei la care anumiți poluanți pătrund în ecosisteme.

Anexa VII introduce monitorizarea particulelor ultrafine în locurile în care este probabil să se înregistreze concentrații ridicate de particule ultrafine, cum ar fi în aeroporturi, porturi, drumuri, situri industriale ori sisteme de încălzire a locuințelor sau în apropierea acestora. Împreună cu informațiile provenite din monitorizarea concentrațiilor de fond ale particulelor ultrafine la supersiturile de monitorizare prevăzute la articolul 10, acest lucru va contribui la înțelegerea modului în care diferitele surse contribuie la concentrațiile particulelor ultrafine. Anexa VII actualizează, de asemenea, lista compușilor organici volatili (COV) pentru care sunt recomandate măsurări, fapt care vizează o mai bună înțelegere a formării și gestionării ozonului.

Anexa VIII, în coroborare cu articolul 19, reunește cerințele pentru planurile privind calitatea aerului care abordează depășirea valorilor-limită, a valorii-țintă pentru ozon și a obligațiilor de reducere a expunerii medii. Raționalizarea acestor cerințe va favoriza sinergiile între gestionarea diferiților poluanți atmosferici și asigurarea respectării unor standarde diferite de calitate a aerului. Anexa VIII prevede, de asemenea, ca planurile privind calitatea aerului să conțină o analiză mai precisă a efectelor preconizate ale măsurilor privind calitatea aerului. Acest lucru va contribui la eficientizarea planurilor privind calitatea aerului.

Anexa IX îmbunătățește informațiile privind calitatea aerului care trebuie furnizate publicului, inclusiv informațiile obligatorii actualizate din oră în oră pentru măsurătorile în puncte fixe ale principalilor poluanți atmosferici, precum și rezultatele actualizate ale modelării, în cazul în care acestea sunt disponibile.

🡻 2008/50 (adaptat)

2022/0347 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa

(reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul ⌦ privind funcționarea Uniunii Europene ⌫ de instituire a Comunității Europene, în special articolul ⌦ 192 ⌫ 175,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 36 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 37 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

⇩ nou

(1)Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului 38 și Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului 39 au fost modificate în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivelor menționate.

(2)În decembrie 2019, Comisia Europeană a prezentat, în comunicarea sa intitulată „Pactul verde european” 40 , o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, cu scopul de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În ceea ce privește aerul curat în particular, Pactul verde european s-a angajat să îmbunătățească în continuare calitatea aerului și să alinieze mai strâns standardele UE de calitate a aerului la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). De asemenea, în cadrul pactului s-a anunțat o consolidare a dispozițiilor privind monitorizarea, modelarea și planificarea calității aerului.

(3)În mai 2021, Comisia a adoptat o comunicare de instituire a „Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării” 41 , care abordează, printre altele, aspectele legate de poluare menționate în Pactul verde european și care conține, de asemenea, angajamentul de a reduce până în 2030 impactul poluării aerului asupra sănătății cu peste 55 % și numărul ecosistemelor UE în care poluarea aerului amenință biodiversitatea cu 25 %.

(4)Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilește, de asemenea, o viziune pentru anul 2050, în care poluarea aerului este redusă la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. În acest scop, ar trebui urmată o abordare etapizată pentru definirea standardelor actuale și viitoare ale UE de calitate a aerului, pentru stabilirea unor standarde intermediare de calitate a aerului pentru anul 2030 și anii următori și pentru elaborarea unei perspective în vederea alinierii la orientările OMS privind calitatea aerului până cel târziu în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică ce ține seama de cele mai recente cunoștințe științifice. Având în vedere legăturile dintre reducerea poluării și decarbonizare, obiectivul pe termen lung de a realiza obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării ar trebui urmărit concomitent cu obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului 42 .

(5)Atunci când iau măsurile relevante la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării aerului, statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se ghideze după „principiul precauției” și după principul „poluatorul plătește” stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și după principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” prevăzut în Pactul verde european. Acestea ar trebui, printre altele, să ia în considerare: contribuția unei calități mai bune a aerului la sănătatea publică, la calitatea mediului, la bunăstarea cetățenilor, la prosperitatea societății, la ocuparea forței de muncă și la competitivitatea economiei; tranziția energetică, consolidarea securității energetice și combaterea sărăciei energetice; securitatea alimentară și accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor; dezvoltarea unor soluții de mobilitate și transport durabile și inteligente; impactul schimbărilor comportamentale; echitatea și solidaritatea între statele membre și la nivel național, ținând seama de capacitatea economică, de circumstanțele naționale, cum ar fi particularitățile insulelor, și de nevoia de convergență în timp; necesitatea ca tranziția să fie justă și echitabilă din punct de vedere social, cu ajutorul unor programe de învățământ și formare adecvate; cele mai bune și cele mai recente dovezi științifice disponibile, în special constatările raportate de OMS; necesitatea de a integra riscurile legate de poluarea aerului în deciziile de investiții și de planificare; raportul cost-eficacitate și neutralitatea tehnologică în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici și o evoluție graduală în timp a integrității ecologice și a nivelului de ambiție.

(6)„Al optulea program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030”, adoptat prin Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 43 , stabilește obiectivul de a obține un mediu fără substanțe toxice care să protejeze sănătatea și bunăstarea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor negative și, în acest sens, prevede că sunt necesare metode de monitorizare perfecționate, o mai bună informare a publicului și accesul la justiție. Acest program ghidează obiectivele stabilite în prezenta directivă.

(7)Comisia ar trebui să revizuiască periodic dovezile științifice privind poluanții, efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului și evoluțiile tehnologice. În baza revizuirii, Comisia ar trebui să evalueze dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor prezentei directive. Prima revizuire ar trebui efectuată până la 31.12.2028 pentru a evalua dacă standardele de calitate a aerului trebuie actualizate în baza celor mai recente informații științifice.

🡻 2008/50 considerentul 5 (adaptat)

(8)Ar trebui să existe ⌦ urmată ⌫ o abordare comună privind evaluarea calității aerului înconjurător în conformitate cu ⌦ , aplicând ⌫ criterii comune de evaluare. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător ar trebui să se țină seama de dimensiunea populațiilor și a ecosistemelor expuse poluării aerului. În consecință, se impune defalcarea teritoriului fiecărui stat membru în zone sau aglomerări care să reflecte densitatea populației.

🡻 2008/50 considerentul 14 (adaptat)

⇨ nou

(9)Măsurătorile în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele și aglomerările unde sunt depășite obiectivele pe termen lung pentru ozon sau pragurile de evaluarepentru alți poluanți. Informațiile obținute din măsurătorile în puncte fixe pot fi completate prin tehnici de modelare și/sau măsurători indicative pentru a ⌦ Pe lângă informațiile obținute din măsurătorile în puncte fixe, aplicațiile de modelare și măsurătorile indicative ⌫ permite interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuției geografice a concentrațiilor. Utilizarea ⌦ unor astfel de ⌫ tehnicilor suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte fixe de prelevare. ⇨ în zonele în care pragurile de evaluare nu sunt depășite. În zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt depășite, atât măsurătorile în puncte fixe, cât și utilizarea aplicațiilor de modelare ar trebui să fie obligatorii. De asemenea, ar trebui efectuate acțiuni suplimentare de monitorizare a concentrațiilor de fond și a depunerii de poluanți în aerul înconjurător, pentru a se înțelege mai bine nivelurile de poluare și dispersia ⇦.

🡻 2008/50 considerentul 6 (adaptat)

⇨ nou

(10)Acolo unde este posibil, Aar trebui să fie aplicate tehnici ⇨ aplicații ⇦ de modelare care să permită interpretarea datelor punctuale la nivelul distribuției geografice a concentrației ⇨ , pentru a permite identificarea cazurilor de încălcare a standardelor de calitate a aerului și furnizarea datelor necesare pentru planurile privind calitatea aerului și pentru plasarea punctelor de prelevare ⇦. Aceasta ar putea să constituie baza pentru calcularea expunerii colective a populației care trăiește în zona respectivă. ⇨ Pe lângă cerințele privind monitorizarea calității aerului definite în prezenta directivă, în scopul monitorizării, statele membre sunt încurajate să exploateze produsele de informare și instrumentele suplimentare (de exemplu, evaluare periodică și rapoartele privind evaluarea calității, aplicații online privind politicile) puse la dispoziție de componenta de observare a Pământului a Programului spațial al UE, în special Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei (CAMS).  ⇦

⇩ nou

(11)Este important ca poluanții emergenți, cum ar fi particulele ultrafine, carbonul negru și carbonul elementar, precum și amoniacul și potențialul de oxidare al particulelor în suspensie, să fie monitorizați, pentru a contribui la înțelegerea științifică a efectelor acestora asupra sănătății și a mediului, conform recomandărilor OMS.

🡻 2008/50 considerentul 8 (adaptat)

⇨ nou

(12)Ar trebui să fie efectuate măsurători detaliate pentru ⌦ particulele ⌫ pulberile în suspensie în zonele rurale, pentru a înțelege mai bine impactul acestui poluant și pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurători ar trebui efectuate în concordanță cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenției ⌦ Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) ⌫ privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 44 , ⇨ și al protocoalelor la această convenție, inclusiv Protocolul din 1999 referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, care a fost revizuit în 2012 ⇦.

🡻 2008/50 considerentul 7 (adaptat)

(13)Pentru a asigura reprezentativitatea și comparabilitatea pe întreg teritoriul ⌦ Uniunii ⌫ Comunității a informațiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare și criterii comune privind numărul și ⌦ locația ⌫ amplasarea stațiilor de măsurare pentru evaluarea calității aerului înconjurător. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător pot fi utilizate și alte tehnici în locul măsurătorilor și, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare și precizia necesară a acestor tehnici.

🡻 2004/107 considerentul 12 (adaptat)

⇨ nou

(14)Tehnici de măsurare precise standardizate și criterii comune pentru implantarea stațiilor de măsurare sunt elemente importante pentru evaluarea calității aerului înconjurător, astfel încât informațiile obținute să fie comparabile în toată Comunitatea. Este importantă promovarea de metode de măsurare de referință. Comisia a mandatat deja lucrări cu privire la elaborarea de norme ⌦ standarde ⌫ CEN pentru măsurarea ⇨ hidrocarburilor aromatice policiclice și pentru evaluarea performanței sistemelor de senzori pentru determinarea concentrațiilor de poluanți gazoși și de particule în suspensie în aerul înconjurător ⇦ acestor constituenți în aerul înconjurător, atunci când sunt definite valori țintă [arsenic, cadmiu, nichel și benzo(a)piren], precum și a depunerii metalelor grele, în scopul unei dezvoltări și adoptări în termen scurt. În absența metodelor standard CEN, ⌦ ar trebui ⌫ trebuie permisă utilizarea metodelor internaționale sau naționale de măsurare de referință.

🡻 2008/50 considerentul 2 (adaptat)

⇨ nou

(15)Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și ⌦ la nivelul Uniunii ⌫ comunitar ⇨ , în special atunci când este vorba de emisii din agricultură, industrie, transporturi și producerea de energie ⇦ . În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute sau reduse și ar trebui stabilite ⇨ standarde ⇦ obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurător, luându-se în considerare standardele, ghidurile și programele Organizației Mondiale a Sănătății.

🡻 2004/107 considerentul 3 (adaptat)

⇨ nou

(16)Probele științifice demonstrează că ⇨ dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxidul de azot, particulele în suspensie, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, ⇦ arsenicul ⌦ arsenul ⌫ , cadmiul, nichelul,și unele hidrocarburi aromatice policiclice ⇨ și ozonul ⇦ sunt ⇨ responsabili pentru efecte negative semnificative asupra sănătății umane ⇦ agenți cancerigeni genotoxici pentru om și că nu există un prag identificabil sub care aceste substanțe nu prezintă risc pentru sănătatea umană. Efectul lor asupra sănătății umane și a mediului se produce prin concentrațiile din aerul înconjurător și prin depunere. Având în vedere raportul cost-eficiență, nu este posibilă atingerea în unele zone specifice a concentrațiilor de arsenic, cadmiu, nichel și hidrocarburi policiclici aromatici în aerul înconjurător care să nu reprezinte un risc semnificativ pentru sănătatea umană.

🡻 2004/107 considerentul 11 (adaptat)

⇨ nou

(17)Efectele ⇨ plumbului, ⇦ ale arsenicului ⌦ arsenului ⌫, ale cadmiului, ale mercurului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane, inclusiv prin lanțul trofic, și asupra mediului în ansamblul său se fac simțite ⌦, de asemenea, ⌫ prin concentrațiile din aerul înconjurător și prin depuneri; ⌦ ar trebui ⌫ trebuie să se țină seama de acumularea acestor substanțe în soluri și de protejarea apelor subterane. Pentru a facilita revizuirea prezentei directive în 2010, Comisia și statele membre trebuie să urmărească încurajarea cercetării asupra efectelor arsenicului, ale cadmiului, ale mercurului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane și asupra mediului, în special prin depuneri.

⇩ nou

(18)Expunerea medie a populației la poluanții cu cel mai mare impact atestat asupra sănătății umane, particulele în suspensie (PM2,5) și dioxidul de azot (NO2), ar trebui redusă, conform recomandărilor OMS. În acest scop, pe lângă valorile-limită, în cazul acestor poluanți ar trebui introdusă o obligație de reducere a expunerii medii.

🡻 2004/107 considerentul 4

⇨ nou

(19)⇨ Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător (Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE) 45 a arătat că valorile-limită sunt mai eficace în reducerea concentrațiilor de poluanți decât valorile-țintă. ⇦ În scopul reducerii la minim a efectelor nocive asupra sănătății umane, acordând o atenție deosebită ⇨ grupurilor vulnerabile și ⇦ populațiilor sensibile, și asupra mediului în ansamblul său ale arseniului, cadmiului, nichelului și hidrocarburilor aromatice policiclice din aer, ar trebui fixate valorițintă, ⇨ -limită ⇦ ⇨ pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător ⇦ , care să fie respectate în măsura posibilului. Benzo(a)pirenul ar trebui să fie folosit ca un marker al riscului cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice din în aerul înconjurător.

⇩ nou

(20)Pentru a permite statelor membre să se pregătească pentru standardele revizuite de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă și pentru a se asigura continuitatea juridică, valorile-limită ar trebui să fie identice, pentru o perioadă intermediară, cu cele stabilite în temeiul directivelor abrogate până când încep să se aplice noile valori-limită.

🡻 2008/50 considerentul 13 (adaptat)

⇨ nou

(21)Ozonul este un poluant transfrontalier format în atmosferă din emisiile de poluanți primari menționați în Directiva 2016/2284/UEDirectiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului 46  din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici 47 . Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-țintă pentru calitatea aerului și a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-țintă și al ⇨ angajamentelor de reducere a ⇦ plafoanelor  emisiilor de emisie prevăzute de Directiva 2016/2284/UE Directiva 2001/81/CE și, după caz, prin punerea în aplicare ⇨ a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor și ⇦ a planurilor pentruprivind calitatea aerului prevăzute de prezenta directivă.

🡻 2008/50 considerentul 12 (adaptat)

⇨ nou

(22)Valorile-țintă existente ⇨ pentru ozon ⇦ și obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecții eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății umane, vegetației și ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui să rămână neschimbate ⇨ ar trebui actualizate în lumina celor mai recente recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății ⇦ .

(23)Ar trebui să se stabilească un prag de alertă ⇨ pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon, ⇦ și un prag de informare pentru ozon, pentru protecția populației generale și, respectiv, a categoriilor ⇨ vulnerabile și ⇦ sensibile, împotriva expunerilor de scurtă durată la concentrații mari de ozon. Respectivele praguri ar trebui să declanșeze diseminarea informațiilor către public privind riscurile expunerii și, totodată, punerea în aplicare, după caz, a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de ozon ⇨ poluare ⇦ acolo unde pragurile de alertă sunt depășite.

🡻 2004/107 considerentul 7 (adaptat)

(24)În conformitate cu articolul ⌦ 193 ⌫ 176 din tratat, statele membre pot menține sau stabili măsuri de protecție mai stricte cu privire la arsenic, cadmiu, mercur, nichel și hidrocarburile aromatice policiclice, cu condiția ca ele să fie compatibile cu tratatul și notificate Comisiei.

🡻 2008/50 considerentul 9 (adaptat)

⇨ nou

(25)Acolo unde starea calității aerului este bună, aceasta trebuie menținută sau îmbunătățită. În cazurile în care nu s-au atins ⇨ există riscul de a nu se respecta sau în cazurile în care nu s-au respectat ⇦ ⇨ standardele ⇦ obiectivele privind calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta directivă, statele membre trebuie ⌦ ar trebui ⌫ să acționeze ⇨ imediat ⇦ astfel încât să se conformeze valorilor-limită ⇨ , obligațiilor de reducere a expunerii medii ⇦ și nivelurilor critice, iar acolo unde este posibil, să se atingă valorile-țintă ⇨ pentru ozon ⇦ și obiectivele pe termen lung.

🡻 2004/107 considerentul 9

(26)Mercurul este o substanță foarte periculoasă pentru sănătatea umană și pentru mediu. El este prezent peste tot în mediu și, sub formă de metilmercur, are capacitatea de a se acumula în organisme și, în special, de a se concentra în organismele de la capătul lanțului trofic. Mercurul eliberat în atmosferă poate fi transportat pe distanțe lungi.

🡻 2004/107 considerentul 10 (adaptat)

⇨ nou

(27)Comisia intenționează să prezinte în 2005 o strategie coerentă care cuprinde măsuri vizând ⌦ Regulamentul 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului 48 urmărește ⌫ protejarea sănătății umane și a mediului de eliberarea de mercur, pe baza unei abordări legate de ciclul de viață și ținând seama de producerea, utilizarea, tratarea deșeurilor și de emisiia emisiilor. În acest context, Comisia trebuie să examineze toate măsurile adecvate pentru reducerea cantității de mercur în ecosistemele terestre și acvatice și, în consecință, ingestia de mercur pe cale alimentară, precum și evitarea prezenței de mercur în anumite produse. ⇨ Dispozițiile privind monitorizarea mercurului prevăzute în prezenta directivă completează și alimentează regulamentul menționat anterior. ⇦

🡻 2008/50 considerentul 10

⇨ nou

(28)Riscul generat de poluarea atmosferică asupra vegetației și ecosistemelor naturale este cel mai semnificativ în locurile aflate la distanță de arealele urbane. În consecință, evaluarea unor astfel de riscuri și conformarea cu nivelurile critice pentru protecția vegetației ar trebui să se concentreze asupra locurilor aflate la distanță de arealele construite. ⇨ Această evaluare ar trebui să țină seama de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 și să le completeze pentru a monitoriza impactul poluării aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice și pentru a raporta impactul respectiv. ⇦

🡻 2008/50 considerentul 15 (adaptat)

⇨ nou

(29)Contribuțiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecință, în cazurile în care contribuțiile naturale la emisiile de poluanți în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depășirile se datorează total sau parțial acestor contribuții naturale, acestea din urmă pot fi scăzute din la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului ⇨ și a obligațiilor de reducere a expunerii medii ⇦ , în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuțiile la depășirea valorilor-limită ⌦ ale particulelor ⌫ de pulberi în suspensie PM10 care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii pot, de asemenea, să fie scăzute din la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiția să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentrații.

🡻 2008/50 considerentul 16

(30)În cazul zonelor și aglomerărilor în care condițiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă amânarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind respectarea acestor valori-limită în anumite zone și aglomerări. Orice prorogare de termen în ceea ce privește o anumită zonă sau aglomerare ar trebui să fie însoțită de un plan cuprinzător care urmează să fie evaluat de către Comisia Europeană pentru a se asigura respectarea termenului revizuit stabilit. Disponibilitatea măsurilor comunitare necesare care reflectă nivelul ambițios stabilit în cadrul strategiei tematice privind poluarea atmosferică în ceea ce privește reducerea emisiilor la sursă va fi importantă pentru o reducere eficientă a emisiilor în termenul stabilit în prezenta directivă pentru încadrarea în valorile-limită și ar trebui să fie luată în considerare la evaluarea cererilor de amânare a termenelor-limită pentru încadrarea în norme.

🡻 2008/50 considerentul 18

⇨ nou

(31)Ar trebui să fie dezvoltate și ⇨ actualizate ⇦ planuri pentruprivind calitatea aerului pentru zone și aglomerări în care concentrațiile de poluanți în atmosferă depășesc valorile-țintă sau cele-limită ⇨ , valorile-țintă pentru ozon sau obligațiile de reducere a expunerii medii ⇦ relevante pentru calitatea aerului, adăugându-se orice marje temporare de toleranță, dacă este cazul. Poluanții atmosferici provin din multe surse și activități diferite. Pentru a asigura coerență între diferite politici, astfel de planuri pentruprivind calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie în concordanță cu și integrate în planurile și programele pregătite în temeiul Directivei 2010/75/UE 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații mari de ardere 49 50 , al Directivei (UE) 2016/2284 Directivei 2001/81/CE și al Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental 51 52 . De asemenea, atunci când se eliberează autorizații pentru activități industriale în conformitate cu Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării vor fi luate în considerare obiectivele privind calitatea aerului înconjurător prevăzute de prezenta directivă 53 .

⇩ nou

(32)Planurile privind calitatea aerului ar trebui, de asemenea, pregătite în perspectiva anului 2030, în cazul în care există riscul ca statele membre să nu atingă valorile-limită sau valoarea-țintă pentru ozon până la data respectivă, pentru a se asigura că nivelurile poluanților sunt reduse în consecință.

🡻 2008/50 considerentul 19

⇨ nou

(33)Ar trebui să fie elaborate planuri de acțiune care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depășire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv și pentru a-i limita durata. În cazurile în care riscul se aplică uneia sau mai multor valori-limită sau valori-țintă, statele membre pot elabora, atunci când este cazul, astfel de planuri de acțiune pe termen scurt. În privința ozonului, astfel de planuri de acțiune pe termen scurt ar trebui să ia în considerare dispozițiile Deciziei 2004/279/CE a Comisiei din 19 martie 2004 privind ghidul pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător.

🡻 2008/50 considerentul 20 (adaptat)

⇨ nou

(34)Statele membre ar trebui să se consulte reciproc ⇨ coopereze între ele ⇦ în cazul în care, în urma unei poluări semnificative cu originea într-un alt stat membru, nivelul de poluant depășește sau este probabil să depășească ⇨ orice valoare-limită, valoare-țintă pentru ozon, obligație de reducere a expunerii medii ⇦ obiectivele relevante privind calitatea aerului plus marja de toleranță, în situația în care aceasta există, sau, după caz, pragurile prag de alertă. Natura transfrontalieră a unor poluanți, precum ozonul sau ⌦ particulele ⌫ pulberile în suspensie, pot necesita coordonarea între state membre învecinate în vederea elaborării și punerii în aplicare a unor planuri pentruprivind calitatea aerului și a unor planuri de acțiune pe termen scurt, precum și a informării publicului. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terțe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a țărilor candidate. ⇨ Comisia ar trebui să fie informată în timp util despre orice astfel de cooperare și invitată să ofere asistență. ⇦

🡻 2008/50 considerentul 21

⇨ nou

(35)Pentru a înțelege mai bine impactul poluanților atmosferici și pentru a dezvolta politici corespunzătoare se impune colectarea, schimbul și diseminarea informațiilor privind calitatea aerului de către statele membre și de către Comisie. Informațiile actualizate despre concentrațiile din aerul înconjurător ale tuturor poluanților reglementați ⇨ , precum și planurile privind calitatea aerului și planurile de acțiune pe termen scurt  ⇦ ar trebui, de asemenea, să fie ușor accesibile publicului.

🡻 2008/50 considerentul 22

⇨ nou

(36)⇨ Informațiile privind concentrațiile și depunerea poluanților reglementați ar trebui să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. ⇦ Pentru a facilita gestionarea și compararea informațiilor despre calitatea aerului, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei într-o formă standardizată.

🡻 2008/50 considerentul 23

(37)Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea și raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităților electronice și a internetului ca instrumente principale de punere la dispoziție a informațiilor și astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) 54 .

🡻 2008/50 considerentul 24

(38)Este oportun să se prevadă posibilitatea de a adapta criteriile și tehnicile folosite pentru evaluarea calității aerului înconjurător la progresele științifice și tehnice și de a adapta în consecință informațiile ce urmează a fi furnizate.

⇩ nou

(39)Astfel cum se precizează în jurisprudența Curții de Justiție 55 , statele membre nu pot limita capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorități publice acelor membri ai publicului interesat care au participat la procedura administrativă anterioară de adoptare a deciziei respective. Astfel cum se mai precizează în jurisprudența Curții de Justiție 56 , accesul efectiv la justiție în probleme de mediu și la căi de atac eficiente impune, printre altele, ca membrii publicului interesat să aibă dreptul să solicite instanței sau organismului competent independent și imparțial să adopte măsuri provizorii de natură să prevină un anumit caz de poluare. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în ceea ce privește calitatea procesuală, aceasta nu ar trebui să fie condiționată de rolul pe care persoana în cauză l-a jucat în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive. În plus, căile de atac ar trebui să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de recurs adecvate și eficace, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.

🡻 2008/50 considerentul 30

⇨ nou

(40)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În mod special, prezenta directivă urmărește să promoveze integrarea în politicile Uniunii a unui nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile astfel cum este prevăzut la articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ⇨ În cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a articolelor 19, 20, 21 din prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate de aceste încălcări pot solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la autoritatea competentă relevantă. Normele privind despăgubirile, accesul la justiție și sancțiunile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Normele menționate anterior au, așadar, scopul de a integra un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în politicile Uniunii, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum se prevede la articolul 37 din cartă, și transpun în termeni concreți obligația de a proteja dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei, prevăzute la articolele 2 și 3 din cartă. Normele menționate anterior contribuie, de asemenea, la dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 47 din Cartă, în ceea ce privește protejarea sănătății umane. ⇦ 

🡻 2008/50 considerentul 28 (adaptat)

Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională ar trebui să se limiteze la acele dispoziții care reprezintă o modificare substanțială în comparație cu directivele precedente.

🡻 2008/50 considerentul 29 (adaptat)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o legiferare mai bună 57 , statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru sine și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corespondența între directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

⇩ nou

(41)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor statelor membre în materie de transmitere a informațiilor și de prezentare de rapoarte cu privire la calitatea aerului în temeiul prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește (i) stabilirea normelor referitoare la informațiile privind calitatea aerului înconjurător care trebuie să fie puse la dispoziția Comisiei de către statele membre, precum și termenele în care aceste informații trebuie comunicate și (ii) simplificarea modului în care sunt raportate datele și a schimbului reciproc de informații și date din rețelele și punctele individuale de prelevare care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 58 .

(42)Pentru a se asigura că prezenta directivă își îndeplinește în continuare obiectivele, în special de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare ale calității aerului înconjurător asupra sănătății umane și asupra mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezenta directivă pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice legate de poluanții atmosferici, de evaluarea și gestionarea acestora, de impactul acestora asupra sănătății umane și a mediului și de informare corespunzătoare a publicului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 59 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(43)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond față de directivele anterioare. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.

(44)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa X partea B,

🡻 2004/107 considerentul 1 (adaptat)

În temeiul principiilor menționate la articolul 175 alineatul (3) din tratat, al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu, adoptat de Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului 60 , stabilește necesitatea de a reduce poluarea la niveluri care reduc la minimum efectele nocive asupra sănătății oamenilor, acordând o atenție deosebită categoriilor sensibile ale populației, și asupra mediului în ansamblul său, de a îmbunătăți supravegherea și evaluarea calității aerului, inclusiv în ceea ce privește depunerea de poluanți, și de a furniza informații publicului.

🡻 2004/107 considerentul 2 (adaptat)

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestiunea calității aerului înconjurător 61 cere Comisiei să depună propuneri care urmăresc reglementarea poluanților menționați în anexa I la directiva menționată anterior, ținând seama de dispozițiile alineatelor (3) și (4) din articolul menționat.

🡻 2004/107 considerentul 5

Valorile țintă nu ar trebui să necesite măsuri care să antreneze costuri disproporționate. În ceea ce privește instalațiile industriale, acestea nu ar trebui să implice alte măsuri dincolo de aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) prevăzute de Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării 62 și, în special, să nu provoace închiderea instalațiilor. Cu toate acestea, ele ar trebui să determine statele membre să ia toate măsurile de reducere eficiente din punct de vedere al raportului cost-eficiență în zonele relevante.

🡻 2004/107 considerentul 6

În special, valorile țintă din prezenta directivă nu trebuie considerate ca standarde de calitate a mediului în conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (7) din Directiva 96/61/CE și care, în conformitate cu articolul 10 din directiva menționată anterior, prevăd condiții mai stricte decât cele care pot fi obținute prin utilizarea BAT.

🡻 2004/107 considerentul 8

În cazul în are concentrațiile depășesc anumite praguri de evaluare, supravegherea arsenicului, a cadmiului și a benzo(a)pirenului ar trebui să fie obligatorie. Metode de evaluare suplimentare pot reduce numărul cerut de puncte de prelevare pentru măsurările în punct fix. Este prevăzut un control întărit al concentrațiilor de fond în aerul înconjurător și al depunerii.

🡻 2004/107 considerentul 13

Informațiile privind concentrațiile și depunerea poluanților reglementați trebuie să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice.

🡻 2004/107 considerentul 14

Informații actualizate privind concentrațiile din aerul înconjurător și depunerile poluanților reglementați trebuie să fie ușor accesibile publicului.

🡻 2004/107 considerentul 15

Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor prezentei directive și să supravegheze aplicarea lor. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționate și cu efect de descurajare.

🡻 2004/107 considerentul 16

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei 63 .

🡻 2004/107 considerentul 17

Modificările necesare pentru adaptarea prezentei directive la progresul științific și tehnic nu trebuie să se refere decât la criteriile și tehnicile de evaluare a concentrațiilor și a depunerii poluanților reglementați sau să se refere la modalitățile de transmitere a informațiilor Comisiei. Ele nu trebuie să aibă ca efect modificarea directă sau indirectă a valorilor țintă,

🡻 2008/50 considerentul 1 (adaptat)

Cel de-al șaselea Program comunitar de acțiune pentru mediu adoptat prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 64 2002 stabilește necesitatea de a reduce poluarea la niveluri care să minimizeze efectele nocive asupra sănătății umane, acordându-se o atenție specială populațiilor, sensibile și mediului ca întreg, de a îmbunătăți monitorizarea și evaluarea calității aerului, inclusiv depunerea poluanților și de a furniza informații publicului.

🡻 2008/50 considerentul 2

Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și comunitar. În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute sau reduse și ar trebui stabilite obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurător, luându-se în considerare standardele, ghidurile și programele Organizației Mondiale a Sănătății.

🡻 2008/50 considerentul 3 (adaptat)

Se impune revizuirea în mod substanțial, astfel încât să includă ultimele descoperiri din domeniul sănătății și al științei, precum și experiența statelor membre, a următoarelor acte: Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător 65 , Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător 66 , Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2000 privind valorile-limită pentru benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător 67 , Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 2002 privind ozonul din aerul înconjurător 68 și Decizia 97/101/CE a Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind stabilirea unui schimb reciproc de informații și date provenind de la rețele și stații individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre 69 . Prin urmare, din motive de claritate, simplificare și eficiență administrativă, se impune înlocuirea celor cinci acte cu o singură directivă și, după caz, cu măsuri de punere în aplicare.

🡻 2008/50 considerentul 4 (adaptat)

Atunci când s-a acumulat suficientă experiență privind punerea în aplicare a Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător 70 , poate fi luată în considerare posibilitatea de a fuziona dispozițiile acesteia cu cele ale prezentei directive.

🡻 2008/50 considerentul 11

Pulberile în suspensie (PM2,5) au un impact negativ semnificativ asupra sănătății umane. Mai mult, încă nu a fost identificat un prag-limită sub care PM2,5 nu ar prezenta nici un risc. În consecință, acest poluant nu ar trebui să fie reglementat în mod similar celorlalți poluanți. Abordarea ar trebui să vizeze reducerea generală a concentrațiilor în zona urbană pentru a asigura faptul că o mare parte a populației beneficiază de calitatea îmbunătățită a aerului. Cu toate acestea, pentru a asigura oriunde un nivel minim de protecție a sănătății, abordarea respectivă ar trebui să fie combinată cu stabilirea unei valori-limită, care, într-o primă etapă, ar trebui să fie precedată de o valoare-țintă.

🡻 2008/50 considerentul 17

Măsurile comunitare necesare pentru reducerea emisiilor la sursă, în special măsurile privind îmbunătățirea eficienței legislației comunitare privind emisiile industriale, limitarea emisiilor de gaze de eșapament produse de motoarele vehiculelor utilitare grele, reducerea suplimentară a emisiilor naționale de poluanți-cheie permise statelor membre și a emisiilor determinate de alimentarea cu carburanți a autovehiculelor în stațiile de distribuție, precum și pentru abordarea conținutului de sulf al combustibililor, inclusiv combustibili marini, ar trebui să fie examinate cu atenție, ca o prioritate, de către toate instituțiile implicate.

🡻 2008/50 considerentul 18

Ar trebui să fie dezvoltate planuri pentru calitatea aerului pentru zone și aglomerări în care concentrațiile de poluanți în atmosferă depășesc valorile-țintă sau cele limită relevante pentru calitatea aerului, adăugându-se orice marje temporare de toleranță, dacă este cazul. Poluanții atmosferici provin din multe surse și activități diferite. Pentru a asigura coerență între diferite politici, astfel de planuri pentru calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie în concordanță cu și integrate în planurile și programele pregătite în temeiul Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații mari de ardere 71 , al Directivei 2001/81/CE și al Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental 72 . De asemenea, atunci când se eliberează autorizații pentru activități industriale în conformitate cu Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării vor fi luate în considerare obiectivele privind calitatea aerului înconjurător prevăzute de prezenta directivă 73 .

🡻 2008/50 considerentul 25 (adaptat)

Deoarece obiectivele privind calitatea aerului enunțate în prezenta directivă nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre datorită naturii transfrontaliere a poluanților atmosferici și, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

🡻 2008/50 considerentul 26

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să asigure punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

🡻 2008/50 considerentul 27 (adaptat)

Anumite dispoziții din actele abrogate prin prezenta directivă ar trebui menținute în vigoare pentru a asigura continuitatea limitelor existente pentru calitatea aerului în cazul dioxidului de azot, până la înlocuirea lor de la 1 ianuarie 2010, continuitatea dispozițiilor privind raportarea asupra calității aerului până la adoptarea noilor măsuri de punere în aplicare, precum și continuitatea obligațiilor privind evaluările preliminare ale calității aerului în conformitate cu Directiva 2004/107/CE.

🡻 2008/50 considerentul 31

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei 74 .

🡻 2008/50 considerentul 32

Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice anexele I-VI, anexele VIII-X și anexa XV. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentei directive, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

🡻 2008/50 considerentul 33 (adaptat)

Clauza de transpunere solicită statelor membre să se asigure că măsurătorile necesare de fond urban sunt disponibile la timp pentru definirea indicatorului mediu de expunere, în vederea garantării respectării cerințelor privind evaluarea obiectivului național de reducere a expunerii și calcularea indicatorului mediu de expunere,

🡻 2008/50

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

🡻 2004/107

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei directive sunt:

   (a)    de a stabili o valoare țintă pentru concentrația de arsenic, de cadmiu, de nichel și de benzo(a)piren în aerul înconjurător pentru evitarea, prevenirea sau reducerea efectele nocive ale arsenicului, ale cadmiului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane și asupra mediului în ansamblul său;

   (b)    de a asigura că, în ceea ce privește arsenicul, cadmiul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice, menținerea calității aerului înconjurător atunci când aceasta este bună și îmbunătățirea sa în alte cazuri;

   (c)    de a stabili metode și criterii comune pentru evaluarea concentrațiilor de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, precum și a depunerilor de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice;

   (d)    de a garanta obținerea informațiilor adecvate privind concentrațiile de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, precum și privind depunerile de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice și de a garanta punerea la dispoziția publicului a acestor informații.

⇩ nou

Articolul 1

Obiective

1.Prezenta directivă stabilește un obiectiv de reducere la zero a poluării în ceea ce privește calitatea aerului, astfel încât, în cadrul Uniunii, calitatea aerului să fie îmbunătățită treptat până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană și ecosistemele naturale, astfel cum sunt definite prin date științifice, contribuind, așadar, la obținerea unui mediu fără substanțe toxice până cel târziu în 2050.

2.Prezenta directivă stabilește valori-limită intermediare, valori-țintă, obligații de reducere a expunerii medii, obiective privind concentrația expunerii medii, niveluri critice, praguri de informare, praguri de alertă și obiective pe termen lung („standarde de calitate a aerului”) care trebuie atinse până în anul 2030 și revizuite periodic ulterior în conformitate cu articolul 3.

3.De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind reducerea poluării, biodiversitatea și ecosistemele în conformitate cu Al optulea program de acțiune pentru mediu, astfel cum este prevăzut în Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului 75 .

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2

⌦ Domeniul de aplicare ⌫

Prezenta directivă stabilește ⌦ următoarele ⌫ măsuri care urmăresc:

1.⌦ măsuri ⌫ privind definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;

2.⌦ măsuri de stabilire a unor metode și criterii comune pentru evaluarea ⌫ calității aerului înconjurător în statele membre pe baza unor metode și criterii comune;

3.⇨ măsuri pentru a monitoriza ⇦ obținerea de informații privind calitatea aerului înconjurător pentru a ajuta la combaterea poluării aerului și a neplăcerilor cauzate de aceasta și pentru a monitoriza  , tendințele pe termen lungpe termen lung tendințele și îmbunătățirile care rezultă în urma ⇨ și impactul ⇦ măsurilor luate la nivel național și comunitar ⌦ nivelul Uniunii și la nivel național ⌫ ⇨ asupra calității aerului înconjurător ⇦ ;

4.⌦ măsuri ⌫ care să asigure garantarea faptul faptului că aceste informații ⌦ informațiile ⌫ privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția publicului;

5.⌦ măsuri ⌫ de menținere a menținerea calității aerului acolo unde este corespunzătoare și de îmbunătățire a îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;

6.⌦ măsuri ⌫ de promovare a promovarea unei cooperări crescute între statele membre în vederea reducerii poluării aerului.

⇩ nou

Articolul 3

Revizuire periodică

(1)    Până la 31 decembrie 2028 și, apoi, o dată la 5 ani sau mai des în cazul în care noi importante descoperiri științifice indică necesitatea unei noi revizuiri, Comisia analizează dovezile științifice referitoare la poluanții atmosferici și la efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului care sunt relevante pentru atingerea obiectivului stabilit la articolul 1 și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport conținând principalele constatări.

(2)    Cu ocazia revizuirii se evaluează dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivului de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului și dacă ar trebui să fie incluși și alți poluanți atmosferici.

Pentru a atinge obiectivele prevăzute la articolul 1, cu ocazia revizuirii se evaluează dacă prezenta directivă trebuie revizuită în vederea asigurării alinierii la Orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind calitatea aerului și la cele mai recente informații științifice.

În scopul revizuirii, Comisia ia în considerare, printre altele, următoarele:

(a)cele mai recente informații științifice furnizate de OMS și de alte organizații relevante;

(b)evoluțiile tehnologice care influențează calitatea aerului și evaluarea acesteia;

(c)situația calității aerului și efectele asociate asupra sănătății umane și a mediului în statele membre;

(d)progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de reducere a poluanților și de îmbunătățire a calității aerului adoptate la nivel național și la nivelul Uniunii.

(3)    Agenția Europeană de Mediu asistă Comisia în efectuarea revizuirii.

(4)    În cazul în care consideră necesar, ca urmare a revizuirii, Comisia prezintă o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 42 

Definiții

În sensul prezentei directive ⌦, se aplică următoarele definiții ⌫:

(1)„aer înconjurător” înseamnă aerul troposferic, cu excepția locurilor de muncă astfel cum sunt definite de ⌦ la articolul 2 din ⌫ Directiva 89/654/CEE ⌦ a Consiliului ⌫ 76 , cărora li se aplică dispozițiile privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și la care publicul nu are în mod normal acces;

(2)„poluant” înseamnă orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg;

(3)„nivel” înseamnă concentrația unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;

🡻 2004/107 (adaptat)

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 96/62/CE, cu excepția definiției de „valoare țintă”.

Obiectivele prezentei directive sunt:

(a) „valoare țintă” înseamnă o concentrație în aerul înconjurător fixată în scopul evitării, prevenirii și reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătății umane și asupra mediului în ansamblul său, care trebuie atinsă, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;

(4)(b) „depunere totală” înseamnă masa totală de poluanți care este transferată din atmosferă pe suprafețe ⌦ , ca de exemplu ⌫ (de exemplu, sol, vegetație, apă, clădiri etc.), într-o anumită zonă și într-o anumită perioadă;

🡻 2008/50 (adaptat)

(5)18.„PM10” înseamnă ⌦ particulele ⌫ pulberile în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare ⌦ aspirație calibrat ⌫, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 μm;

(6)19.„PM2,5” înseamnă ⌦ particulele ⌫ pulberile în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare ⌦ aspirație calibrat ⌫, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5, EN 14907, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm;

(7)24.„oxizi de azot” înseamnă suma raportului concentrațiilor volumice amestecate (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de dioxid de azot, exprimate în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (μg/m3);

🡻 2004/107 (adaptat)

(c)„prag superior de evaluare” înseamnă un nivel menționat în anexa II sub care, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE, o combinație a măsurărilor și tehnicilor de modelare poate fi utilizată pentru evaluarea calității aerului înconjurător;

(d)„prag inferior de evaluare” înseamnă un nivel menționat la anexa II sub care, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 96/62/CE, este posibil să se utilizeze exclusiv tehnici de modelare și de estimare obiectivă pentru evaluarea calității aerului înconjurător;

(e)„măsurări în punct fix” înseamnă măsurări efectuate în locuri fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie de probe, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva 96/62/CE;

(8)(f)„ ⌦ arsen ⌫ arsenic”, „cadmiu”, „nichel” și „benzo(a)piren” înseamnă conținutul total al acestor elemente și compuși în fracțiunea PM10;

(g)„PM10” înseamnă particule care trec într-un orificiu calibrat în conformitate cu norma EN 12341 cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 μm;

(9)(h)„hidrocarburi aromatice policiclice” înseamnă acei compuși organici, formați din cel puțin două inele aromatice fuzionate constituite în întregime din carbon și din hidrogen;

(10)(i)„mercur gazos total” înseamnă vaporul de mercur elementar (Hg0) și mercurul gazos reactiv, de exemplu specii de mercur solubil în apă care au o presiune de vapor suficient de ridicată pentru a exista în fază gazoasă;.

🡻 2008/50

(11)27.„compuși organici volatili” (COV) înseamnă compușii organici proveniți din surse antropice și biotice, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;

(12)28.„substanțe precursoare ale ozonului” înseamnă substanțele care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului;, unele fiind enumerate în anexa X.

⇩ nou

(13)„carbon negru” înseamnă carbon negru echivalent derivat din metode optice;

(14)„particule ultrafine” înseamnă concentrațiile numerice de particule în cm³ pentru un interval de mărime cu limita inferioară de ≤ 10 nm și pentru un interval de mărime fără restricții în ceea ce privește limita superioară;

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(15)16.„zonă” înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării și gestionării calității aerului;

(16)17.„aglomerare” înseamnă o zonă urbană care constituie o conurbație cu o concentrare a populației de peste 250 000 de locuitori sau, acolo unde populația este de 250 000 de locuitori sau mai mică, cu o densitate a populației pe km2 care urmează să fie stabilită de către statele membre;

(17)4.„evaluare” înseamnă orice metodă folosită pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima niveluri;

(18)12.„prag superior de evaluare” înseamnă un nivel ⌦ nivelul ⌫ sub care, ⇨ care determină regimul de evaluare necesar care trebuie utilizat ⇦ pentru a evalua calitatea aerului înconjurător , poate fi folosită o combinație de măsurători în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau măsurători indicative;

13.    „prag inferior de evaluare” înseamnă un nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, este suficient să se folosească numai tehnicile de modelare sau de estimare obiectivă;

(19)25.„măsurători în puncte fixe” înseamnă măsurători efectuate în ⇨ puncte de prelevare ⇦ locuri fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii de probe ⇨ în locații invariabile timp de cel puțin 1 an calendaristic, ⇦ pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;

(20)26.„măsurători indicative” înseamnă măsurători care respectă obiective de calitate a datelor mai puțin stricte decât cele pentru măsurătorile în puncte fixe;

⇩ nou

(21)„estimare obiectivă” înseamnă o metodă de evaluare pentru obținerea de informații cantitative sau calitative privind nivelul de concentrație sau de depunere al unui poluant pe baza opiniilor experților, care poate include utilizarea de instrumente statistice, a teledetecției și a senzorilor in situ;

(22)„reprezentativitate spațială” înseamnă o abordare în materie de evaluare potrivit căreia indicatorii de calitate a aerului observați la un punct de prelevare sunt reprezentativi pentru o zonă geografică delimitată în mod explicit, în măsura în care indicatorii de calitate a aerului din zona respectivă nu diferă de indicatorii observați la punctul de prelevare cu mai mult de un nivel de toleranță predefinit;

🡻 2008/50

(23)23. „locații de fond urbane” înseamnă locuri din zonele urbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea populației urbane în general;

⇩ nou

(24)„locații de fond rurale” înseamnă locuri din zonele rurale cu o densitate redusă a populației, în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea populației rurale în general;

(25)„supersit de monitorizare” înseamnă o stație de monitorizare situată într-o locație de fond urbană sau rurală care combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung cu privire la mai mulți poluanți;

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(26)5.„valoare-limită” înseamnă un nivel ⌦ care nu trebuie depășit și care este ⌫ fixat pe baza ⌦ cunoașterii ⌫ cunoștințelor științifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg, care se dorește a fi atins într-o perioadă dată și care nu trebuie depășit odată atins;

(27)9.„valoare-țintă ⇨ pentru ozon ⇦” înseamnă un nivel fixat ⇨ pe baza cunoașterii științifice, ⇦ cu scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare ⇨ ale ozonului ⇦ asupra sănătății umane și/sau asupra mediului ca întreg, care ⌦ trebuie respectat ⌫ se dorește a fi atins, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;

(28)20.„indicatorul ⌦ expunerii medii ⌫ mediu de expunere” înseamnă un nivel mediu determinat pe baza unor măsurători efectuate în locațiile de fond urbane de pe teritoriul unui stat membru ⇨ din unitatea teritorială de nivel NUTS 1, astfel cum este descrisă în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003, sau, în cazul în care în unitatea teritorială respectivă nu există nicio zonă urbană, în locațiile de fond rurale, ⇦ și care reflectă expunerea populației. Acesta, este folosit pentru a calcula ⇨ verifica dacă ⇦ valoarea-țintă națională de ⇨ obligația ⇦ de reducere a expunerii ⇨ medii ⇦ și obligația referitoare la ⇨ obiectivul ⇦ privind concentrația expunerii de expunere  ⇨ pentru unitatea teritorială respectivă au fost respectate ⇦ ;

(29)22.„valoarea-țintă națională ⇨ obligația ⇦ de reducere a expunerii ⇨ medii ⇦ ” înseamnă reducerea procentuală a expunerii medii ⇨ , exprimată ca indicatorul expunerii medii, ⇦ a populației ⇨ unei unități teritoriale de nivel NUTS 1, astfel cum este descrisă în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului 77 ⇦ unui stat membru, stabilită pentru anul de referință cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care se dorește a fi atins, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată; 

(30)21.„obligația referitoare la ⇨ obiectivul privind ⇦ concentrația expuneriide expunere ⇨ medii ⇦” înseamnă un nivel fixat pe baza al indicatorului ⌦ expunerii medii ⌫ mediu de expunere ⌦ care trebuie atins, ⌫ cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care se dorește a fi atins într-o perioadă dată;

(31)6.„nivel critic” înseamnă un nivel fixat pe baza cunoașterii științifice, dincolo de care se pot produce efecte adverse pentru anumiți receptori, cum ar fi copacii, alte plante sau ecosisteme naturale, dar nu pentru oameni;

(32)11.„prag de informare” înseamnă un nivel dincolo de care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea unor categorii ale populației cu o sensibilitate deosebită ⌦ și a grupurilor vulnerabile ⌫ și la atingerea căruia sunt necesare informații imediate și adecvate;

(33)10.„prag de alertă” înseamnă un nivel dincolo de care există un risc pentru sănătatea populației în general, la o expunere de scurtă durată și la atingerea căruia statele membre trebuie să ia imediat măsuri;

7.    „marja de toleranță” înseamnă procentajul din valoarea-limită cu care poate fi depășită acea valoare conform condițiilor stabilite în prezenta directivă; 

(34)14.„obiectiv pe termen lung” înseamnă un nivel ⌦ de ⌫ care se dorește a fi atins pe termen lung, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporționale, cu scopul de a ⌦ asigura ⌫ furniza o protecție eficace a sănătății umane și a mediului;

(35)15.„contribuții din surse naturale” înseamnă emisii de poluanți care nu rezultă direct sau indirect din activități umane, inclusiv evenimente naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, activitățile seismice, activitățile geotermale, focurile de pe terenuri necultivate, vânturile violente, apa de mare vaporizată sau resuspensia în atmosferă ori transportul unor particule naturale provenind din zone deșertice;

(36)8.„planuri privind calitatea aerului” înseamnă planuri care stabilesc măsuri pentru a atinge ⌦ a respecta ⌫ valorile-limită, sau valorile-țintă ⇨ pentru ozon ⇦ ⇨ sau obligațiile de reducere a expunerii medii ⇦;

⇩ nou

(37)„planuri de acțiune pe termen scurt” înseamnă planurile care stabilesc măsurile de urgență care trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul imediat sau durata de depășire a pragurilor de alertă;

(38) „public interesat” înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat de depășirea standardelor de calitate a aerului ori care este interesat de procedurile decizionale legate de punerea în aplicare a obligațiilor în temeiul prezentei directive, inclusiv organizațiile neguvernamentale care promovează protejarea sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de legislația națională;

(39)„populație sensibilă și grupuri vulnerabile” înseamnă acele grupuri de populație care sunt mai vulnerabile la expunerea la poluarea atmosferică decât populația medie, deoarece au o sensibilitate mai mare sau un prag mai scăzut în ceea ce privește efectele asupra sănătății sau au o capacitate redusă de a se proteja.

🡻 2008/50 (adaptat)

Articolul 53 

Responsabilități

Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile și organismele competente responsabile pentru:

(a)evaluarea calității aerului înconjurător;

(b)aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, rețele și laboratoare);

(c)asigurarea acurateței ⌦ măsurătorilor ⌫ măsurărilor;

⇩ nou

(d) asigurarea acurateței aplicațiilor de modelare; 

🡻 2008/50 (adaptat)

(ed)analiza metodelor de evaluare;

(fe)coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe comunitare ⌦ la nivelul Uniunii ⌫ de asigurare a calității organizate de Comisie;

(gf)cooperarea cu celelalte state membre și cu Comisia;.

⇩ nou

(h)stabilirea planurilor privind calitatea aerului;

(i)stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

După caz, autoritățile și organismele competente se conformează prevederilor secțiunii C din anexa VI.

Articolul 64

Stabilirea zonelor și a aglomerărilor

Statele membre stabilesc zone și aglomerări pe întreg teritoriul lor  ⇨ , inclusiv, atunci când este adecvat în scopul evaluării și gestionării calității aerului, la nivelul aglomerărilor ⇦  . Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și aglomerările.

CAPITOLUL II

EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR ⌦ ȘI A VITEZELOR DE DEPUNERE ⌫

SECȚIUNEA 1

Evaluarea calității aerului înconjurător privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie, plumbul, benzenul și monoxidul de carbon

Articolul 7 5

Regimul de evaluare

(1)    Pragurile Pragul superior și cel inferior de evaluare, precizate în secțiunea A din anexa II, se aplică la dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, ⌦ particulele ⌫ pulberile în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen, și monoxid de carbon ⌦ , arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren din aerul înconjurător ⌫ .

Fiecare zonă sau aglomerare este clasificată în funcție de aceste praguri de evaluare.

(2)    ⌦ Statele membre reexaminează ⌫ cClasificarea menționată la alineatul (1) se reexaminează cel puțin o dată la fiecare ⌦ 5 ⌫ cinci ani în conformitate cu procedura prevăzută ⌦ la prezentul alineat ⌫ în secțiunea B din anexa II. Cu toate acestea, clasificările se reexaminează mai des în cazul unor modificări importante ale activităților care emit poluanți atmosferici și care modifică rezultatul concentrațiilor ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot ⌦ și ⌫ sau, unde este cazul, oxizi de azot, ⌦ particule ⌫ pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen, sau monoxid de carbon ⌦ , arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sau ozon ⌫ .

B. Determinarea depășirilor pragurilor superioare și inferioare de evaluare

Depășirile pragurilor superioare și inferioare de evaluare se determină în baza concentrațiilor din cei ⌦ 5 ⌫ cinci ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depășit dacă a fost depășit în cel puțin ⌦ 3 ⌫ trei din cei ⌦ 5 ⌫ cinci ani anteriori.

Atunci când datele disponibile acoperă mai puțin ⌦ datele sunt disponibile pentru o perioadă mai mică ⌫ de ⌦ 5 ⌫ cinci ani, statele membre pot să combine campanii de măsurare de scurtă durată de-a lungul anului în ⌦ locații ⌫ locuri susceptibile de a fi reprezentative pentru cele mai înalte niveluri de poluare cu rezultatele extrase din inventare de emisii și din modelare pentru a determina depășirile pragurilor superioare și inferioare de evaluare.

Articolul 86

Criterii de evaluare

(1)    Statele membre realizează evaluarea calității aerului înconjurător cu privire la poluanții menționați la articolul 75 în toate zonele și aglomerările lor, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) ⇨ -(6) ⇦ din prezentul articol și în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa IVIII.

(2)    În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) depășește pragul superior de evaluare stabilit pentru acei poluanți, evaluarea calității aerului înconjurător se face prin măsurători în puncte fixe. Aceste măsurători în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici ⇨ aplicații ⇦ de modelare și/sau măsurători indicative pentru ⇨ a evalua calitatea aerului și ⇦ a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a calității aerului ⇨ poluanților atmosferici ⇦ ⇨ și în legătură cu reprezentativitatea spațială a măsurătorilor în puncte fixe ⇦ .

(3)    În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) este sub pragul superior de evaluare ⇨ depășește o valoare-limită ⇦ stabilită stabilit pentru acei poluanți ⇨ în tabelul 1 din secțiunea 1 a anexei I sau o valoare-țintă pentru ozon stabilită în secțiunea 2 din anexa I ⇦ , pentru evaluarea calității aerului înconjurător se poate face prin utilizarea ⇨ trebuie folosite ⇦ ⇨ , pe lângă măsurătorile în puncte fixe, ⇦ unei combinații de măsurători în puncte fixe și tehnici ⇨ aplicații ⇦ de modelare și/sau măsurători indicative.

⇩ nou

Aplicațiile de modelare respective trebuie să furnizeze, de asemenea, informații privind distribuția spațială a poluanților și reprezentativitatea spațială a măsurătorilor în puncte fixe.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(4)    În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) este sub pragul inferior de evaluare stabilit pentru acei poluanți, tehnicile de modelare ⇨ aplicațiile de modelare, măsurătorile indicative, ⇦ sau tehnicile de estimare obiective, sau ⇨ o combinație a acestora ⇦ ambele sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.

⇩ nou

(5) În cazul în care modelarea indică depășirea oricărei valori-limită sau valori-țintă pentru ozon într-o parte a zonei care nu face obiectul măsurătorilor în puncte fixe, se utilizează măsurători suplimentare în puncte fixe sau măsurători indicative suplimentare timp de cel puțin 1 an calendaristic de la înregistrarea depășirii, pentru a evalua nivelul concentrației poluantului relevant.

🡻 2004/107 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 4

Evaluarea concentrațiilor în aerul înconjurător și a vitezelor de depunere

(1)    Calitatea aerului înconjurător în raport cu arsenicul, cadmiul, nichelul și benzo(a)pirenul se evaluează pe întregul teritoriu al statelor membre.

(2)    În conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (7), măsurătoarea este obligatorie în următoarele zone:

   (a)    zone și aglomerări în care nivelurile sunt cuprinse între pragul inferior de evaluare și pragul superior de evaluare și

   (b)    alte zone și aglomerări în care nivelurile depășesc pragul superior de evaluare.

Măsurătorile prevăzute pot fi completate de tehnici de modelare care prevăd un nivel de informare adecvat cu privire la calitatea aerului înconjurător.

(3)    O combinare de măsurători, inclusiv măsurători indicative prevăzute în anexa IV secțiunea I și tehnici de modelare, poate fi utilizată pentru evaluarea calității aerului înconjurător în zonele și aglomerări în care, timp de o perioadă reprezentativă, nivelurile sunt cuprinse între pragurile inferioare și superioare de evaluare, care trebuie stabilite în temeiul anexei II secțiunea II.

(4)    În zonele și aglomerările în care nivelurile sunt inferioare pragului inferior de evaluare, care trebuie determinat în temeiul anexei II secțiunea II, este posibilă utilizarea exclusivă a tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă pentru evaluarea nivelurilor.

(5)    În cazul în care poluanții trebuie să fie măsurați, măsurările sunt efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie de probe. Numărul de măsurători este suficient pentru a permite determinarea nivelurilor.

(6)    Pragurile inferioare și superioare de evaluare pentru arsenic, cadmiu, nichel și benzo(a)piren în aerul înconjurător sunt cele stabilite în anexa II secțiunea I. Clasificarea fiecărei zone sau aglomerări în sensul prezentului articol este revizuită cel puțin o dată la cinci ani în conformitate cu procedura stabilită în anexa II secțiunea II. Clasificarea este revizuită mai devreme în caz de modificare importantă a activităților relevante pentru concentrațiile de arsenic, de cadmiu, de nichel și de benzo(a)piren în aerul înconjurător.

(7)    Criteriile pentru a determina amplasamentul punctelor de prelevare pentru măsurarea arsenicului, a cadmiului, a nichelului și a benzo(a)pirenului în aerul înconjurător în scopul evaluării conformității cu valorile țintă sunt cele menționate în anexa III secțiunile I și II. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în punct fix ale concentrațiilor fiecărui poluant este acela stabilit în anexa III secțiunea IV, iar aceste puncte sunt instalate în fiecare zonă sau aglomerare în care sunt necesare măsurări, în cazul în care măsurările în punct fix constituie unica sursă de date privind concentrațiile.

(6)(8)    Pentru a evalua contribuția benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, fiecare stat membru ⌦ supraveghează ⌫ monitorizează alte hidrocarburi aromatice policiclice relevante într-un număr limitat de puncte de măsurare ⇨ prelevare ⇦ . Acești compuși cuprind minimum benzo(a)antracen benzo(a)antracenul, benzo(b)fluoranten benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluoranten benzo(j)fluorantenul, benzo(k)fluoranten benzo(k)fluorantenul, indeno(1,2,3-cd)piren indeno(1,2,3-cd)pirenul și dibenz(a,h)antracenul. Punctele de control ⇨ prelevare ⇦ ale acestor hidrocarburi aromatice policiclice sunt plasate în același loc cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren și sunt alese astfel încât variațiile geografice și tendințele pe termen lung să poată fi identificate. Se aplică secțiunile I, II și III din anexa III.

⇩ nou

(7) Pe lângă monitorizarea prevăzută la articolul 10, statele membre monitorizează, acolo unde este cazul, nivelurile de particule ultrafine în conformitate cu litera D din anexa III și cu secțiunea 3 din anexa VII.

🡻 2008/50

(5)    Pe lângă evaluările menționate la alineatele (2), (3) și (4), se efectuează măsurători de fond în mediul rural, departe de surse importante de poluare a aerului, în scopul de a furniza, cel puțin, informații privind concentrația masică totală și concentrațiile chimice de speciație ale pulberilor în suspensie (PM2,5) pe baza mediilor anuale, măsurători care se efectuează în următoarele condiții:

(a)se instalează un punct de prelevare la fiecare 100 000 km2;

(b)fiecare stat membru stabilește cel puțin o stație de măsurare sau poate stabili, în acord cu statele membre învecinate, una sau mai multe stații de măsurare comune, care acoperă zonele învecinate respective, pentru a atinge rezoluția spațială necesară;

(c)dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare și programul de măsurare al Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP);

(d)secțiunile A și C din anexa I se aplică în legătură cu obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de concentrație masică a pulberilor în suspensie, iar anexa IV se aplică în întregime.

Statele membre informează de asemenea Comisia în legătură cu metodele de măsurare folosite la măsurarea compoziției chimice a pulberilor în suspensie (PM2,5).

🡻 219/2009 articolul 1 și anexa punctul 3.8 (adaptat)

(9) Indiferent de nivelurile concentrațiilor, un punct de prelevare de fond este instalat la fiecare 100 000 km2 pentru a asigura o măsurătoare indicativă, în aerul înconjurător, a arsenicului, a cadmiului, a nichelului, a mercurului gazos total, a benzo(a)pirenului și a altor hidrocarburi aromatice policiclice menționate la alineatul (8) și a depunerii totale de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel, de benzo(a)piren și de alte hidrocarburi aromatice policiclice menționate la alineatul (8). Fiecare stat membru montează cel puțin o stație de măsurare. Cu toate acestea, statele membre pot monta, prin acord și în conformitate cu ghidurile care urmează să fie stabilite în temeiul procedurii de reglementare menționate la articolul 6 alineatul (2), una sau mai multe stații de măsurare comune care să acopere zone adiacente ale statelor membre învecinate pentru a obține rezoluția spațială necesară. Se recomandă de asemenea măsurarea mercurului bivalent sub formă gazoasă și sub formă de pulberi. După caz, supravegherea este coordonată cu strategia de monitorizare și Programul de măsurare european pentru supravegherea și evaluarea poluanților (EMEP). Punctele de prelevare pentru acești poluanți sunt alese astfel încât variațiile geografice și tendințele pe termen lung să poată fi identificate. Se aplică secțiunile I, II și III din anexa III.

🡻 2004/107 (adaptat)

⇨ nou

(8)(10)    În cazul în care trebuie evaluate modelele regionale ale impactului asupra ecosistemelor ⇨ , inclusiv în conformitate cu monitorizarea efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 ⇦, poate fi ⇨ trebuie ⇦ ⌦ avută în vedere ⌫ prevăzută utilizarea bioindicatorilor.

(11)    În zonele și aglomerările în care informațiile furnizate de la stațiile de măsurare fixe sunt completate de informații provenind din alte surse, ca de exemplu evidențele emisiilor, metodele de măsurătoare indicativă și modelarea calității aerului, numărul de stații de măsurare fixe care trebuie instalate și rezoluția spațială a altor tehnici trebuie să fie suficientă pentru a permite determinarea concentrațiilor de poluanți atmosferici în conformitate cu anexa II secțiunea I și cu anexa IV secțiunea I.

(12)    Obiectivele de calitate a datelor sunt stabilite în anexa IV secțiunea I. În cazul utilizării de modele de calitate a aerului pentru evaluare, se aplică anexa IV secțiunea II.

(13)    Metodele de referință pentru eșantionare și analiză a arsenicului, a cadmiului, a mercurului, a nichelului și a hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător trebuie să fie în conformitate cu anexa V secțiunile I, II și III. Anexa V secțiunea IV stabilește tehnici de referință pentru măsurarea depunerii totale de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice, iar anexa V secțiunea V se referă la tehnicile de referință pentru modelarea calității aerului, atunci când asemenea tehnici sunt disponibile.

(14)    Data la care statele membre informează Comisia cu privire la metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calității aerului în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 96/62/CE este data prevăzută la articolul 10 din prezenta directivă.

🡻 219/2009 articolul 1 și anexă punctul 3.8

(15)    Orice modificări necesare pentru adaptarea la progresul științific și tehnic a dispozițiilor prezentului articol, a anexei II secțiunea II și a anexelor III, IV și V sunt adoptate de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 6 alineatul (3). Acestea nu pot avea drept rezultat nicio modificare directă sau indirectă a valorilor-țintă.

🡻 2008/50 (adaptat)

 ⇨ nou

Articolul 97

Puncte de prelevare

(1)    ⌦ Locația ⌫ Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, a dioxidului de azot și oxizilor de azot, a ⌦ particulelor ⌫ pulberilor în suspensie (PM10 și PM2,5), a plumbului, a benzenului, și a monoxidului de carbon ⌦ , a arsenului, a cadmiului, a nichelului, a benzo(a)pirenului ⌫ din aerul înconjurător se determină în conformitate cu criteriile enumerate în anexa IVIII.

⌦ Locația punctelor de prelevare pentru măsurarea ozonului se determină în conformitate cu anexa IV. ⌫

(2)    În fiecare zonă sau aglomerare unde ⇨ nivelul poluanților depășește pragul de evaluare specificat în anexa II, ⇦ măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant nu ⌦ trebuie să fie ⌫ este inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat în secțiunea A tabelele 3 și 4 de la literele A și C din anexa IIIV.

(3)    Cu toate acestea, în zonele și aglomerările ⇨ unde nivelul poluanților depășește pragul de evaluare relevant specificat în anexa II, dar nu și valorile-limită respective specificate în tabelul 1 din secțiunea 1 din anexa I, valorile-țintă pentru ozon specificate în secțiunea 2 din anexa I sau nivelurile critice specificate în secțiunea 3 din anexa I ⇦ în care informațiile de la punctele de prelevare pentru măsurători în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurători indicative, numărul total ⇨ minim ⇦ de puncte de prelevare precizat în secțiunea A din anexa V poate fi redus cu până la 50 %, ⇨ în conformitate cu literele A și C din anexa III ⇦ dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)metodele suplimentare ⇨ măsurătorile indicative și modelarea ⇦ furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului cu privire la respectarea valorilor-limită ⇨ , a valorilor-țintă pentru ozon, a nivelurilor critice, a pragurilor de informare și ⇦ sau a pragurilorpragurile de alertă, precum și informații adecvate pentru public ⇨ , pe lângă cele furnizate de punctele fixe de prelevare ⇦;

(b)numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate și rezoluția spațială a altor tehnicilortehnici ⇨ de modelare și a măsurătorilor indicative ⇦ sunt suficiente pentru stabilirea concentrației poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secțiunea la literele A și B din anexa VI și permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile ⌦ cerințele ⌫ specificate în secțiunea la litera  DB din anexa V; I

⇩ nou

(c) numărul de măsurători indicative este același cu numărul de măsurători în puncte fixe care sunt înlocuite, iar durata măsurătorilor indicative este de cel puțin 2 luni pe an calendaristic;

(d) în ceea ce privește ozonul, dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare care măsoară ozonul, cu excepția locațiilor de fond rurale pentru evaluarea ozonului, astfel cum se menționează la litera B din anexa IV.

(4) Pe teritoriul unui stat membru se instalează unul sau mai multe puncte de prelevare adaptate obiectivului monitorizării specificat în secțiunea 2 litera A din anexa VII, pentru a furniza date privind concentrațiile substanțelor precursoare ale ozonului enumerate la litera B din secțiunea menționată anterior în locații determinate în conformitate cu litera C din secțiunea menționată anterior.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(5)(4)    Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa IVIII, că distribuția și numerotarea punctelor de prelevare pe care se bazează ⌦ utilizată pentru ⌫ calculul indicatorului ⌦ indicatorilor ⌫ ⌦ expunerii medii ⌫ mediu de expunere pentru PM2,5 ⇨ și NO2 ⇦ reflectă în mod adecvat expunerea generală a populației. Numărul de puncte de prelevare nu ⌦ trebuie să fie ⌫ este mai mic decât cel stabilit prin aplicarea literei secțiunii B din anexa IIIV.

(6) Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește respectarea valorilor-limită ⇨ și a valorilor-țintă pentru ozon ⇦, se ține cont de rezultatele provenite de la ⇨ aplicațiile de ⇦ modelare și/sau de la măsurătorile indicative.

⇩ nou

(7)    Punctele de prelevare care au înregistrat depășiri ale oricărei valori-limită specificate în secțiunea 1 din anexa I în ultimii 3 ani nu trebuie relocate decât dacă realocarea este necesară ca urmare a unor circumstanțe speciale, inclusiv amenajarea teritorială. Punctele de prelevare trebuie relocate în zona de reprezentativitate spațială și în baza rezultatelor modelării.

🡻 2008/50

(4)     Aplicarea în statele membre a criteriilor de selecție a punctelor de prelevare este monitorizată de către Comisie pentru a facilita aplicarea armonizată a acestor criterii în întreaga Uniune Europeană.

⇩ nou

Articolul 10

Supersituri de monitorizare

(1)    Fiecare stat membru trebuie să stabilească cel puțin un supersit de monitorizare la 10 milioane de locuitori într-o locație de fond urbană. Statele membre cu mai puțin de 10 milioane de locuitori trebuie să stabilească cel puțin un supersit de monitorizare într-o locație de fond urbană.

Fiecare stat membru trebuie să stabilească cel puțin un supersit de monitorizare la 100 000 km2 într-o locație de fond rurală. Statele membre cu o suprafață a teritoriului mai mică decât 100 000 km2 trebuie să stabilească cel puțin un supersit de monitorizare într-o locație de fond rurală.

(2)    Amplasarea supersiturilor de monitorizare se determină pentru locațiile de fond urbane și locațiile de fond rurale în conformitate cu litera B din anexa IV.

(3)    Toate punctele de prelevare care îndeplinesc cerințele prevăzute la literele B și C din anexa IV și care sunt instalate în supersituri de monitorizare pot fi luate în considerare în scopul îndeplinirii cerințelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru poluanții relevanți, astfel cum se specifică în anexa III.

(4)    Un stat membru poate stabili, în acord cu unul sau mai multe state membre învecinate, unul sau mai multe supersituri comune de monitorizare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la alineatul (1). Acest lucru nu afectează obligația fiecărui stat membru de a stabili cel puțin 1 supersit de monitorizare într-o locație de fond urbană și 1 supersit de monitorizare într-o locație de fond rurală.

(5)    Măsurătorile efectuate în toate supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane trebuie să includă măsurători în puncte fixe sau măsurători indicative ale distribuției granulometrice a particulelor ultrafine și ale potențialului de oxidare a particulelor în suspensie.

(6)    Măsurătorile efectuate în toate supersiturile de monitorizare din locațiile de fond urbane și din locațiile de fond rurale trebuie să includă cel puțin următoarele:

(a) măsurători în puncte fixe ale particulelor în suspensie (PM10 și PM2,5), ale dioxidului de azot (NO2), ale ozonului (O3), ale carbonului negru, ale amoniacului (NH3) și ale particulelor ultrafine;

(b) măsurători în puncte fixe sau măsurători indicative ale particulelor fine în suspensie (PM2,5) cu scopul de a furniza, cel puțin, informații cu privire la concentrația masică totală și la concentrațiile chimice de speciație pe o bază medie anuală, în conformitate cu secțiunea 1 din anexa VII;

(c) măsurători în puncte fixe sau măsurători indicative ale arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului și altor hidrocarburi aromatice policiclice menționate la articolul 8 alineatul (6), precum și ale depunerii totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren și alte hidrocarburi aromatice policiclice menționate la articolul 8 alineatul (6), indiferent de nivelurile de concentrație.

(7) Măsurarea mercurului bivalent sub formă gazoasă și sub formă de particule se poate efectua, de asemenea, la supersituri de monitorizare din locațiile de fond urbane și din locațiile de fond rurale.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(8)(c)    Dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare și programul de măsurare al Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP) ⇨ , cu infrastructura de cercetare pentru aerosoli, nori și gaze de marcare (ACTRIS) și cu monitorizarea impactului poluării atmosferice efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 ⇦ .

Articolul 118

Metode de referință pentru măsurători ⌦ și obiective de calitate a datelor ⌫  

(1)    Statele membre aplică metodele de referință pentru măsurători și criteriile specificate în secțiunile A și C la literele A și C din anexa VI.

(2)    ⌦ Cu toate acestea, ⌫ aAlte metode de măsurare pot fi folosite respectând condițiile prevăzute la literele B, C, D și E în secțiunea B din anexa VI.

⇩ nou

(2)    Datele privind calitatea aerului trebuie să îndeplinească obiectivele de calitate a datelor prevăzute în anexa V.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

SECȚIUNEA 2

Evaluarea calității aerului înconjurător în ceea ce privește ozonul

Articolul 9

Criterii de evaluare

(1)    În cazul în care, într-o zonă sau o aglomerare, concentrațiile de ozon au depășit obiectivele pe termen lung specificate în secțiunea C din anexa VII în cursul oricăruia dintre ultimii cinci ani de măsurare, se efectuează măsurători în puncte fixe.

(2)    În cazul în care sunt disponibile date pentru mai puțin de cinci ani, statele membre pot să combine, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung menționate la alineatul (1) au fost depășite în cursul acelor cinci ani, rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată desfășurate în momente și locuri susceptibile de a fi la cele mai înalte niveluri de poluare cu rezultatele extrase din inventare de emisii și din modelare.

Articolul 10

Puncte de prelevare

(1)    Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea ozonului se determină în conformitate cu criteriile stabilite în anexa VIII.

(2)    În fiecare zonă sau aglomerare în care măsurătorile în puncte fixe constituie singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare pentru ozon nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat în secțiunea A din anexa IX.

(3)    Cu toate acestea, în zonele și aglomerările în care informațiile de la punctele de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe sunt suplimentate cu informații provenite de la modelare și/sau măsurători indicative, numărul de puncte de prelevare specificat în secțiunea A din anexa IX poate fi redus, atunci când sunt respectate următoarele condiții:

   (a)    metodele suplimentare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește valorile-țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și alertă;

   (b)    numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentrației de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secțiunea A din anexa I și permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile specificate în secțiunea B din anexa I;

   (c)    numărul de puncte de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este de cel puțin un punct de prelevare la două milioane de locuitori sau un punct de prelevare la 50 000 km2, numărul folosit fiind cel mai mare dintre cele două, dar nu trebuie să fie mai puțin de un punct de prelevare pentru fiecare zonă sau aglomerare;

   (d)    dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare, cu excepția stațiilor de fond rural menționate în secțiunea A din anexa VIII.

Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește valorile-țintă, se ține cont de rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurătorile indicative.

(5)    În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecărui an din ultimii cinci ani de măsurare, concentrațiile sunt inferioare obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se determină în conformitate cu secțiunea B din anexa IX.

(6)    Fiecare stat membru se asigură că cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului enumerate în anexa X, este instalat și funcționează pe teritoriul său. Fiecare stat membru alege numărul și amplasarea stațiilor unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului, ținând cont de obiectivele și metodele prevăzute în anexa X.

Articolul 11

Metode de referință pentru măsurători

(1)    Statele membre aplică pentru măsurarea ozonului metodele de referință stabilite la punctul 8 în secțiunea A din anexa VI. Alte metode de măsurare pot fi folosite respectând condițiile prevăzute în secțiunea B din anexa VI.

(2)    Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu metodele pe care le folosește pentru a preleva și măsura COV enumerați în anexa X.

CAPITOLUL III

GESTIONAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Articolul 12

Cerințe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită ⌦ , valorii-țintă pentru ozon și obiectivelor privind concentrația expunerii medii, dar superioare pragurilor de evaluare ⌫ 

(1) În zonele și aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, ⌦ particule în suspensie ( ⌫ PM10, și PM2,5), plumb, benzen, și monoxid de carbon ⇨ , arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren ⇦ din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în secțiunea 1 din anexa I anexele XI și XIV, statele membre mențin nivelurile acelor poluanți sub valorile-limită și fac eforturi să păstreze cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu dezvoltarea durabilă.

Articolul 18

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung

(2) În zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon ⇨ sunt inferioare valorii-țintă pentru ozon ⇦ îndeplinesc obiectivele pe termen lung, statele membre ⇨ iau măsurile necesare pentru a menține nivelurile respective sub valoarea-țintă pentru ozon și depun eforturi pentru a atinge  obiectivele pe termen lung specificate în secțiunea 2 din anexa I ⇦, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon și condițiile meteorologice o permit, ⇨ și dacă măsurile necesare nu implică costuri disproporționate. ⇦ mențin aceste niveluri sub cele ale obiectivelor pe termen lung 

⇩ nou

(3) În unitățile teritoriale de nivel NUTS 1, astfel cum sunt descrise în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003, în care indicatorii expunerii medii pentru PM2,5 și NO2 se situează sub valoarea respectivă a obiectivelor privind concentrația expunerii medii pentru acei poluanți, astfel cum se prevede în secțiunea 5 din anexa I, statele membre mențin nivelurile poluanților respectivi sub obiectivele privind concentrația expunerii medii.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(4) și ⌦ Statele membre ⌫ ⇨ depun eforturi pentru a atinge și ⇦ a conserva conservă, prin măsuri adecvate, cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile și un înalt nivel de protecție a mediului și a sănătății umane ⇨ , în conformitate cu orientările privind calitatea aerului publicate de OMS și sub pragurile de evaluare prevăzute în anexa II ⇦ .

Articolul 13

Valorile-limită, ⌦ valorile-țintă pentru ozon ⌫ și ⌦ obligația de reducere a expunerii medii ⌫ pragurile de alertă pentru protejarea protecția sănătății umane

(1)    Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor și aglomerărilor lor, nivelurile de dioxid de sulf, ⇨ dioxid de azot, particule în suspensie (⇦ PM10, ⇨ și PM2,5), ⇦ plumb, ⇨ benzen, ⇦ și monoxid de carbon ⇨ , arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren⇦ din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită prevăzute în secțiunea 1 din anexa I XI.

În ceea ce privește dioxidul de azot și benzenul, valorile-limită specificate în anexa XI nu pot fi depășite începând cu datele specificate în respectiva anexă. 

Articolul 17

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon depășesc valorile-țintă și obiectivele pe termen lung

(2)(1). ⇨ În ceea ce privește ozonul, ⇦ , Sstatele membre ⌦ se asigură, prin luarea tuturor ⌫ iau măsurilormăsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate , ⌦ că, în ansamblul zonei, nivelurile nu depășesc ⌫pentru a se asigura că valorile-țintă ⇨ pentru ozon ⇦ și obiectivele pe termen lung sunt atinse ⌦ , astfel cum sunt prevăzute în secțiunea 2 litera B din anexa I ⌫ .

Articolul 15

Obiectivul național de reducere a expunerii la PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(3)(1)    Statele membre ⌦ se asigură că ⌫ iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a reduce expunerea la PM2,5 în vederea atingerii obiectivului național ⇨ obligațiile ⇦ de reducere a expunerii ⇨ medii pentru PM2,5 și NO2 ⇦ stabilitestabilit în ⌦ secțiunea 5 litera B din anexa I ⌫ secțiunea B din anexa XIV, ⇨ sunt respectate în ansamblul unităților lor teritoriale de nivel NUTS 1, în cazul în care sunt depășite obiectivele privind concentrația expunerii medii stabilite în secțiunea 5 litera C din anexa I. ⇦ până în anul precizat în cuprinsul acesteia

(4) Gradul de respectare a acestor cerințe ⌦ alineatelor (1), (2) și (3) ⌫ este evaluat în conformitate cu anexa IV anexa III.

(5) Indicatorul ⌦ Indicatorii ⌫ expunerii medii pentru PM2,5 se estimează ⌦ evaluează ⌫ în conformitate cu secțiunea 5 litera A din anexa IXIV.

(6) ⇨ Termenul pentru atingerea valorilor-limită ⇦ Marjele de toleranță prevăzute în tabelul 1 din secțiunea 1 a anexei anexa IXI se aplică ⇨ poate fi amânat ⇦ în conformitate cu articolul 18 22 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (1).

⇩ nou

(7)    Statele membre care introduc standarde mai stricte de calitate a aerului, în conformitate cu articolul 193 din TFUE, trebuie să notifice standardele respective Comisiei în termen de 3 luni de la data adoptării. O astfel de notificare trebuie însoțită de o explicație a procesului prin care respectivele standarde de calitate a aerului au fost stabilite și de informațiile științifice utilizate.

🡻 2008/50 (adaptat)

Articolul 14

Nivelurile critice ⌦ pentru protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale ⌫

(1) Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice specificate în secțiunea 3 din anexa IXIII, evaluate în conformitate cu secțiunealitera A din anexa IVIII.

(2)    În cazul în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim specificat în secțiunea C din anexa V. În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurători indicative sau modelare, atunci numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50 %, cu condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secțiunea A din anexa I.

🡻 2004/107

Articolul 3

Valori țintă

(1)    Statele membre iau toate măsurile necesare care nu determină costuri disproporționate pentru a se asigura că, începând cu 31 decembrie 2012, concentrațiile în aerul înconjurător de arsenic, de cadmiu, de nichel și de benzo(a)piren, utilizate ca un marker de risc cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice, evaluate în conformitate cu articolul 4, nu depășesc valorile țintă menționate în anexa I.

(2)    Statele membre stabilesc lista zonelor și aglomerărilor în care nivelurile de arsenic, de cadmiu, de nichel și de benzo(a)piren sunt inferioare valorilor țintă respective. Statele membre mențin nivelurile acestor poluanți sub valoarea lor țintă respectivă în aceste zone și aglomerări și se străduiesc să mențină cea mai bună calitate a aerului înconjurător, compatibilă cu dezvoltarea durabilă.

(3)    Statele membre stabilesc lista zonelor și aglomerărilor în care sunt depășite valorile țintă prevăzute în anexa I.

Pentru aceste zone și aglomerări, statele membre determină zonele de depășire și sursele care contribuie la aceasta. În zonele în cauză, statele membre demonstrează aplicarea tuturor măsurilor necesare care nu antrenează costuri disproporționate, urmărind, în special, sursele de emisie predominante, pentru atingerea valorilor țintă. Pentru instalațiile industriale prevăzute de Directive 96/61/CE, aceasta semnifică aplicarea BAT, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din directiva menționată anterior.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 16

Valoarea-țintă și valoarea-limită ale PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(1)    Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a se asigura că nu este depășită valoarea-țintă pentru concentrațiile de PM2,5 din aerul înconjurător, așa cum este stabilită în secțiunea D din anexa XIV, începând cu data specificată de aceasta.

(2)    Statele membre se asigură că nivelul concentrațiilor de PM2,5 din aerul înconjurător nu depășește valoarea-limită stabilită în secțiunea E din anexa XIV pe ansamblul zonelor și aglomerărilor din cadrul acestora, începând de la data specificată de aceasta. Gradul de respectare a acestei cerințe este evaluat în conformitate cu anexa III.

(3)    Marja de toleranță prevăzută în secțiunea E din anexa XIV se aplică în conformitate cu articolul 23 alineatul (1).

Articolul 1519

Măsuri necesare în cazul în care sunt depășite ⌦ Depășirea ⌫ pragurilor pragurile de informare alertă ⌦ sau de informare ⌫ 

12. Pragurile de alertă pentru concentrațiile de dioxid de sulf, și dioxid de azot ⇨ și particule în suspensie (PM10 și PM2,5) ⇦ din în aerul înconjurător sunt cele prevăzute în secțiunea 4 litera A din anexa IXII.

⇩ nou

(2) Pragul de alertă și pragul de informare pentru ozon sunt cele prevăzute în secțiunea 4 litera B din anexa I.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(3) În cazul în care pragul de informare precizat în anexa XII sau oricare din pragurile de alertă ⌦ prag de alertă sau prag de informare ⌫ stabilite ⌦ în secțiunea 4 din anexa I ⌫ cadrul acesteia este sunt depășite, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul ⇨ în cel mult câteva ore, recurgând la diferite mijloace media și canale de comunicare și asigurând accesul larg al publicului ⇦ prin intermediul mass-media sau al internetului.

⇩ nou

(4) Statele membre se asigură că informațiile privind depășirile efective sau preconizate ale oricărui prag de alertă sau prag de informare sunt puse la dispoziția publicului cât mai curând posibil, în conformitate cu punctele 2 și 3 din anexa IX.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 1620

Contribuții din surse naturale

(1)    Statele membre ⇨ pot ⇦ trimit Comisiei, pentru un anumit an, liste cu ⇨ să identifice ⇦ :

(a) zonele și aglomerările unde depășirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt datorate contribuțiilor din surse ⌦ pot fi atribuite surselor ⌫ naturale ⌦ și ⌫

⇩ nou

(b) unitățile teritoriale de nivel NUTS 1 în care depășirile nivelului determinat prin obligațiile de reducere a expunerii medii pot fi atribuite surselor naturale.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(2) Statele membre furnizează ⇨  Comisiei liste ale acestor zone și unități teritoriale de nivel NUTS 1, astfel cum se menționează la alineatul (1), împreună cu ⇦ informații cu privire la concentrații și surse, precum și cu privire la probele ⌦ dovezile ⌫ care demonstrează că depășirile pot fi atribuite surselor naturale.

(3)(2)    În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depășire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (21), această depășire nu este considerată ca o depășire în înțelesul prezentei directive.

(3)    Comisia publică, până la 11 iunie 2010, ghidurile pentru demonstrarea și scăderea depășirilor ce pot fi atribuite surselor naturale.

Articolul 1721

Depășiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă

(1)    Statele membre pot ⇨ , pentru un anumit an, ⇦ desemna ⌦ să identifice ⌫ zone sau aglomerări în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depășite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.

(2)    Statele membre ⌦ furnizează ⌫ trimit Comisiei listelelista oricăror astfel de zone ⇨ , astfel cum sunt menționate la alineatul (1) ⇦ sau aglomerări, împreună cu informații privind concentrațiile și sursele de PM10 din aceste zone sau aglomerări.

(3)    Atunci când transmit informații Comisiei în conformitate cu articolul 27, sStatele membre furnizează ⌦, de asemenea, ⌫ probele ⌦ dovezile ⌫ necesare pentru a demonstra ⌦ care demonstrează ⌫ că orice astfel de depășiri se datorează resuspensiei particulelor și că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua ⌦ aceste ⌫ concentrațiile.

(3)(4)    Fără a aduce atingere articolului 1620, în cazul zonelor și aglomerărilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre trebuie să întocmească planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 1923 numai în cazul în care depășirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

(5)    Comisia publică până la 11 iunie 2010 ghidurile privind determinarea contribuțiilor datorate resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

Articolul 1822

Prorogarea ⇨ termenului ⇦ de atingere a valorilor-limită și derogarea de la obligația de a aplica anumite valori-limită

(1)    Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru ⇨ particule în suspensie (PM10 și PM2,5) sau ⇦ dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la ⌦ termenul ⌫ termenele precizat în tabelul 1 din secțiunea 1 din anexa IXI, ⇨ ca urmare a unor caracteristici de dispersie specifice sitului, a condițiilor orografice ale liniilor de demarcație, a condițiilor climatice nefavorabile sau a contribuțiilor transfrontaliere, ⇦ un stat membru poate proroga aceste termene ⇨ termenul respectiv o singură dată ⇦ pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult ⌦ 5 ⌫ cinci ani, sub condiția ⌦ dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: ⌫

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(a) întocmirii unui a fost întocmit un plan privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) articolul 23 ⌦ și cu respectarea cerințelor prevăzute la articolul 19 alineatele (5)-(7) ⌫, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea;

(b)acest plan⌦ ul ⌫ privind calitatea aerului ⌦ menționat la litera (a) ⌫ este completat cu informațiile enumerate la literaîn secțiunea B din anexa VIIIXV cu privire la poluanții respectivi și demonstrează cum ⇨ se vor limita pe cât posibil perioadele de depășire a valorilor-limită ⇦ se va obține conformitatea cu valorile-limită înaintea expirării noului termen;.

⇩ nou

(c)planul privind calitatea aerului menționat la litera (a) prezintă modul de informare a publicului și, în special, a populației sensibile și a grupurilor vulnerabile cu privire la consecințele prorogării asupra sănătății umane și a mediului;

(d)planul privind calitatea aerului menționat la litera (a) prezintă modul în care se va mobiliza finanțare suplimentară, inclusiv prin intermediul programelor de finanțare naționale și ale Uniunii relevante, pentru a accelera îmbunătățirea calității aerului în zona în care se aplică prorogarea.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(2)    Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru PM10, astfel cum sunt precizate în anexa XI, nu poate fi atinsă datorită unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condițiilor climatice nefavorabile sau contribuțiilor transfrontaliere, un stat membru este exonerat de obligația de a aplica aceste valori-limită până la 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite la alineatul (1) și cu condiția ca statul membru să demonstreze că au fost luate toate măsurile necesare la nivel național, regional și local pentru respectarea termenelor.

(3)    Atunci când un stat membru aplică alineatul (1) sau (2), se asigură că valoarea-limită pentru fiecare poluant nu este depășită cu mai mult decât marja maximă de toleranță precizată în anexa XI pentru fiecare dintre poluanții respectivi.

(2)(4)    Statele membre notifică Comisia atunci când, în opinia lor, alineatulalineatele (1) sau (2) ⌦ este aplicabil ⌫ sunt aplicabile și comunică acesteia planul privind calitatea aerului menționat la alineatul (1), inclusiv ⌦ și ⌫ toate informațiile relevante necesare Comisiei, pentru ca aceasta să evalueze dacă ⇨ motivul invocat pentru prorogare și ⇦ toate condițiile ⌦ prevăzute la alineatul respectiv ⌫ relevante sunt sau nu îndeplinite. În cadrul evaluării, Comisia ține seama de efectele estimate, prezente și viitoare, asupra calității aerului înconjurător din statele membre ale măsurilor ce au fost luate de statele membre, precum și de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător ale actualelor măsurimăsurilor comunitare ⌦ Uniunii ⌫și ale măsurilor ce urmează a fi propuse de către Comisie.

Atunci când Comisia nu ridică obiecții în termen de ⌦ 9 ⌫ nouă luni de la primirea notificării, se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea alineatului (1) sau (2).

În cazul în care se ridică obiecții, Comisia poate cere statelor membre să modifice sau să furnizeze noi planuri privind calitatea aerului.

CAPITOLUL IV

PLANURI

Articolul 1923

Planuri privind calitatea aerului

(1)    Atunci când, în anumite zone sau aglomerări, nivelul poluanților în aerul înconjurător depășește orice valoare-limită ⇨ prevăzută în secțiunea 1 din anexa I, ⇦ sau valoare-țintă, plus marja de toleranță pentru fiecare dintre acestea, statele membre ⌦ stabilesc ⌫ se asigură că sunt întocmite planuri privind calitatea aerului pentru aceste zone sau aglomerări ⇨ de îndată ce este posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat respectiva depășire a oricărei valori-limită. În planurile privind calitatea aerului menționate anterior se prezintă măsuri adecvate ⇦ pentru respectarea valorii-limită ⌦ în cauză ⌫sau valorii-țintă respective, precizate în anexele XI și XIV. ⇨ și pentru limitarea depășirii la o perioadă cât mai scurtă posibil și, în orice caz, nu mai mare de 3 ani de la încheierea anului calendaristic în care a fost raportată prima depășire .⇦

⇩ nou

Atunci când depășirea oricărei valori-limită persistă în cursul celui de al treilea an calendaristic de la stabilirea planului privind calitatea aerului, statele membre actualizează planurile privind calitatea aerului și măsurile prevăzute în acestea și iau măsuri suplimentare și mai eficace în anul calendaristic următor, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.

(2) În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială de nivel NUTS 1, nivelul poluanților din aerul înconjurător depășește valoarea-țintă pentru ozon stabilită în secțiunea 2 din anexa I, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale de nivel NUTS 1 cât mai curând posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea valorii-țintă pentru ozon. În planurile privind calitatea aerului menționate anterior se prezintă măsuri adecvate pentru respectarea valorii-țintă pentru ozon și astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.

În cazul în care depășirea valorii-țintă pentru ozon persistă în cursul celui de al cincilea an calendaristic de la stabilirea planului privind calitatea aerului în unitatea teritorială de nivel NUTS 1 relevantă, statele membre actualizează planurile privind calitatea aerului și măsurile aferente și iau măsuri suplimentare și mai eficace în anul calendaristic următor, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.

Pentru unitățile teritoriale de nivel NUTS 1 în care valoarea-țintă pentru ozon este depășită, statele membre se asigură că programul național relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează aceste depășiri.

(3) În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială de nivel NUTS 1, obligația de reducere a expunerii medii prevăzută în secțiunea 5 din anexa I este depășită, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale de nivel NUTS 1 cât mai curând posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea obligației de reducere a expunerii medii. În planurile privind calitatea aerului menționate anterior se prezintă măsuri adecvate pentru respectarea obligației de reducere a expunerii medii și astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.

În cazul în care depășirea obligației de reducere a expunerii medii persistă în cursul celui de al cincilea an calendaristic de la stabilirea planului privind calitatea aerului, statele membre actualizează planurile privind calitatea aerului și măsurile aferente și iau măsuri suplimentare și mai eficace în anul calendaristic următor, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.

(4) În cazul în care, începând cu [a se introduce anul, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] și până la 31 decembrie 2029, într-o zonă sau o unitate teritorială de nivel NUTS 1, nivelurile poluanților depășesc orice valoare-limită care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2030, astfel cum se prevede în tabelul 1 din secțiunea 1 din anexa I, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru poluantul în cauză cât mai curând posibil și în termen de cel mult 2 ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea, pentru a atinge respectivele valori-limită sau valoarea-țintă pentru ozon până la expirarea termenului de atingere.

În cazul în care, pentru același poluant, statele membre trebuie să stabilească un plan privind calitatea aerului în conformitate cu prezentul alineat, precum și un plan privind calitatea aerului în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), statele membre pot stabili planuri combinate privind calitatea aerului în conformitate cu articolul 19 alineatele (5), (6) și (7) și pot furniza informații cu privire la impactul preconizat al măsurilor de atingere a conformității pentru fiecare valoare-limită pe care o abordează, astfel cum se prevede la punctele 5 și 6 din anexa VIII. În aceste planuri combinate privind calitatea aerului se prezintă măsuri adecvate pentru atingerea tuturor valorilor-limită aferente și astfel încât toate perioadele de depășire să fie cât mai scurte posibil.

(5) Planurile privind calitatea aerului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

(a)informațiile enumerate la litera A punctele 1-6 din anexa VIII;

(b)după caz, informațiile enumerate la litera A punctele 7 și 8 din anexa VIII;

(c)dacă este cazul, informații privind măsurile de reducere enumerate la litera B punctul 2 din anexa VIII.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

⇨ Statele membre iau în considerare includerea măsurilor menționate la articolul 20 alineatul (2)] și ⇦ Planurile privind calitatea aerului pot include, în plus, a unor măsuri specifice vizând protecția protejarea grupurilor sensibile ⇨ și vulnerabile ⇦ ale populației, inclusiv copiii a copiilor, ⌦ în planurile lor privind calitatea aerului ⌫.

⇩ nou

În ceea ce privește poluanții în cauză, atunci când pregătesc planuri privind calitatea aerului, statele membre evaluează riscul depășirii pragurilor de alertă respective. Această analiză se utilizează pentru stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt, după caz.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

În cazul în care trebuie ⌦ se stabilesc ⌫ pregătite și puse în aplicare planuri privind calitatea aerului referitoare la mai mulți poluanți ⌦ sau standarde de calitate a aerului ⌫, statele membre pregătesc și pun în aplicare ⌦ stabilesc ⌫, unde este cazul, planuri integrate privind calitatea aerului, privitoare referitoare la toți poluanții respectivi ⇨ și standarde de calitate a aerului ⇦.

(2)    Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanța ⇨ planurilor lor privind calitatea aerului ⇦ cu alte planuri ⇨ care au un impact semnificativ asupra calității aerului, inclusiv cele ⇦ cerute în temeiul Directivei 2001/80/CE 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului 78 , al Directivelor (UE) 2016/2284, 2001/81/CE sau ⌦ și ⌫ al Directivei 2002/49/CE ⇨ și în temeiul legislației privind clima, energia, transporturile și agricultura ⇦ pentru a atinge obiectivele de mediu relevante.

⇩ nou

(6) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului 79 , și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului, cu privire la proiectele de planuri privind calitatea aerului și la orice actualizări semnificative ale planurilor privind calitatea aerului înainte de finalizarea acestora.

Atunci când pregătesc planurile privind calitatea aerului, statele membre se asigură că la aceste consultări pot participa părțile interesate ale căror activități contribuie la situația de depășire sunt încurajate să propună măsuri pe care le pot lua pentru a contribui la încetarea depășirilor și că organizațiile neguvernamentale, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, organizațiile consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, alte organisme relevante din domeniul sănătății și federațiile industriale relevante .

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(7) Aceste planuri Planurile sunt comunicate de îndată Comisiei, ⇨ în termen de 2 luni de la adoptarea acestora ⇦ dar în cel mult doi ani de la încheierea primului an în care a fost observată depășirea.

Articolul 2024

Planuri de acțiune pe termen scurt

(1)    Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul ca nivelurile poluanților să depășească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în secțiunea 4 din anexa IXII, statele membre întocmesc planuri de acțiune ⌦ pe termen scurt ⌫ care conțin măsurile ⇨ de urgență ⇦ ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depășiri. În cazul în care riscul se referă la una sau mai multe dintre valorile-limită sau valorile-țintă precizate în anexele VII, XI și XIV, statele membre pot întocmi asemenea planuri de acțiune pe termen scurt, acolo unde este cazul.

Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depășit, statele membre întocmesc ⇨ pot decide să nu întocmească ⇦ asemenea planuri de acțiune pe termen scurt numai atunci când consideră că , ⇨ nu ⇦ există ⇨ niciun ⇦ un potențial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea depășirii, avându-se în vedere condițiile geografice, meteorologice și economice naționale proprii. La întocmirea unui asemenea plan de acțiune pe termen scurt, statele membre țin seama de Decizia 2004/279/CE.

(2)    ⌦ Atunci când întocmesc ⌫ Pplanurile de acțiune pe termen scurt menționate la alineatul (1) ⌦ , statele membre ⌫ pot furniza, în fiecare caz în parte ⌦ funcție de cazul individual ⌫, măsuri eficiente de control și, unde este necesar, de suspendare ⇨ temporară ⇦ a activităților care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, sau valori-țintă, sau pragul de alertă, să fie depășite. Aceste ⇨ În funcție de ponderea principalelor surse de poluare în depășirea care trebuie abordată, în aceste ⇦ planuri de acțiune ⇨ pe termen scurt se poate avea în vedere includerea de ⇦ pot să includă măsuri în ceea ce privește ⇨ transporturile ⇦ circulația autovehiculelor, lucrările de construcție, navele aflate la dană, precum și utilizarea instalațiilor instalațiile sau a produselor industriale ⇨ și utilizarea produselor ⇦ și încălzirea locuințelor. Acțiuni specifice vizând protejarea protecția grupurilor sensibile ale populației ⇨ și a grupurilor vulnerabile ⇦, inclusiv copiii a copiilor, ⇨ trebuie ⇦ pot fi, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.

⇩ nou

(3) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acțiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acțiune pe termen scurt și la orice actualizări semnificative ale planurilor înainte de finalizarea acestora.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(4)(3)    Atunci când statele membre au întocmit un plan planuri de acțiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziția publicului și a organizațiilor ⌦ relevante ⌫ interesate, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populației ⇨ și ale grupurilor vulnerabile ⇦, celorlalte organisme relevante în domeniul sănătății publice și federațiilor industriale pertinente atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea și conținutul planurilor efective de acțiune pe termen scurt, cât și informațiile privind punerea în aplicare a acestora.

⇩ nou

(5) Statele membre prezintă Comisiei planuri de acțiune pe termen scurt în termen de 2 luni de la adoptarea acestora.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(4)    Pentru prima dată înainte de 11 iunie 2010 și ulterior la intervale regulate, Comisia publică exemple de cele mai bune practici pentru elaborarea planurilor de acțiune pe termen scurt, inclusiv exemple de cele mai bune practici vizând protecția unor grupuri sensibile ale populației, inclusiv copiii.

Articolul 2125

Poluarea transfrontalieră a aerului

(1)    Atunci când ⇨ transportul transfrontalier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie în mod semnificativ la depășirea ⇦orice oricărei prag de alertă, valoare-limită valori-limită, sau valoare-țintă valori-țintă ⌦ pentru ozon, ⌫ la care se adaugă orice marjă relevantă de toleranță ⇨ obligații de reducere a expunerii medii sau ⇦ ⌦ oricărui prag de alertă ⌫ sau obiectiv pe termen lung sunt depășite, datorită unui transport important de poluanți atmosferici sau de precursori ai acestora ⇨ în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică și Comisiei. ⇦

Sstatele membre respective cooperează ⇨ pentru a identifica sursele de poluare a aerului și măsurile care trebuie luate pentru abordarea acestor surse ⇦ și, unde este cazul, stabilesc acțiuni comune, cum ar fi pregătirea unor planuri comune sau coordonate privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 1923, pentru a ⌦ pune capăt acestor ⌫ îndepărta aceste depășiri prin aplicarea unor măsuri potrivite și proporționale.

⇩ nou

Statele membre își răspund reciproc în timp util și în cel mult 3 luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(2)    Comisia este ⇨ informată și ⇦ invitată să ia parte la orice proces de cooperare de natura celui menționat la alineatul (1) ⌦ de la prezentul articol ⌫ și să îl susțină. Unde este cazul, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 119 din Directiva (UE) 2016/2284 2001/81/CE, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul nivel comunitar ⌦ Uniunii ⌫ pentru a reduce emisiile de precursori responsabile pentru poluarea transfrontalieră.

(3)    După caz, în conformitate cu articolul 2024, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt, care privesc zonele învecinate din celelalte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre care au adoptat planuri de acțiune pe termen scurt primesc toate informațiile necesare ⇨ referitoare la aceste planuri de acțiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate ⇦.

(4)    În cazul în care pragul de informare sau pragul de alertă sunt depășite în zone sau aglomerări apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații ⌦ cu privire la aceste depășiri ⌫ cât mai curând cu putință autorităților competente din statele membre învecinate respective. Aceste informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.

(5)    La elaborarea planurilor prevăzute la alineatele (1) și (3) și la informarea publicului prevăzută la alineatul (4), statele membre ⌦ depun eforturi pentru a coopera ⌫ se vor strădui să coopereze cu țările terțe și în special cu țările candidate.

CAPITOLUL V

INFORMARE ȘI RAPORTARE

Articolul 2226

Informarea publicului

(1)    Statele membre se asigură că atât publicul, cât și organizațiile interesate ⌦ relevante ⌫, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populației ⇨ și ale grupurilor vulnerabile ⇦, celelalte organisme relevante în domeniul sănătății și federațiile industriale pertinente sunt informate în mod adecvat și în timp util privind următoarele aspecte:

(a)calitatea aerului înconjurător în conformitate cu punctele 1 și 3 din anexa IXXVI;

🡻 2008/50

⇨ nou

(b)orice decizie decizii de prorogare în conformitate cu articolul 1822 alineatul (1);

(c) orice exceptări în conformitate cu articolul 22 alineatul (2);        

(c)(d) planurile privind calitatea aerului prevăzute la articolul 22 alineatul (1) și la articolul 19;23, precum și programele menționate la articolul 17 alineatul (2).

⇩ nou

(d) planurile de acțiune pe termen scurt prevăzute la articolul 20;

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(e)(2) Statele membre pun la dispoziția publicului rapoarte anuale privind toți poluanții care intră sub incidența prezentei directive.

Aceste rapoarte prezintă pe scurt nivelurile ce depășesc valorile-limită, valorile-țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și cele de alertă pentru perioadele relevante de calculare a mediei. Aceste informații sunt combinate cu o evaluare schematică a efectelor efectele depășirilor depășirii respective⇨ valorilor-limită, a valorilor-țintă pentru ozon, a obligațiilor de reducere a expunerii medii, a pragurilor de informare și a pragurilor de alertă într-o evaluare sintetică ⇦;. Aceste ⇨ evaluarea sintetică ⇦ rapoarte ⇨ trebuie ⇦ mai pot să includă include, unde este cazul, informații suplimentare și evaluări privind protecția pădurilor, precum și informații privind alți poluanții ⇨ care intră sub incidența articolului 10 și a anexei VII.  ⇦ pentru care prezenta directivă conține prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanțe precursoare ale ozonului nereglementate, enumerate în secțiunea B din anexa X.

⇩ nou

(2) Statele membre trebuie să instituie un indice privind calitatea aerului care să acopere dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozonul și trebuie să îl pună la dispoziție prin intermediul unei surse publice care să ofere o actualizare din oră în oră. Indicele privind calitatea aerului ține seama de recomandările OMS și are la bază indicii privind calitatea aerului la scară europeană furnizați de Agenția Europeană de Mediu.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

(3) Statele membre informează publicul cu privire la autoritatea sau organismul competent desemnate în legătură cu sarcinile menționate la articolul 53.

(4) Informațiile ⇨ menționate în prezentul articol  ⇦ sunt puse la dispoziția dispoziție ⌦ publicului ⌫ gratuit, prin intermediul oricăror mijloace mijloacelor media ⇨ și al unor canale de comunicare ⇦ ușor accesibile, inclusiv internetul sau alte metode de telecomunicații și țin cont de prevederile ⌦ în conformitate cu  ⌫ Directiva Directivei 2007/2/CE 80  ⇨ și cu Directiva (EU) 2019/1024 81 a Parlamentului European și a Consiliului ⇦.

🡻 2004/107

Articolul 7

Informarea publicului

(1)    Statele membre se asigură că informații clare și comprehensibile sunt accesibile și puse în mod sistematic la dispoziția publicului, precum și a organizațiilor corespunzătoare, precum organizațiile privind mediul, asociațiile de consumatori, organizațiile reprezentând interesele categoriilor sensibile ale populației și alte organisme sanitare relevante, cu privire la concentrațiile din aerul înconjurător ale arsenicului, cadmiului, mercurului, nichelului, benzo(a)pirenului, precum și ale altor hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la articolul 4 alineatul (8), ca și cu privire la viteza de depunere a arsenicului, a cadmiului, a mercurului, a nichelului, a benzo(a)pirenului și a altor hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la articolul 4 alineatul (8).

(2)    Aceste informații indică, de asemenea, orice depășire anuală a valorilor țintă pentru arsenic, cadmiu, nichel și benzo(a)piren prevăzute în anexa I. Informațiile precizează cauzele depășirii și zona la care se referă aceasta. Ele furnizează, de asemenea, o scurtă evaluare cu privire la valoarea țintă și informații adecvate privind efectele asupra sănătății și impactul asupra mediului.

Informații privind măsurile luate în conformitate cu articolul 3 sunt puse la dispoziția organismelor menționate la alineatul (1).

(3)    Informațiile sunt puse la dispoziție, de exemplu, prin intermediul Internetului, al presei sau al altelor mijloace de comunicare ușor accesibile.

Articolul 5

Transmiterea informațiilor și raportarea

(1)    În ceea ce privește zonele și aglomerațiile în care oricare din valorile țintă stabilite la anexa I este depășită, statele membre transmit următoarele informații Comisiei:

   (a)    lista zonelor și a aglomerărilor în cauză;

   (b)    zonele de depășire;

   (c)    valorile de concentrare evaluate;

   (d)    cauzele depășirii, în special sursele care contribuie la aceasta;

   (e)    populația expusă la aceste depășiri.

Statele membre comunică, de asemenea, toate datele evaluate în conformitate cu articolul 4, în cazul în care nu au fost deja comunicate în temeiul Deciziei 97/101/CE a Consiliului din 27 ianuarie 1997 de stabilire a unui schimb reciproc de informații și date provenind de la rețele și stații individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre 82 .

Informațiile sunt transmise pentru fiecare an calendaristic până la data de 30 septembrie a anului următor și, prima dată, pentru anul calendaristic care urmează după 15 februarie 2007.

(2)    În afară de cerințele prevăzute la alineatul (1), statele membre comunică, de asemenea, măsurile luate în conformitate cu articolul 3.

(3)    Comisia asigură ca toate informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (1) să fie puse prompt la dispoziția publicului prin mijloace adecvate, precum Internetul, presa sau alte mijloace de comunicare cu acces rapid.

(4)    Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 6 alineatul (2), orice dispoziții detaliate privind transmiterea informațiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2327

Transmiterea informațiilor și raportarea

(1)    Statele membre se asigură că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția Comisiei în termenele necesare, ⇨ în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) și indiferent dacă respectă obiectivele de calitate a datelor prevăzute în anexa V ⇦ stabilite prin măsurile de punere în aplicare de la articolul 28 alineatul (2).

(2)    În orice împrejurare, îÎn scopul ⌦ specific ⌫ de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită ⇨ , a valorilor-țintă pentru ozon, a obligațiilor de reducere a expunerii medii ⇦ și a nivelurilor critice, precum și cel de atingere a valorilor-țintă, aceste informații ⌦ informațiile ⌫ ⇨ menționate la alineatul (1) ⇦ sunt puse la dispoziția Comisiei în cel mult ⇨ 4 ⇦ nouă luni de la încheierea fiecărui an calendaristic și includ:

(a)modificările aduse în cursul acelui an listei și delimitării zonelor și aglomerărilor stabilite în conformitate cu articolul 64⇨ sau oricărei unități teritoriale de nivel NUTS 1 ⇦;

(b)lista zonelor și aglomerărilor ⇨ și a unităților teritoriale de nivel NUTS 1, precum și nivelurile poluanților evaluați. Pentru zonele ⇦ în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc valorile-limită plus marjele de toleranță, acolo unde este cazul, sau care depășesc valorile-țintă sau nivelurile critice ⇨ , precum și pentru unitățile teritoriale de nivel NUTS 1 în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc valorile-țintă sau obligațiile de reducere a expunerii medii: ⇦ ; și pentru aceste zone și aglomerări

(i)nivelurile evaluate și, dacă sunt relevante, datele și perioadele când aceste niveluri au fost observate;

(ii)dacă este cazul, o evaluare privind contribuțiile surselor naturale sau celor datorate resuspensiei particulelor ⌦ cauzate de tratarea ⌫ datorate tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă asupra nivelurilor evaluate, comunicate Comisiei în conformitate cu articolele 16 și 1720 și 21.

(3)    Alineatele (1) și (2) se aplică informațiilor colectate începând cu cel de al doilea an calendaristic după intrarea în vigoare a măsurilor de punere în aplicare menționate la articolul 28 alineatul (2).

(3) Statele membre transmit ⌦ raportează ⌫ Comisiei ⇨ , în conformitate cu alineatul (1) ⇦, în mod provizoriu, informații privind nivelurile înregistrate și durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depășite pragurile de alertă sau de informare.

⇩ nou

(4) Statele membre furnizează Comisiei informațiile enumerate la litera D din anexa IV în termen de 3 luni de la data la care li se solicită acest lucru.

(5) Comisia adoptă, după caz, prin intermediul actelor de punere în aplicare, măsuri:

(a)    care stabilesc informațiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziție de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum și calendarul conform căruia urmează să fie comunicate aceste informații;

(b)    care identifică modalități de simplificare a modului în care se efectuează raportarea datelor și schimbul reciproc de informații și date din rețelele și punctele de prelevare individuale care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

🡻 2008/50 (adaptat)

Articolul 2428

Măsuri de punere în aplicare ⌦ Modificări ale anexelor ⌫

⇩ nou

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 25, acte delegate de modificare a anexelor II-IX pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice în ceea ce privește evaluarea calității aerului înconjurător, informațiile care trebuie incluse în planurile privind calitatea aerului și informațiile publice.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, și anume anexele I-VI, anexele VIII-X și anexa XV, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).

Cu toate acestea, modificările pot să nu aibă efectul de a modifica, în mod direct sau indirect, oricare dintre următoarele aspecte:

   (a)    valorile-limită, ⇨ valorile-țintă pentru ozon ⇦ ⌦ și obiectivele pe termen lung ⌫ obiectivele de reducere a expunerii, nivelurile critice, valorile-țintă, pragurile de informare sau alertă ⌦ și de informare ⌫ ⇨ , obligațiile de reducere a expunerii medii și obiectivele privind concentrația expunerii medii ⇦ sau obiectivele pe termen lung precizate în anexa IVII și în anexele XI-XIV;;

   (b)    datele pentru conformarea cu oricare din parametrii menționați la litera (a).

(2)    În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 29 alineatul (2), Comisia stabilește informațiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziție de către statele membre în conformitate cu articolul 27, precum și calendarul conform căruia urmează să fie comunicate aceste informații.

De asemenea, Comisia identifică posibilitățile de îmbunătățire a modului în care se efectuează raportarea datelor și schimbul reciproc de informații și date din rețelele și stațiile individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător din statele membre, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(3)    Comisia elaborează ghiduri pentru acordurile privind stabilirea stațiilor comune de măsurare menționate la articolul 6 alineatul (5).

(4)    Comisia publică ghiduri privind demonstrarea echivalenței menționate în secțiunea B din anexa VI.

⇩ nou

Articolul 25

Exercitarea delegării de competențe

(1)    Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)    Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 24 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive].

(3)    Delegarea de competențe menționată la articolul 24 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)    Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare.

(5)    De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 24 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de 2 luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2629

Comitet ⌦ Procedura ⌫ comitetului 

(1)    Comisia este asistată de un comitet, „Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător”.⇨ Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. ⇦

(2)    Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE ⇨ articolul 5 din Regulamentul (UE) 182/2011 ⇦ , având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)    Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

🡻 2004/107

Articolul 6

Comitetul

(1)    Comisia este sprijinită de comitetul instituit în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 96/62/CE.

(2)    În cazul în care se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, respectând dispozițiile articolului 8 al acesteia.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)    Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta. 

⇩ nou

CAPITOLUL VII

ACCESUL LA JUSTIȚIE, DESPĂGUBIRI ȘI SANCȚIUNI

Articolul 27

Accesul la justiție

(1)         Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic național aplicabil, că membri ai publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a tuturor deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor referitoare la planurile privind calitatea aerului menționate la articolul 19 și la planurile de acțiune pe termen scurt menționate la articolul 20, ale statului membru, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)   membrii publicului, însemnând una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu legislația sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora au un interes suficient;

(b)   în cazul în care legislația aplicabilă a statului membru impune acest lucru ca o condiție prealabilă, membrii publicului invocă încălcarea unui drept.

Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiție publicului interesat.

Interesul oricărei organizații neguvernamentale care este membru al publicului interesat este considerat suficient în sensul primului paragraf litera (a). Se consideră, de asemenea, că astfel de organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul primului paragraf litera (b).

(2) Calitatea procesuală activă pentru a participa la exercitarea căii de atac nu trebuie să fie condiționată de rolul pe care membrul publicului interesat l-a jucat în cursul unei etape de participare la procedurile de adoptare a deciziilor legate de articolul 19 sau 20.

(3) Căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de recurs adecvate și eficace, inclusiv prin acțiuni în încetare, după caz.

(4) Prezentul articol nu împiedică statele membre să sesizeze o autoritate administrativă cu o cale de atac preliminară și nu aduce atingere cerinței de epuizare a căilor de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislația internă prevede o astfel de obligație.

(5) Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare menționate la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 28

Despăgubiri pentru daunele aduse sănătății umane

(1) Statele membre se asigură că persoanele fizice care suferă un prejudiciu pentru sănătatea umană cauzat de o încălcare de către autoritățile competente a articolului 19 alineatele (1)-(4), a articolului 20 alineatele (1) și (2), a articolului 21 alineatul (1) al doilea paragraf și a articolului 21 alineatul (3) din prezenta directivă au dreptul la despăgubiri în conformitate cu prezentul articol.

(2) Statele membre se asigură că organizațiile neguvernamentale care promovează protejarea sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc cerințele prevăzute de legislația internă pot să reprezinte persoanele fizice menționate la alineatul (1) și să introducă acțiuni colective în despăgubire. Cerințele prevăzute la articolul 10 și la articolul 12 alineatul (1) din Directiva (UE) 2020/1828 se aplică mutatis mutandis unor astfel de acțiuni colective.

(3) Statele membre se asigură că o cerere pentru acordarea de despăgubiri pentru o încălcare poate fi introdusă o singură dată de către persoanele fizice menționate la alineatul (1) și de către organizațiile neguvernamentale care reprezintă persoanele menționate la alineatul (2). Statele membre stabilesc norme pentru a se asigura că persoanele afectate primesc doar o singură dată despăgubire pentru aceeași cauză a acțiunii introduse împotriva aceleiași autorități competente.

(4) În cazul în care o cerere pentru acordarea de despăgubiri este susținută de dovezi din care reiese că încălcarea menționată la alineatul (1) este explicația cea mai plauzibilă pentru producerea prejudiciului pe care l-a suferit persoana respectivă, se presupune că există o legătură de cauzalitate între încălcare și producerea prejudiciului.

Autoritatea publică pârâtă trebuie să poată să răstoarne această prezumție. În special, pârâtul are dreptul de a contesta relevanța dovezilor pe care se bazează persoana fizică și caracterul plauzibil al explicației prezentate.

(5) Statele membre se asigură că normele și procedurile naționale referitoare la cererile pentru acordarea de despăgubiri, inclusiv în ceea ce privește sarcina probei, sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudicii în temeiul alineatului (1).

(6) Statele membre se asigură că termenele de prescripție pentru introducerea acțiunilor în despăgubire, astfel cum se menționează la alineatul (1), nu sunt mai mici de 5 ani. Aceste termene încep să curgă doar după încetarea încălcării și după ce persoana care solicită despăgubirea are cunoștință sau se poate aștepta în mod rezonabil că are cunoștință că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări, astfel cum se menționează la alineatul (1).

🡻 2004/107 (adaptat)

Articolul 9

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2930

Sancțiuni

⇨ (1)    Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului 83 , ⇦ Sstatele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării ⇨ de către persoane fizice și juridice a ⇦ dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și ⌦ se asigură că regimul sancțiunilor ⌫ adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea este pus în aplicare sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute ⌦ sunt ⌫ trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare ⌦ disuasive ⌫. ⇨ Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, regimul de sancțiuni și orice modificare adusă acestuia. ⇦

⇩ nou

(2)    Sancțiunile menționate la alineatul (1) includ amenzi proporționale cu cifra de afaceri a persoanei juridice sau cu veniturile persoanei fizice care a comis încălcarea. Nivelul amenzilor se calculează astfel încât să se asigure că acestea privează efectiv persoana responsabilă de încălcare de beneficiile economice obținute în urma încălcării. În cazul unei încălcări săvârșite de o persoană juridică, aceste amenzi sunt proporționale cu cifra de afaceri anuală a persoanei juridice din statul membru în cauză, ținând seama, printre altele, de particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri).

(3)    Statele membre se asigură că sancțiunile menționate la alineatul (1) țin seama în mod corespunzător de următoarele circumstanțe, după caz:

(a)    natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;

(b)    caracterul, intenționat sau din neglijență, al încălcării;

(c)    populația, inclusiv populația sensibilă și grupurile vulnerabile, sau mediul afectat de încălcare, ținând seama de obiectivul privind atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;

(d)    caracterul, repetitiv sau singular, al încălcării.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

CAPITOLUL VIII

COMITET, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 3031

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)    Directivele 96/62/CE, 1999/30/CE, 2000/69/CE și 2002/3/CE ⌦ 2004/107/CE și 2008/50/CE, astfel cum au fost modificate prin directivele enumerate în partea A din anexa X ⌫, se abrogă ⌦ cu efect de ⌫ la ⇨ [a se introduce data, respectiv 1 zi de la încheierea termenului de transpunere] ⇦ 11 iunie 2010, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea ⌦ în dreptul intern ⌫ și punerea în aplicare a acestor directivelor directive ⌦ prevăzute în partea B din anexa X ⌫ .

Cu toate acestea, de la 11 iunie 2008 se aplică următoarele dispoziții:

   (a)    în Directiva 96/62/CE, la articolul 12, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

   „(1)    Normele de aplicare cu privire la transmiterea informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu articolul 11 se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).”;

   (b)    în Directiva 1999/30/CE, articolul 7 alineatul (7), nota de subsol 1 de la punctul I din anexa VIII și punctul VI din anexa IX se elimină;

   (c)    în Directiva 2000/69/CE, articolul 5 alineatul (7) și punctul III din anexa VII se elimină;

   (d)    în Directiva 2002/3/CE, articolul 9 alineatul (5) și punctul II din anexa VIII se elimină.

(2)    Sub rezerva alineatului (1) primul paragraf, următoarele articole rămân în vigoare:

   (a)    articolul 5 din Directiva 96/62/CE până la 31 decembrie 2010;

   (b)    articolul 11 alineatul (1) din Directiva 96/62/CE și articolul 10 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2002/3/CE până la sfârșitul celui de-al doilea an calendaristic care urmează intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din prezenta directivă;

   (c)    articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 1999/30/CE până la 31 decembrie 2009.

(2)(3)    Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIXVII.

(4)    Decizia 97/101/CE se abrogă de la sfârșitul celui de-al doilea an calendaristic care urmează intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din prezenta directivă.

Cu toate acestea, la articolul 7 din Decizia 97/101/CE, se elimină a treia, a patra și a cincea liniuță de la 11 iunie 2008.

🡻 2004/107 (adaptat)

Articolul 8

Raportul și revizuirea

(1)    Până la 31 decembrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe:

   (a)    experiența obținută în timpul aplicării prezentei directive;

   (b)    în special, rezultatele celor mai recente cercetări științifice privind efectele expunerii la arsenic, cadmiu, mercur, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice asupra sănătății umane, acordând o atenție deosebită categoriilor sensibile ale populației, și asupra mediului în ansamblul său, precum și

   (c)    dezvoltările tehnologice, inclusiv progresele realizate cu privire la metodele de măsurare și alte tehnici de evaluare a concentrațiilor în aerul înconjurător și a depunerii acestor poluanți.

(2)    Raportul menționat la alineatul (1) ține seama de următoarele aspecte:

   (a)    calitatea actuală a aerului, tendințele și estimările până în 2015 și după această dată;

   (b)    posibilitatea de a reduce mai mult emisiile poluante de la toate sursele relevante și eventualul avantaj de a introduce valori limită care urmăresc reducerea riscului pentru sănătatea umană, cu privire la poluanții menționați în anexa I, ținând seama de fezabilitatea tehnică și de raportul cost-eficacitate, precum și de orice protejare suplimentară importantă a sănătății și a mediului pe care aceste măsuri le-ar furniza;

   (c)    relațiile între poluanți și posibilitățile de a aplica strategii combinate pentru a îmbunătăți calitatea aerului în Comunitate și obiectivele conexe;

   (d)    cerințele actuale și viitoare pentru informarea publicului și pentru schimbul de informații între statele membre și Comisie;

   (e)    experiența obținută în aplicarea prezentei directive în statele membre, în special condițiile în care măsurările au fost realizate în conformitate cu anexa III;

   (f)    beneficiile economice secundare pentru mediu și sănătate în cazul în care s-ar reduce emisiile de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice, în măsura în care aceste beneficii pot fi evaluate;

   (g)    adecvarea fracțiunii granulometrice folosite pentru prelevarea de probe din punct de vedere a cerințelor generale de măsurare a materiei în suspensie în aer;

   (h)    caracterul adecvat al benzo(a)pirenului în calitate de marker al întregii activități cancerigene a hidrocarburilor aromatice policiclice, având în vedere formele gazoase predominante ale hidrocarburilor aromatice policiclice, precum fluorantenul.

În lumina ultimelor progrese științifice și tehnologice, Comisia examinează, de asemenea, efectul arsenicului, al cadmiului, al nichelului asupra sănătății umane în vederea cuantificări efectului lor cancerigen genotoxic. Ținând seama de măsurile adoptate în conformitate cu strategia pentru mercur, Comisia analizează, de asemenea, dacă ar fi avantajoasă adoptarea măsurilor suplimentare privind mercurul, ținând seama de fezabilitatea tehnică, de raportul cost-eficacitate și de orice protejare suplimentară importantă a sănătății și a mediului pe care aceste măsuri le-ar furniza.

(3)    În scopul atingerii de niveluri de concentrații în aerul înconjurător care reduc cât mai mult posibil efectele nocive asupra sănătății umane și care duc la un nivel înalt de protejare a mediului în ansamblul său, ținând seama de fezabilitatea tehnică și de raportul cost-eficacitate al măsurilor suplimentare, raportul menționat la alineatul (1) poate fi însoțit, după caz, de propuneri de modificare a prezentei directive, în special ținând seama de rezultatele obținute în conformitate cu alineatul (2). În plus, Comisia urmărește reglementarea depunerilor de arsenic, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice specifice.

🡻 2008/50 (adaptat)

Articolul 32

Revizuirea

(1)    În 2013, Comisia va revizui dispozițiile cu privire la PM2,5 și, după caz, la alți poluanți, prezentând o propunere Parlamentului European și Consiliului.

În ceea ce privește PM2,5, revizuirea se efectuează cu scopul stabilirii unei obligații juridice naționale referitoare la reducerea expunerii pentru a înlocui obiectivul național de reducere a expunerii și pentru a revizui obligația referitoare la concentrația de expunere, menționate la articolul 15, luând în considerare, printre altele, următoarele elemente:

- ultimele informații științifice ale OMS și ale altor organizații relevante;

- situația calității aerului și potențialele de reducere din statele membre;

- revizuirea Directivei 2001/81/CE;

- progresele realizate în punerea în aplicare a măsurilor de reducere pentru poluanții atmosferici.

(2)    Comisia ține seama de posibilitatea de a adopta o valoare-limită a PM2,5 mai ambițioasă, revizuiește valoarea-limită indicativă a PM2,5 din a doua etapă și examinează posibilitatea de a confirma sau modifica această valoare.

(3)    În cadrul revizuirii, Comisia pregătește de asemenea un raport privind experiența și necesitatea monitorizării PM10 și PM2,5, luând în considerare progresele tehnice în ceea ce privește tehnicile automate de măsurare. Dacă este cazul, sunt propuse noi metode de referință pentru măsurarea PM10 și PM2,5.

🡻 2004/107

Articolul 10

Punerea în aplicare

(1)    Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 februarie 2007. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)    Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

🡻 2008/50 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3133

Transpunerea

(1)    Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive ⌦ articolelor 1, 2 și 3, articolului 4 punctele 2, 13, 14, 16, 18, 19, 21, 22, punctele 24-30, punctele 36, 37, 38 și 39, articolelor 5-12, articolului 13 alineatele (1), (2), (3), (6) și (7), articolului 15, articolului 16 alineatele (1) și (2), articolelor 17-21, articolului 22 alineatele (1), (2) și (4), articolelor 23-29 și anexelor I-IX ⌫ ⇨ până la cel târziu [a se introduce data, respectiv doi ani de la intrarea în vigoare] ⇦până la 11 iunie 2010.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte ⌦ actele menționate la prezentul alineat ⌫, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. ⌦ Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni. ⌫ Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)    Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3234

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare ⌦ în a douăzecea zi ⌫ ⌦ de ⌫ la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

⇩ nou

Articolul 4 punctul 1, punctele 3-12, articolul 4 punctele 15, 17, 20, 23 și 31-35, articolul 13 alineatele (4) și (5), articolul 14, articolul 16 alineatul (3) și articolul 22 alineatul (3) se aplică de la [ziua următoare datei prevăzute la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf].

🡻 2008/50

Articolul 3335

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    A se vedea, de exemplu: AEM (2018), Raportul din 2018 privind calitatea aerului în Europa . Estimarea mediană pentru toate seturile de date disponibile a indicat 445 000 de decese premature pe an în 2015 în Europa, comparativ cu situația de acum 25 de ani, când, în 1990, valoarea mediană era de 960 000 de decese pe an.

(2)    Astfel cum a precizat OMS , „bolile netransmisibile, cunoscute și sub denumirea de boli cronice, tind să fie de lungă durată și sunt rezultatul unei combinații de factori genetici, fiziologici, de mediu și comportamentali. Bolile netransmisibile afectează în mod disproporționat persoanele din țările cu venituri mici și medii, unde se înregistrează peste trei sferturi din decesele cauzate de bolile netransmisibile la nivel mondial (31,4 milioane).”

(3)    A se vedea, de exemplu: AEM (2021), Raportul din 2021 privind calitatea aerului în Europa .

(4)    A se vedea, de exemplu, AEM (2018), Expunere inegală și efecte inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, la zgomot și la temperaturile extreme în Europa.

(5)    Agenția Statelor Unite ale Americii pentru Protecția Mediului (2019 și 2022), „ Integrated Science Assessment for Particulate Matter ; Supplement to the 2019 Integrated Science Assessment for Particulate Matter ” (Evaluarea științifică integrată a particulelor în suspensie; supliment la Evaluarea științifică integrată din 2019 a particulelor în suspensie).

(6)    A se vedea, de exemplu, „A doua evaluare prospectivă privind aerul curat”, COM(2021) 3.

(7)    Directiva 2004/107/CE privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător și Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1480 a Comisiei.

(8)    COM(2019) 640.

(9)    OMS (2021), Orientările mondiale privind calitatea aerului ale OMS .

(10)    COM(2021) 400.

(11)    COM(2021) 44. Planul european de combatere a cancerului confirmă necesitatea de a reduce poluarea aerului înconjurător, care cauzează, printre altele, cancerul pulmonar. Planul prevede, de asemenea, prezentarea unei propuneri legislative în 2022 menită să reducă și mai mult expunerea lucrătorilor la azbest, a se vedea COM(2022) 489.

(12)    COM(2022) 230.

(13)    A se vedea Directiva 2016/2284/UE .

(14)    Ar trebui remarcat faptul că emisiile de poluanți atmosferici din afara statelor membre ale UE joacă, de asemenea, un rol în poluarea de fond din UE. Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi poate juca un rol esențial în reducerea acestor emisii, precum și în consolidarea capacităților și în cadrul altor tipuri de sprijin oferite de UE în contextul proceselor de aderare, în special pentru țările din Balcanii de Vest.

(15)    Inclusiv Directivele 2010/75/UE (privind emisiile industriale), 2015/2193/UE (privind instalațiile medii de ardere), 98/70/CE (privind calitatea combustibililor), (UE) 2016/802 (privind conținutul de sulf din combustibilii lichizi), 2009/125/CE (privind proiectarea ecologică), precum și Regulamentele (CE) 443/2009 și 510/2011 (privind standardele de emisie pentru vehicule), Regulamentele (UE) 2016/427 , (UE) 2016/646 și (UE) 2017/1154 (privind emisiile generate în condiții reale de conducere) și Regulamentul (UE) 2016/1628 (privind echipamentele mobile fără destinație rutieră).

(16)    Regulamentul (UE) 2021/1119.

(17)    COM(2021) 550.

(18)    COM(2020) 663.

(19)    COM(2020) 789, în care Comisia s-a angajat să lanseze un studiu specific în 2023 care va cartografia și va clarifica soluțiile digitale și tehnice care ar fi disponibile pentru a permite instituirea unor sisteme mai eficace și mai ușor de utilizat de restricționare a accesului vehiculelor în zonele urbane (UVAR), inclusiv zonele cu emisii scăzute (LEZ), respectând în același timp principiul subsidiarității [a se vedea, de asemenea, COM(2021) 811].

(20)    COM(2021) 811.

(21)    COM(2020) 380.

(22)    COM(2020) 381.

(23)    COM(2021) 557 final.

(24)    COM(2021) 558 final.

(25)    COM (2022), Standardele europene privind emisiile vehiculelor – Euro 7 pentru autoturisme, camionete, camioane și autobuze (accesat la 4.8.2022).

(26)    COM(2021) 559 final.

(27)    A se vedea, de exemplu, Atlasul urban PM2.5 al JRC, care analizează sursele poluării cu particule fine în suspensie în 150 de orașe din UE.

(28)    Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(29)     SWD(2019)427

(30)    Orientările OMS privind calitatea aerului au fost revizuite de atunci, respectiv în 2021.

(31)    Conferința privind viitorul Europei (2022): Raport privind rezultatul final, https://futureu.europa.eu/ro/pages/reporting?format=html&locale=ro . 

(32)    Edițiile anterioare ale evaluării prospective privind aerul curat sunt disponibile la adresa https://europa.eu/!Q7XXWT .

(33)    COM (2022), referința avizului platformei „Pregătiți pentru viitor” : 2021/SBGR1/04.

(34)    A se vedea, de asemenea, verificarea adecvării privind monitorizarea și raportarea în cadrul politicii de mediu, SWD (2017) 230 final .

(35)    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, JO L 328, 6.12.2008, p. 28. Comisia a adoptat la 15.12.2021 o propunere de înlocuire a Directivei 2008/99/CE: COM(2021) 851 final „Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE”.

(36)    JO C […], […], p. […].

(37)    JO C […], […], p. […].

(38)    Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).

(39)    Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).    

(40)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european, COM(2019) 640 final.

(41)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, COM(2021) 400 final.

(42)    Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(43)    Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 (JO L 114, 12.4.2022, p. 22).

(44)    Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 privind încheierea Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (JO L 171, 27.6.1981, p. 11).

(45)    Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător din 28 noiembrie 2019 [SWD (2019) 427 final].

(46)    Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).

(47)    JO L 309, 27.11.2001, p. 22. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 368).

(48)    Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (JO L 137, 24.5.2017, p. 1).

(49)    JO L 309, 27.11.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.

(50)    Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(51)    JO L 189, 18.7.2002, p. 12.

(52)    Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).

(53)    JO L 24, 29.1.2008, p. 8.

(54)    Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(55)    Cauza C-826/18, Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 ianuarie 2021, LB și alții/College van burgemeester en wethouders van de gemeente Echt-Susteren, punctele 58 și 59.

(56)    Cauza C-416/10, Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 ianuarie 2013, Jozef Križan și alții/Slovenská inšpekcia životného prostredia.Križan, punctul 109.

(57)    JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(58)    JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(59)    JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(60)    JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(61)    JO L 296, 21.11.1996, p. 55, directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(62)    JO L 257, 10.10.1996, p. 26, directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(63)    JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(64)    JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(65)    JO L 296, 21.11.1996, p. 55. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(66)    JO L 163, 29.6.1999, p. 41. Directivă modificată prin Decizia 2001/744/CE a Comisiei (JO L 278, 23.10.2001, p. 35).

(67)    JO L 313, 13.12.2000, p. 12.

(68)    JO L 67, 9.3.2002, p. 14.

(69)    JO L 35, 5.2.1997, p. 14. Decizie modificată prin Decizia 2001/752/CE a Comisiei (JO L 282, 26.10.2001, p. 69).

(70)    JO L 23, 26.1.2005, p. 3.

(71)    JO L 309, 27.11.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.

(72)    JO L 189, 18.7.2002, p. 12.

(73)    JO L 24, 29.1.2008, p. 8.

(74)    JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(75)    Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 (JO L 114, 12.4.2022, p. 22).

(76)    Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 393, 30.12.1989, p. 1). Directivă modificată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 165, 27.6.2007, p. 21).

(77)    Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

(78)    Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(79)    Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

(80)    Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(81)    Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56).

(82)    JO L 35, 5.2.1997, p. 14, decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2001/752/CE a Comisiei (JO L 282, 26.10.2001, p. 69).

(83)    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 26.10.2022

COM(2022) 542 final

ANEXE

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului

privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare)

{SEC(2022) 542 final} - {SWD(2022) 345 final} - {SWD(2022) 542 final} - {SWD(2022) 545 final}

⇩ nou

ANEXA I

STANDARDELE DE CALITATE A AERULUI

Secțiunea 1 – Valorile-limită pentru protejarea sănătății umane

Tabelul 1 – Valorile-limită pentru protejarea sănătății umane de atins până la 1 ianuarie 2030